Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
buna fetelor
o intrebare pentru voi
aveti zile cand va simtiti perfect, exact cum erati ininte de anxietate?
eu ma simt mai bine dar nu am avut o zi cap coada in care sa zic ca ma simt exact cum eram.
dar cred ca o sa treaca pana la urma, inca mai am zile cand ma gandesc ca poate totusi o fi ceva medical, ca sa mi mai fac analize de sange, hormoni.
ultima data le am facut in octombrie si au iesit bine, dar eu nu ma simt ca inainte, obosesc mai repede, am capul greu cateodata, parca am o durere in suflet, sunt palida sau asa ma vad eu pt ca cei din jur imi spun ca arat ca intotdeauna.
eu cred ca am uitat cat de rau m-am simtit si acum ma necajesc ca nu sunt ca inainte in loc sa fiu multumita ca nu mai sunt cum am fost
va multumesc pt vorbele frumoase, pt incurajari, forumul a insemnat mult pt mine, cand aud despre persoane care au reusit imi da putere sa merg mai departe.
vreau sa plec in vacanta de Paste:), sper sa fie bine.
eu care inainte ma gandeam numai la ce o sa vizitez, ce sa mi iau in bagaj acum stau cu inima stransa ca sa nu ma simt rau, ca poate nu pot sa dorm, ca pt revin gandurile si agitatia
dar nici acasa nu o sa stau sa ma izolez, o sa fac tot ce faceam inainte
o zi buna va doresc
o intrebare pentru voi
aveti zile cand va simtiti perfect, exact cum erati ininte de anxietate?
eu ma simt mai bine dar nu am avut o zi cap coada in care sa zic ca ma simt exact cum eram.
dar cred ca o sa treaca pana la urma, inca mai am zile cand ma gandesc ca poate totusi o fi ceva medical, ca sa mi mai fac analize de sange, hormoni.
ultima data le am facut in octombrie si au iesit bine, dar eu nu ma simt ca inainte, obosesc mai repede, am capul greu cateodata, parca am o durere in suflet, sunt palida sau asa ma vad eu pt ca cei din jur imi spun ca arat ca intotdeauna.
eu cred ca am uitat cat de rau m-am simtit si acum ma necajesc ca nu sunt ca inainte in loc sa fiu multumita ca nu mai sunt cum am fost
va multumesc pt vorbele frumoase, pt incurajari, forumul a insemnat mult pt mine, cand aud despre persoane care au reusit imi da putere sa merg mai departe.
vreau sa plec in vacanta de Paste:), sper sa fie bine.
eu care inainte ma gandeam numai la ce o sa vizitez, ce sa mi iau in bagaj acum stau cu inima stransa ca sa nu ma simt rau, ca poate nu pot sa dorm, ca pt revin gandurile si agitatia
dar nici acasa nu o sa stau sa ma izolez, o sa fac tot ce faceam inainte
o zi buna va doresc
buna santi, sa stii ca eu sunt super k dar totusi mai am o perioada in zi cand ma simt ciudat, nu ma doare nimic, nu am nici un simptom doar am asa nu stiu cum sa ma exlic o stare proasta nu am chef de nimic dar nu stau sa zac in pat asa cum faceam cu ceva timp in urma deoarece stiu ca sunt sanatoasa tun din pct.de vedere medical stiu ca daca am ceva e doar in mintea mea si atat, chiar daca se intampla sa am o dispozitie mai proasta nu stau fac ceva, si nu mai bag nimic in seama asa ca stai linistita mai sunt zile si mai proaste noroc ca am invatat a le depasim fata de alte dati cand ne panicam la orice prostie.
@santi, exact la asta ma gandeam si eu dimineata, ca n-am mai avut o zi cap coada sa ma simt ca pana inainte!tot asa imi pun si eu problema, ca am ceva la inima, ca poate mai e necesar sa mai fac o analiza, dar dupa aceea imi dau seama ca am facut deja doua ecocardiografii, ca am avut holterele puse de atatea ori si ca totul este in regula!o sa trecem si de starea asta in curand!
ganditi-va mereu ca peste ce a fost mai nasol ati trecut, cu siguranta veti fii si mai bine in urmatoarea perioada, doar sa nu mai stai sa ganditi ca aveti ceva pt ca stiti foarte bine ca sunteti sanatosi.
buna mircea
sper sa reusim sa trecem peste perioada asta dificila.
eu am si zile mai bune si zile mai rele dar niciodata o zi perfecta cap coada.
ti am mai citit postarile, am vazut ca si tu faci sport, ajuta, simt ca redevin eu dupa o ora de aerobic.
in rest, eu nu am luat niciun fel de pastila, numai ceaiuri si rar cate un sedatif pc.
eu nu am treaba cu inima, am facut un ekg si nu am nimic, eu am o stare de rau general, parca capul nu este la fel de limpede, nu ma pot concentra, am avut si mari prob cu somul in decembrie, cum atipeam tresaream, eram foarte speriata.
acum sunt mai bine dar nu ca inainte de 19 august 2013 cand a inceput toata nebunia.
sper sa ne revenim, trebuie sa ne revenim, eu nu vreau sa traiesc asa toata viata
sper sa reusim sa trecem peste perioada asta dificila.
eu am si zile mai bune si zile mai rele dar niciodata o zi perfecta cap coada.
ti am mai citit postarile, am vazut ca si tu faci sport, ajuta, simt ca redevin eu dupa o ora de aerobic.
in rest, eu nu am luat niciun fel de pastila, numai ceaiuri si rar cate un sedatif pc.
eu nu am treaba cu inima, am facut un ekg si nu am nimic, eu am o stare de rau general, parca capul nu este la fel de limpede, nu ma pot concentra, am avut si mari prob cu somul in decembrie, cum atipeam tresaream, eram foarte speriata.
acum sunt mai bine dar nu ca inainte de 19 august 2013 cand a inceput toata nebunia.
sper sa ne revenim, trebuie sa ne revenim, eu nu vreau sa traiesc asa toata viata
buna lume..am o intrebare ?cine ia xanax si arketis de pe aici? ce reactii ati avut la inceperea tratamentului? ca eu ma simt sa zicem ok..doar dorm mult...in rest nu am nici un fel de reactie neplacuta..
Buna tuturor,
Stiu ca sunteti impotriva medicamentelor, dar eu una ma simt foarte bine de cand iau tratament ( cipralex si xanax). M-am chinuit si eu, ca si voi, vreo 6 luni de zile cu simptome diverse. Acum imi pare rau ca m-am chinuit atata timp, cand puteam sa merg de atunci la doctor. Va recomand din toata inima tuturor, sa mergeti macar pentru o consultatie la un medic psihiatru si chiar daca va da tratament, oricum puteti sa nu il luati. Este alegerea voastra.Din proprie experienta stiu ca daca medicul respectiv nu considera ca aveti nevoie de tratament nu o sa va dea. De obicei iti spun sa mergi sa faci terapie cu un psiholog. Uite pun aici un link cu sfatul unui psihiatru. ( Cam asta m-a determinat pe mine sa merg la doctor). http://www.youtube.com/watch?v=iiyTJR2MMb0.Am zis da, intr-adevar merg macar o data pentru o parere.
Sanatate mlta tuturor
Stiu ca sunteti impotriva medicamentelor, dar eu una ma simt foarte bine de cand iau tratament ( cipralex si xanax). M-am chinuit si eu, ca si voi, vreo 6 luni de zile cu simptome diverse. Acum imi pare rau ca m-am chinuit atata timp, cand puteam sa merg de atunci la doctor. Va recomand din toata inima tuturor, sa mergeti macar pentru o consultatie la un medic psihiatru si chiar daca va da tratament, oricum puteti sa nu il luati. Este alegerea voastra.Din proprie experienta stiu ca daca medicul respectiv nu considera ca aveti nevoie de tratament nu o sa va dea. De obicei iti spun sa mergi sa faci terapie cu un psiholog. Uite pun aici un link cu sfatul unui psihiatru. ( Cam asta m-a determinat pe mine sa merg la doctor). http://www.youtube.com/watch?v=iiyTJR2MMb0.Am zis da, intr-adevar merg macar o data pentru o parere.
Sanatate mlta tuturor
Daniela_C,
si eu am fost la psihiatru si mi-a spus ca imi da un tratament usor si mi-a dat ca si tie cipralex. in loc de xanax, mi-a dat anxiar. ideea e ca mi-a spus sa incep cu jumatate de pastila de cipralex. dupa 2 zile, am inceput sa am o stare de agitatie cumplita, o teama groaznica, o stare pe care nu vreau s-o mai simt vreodata. am sunat sa intreb ce sa fac si mi s-a spus sa astept cateva zile sa se obisnuiasca organismul. evident, am oprit tratamentul pentru ca mi s-a parut cea mai terifianta experienta pe care am avut-o in viata mea. am hotarat atunci sa incerc toate metodele posibile sa-mi depasesc anxietatea si sa evit medicamentele. poate ca medicamentele sunt calea mai rapida catre o stare normala si, desigur, fiecare decide ce alege pentru el, insa eu m-am gandit ca daca nu reusesc sa schimb ceva la modul de a gandi, de a percepe lucrurile, la modul de viata, degeaba iei tratament. rezolvi pe moment, dar anxietatea reapare. e ca si cum ai avea acoperisul casei stricat si ar ploua printr-o gaura si tu ai sterge apa de pe jos si ai spune ca ai rezolvat problema. eu asa simt, sper sa nu descurajez sau deranjez pe nimeni. mie mi-a fost teama de medicamente care au avut un asa efect asupra mea. au trecut de atunci 7 luni si sunt multumita de evolutia mea. nu sunt intr-o stare perfecta, dar stiu ca am puterea sa trec peste anxietate prin forte proprii. si fara sa-mi otravesc corpul. omul e puternic! daca vrea, poate!!
si eu am fost la psihiatru si mi-a spus ca imi da un tratament usor si mi-a dat ca si tie cipralex. in loc de xanax, mi-a dat anxiar. ideea e ca mi-a spus sa incep cu jumatate de pastila de cipralex. dupa 2 zile, am inceput sa am o stare de agitatie cumplita, o teama groaznica, o stare pe care nu vreau s-o mai simt vreodata. am sunat sa intreb ce sa fac si mi s-a spus sa astept cateva zile sa se obisnuiasca organismul. evident, am oprit tratamentul pentru ca mi s-a parut cea mai terifianta experienta pe care am avut-o in viata mea. am hotarat atunci sa incerc toate metodele posibile sa-mi depasesc anxietatea si sa evit medicamentele. poate ca medicamentele sunt calea mai rapida catre o stare normala si, desigur, fiecare decide ce alege pentru el, insa eu m-am gandit ca daca nu reusesc sa schimb ceva la modul de a gandi, de a percepe lucrurile, la modul de viata, degeaba iei tratament. rezolvi pe moment, dar anxietatea reapare. e ca si cum ai avea acoperisul casei stricat si ar ploua printr-o gaura si tu ai sterge apa de pe jos si ai spune ca ai rezolvat problema. eu asa simt, sper sa nu descurajez sau deranjez pe nimeni. mie mi-a fost teama de medicamente care au avut un asa efect asupra mea. au trecut de atunci 7 luni si sunt multumita de evolutia mea. nu sunt intr-o stare perfecta, dar stiu ca am puterea sa trec peste anxietate prin forte proprii. si fara sa-mi otravesc corpul. omul e puternic! daca vrea, poate!!
Buna Mada,
Imi pare rau ca ai avut o experienta urata cu medicamentele. Mie nu mi s-a intamplat asta deloc. Se pare ca la fiecare functioneaza diferit. Eu am inceput cu un sfert de cipralex dimineata insotit de un xanax. Sunt constienta si eu ca nu imi rezolva medicamentele problemele pe deplin dar stiu ca ma ajuta sa trec peste starea asta urata. Sigur ca medicul meu m-a indrumat si spre terapie dar momentan nu am bani. Sper sa fac rost si sa fac in acelasi timp si terapie. La tine Mada, e normal sa nu vrei sa mai iei medicamente dupa asa un episod urat. Poate nu ai gasit nici un medic foarte bun... nu stiu. Oricum daca esti mai bine ma bucur pentru tine. Eu una nu mai puteam sa stau fara tratament. Nu mai eram om, parca, nu mai puteam sa fac nimic.
Sanatate multa
Imi pare rau ca ai avut o experienta urata cu medicamentele. Mie nu mi s-a intamplat asta deloc. Se pare ca la fiecare functioneaza diferit. Eu am inceput cu un sfert de cipralex dimineata insotit de un xanax. Sunt constienta si eu ca nu imi rezolva medicamentele problemele pe deplin dar stiu ca ma ajuta sa trec peste starea asta urata. Sigur ca medicul meu m-a indrumat si spre terapie dar momentan nu am bani. Sper sa fac rost si sa fac in acelasi timp si terapie. La tine Mada, e normal sa nu vrei sa mai iei medicamente dupa asa un episod urat. Poate nu ai gasit nici un medic foarte bun... nu stiu. Oricum daca esti mai bine ma bucur pentru tine. Eu una nu mai puteam sa stau fara tratament. Nu mai eram om, parca, nu mai puteam sa fac nimic.
Sanatate multa
multumesc, Daniela! daca citesti pe forum, vei vedea ca multi am postat ce am invatat din psihoterapie, n-ar fi rau sa incerci sa te iubesti mai mult, sa faci ce iti face placere, sa nu mai fi perfectionista, sa nu-ti mai pese ce zic altii. tu esti cea mai importanta si daca tu esti ok, si cei dragi tie vor fi ok. cu tratamentul ai grija sa nu il iei decat cum iti spune dr ca sa nu devii dependenta! succes si tinem legatura!
mogdyyy tu ce mai faci? cum mai stai cu ametelile?
offf mada ca intotdeauna dai sfaturi si incurajari frumoase si demne de a fii puse in aplicare, esti o femeie minunata, nici o clipa nu am uitat de sfaturile si incurajarile primite de la ty.
offf mada ca intotdeauna dai sfaturi si incurajari frumoase si demne de a fii puse in aplicare, esti o femeie minunata, nici o clipa nu am uitat de sfaturile si incurajarile primite de la ty.
Mersi, Mada. Am citit forumul acesta ca sa zic asa, din scoarta in scoarta :). Fac asta cam din iulie 2013 cand am avut un atac de panica destul de urat urmat apoi de zile cu ameteli chinuitoare. Nu am scris prea mult ca parca nu prea aveam curaj. Am incercat sa aplic unele lucruri invatate aici. M-a mai ajutat la un moment dat un articol gasit aici. Dar m-a tinut cam o saptamana starea de bine apoi au revenit starile de rau. Am luat si omega 3 si Q 10. Si ele au fost bune. Mi-a fost teama si sa merg la doctor. Aveam o gramada de ganduri si temeri de gen " Daca o sa ma certe doctora ca nu am mers mai devreme si uite mi s-au agravat starile?" sau " Daca o sa imi spuna ca nu imi mai revin niciodata ?" Temeri absurde evident. Apoi prin decembrie 2013 cand am remarcat ca nu mai am o viata normala, adica, abia ma mai dadeam jos din pat dimineata ca sa merg la serviciu, intr-o ora abia daca reuseam sa ma imbrac, nu mai eram atenta la nimic, oamenii vorbeau degeaba cu mine pentru ca nu reuseam sa ma concentrez, atunci am zis ca e momentul sa merg la doctor. Am aflat de la ea, ca aceste stari, de ameteala, lipsa de concentrare erau de la depresie. Dupa episoade lungide anxietate se poate instala o depresie. Daca gasesc articolul acela pe site o sa il postez.
Buna seara. Urmaresc ceea ce se scrie, insa nu mai indraznesc sa scriu.Pt ca nu am vesti bune, sunt asa cum ai mai citit, crazigirl, sa zic ca pe parcursul unei zile au fost mai putine episoade de ameteli, vertijuri, in schimb, am o presiune in cap, intepaturi si dureri de cap, parca as fi baut...asa ma simt. Am tot citit si m-am informat, ori e de la crevicala ori de la anxietate, daca doamne fereste, nu-s alte afectiuni.Am vb pt o programare la un neurolog, nu stiu cat de bun e, dar stiu sigur ca nu doar o discutie va fi rezultatul, trebuie sa fac investigatii, multe si evident costisitoare si ceea ce ma ingrozeste in tot acest calvar, e frica de un rezultat final, care nu se stie niciodata daca e cel corect, real, daca nu incerci sa vezi parerea mai multor medici... Mi-e greu, foarte greu...
Ma bucur pt voi, cei care sunteti puternici, carora va e bine si ca puteti trece
mai usor peste durerile, starile care le aveti.
De la Daria, mai aveti vreo veste careva? Eu, i-am lasat multe mesaje private, insa...niciun semn. :(
Ma bucur pt voi, cei care sunteti puternici, carora va e bine si ca puteti trece
mai usor peste durerile, starile care le aveti.
De la Daria, mai aveti vreo veste careva? Eu, i-am lasat multe mesaje private, insa...niciun semn. :(
http://www.slideshare.net/gflorentina/cum-sa-depasesti-anxietatea-si-depresia-si-sa-incepi-sa-traiesti-cu-incredere-bucurie-si-calm-110715130515phpapp02-13524357. Acesta era linkul care m-a ajutat pe mine. Tot aici pe forum l-am gasit
Mogdy, vertij aveam si eu. Si dureri de cap, intepaturi in cap vajait in urechi. Asta era de la depresie. Daca esti din Bucuresti iti recomand eu un medic bun.
Buna seara, Daniela_C.Am citit si eu din "scoarta in scoarta", tot ce s-a scris si s-a postat pe acest forum, au fost zile bune, incurajatoare..insa dupa un timp
toate starile reveneau...
Nu am vajait in ureche, dar simt ca si cum ar fi infundata, desi nu am dop.
Din pacate, nu locuiesc in Bucuresti...
Multumesc, pt sfaturi !
toate starile reveneau...
Nu am vajait in ureche, dar simt ca si cum ar fi infundata, desi nu am dop.
Din pacate, nu locuiesc in Bucuresti...
Multumesc, pt sfaturi !
[...] si ceea ce ma ingrozeste in tot acest calvar, e frica de un rezultat final [...]
Si care ar fi acel rezultat final? :) Imi aduc aminte ca asta a fost unul dintre primele subiecte pe care le-am discutat cu psihologul, e scenariul clasic, banal. Domn doctor, imi e frica, mor, sigur sigur am o tumoare la cap, daca nu asta atunci sigur am facut un atac cerebral si nu se mai iriga creierul cum trebuie. Nici asta nu e? Atunci mai mult ca sigur ca ma pandeste un atac cerebral dupa colt. O sa fii surprinsa: nu ai nimic din toate acestea.
Niciunul dintre simptomele tale, inclusiv ameteala, nu are nici in clin nici in maneca cu o tumoare la cap sau altceva. Nu sunt doctor dar eu zic ca tu de lupti cu o depresie acuta plus anxietate cronica. Ambele dau ameteala permanenta cat cuprinde.
Sper sa faci investigatiile acelea si sunt iei legatura cu neurologul. Daca nu iti inspira neurologul, poti pune rezultatele tomografiei aici sau in alte locuri si sigur o sa te ajute alti doctori sa le citesti.
Eu sunt cat de cat OK, oricum muuuult mai bine decat acum o luna si mult mai bine decat acum doua luni. Nu am facut nimic special dpvd medicamentos. Doar putin mai mult optimism, putin mai multa incredere in sine si d'astea :)
Si care ar fi acel rezultat final? :) Imi aduc aminte ca asta a fost unul dintre primele subiecte pe care le-am discutat cu psihologul, e scenariul clasic, banal. Domn doctor, imi e frica, mor, sigur sigur am o tumoare la cap, daca nu asta atunci sigur am facut un atac cerebral si nu se mai iriga creierul cum trebuie. Nici asta nu e? Atunci mai mult ca sigur ca ma pandeste un atac cerebral dupa colt. O sa fii surprinsa: nu ai nimic din toate acestea.
Niciunul dintre simptomele tale, inclusiv ameteala, nu are nici in clin nici in maneca cu o tumoare la cap sau altceva. Nu sunt doctor dar eu zic ca tu de lupti cu o depresie acuta plus anxietate cronica. Ambele dau ameteala permanenta cat cuprinde.
Sper sa faci investigatiile acelea si sunt iei legatura cu neurologul. Daca nu iti inspira neurologul, poti pune rezultatele tomografiei aici sau in alte locuri si sigur o sa te ajute alti doctori sa le citesti.
Eu sunt cat de cat OK, oricum muuuult mai bine decat acum o luna si mult mai bine decat acum doua luni. Nu am facut nimic special dpvd medicamentos. Doar putin mai mult optimism, putin mai multa incredere in sine si d'astea :)
Buna, Blixa. "Problema cea mai grava in cazul meu este starea de ameteala. Aproape continua. Doar cand dorm nu sunt ametit dar imediat ce ma trezesc ameteala se instaleaza si ramane pe tot parcursul zilei.
Starea aceasta insuportabila ma face sa stau mai mult in casa (in pat). Daca incerc sa ies afara, nu stiu, sa fac lucruri simple si de rutina, sa ma duc pana la magazinul din colt de exemplu, treaba se ingroasa. Ameteala devine foarte puternica, picioarele imi tremura iar senzatia de lesin iminent este la ea acasa, asa ca renunt si fac cale intoarsa. Va dati asadar seama ca viata mea nu prea mai este a mea. Incerc sa ma bucur de lucrurile simple si sper ca intr-o buna zi voi fi din nou eu. Greu de crezut dar speranta am."
Recunosti pasajul de mai sus? Este din 21.03.2014, cand ai scris pt prima oara
pe acest forum... Eu, n-as fi revenit cu postari pe forum daca n-ai fi scris
despre aceasta ameteala, care o am si eu. Ceea ce mi-e greu sa inteleg, cum poti
ca dintr-o stare atat de grava, pe care o aveai la acel moment, sapt trecuta
treceai pe piracetam, iar azi esti ok...Nu a trecut nicio luna de cand ai postat
primul mesaj, cum ai reusit performantza?
Starea aceasta insuportabila ma face sa stau mai mult in casa (in pat). Daca incerc sa ies afara, nu stiu, sa fac lucruri simple si de rutina, sa ma duc pana la magazinul din colt de exemplu, treaba se ingroasa. Ameteala devine foarte puternica, picioarele imi tremura iar senzatia de lesin iminent este la ea acasa, asa ca renunt si fac cale intoarsa. Va dati asadar seama ca viata mea nu prea mai este a mea. Incerc sa ma bucur de lucrurile simple si sper ca intr-o buna zi voi fi din nou eu. Greu de crezut dar speranta am."
Recunosti pasajul de mai sus? Este din 21.03.2014, cand ai scris pt prima oara
pe acest forum... Eu, n-as fi revenit cu postari pe forum daca n-ai fi scris
despre aceasta ameteala, care o am si eu. Ceea ce mi-e greu sa inteleg, cum poti
ca dintr-o stare atat de grava, pe care o aveai la acel moment, sapt trecuta
treceai pe piracetam, iar azi esti ok...Nu a trecut nicio luna de cand ai postat
primul mesaj, cum ai reusit performantza?
mogdyyy, iti spun cu mana pe inima ca nu ai absolut nimic la cap sau in alta parte, ameteala, urechile infundate, senzatia de cap gol, presiunea si durerea de cap vin in cazul tau si a multora de aici din cauza anxietatii sau a depresiei. Am simtit pe propria piele aceste simptome si mai mult, am lucrat intr-un sanatoriu cu oameni care se confruntau cu aceste probleme. Din tot ce ai spus despre tine si din simptomele pe care le ai pot spune suta la suta ca te confrunti cu tulburari grave de anxietate si agorafobie, care dupa perioade mai lungi pot sa dea stari depresive.
Asa ca nu mai da alti bani pe la diferiti medici, eventual mergi la un psiholog bun care sa te ajute cu ceva. Asta e parerea mea.
Despre mine va pot spune ca nu mai am niciun simptom. Sunt omul care am fost la inceput, plin de viata, bucuros...
Am auzit de multe ori intrebarea:Mai pot fi vreodata ca inainte? Da se poate, eu ma simt extraordinar...
Geluromanu ce mai faci?
Mircea, mergi inainte si totul va fi bine.
Iar pentru voi fetelor, mai mult curaj, puteti sa treceti peste toate cu rabdare si optimism.
Asa ca nu mai da alti bani pe la diferiti medici, eventual mergi la un psiholog bun care sa te ajute cu ceva. Asta e parerea mea.
Despre mine va pot spune ca nu mai am niciun simptom. Sunt omul care am fost la inceput, plin de viata, bucuros...
Am auzit de multe ori intrebarea:Mai pot fi vreodata ca inainte? Da se poate, eu ma simt extraordinar...
Geluromanu ce mai faci?
Mircea, mergi inainte si totul va fi bine.
Iar pentru voi fetelor, mai mult curaj, puteti sa treceti peste toate cu rabdare si optimism.
[...] Nu a trecut nicio luna de cand ai postat primul mesaj, cum ai reusit performantza? [...]
Pai performanta asta o poti face si tu foarte simplu. La mine a fost simplu cel putin. Le-am luat pe rand. Am ceva la inima? Control. Nu am nimic. Analizele sunt OK? Sunt OK. Am fost la ORL? M-au gasit cu vertij bening whatever. Oook. Am ceva la cap? Am facut o tomografie. Nu mi-a gasit nici tumoare nici atac cerebral. Deci e OK. Si asa mai departe. Le-am luat la rand. Apoi am fost la psiholog, vreo 6 sedinte cred. Si incet incet mi-am dat seama ca de fapt nu am nimic si ca starile de ameteala si restul depind de mine. Nici acum nu mi-au disparut cu totul, si astazi am avut 2-3 ameteli, sa zic asa, dar deja nu imi mai este teama. Pot trece peste. Tot incrancenat sunt pentru ca nu sunt la fel ca acum un an dar sunt convins ca o sa treaca. Intr-o luna, in doua, in trei, in sapte dar o sa treaca. In rest, activitate, iesit cat mai mult afara, oameni in jur, orice care sa imi distraga atentia de la "boala".
Pai performanta asta o poti face si tu foarte simplu. La mine a fost simplu cel putin. Le-am luat pe rand. Am ceva la inima? Control. Nu am nimic. Analizele sunt OK? Sunt OK. Am fost la ORL? M-au gasit cu vertij bening whatever. Oook. Am ceva la cap? Am facut o tomografie. Nu mi-a gasit nici tumoare nici atac cerebral. Deci e OK. Si asa mai departe. Le-am luat la rand. Apoi am fost la psiholog, vreo 6 sedinte cred. Si incet incet mi-am dat seama ca de fapt nu am nimic si ca starile de ameteala si restul depind de mine. Nici acum nu mi-au disparut cu totul, si astazi am avut 2-3 ameteli, sa zic asa, dar deja nu imi mai este teama. Pot trece peste. Tot incrancenat sunt pentru ca nu sunt la fel ca acum un an dar sunt convins ca o sa treaca. Intr-o luna, in doua, in trei, in sapte dar o sa treaca. In rest, activitate, iesit cat mai mult afara, oameni in jur, orice care sa imi distraga atentia de la "boala".
Multumesc, Blixa, pt raspuns si explicatii.
O noapte linistita !
O noapte linistita !
Mogdy eu iti recomand sa mergi la psihiatru mai intati. O sa te trimita si la neurolog pentru investigatii, oricum. Imi suna foarte familiar ce descrii tu. Cauta un medic bun in orasul tau si apoi scrie si aici ce tratament iti recomanda. Mai comparam si noi ). Ai incredere! O sa fie bine! Mie nici acum nu imi vine sa cred ca mi-am revenit la normal. Asa o sa fie si la tine. N buna
AAA medicul meu psihiatru mi-a spus sa nu ma ingrijorez din cauza ametelilor. Or sa treaca si ele. Vor veni din ce in ce mai rar. Si chiar asa a fost
Nu am avut timp sa citesc cu atentie toate mesajele, dar cineva spunea ca dupa anxietate se instaleaza depresia, cu ameteli si tot felul de simptome.Eu am anxietate generalizata dar de 2 luni nu am mai avut nici o stare puternica de panica si nici nu am ale simptome.Singurele care ma deranjeaza sunt gandurile...gandesc foarte mult in mintea mea, si aceste ganduri duc la panica.in rest mananc cam orice, beau cate o cafea la 1-2 zile, nu stau deloc decat in mom inj care stau la calc.am sau nu depresie ? :)
buna tuturor
ronicolle, asa sunt si eu
ganduri, temeri, lipsa de comcentrare, un cap greu.
cred ca este si depresie in cazul meu pt ca simptome fizice de anxietate cum am citit pe forum eu nu am avut.
acum, daca avem si depresie, asta e, o sa trecem si peste ea cu rabdare si optimism
daca nu ne impiiedica sa ne desfasuram activitatile zilnice, sa iesim cu prietenii, avem pofta de mancare, o ducem pe picioare si o sa treaca intr un final.
medicamentele ajuta sa depasesti mai repede perioada dar daca noi am ales calea 'fara pastile' recuperarea se face mai greu dar este de durata.
nu sunt impotriva medicamentelor si daca as simti ca ma afund in depresie nu as ezita sa apelez la medic dar deocamdata cred ca pot depasi fara medicamente tot ce mi se intampla.
cu toata stare de rau eu nu simt nevoia sa ma izolez, sa stau in pat ci din contra imi doresc sa fiu cat mai activa, tot timpul caut compania prietenilor, imi doresc sa plec in vacante, vreau sa fac sport si trag de mine efectiv pt ca nu este usor cand obosita exagerat fiind(simptom al depresiei si anxietatii) fac seara si o ora de aerobic.
dar stiu ca ajuta si lupt cu mine
eu astept semne de imbunatatire vizibila dupa un an, pana atunci am rabdare, este greu, calitatea vietii a scazut semnificativ, dar nu am ce face, nu o sa stau acum sa mi plang de mila si sa astept sa mor, sa inebunesc sau alte minuni care ne trec noua prin minte.
am o viata inainte, vreau un copil, vreau sa calatoresc, vreau sa fiu eu cea dinainte de.
curaj fratilor de suferinta si nu cetati indiferent de calea aleasa spre vindecare.
am caz in famile care a trecut peste, in 2 3 ani dar a trecut, este vb de mama mea.
o zi buna tuturor
ronicolle, asa sunt si eu
ganduri, temeri, lipsa de comcentrare, un cap greu.
cred ca este si depresie in cazul meu pt ca simptome fizice de anxietate cum am citit pe forum eu nu am avut.
acum, daca avem si depresie, asta e, o sa trecem si peste ea cu rabdare si optimism
daca nu ne impiiedica sa ne desfasuram activitatile zilnice, sa iesim cu prietenii, avem pofta de mancare, o ducem pe picioare si o sa treaca intr un final.
medicamentele ajuta sa depasesti mai repede perioada dar daca noi am ales calea 'fara pastile' recuperarea se face mai greu dar este de durata.
nu sunt impotriva medicamentelor si daca as simti ca ma afund in depresie nu as ezita sa apelez la medic dar deocamdata cred ca pot depasi fara medicamente tot ce mi se intampla.
cu toata stare de rau eu nu simt nevoia sa ma izolez, sa stau in pat ci din contra imi doresc sa fiu cat mai activa, tot timpul caut compania prietenilor, imi doresc sa plec in vacante, vreau sa fac sport si trag de mine efectiv pt ca nu este usor cand obosita exagerat fiind(simptom al depresiei si anxietatii) fac seara si o ora de aerobic.
dar stiu ca ajuta si lupt cu mine
eu astept semne de imbunatatire vizibila dupa un an, pana atunci am rabdare, este greu, calitatea vietii a scazut semnificativ, dar nu am ce face, nu o sa stau acum sa mi plang de mila si sa astept sa mor, sa inebunesc sau alte minuni care ne trec noua prin minte.
am o viata inainte, vreau un copil, vreau sa calatoresc, vreau sa fiu eu cea dinainte de.
curaj fratilor de suferinta si nu cetati indiferent de calea aleasa spre vindecare.
am caz in famile care a trecut peste, in 2 3 ani dar a trecut, este vb de mama mea.
o zi buna tuturor
draga mea mogdyyy si eu iti confirm ca intepaturile pe care le simti, urecgile infundate, senzatia de cap gol si ameteala fac partte tot din "minunata"anxietate, de asa ceva am suferit si eu multe luni bune, altceva decat sa stau in pat de frica lor nu faceam, simteam ca ma inteapa ceva in cap, ma durea ceafa si dupa ureche, aveam urechile infundate, simteam un vajait in urechi etc si uite aa m-am gandit ca am teniunea mare, am fugit la doctor, fals eram cu tensiunea k, m-am gandit ca am ceva la cap (daca ma tot intepa ceva in cap)am fugit la dr :fals, eram k, am facut in 3 luni un RMN si un CT de cap, daca era dupa my faceam din luna in luna dar era totusi riscant din cauza radiatiilor, deci toate simptomele astea veneau la pachet cu anxietatea, stai linistita ca nu ai nimic la cap, sunt sigura, vor diparea odata cu trecerea ta pete frica i gandurile care le-ai acumulat, vor diparea in momentul in care tu nu le vei mai alimenta, o a vezi ca am dreptate, nu mai sta cu gandul acolo, fa altceva curaj mogdyyy nu ai nimic, esti sanatoasa i poti iesi din acest cerc vicios.
uite mogdyyy mi-am adus acum aminte prima mea experienta legata de frica ametelolor puternice pe care le-am avut i a celorlalte simptome pe care le ai i tu acum, dupa vreo 6 luni de stat numai in pat, de stat cu cineva zi de zi(adica cu sormea), m-am trezit in decembrie singura, si trebuia a le fac alor mei niste chiftelute, era acasa i sotul meu si cumnata mea, cum era sa ma dau jos din pat sa gatesc cand pamantul se invartea cu my, urechile erau infundate, si mai ma intepa si ceva prin cap, asta simteam, dar am facut tot posibilul sa ma mobolizez asa ca m-am apucat de facut chiftele, la un moment dat ameteala s-a intensificat la maxim, nu mai auzeam, am inceput sa tremur la maxim, de ziceai ca-s alcoolica si sa instalat numai pe decat panica, am oprit aragazul si ghici am fugit de unde plecasem PAT, a venit cumnata mea: ce faci? eu :imi e rau, ea:nici o problema hai la bucatarie sa termini ce ai inceput, la copii le e foame, si daca o a lesini oricum eu stau cu ty pana termini, si daca e intampla sa lesini chem salvarea, asa am facut am mers din nou la bucatarie, am tra de my a imi termin treaba care o incepusem, cu toate simpt.descrise mai sus, cu cumnata langa my mi-am terminat chiftelutele si nu am lesinat si nici altceva nu s-a intamplat cu my, parca si ametelile diparuse, nu in totalitate dar nu mai erau asa puternice.De aici mi-am dat seama ca totul tine de my, si aa usor usor am capatat incredere in my si in fortele mele pt a invinge frica.Sper ca nu te-am plictisit cu povestea asta, dar a fost prima mea experinta cu infruntatul anxietatii.
Multumesc, CRAZIGIRL!
Multumesc, Daniela_C !
Multumesc, tuturor pt sfaturi si mai ales pt sustinere !
Stiu, ca toate aceste sfaturi nu-mi aduc vindecarea
daca nu misc macar un deget, dar...pt ca intotdeauna
exista si un dar, voi incerca... Am mai avut tentative
in aceste luni de cand sunt aici, alaturi de voi sa fac cate
ceva pt a iesi din acest cerc vicios, ori n-a fost de ajuns,
ori, au aparut alte stari (ca ameteala, etc.), care m-au descurajat
iarasi, cert e ca asa cum am tot scris in utimele postari pe forum,
nu mi-e bine. Imi tot scriu unii sa caut medici, psihiatri, psihologi
buni, care sa ma ajute cumva, insa nu am posibilitati, iar ca sa merg
in alt oras, necunoscand cat de buni sunt, nu pot arunca banii de la unul la
altul, pana cand gasesti un adevarat OM, care sa te ajute ! Am un copil
la facultate, in urma operatiei de hernie de disc, am ramas fara serviciu, viatza de familie mi-e aproape distrusa...nu doresc sa intru in
amanunte, sunt constienta ca toate acestea m-au adus in starea aceasta.
Unii sunt cu un caracter mai puternic si pot trece singuri peste stari, altii poate au nevoie de ajutor calificat...Nu doresc sa par o victima, asa cum mi se spune in familie de cei care nu ma inteleg prin ce trec, dar este o realitate, pana la urma, care fiecare dintre noi si le
cunoaste cel mai bine.Daca aveti cunostinte, sa-mi recomandati un psiholog bun, chiar un psihiatru bun, dar din judetul Buzau sau Focsani, care sunt mai aproape de localitatea mea, sa pot face niste sacrificii, de a face naveta la sedinte, va multumesc
anticipat.Va doresc sa aveti o zi linistita cu multe ganduri pozitive !
Multumesc, Daniela_C !
Multumesc, tuturor pt sfaturi si mai ales pt sustinere !
Stiu, ca toate aceste sfaturi nu-mi aduc vindecarea
daca nu misc macar un deget, dar...pt ca intotdeauna
exista si un dar, voi incerca... Am mai avut tentative
in aceste luni de cand sunt aici, alaturi de voi sa fac cate
ceva pt a iesi din acest cerc vicios, ori n-a fost de ajuns,
ori, au aparut alte stari (ca ameteala, etc.), care m-au descurajat
iarasi, cert e ca asa cum am tot scris in utimele postari pe forum,
nu mi-e bine. Imi tot scriu unii sa caut medici, psihiatri, psihologi
buni, care sa ma ajute cumva, insa nu am posibilitati, iar ca sa merg
in alt oras, necunoscand cat de buni sunt, nu pot arunca banii de la unul la
altul, pana cand gasesti un adevarat OM, care sa te ajute ! Am un copil
la facultate, in urma operatiei de hernie de disc, am ramas fara serviciu, viatza de familie mi-e aproape distrusa...nu doresc sa intru in
amanunte, sunt constienta ca toate acestea m-au adus in starea aceasta.
Unii sunt cu un caracter mai puternic si pot trece singuri peste stari, altii poate au nevoie de ajutor calificat...Nu doresc sa par o victima, asa cum mi se spune in familie de cei care nu ma inteleg prin ce trec, dar este o realitate, pana la urma, care fiecare dintre noi si le
cunoaste cel mai bine.Daca aveti cunostinte, sa-mi recomandati un psiholog bun, chiar un psihiatru bun, dar din judetul Buzau sau Focsani, care sunt mai aproape de localitatea mea, sa pot face niste sacrificii, de a face naveta la sedinte, va multumesc
anticipat.Va doresc sa aveti o zi linistita cu multe ganduri pozitive !
Buna,
Din pacate, boala asta nu este inteleasa nici macar de familie sau de prieteni apropiati. Ei au senzatia ca ne victimizam, ca ne place sa ne aflam in aceasta postura, din pacate sunt mult departe de adevar..si nu fac eforturi sa se documenteze in sensul asta.
Eu m-am procopsit intai cu anxietate generalizata, care a dat pe urma in tulb obsesiv-compulsiva, iau tratament de un an si jumatate, de cateva luni fac si psihoterapie si tot nu ma simt bine.
Am schimbat 2 antidepresive, urmand sa trec la un altul caci nici cu actualul nu imi este bine.
Din fericire am un servici si duc o viata normala, desi anxietatea este maxima si niste stari de rau generalizat sunt la ordinea zilei.
Din pacate, de aceasta boala nu se poate scapa, doar ameliora..
Din pacate, boala asta nu este inteleasa nici macar de familie sau de prieteni apropiati. Ei au senzatia ca ne victimizam, ca ne place sa ne aflam in aceasta postura, din pacate sunt mult departe de adevar..si nu fac eforturi sa se documenteze in sensul asta.
Eu m-am procopsit intai cu anxietate generalizata, care a dat pe urma in tulb obsesiv-compulsiva, iau tratament de un an si jumatate, de cateva luni fac si psihoterapie si tot nu ma simt bine.
Am schimbat 2 antidepresive, urmand sa trec la un altul caci nici cu actualul nu imi este bine.
Din fericire am un servici si duc o viata normala, desi anxietatea este maxima si niste stari de rau generalizat sunt la ordinea zilei.
Din pacate, de aceasta boala nu se poate scapa, doar ameliora..
ce ma ingrijoreaza pe mine, este faptul ca nu vad si la voi simptomele mele, adica dureri in dreptul inimii, urechi infundate, ca si o presiune..mda
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 71Anxietatea cum se vindeca?
- 8va rog ajutati-ma sa-mi ajut iubitul!
- 4anxietate generalizata
- 4rispen.. daca il intrerup brusc da ceva reactii dificile?
- 7Junghi in partea stanga si dreapta
- 14of, inima
- 10Relatii intime cu partenera
- 8E posibil sa ma confrunt cu un atac de panica ? Sau poate fi ceva mai grav ?
- 4sunt foarte agitata si nelinistita + am insomnii...
- 17atac de panica si anxietate
- 18mintea mea repeta anumite dialoguri, care au avut loc chiar cu o luna in urma
- 93Anxietate si depresie, ce ma fac?
- 2Nevroza?
- 31Sa fie tot tulburarea obsesiv compulsiva sau altceva?
- 12Tulburari de anxietate si atacuri de panica !
- 7Atacuri de panică și atitudinea familiei
- 2Tensiune arteriala crescuta pe fond de stare de anxietate
- 12Atac de panică? anxietate? sau probleme cardiovasculare?
- 5Anxietate
- 6Anxietate, panica chinuitoare cand vad ca nu am somn.
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: