Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

@tuturor: desi am observat o imbunatatire a comunicarii intre voi in ultimele pagini (adica un lucru f bun), mai observ ceva: se cam repeta 'trebuie sa luptam cu anxietatea, atacurile de panica'...etc = boala in general. Si se repeta pt ca asa cum spunea si cineva nou pe aici(scuze, n-am retinut id-ul) mai devreme, voi va opriti la nivel de simptom, de ceva 'palpabil', oarecum de natura materiala. Problema apare cand te opresti doar la acest nivel (material), pt ca omul nu e doar materie. Dar putini cred in asta si iata rezultatele unei culturi si educatii eronate pe termen lung. Romanii mai au ceva timp de parcurs pana inteleg ca desi gandurile nu se vad, nu se pot atinge cu mana, nu se pot mirosi si nu se pot auzi, ele exista si influenteaza toata activitatea noastra de orice fel. Tinand cont de acest aspect, cat de realista devine o 'lupta', cu ceva invizibil, non-palpabil.? Si cati dintre voi isi dau seama ca intr-o lupta aproape de fiecare data cineva pierde? Invatand creierul sa 'lupte', il tinem intr-o continua stare proasta, pt ca e la fel ca pregatirea continua pt un razboi: te consuma psihic, fizic si spiritual. Si cautam intr-una 'arme' din ce in ce mai performante (adica obiecte care sa faca treaba in locul nostru :)), sa ne asiguram ca vom avea castig de cauza :).
Omul a fost dotat de la mama natura, d-zeu, budha, allah, sau mai stiu eu cine ne-o fi creat, cu mecanismul de 'lupta sau fugi' din fata pericolului. Cand se declanseaza acest mecanism, se modifica f mult 'chimia' din organism si rezulta niste simptome f urate, care ne sperie. Problema zilelor noastre e ca in creier se activeaza f usor la unii reactia de lupta/fugi, chiar si in cazul in care nu exista un pericol real - decat cel din mintea noastra (ex: 'aoleu, am palpitatii, daca mor? vai, am fost lac de apa dupa ce am vazut ca ma apropiam de un caine si evident, l-am ocolit, pt ca SIGUR ma musca si pana la urgenta muream, ramaneau copiii singuri, ca sotul isi gasea alta nevasta!'...etc, s.a.). Cei care intra mai des si mai usor in aceasta stare duc dupa ei mostenirea genetica si mai ales, modelele de educatie din primii ani('aaa, dar si mama era la fel de prapastioasa si mereu imi spunea - ai grija sa nu, ai grija la...') de viata.
Cu toate astea, studiile recente arata ca sunt solutii pt a duce o viata mai buna - doar sa le cauti si sa le aplici, FARA SA TE LUPTI - ci ACCEPTANDU-TI boala ca fiind a ta, parte din mintea ta si din corpul tau, pt sanatatea carora esti direct responsabil. Cum spunea cineva mai devreme: 'vrei sa fi fericit?' sau vrei sa suferi si sa te lupti in permanenta cu tine, pastrand un cerc vicios? Nu e vorba deloc de principiul ori-ori(ori una, ori cealalta), ci chiar de acceptarea suferintei la un moment dat. E normal ca dupa o viata intreaga sau deja de la 15 ani (destui, oricum, pt a se programa creierul pt anumite tipare de gandire) cu anxietate, sa ajungi sa suferi intr-un fel. Iar daca intelegi ca poti sa iti programezi creierul(NLP-ul ajuta, la fel ca si psihoterapiile cognitiv-comportamentale si sugestiologia - dar e recomandabil sa fie tehnici folosite de un psihoterapeut, pt ca de cele mai multe ori nu poti singur, fara ajutor specializat, oricate carti ai citi) sa devii mai fericit (nu doar spunandu-ti obsesiv in fata oglinzii 'totul este roz, n-am nimic, trebuie sa fiu/gandesc pozitiv si totul o sa se rezolve', 'sunt destept, fericit si bogat', fara sa simti ca esti, ci crezand ca intr-o zi vei ajunge asa cum iti doresti, sau macar pe aproape = chiar stabilindu-ti obiective realizabile intr-un anume timp, prin eforturile tale si totodata fiind recunoscator pt ce ai deja), mai sanatos si ca nu esti doar materie, ci si energie, atunci vei atinge cu siguranta un nivel optim al vietii tale.
Si mai ajuta acceptarea faptului ca viata nu e ceva liniar, ci cu anumite curbe, pe plus sau minus, din care avem de invatat - pt ca mereu avem ceva de invatat, din orice. Iar plusurile si minusurile nu sunt deloc pedepse si recompense, ci reprezinta o ciclicitate naturala a lucrurilor - totul in univers are o ciclicitate. A intelege acest lucru ajuta la stabilirea unor asteptari mai aproape de o asa zisa realitate si la alegerile pe care le avem de facut in timp.

Buna ziua tuturor,

Psihoterapia cognitiv-comportamentala considera ca multe din problemele noastre isi au originea in tipul predominant de gandire.De obicei, este epuizant şi neproductiv să lupţi cu gândurile neplăcute sec-de-sec. Toţi oamenii au şi gânduri negative, dar pot apărea probleme abia atunci când acestea È‹ncep să se manifeste foarte des.
În această situaţie, există o metodă simplă, dar eficientă, cu condiţia să fie aplicată cu perseverenţă.
În prima etapă scrie pe hârtie gândurile, imaginile, trăirile, emoţiile, sentimentele, senzaţiile pe care le ai atunci când gândurile negative se manifestă foarte intens şi frecvent;
În etapa următoare trebuie să stabileşti un program zilnic de aproximativ 10 minute, la aceeaşi oră, dacă se poate şi È‹n acelaşi loc, È‹n care să inviţi gândurile negative să se manifeste şi să le scrii pe hârtie ca È‹n etapa precedentă. Dacă gândurile apar şi È‹n restul zilei, È‹ncearcă să te detaşezi de ele, adică să le laşi să se manifeste, dar, pe cât posibil, să nu le bagi È‹n seamă şi să nu lupţi È‹mpotriva lor. În asemenea momente, poţi repeta È‹n minte o formulă verbală de genul: "Gânduri negative aţi venit, dar nu am timp de voi acum! Vă invit È‹n audienţă È‹n fiecare zi la ora 18, timp de 10 minute. Dacă rămâneţi, treaba voastră!"
Prima etapă etapă durează 2 săptămâni, iar etapa a doua 3-4 săptămâni.
Dupa un timp de practică a acestei metode, gândurile negative nu vor mai apărea atât de des şi nu vor mai fi atât de deranjante.
Succes !
P.S. Aceasta metoda am prezentat-o si la pagina nr. 130 din acest forum!

Cu placere, Vanda09, Zumzy si celorlalti!

O zi buna!