Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

nu m-a tinut nici-o data mai mult de 20 30 de min maxim D-na Cristina...ok si ce inseamna ca se trateaza in cat timp mai exact adica ceva cu aproximatie presupun iar daca nu ce pastile ar trebui sa iau?va multumesc!!!

Doamna psiholog am 26 de ani am facut zeci de analize de sange totul ok o singura data mi sa gasit lipsa de fier dar hemoglobina buna ai am luat fier analizele au revenitbla normal vreo 7 ecografii uneori probleme cu colecistul am luat tratamnet radiografie cu bariu ok vreo 7 radiografii pulmonare ok desi tusesc uneori find fumatoare controale orl urolog oftalmolog gastroenterolog toate ok ekg ok si totusi am simptome cele mai desw sunt
1 greata
2 tremur
3 frica din senin
4 ameteala
5 stare de moleseala parca nu am chef de nimic
Iar uneori mai apar si stari noi gen lipsa aer durere in spate spasme ale muschilor si mai nou azi durere mana stanga bine am mai si lucrat sau poate fi de la timp dar totusi as vrea sa imi revin citeam mai in sus ce ati scris si chiar asa e care mai e frumusetea vietii daca traiesti mereu cu panica dar dati mi cateva ex ce sa fac de ex daca ma ia greata ameteala sau o durere la mine intervine gandirea irationala si zic daca vomit daca lesin daca am ceva grav daca ma doare x sau y si tot asa si a doua zi la medici stai pana iti da rezultatul alt stres si asa trec zile spat luni la rand sa va dau un ex cum am gandit azi ma durut mana stanga si m am gandit daca paralizez daca o am rupta daca si daca...apoi m am gandit de la ce sa paralizez si de la ce sa imi fie rupta si nu am mai prea bagat in seama desi m mai doare dar gandul tot e putin acolo ce sa fac imi doresc din suflet sa imi revin si stiu ca daca voi scapa de frica de boli voi scapa ai de anxietate corect????pt ca frica asta de boli imi dadea uneori si asa o stare dimineata parca numai aveam chef sa fac nimic nu era depresie dar ma gandeam tot cu boli tot cu doctori si eram trista si in panica max..am uitat sa orecuzez ca am facut si doua avorturi datorita unor probleme in fam si acelea m au marcat

@Dna Psiholog Mie mi se intampla sa ma trezesc noaptea si sa am palpitatii si sa ma ia atacul de panica. Mi se mai intampla sa am atac de panica cand sunt in dus, cand sunt intr un mediu unde este foarte cald, astfel am senzatia ca nu mai pot respira normal, cand sunt in autobuz si este aglomerat, cand vad ca cineva lesina ma iarasi panica sau cand vad sau aud ambulanta, etc. Am 23 ani, ma confrunt cu atacurile de panica si depresia de la 16 ani. Cum am mai zis si in celelalte comentarii am facut psihoterapie vreo 10 sedinte. Ma simteam super bine dupa ce ieseam de la psiholog insa nu dura decat pana a doua zi. De atunci mi e greu sa mai apelez la un psiholog prin prisma faptului ca sunt neincrezator si foarte foarte foarte inhibat. Sper sa gasesc o solutie pentru toate aceste probleme. Numai bine!

Floriile sa va aduca pace sufleteasca si multa sanatate!

Doamna psiholog la mine problema chiar asa mare nu e atacul de panica sau anxietatea decat cand apar cele 3 simptome greata care ma sperie cel mai rau ameteala si durerea dar cel mai greu imi e cu frica de boli pt ca orice am fug la doctor exagerez caut pe net etc si cautatul pe net imi face rau dar ma speriu din orice durere simptom acum ma doare mana stanga si ma gandesc la paralizi daca e rupta desi nu am cazut doar ca am facut efort dar nu cred ca se poate rupe daca ridici 3 plase dar pe moment numai gandesc rational o pot misca nu sa umflat dar gandesc mereu tragic si ma, analizez mereu asta intreb ce sa fac concret de ex cand ma ia greata sau acum cu mana as dori un ex de gandire in loc de vai am aia sau aia cum sa gandesc?

de la parinti nu am cu sa mostenes fiindca lor nu li s-a intamplat asa ceva deci asta stiu fiindca mi-au spus ei.si acum nu am cum sa merg la un terapeut fiindca sun in Rusia si nu prea stiu limba si nu cred ca s-ar putea rezolva mare lucru va multumesc!!!!

La mine de manifesta asa: nu am fobii la modul ca nu as putea face ceva dintr-o anumita frica, nu am frica constienta de boala/moartr, am manifestari clasice don ce vad: nod in stomag, spate incordat presiune intracraniana, neliniste interioara, oboseala, lentoare, tresar, si cea mai neplacuta (si mai greu de descris) stare, care ma seaca de energie fizica si psihica: semnalele de pericol transmise de creier fara temei, respiratia se blocheaza pt 2 sec, ma trece un val (mai intens sau mai light) prin stomag/corp, un soi de "tresarire" interioara pt o scurta durata, acestea apar evident automat la nivel de subconstient in mom in care de ex scap sau sunt pe punctul de a scapa ceva din mana sau cand galagia mentala este la cote ridicate sau apare ceva neasteptat sau... aparent din senin. Un fel de hipersensibilitate la factorii stresori care declanseza alarma de "pericol" eronat, mult inaintea mintii constiente.
Medicatie nu am luat si nu vreau, alte solutii pt pb asta? :)

ma bucur sa vad ca se trece direct la fapte...se cauta solutii si astfel o sa se vada si rezultatele.
Frica asta irationala ne cam da batai de cap, dar ce sa-i facem?eu am rezistat 8 luni de zile si vad ca nu a mai aparut panica dar mi-am dat seama de ce.nu am mai avut nici o problema de sanatate, nu m-a mai durut nimic, sau daca am avut ceva probleme nu am bagat de seama prea tare.
Si sincer, pe masura ce trece timpul incep sa ma gandesc din ce in ce mai putin la anxietate dar asta pentru ca ma mentin mereu activa si incerc sa imi mentin creierul ocupat.
Chiar si in momentele in care nu prea sunt in apele mele si nu am chef de nimic tot fac ceva.nu ma las, stiu ca e greu dar trebuie sa mergem inainte.
Santi, daria...noi ne cunoastem de mai mult timp pe forum, ati vazut cati doctori v-au zis ca nu aveti nimic, ca sunteti sanatoase, toti medicii si psihiatri si psihologii au zis ca nu suntem nebuni si nici nu innebunim de la asa ceva, nu se moare din asta.si daca tot ni se repeta asta de mai multe ori haideti sa o mai repetam cu totii inca de atatea ori, poate ne intra bine in cap.
Asa cum ne-am repetat de mai multe ori gandurile negative, obsesiile, fricile si ne-am ales cu anxietatea, poate daca repetam ceva bun scapam de ea.
Eu nu am fost pe la doctori, sa-mi fac analize sau ptr orice durere...m-am dus la doctor cand a fost necesar si nu din cauza anzxietatii.chiar incerc sa evit mersul la doctor, mi-e urat sa stau la cozi interminabile, sa le suport indiferenta si sa mai dau si o groaza de bani.cred ca mai tare m-ar lua anxietatea :)
Eu am fost multumita de rezultatele obtinute cu doamna psiholog plus terapia bouwen care mi-a redat somnul binefacator asa ca merita sa incercati orice...nu stiti niciodata ce va face bine.

Ehhhhee.ce usor e cu sfatul dar greu e cu panica.ce ma laudam eu cand hop un atac de panica din senin.a inceput temperatura, calduri, transpiratii si apoi frig, cu tremuraturi de abia ma linistesc.cand ma lasa tremuratul ma ia frigul si iar tremurat de abia pot sta locului.
Dar daca ma gandesc bine cred ca stiu de la ce e.am mancat azi scrumbie, ca de asa-i traditia si mi-a fost frica sa nu-mi fie rau de la ea ca am mancat-o pe foame si atat mi-a trebuit.
Dar asta e, sper sa dorm cat de cat si maine dimineata sa fiu mai bn.

Pe mine ma sperie cel mai tare falfaiala din zona inimii
care tine practic o secunda de fapt.dar asta imi creaza in minte
tot felul de scenarii. Astea sa fie artimie oare?
Aveti careva dintre voi asa?

Eu cateodata am niste batai de inima ciudate.stii, e subiectiv modul in care fiecare simte ceva.eu pur si simplu stau linistita si deodata imi bate repede inima si simt o apasare pe piept incat in alea 2 secunde, ca atat tine la mine, parca nu pot respira.dar asta o aveam inainte de a se manifesta anxietatea, deci clar nu e din cauza ei.
Am reusit si am trecut peste noapte, nu am dormit decat 2 ore jumate, am luat un xanax de 0, 25 dar nu a facut mari minuni.pur si simplu dupa ce au trecut senzatiile de cald si frig m-am linistit numai că de fiecare data cand stateam intinsa in pat si atipeam simteam un val de frica in piept, imi batatea inima repede si ma ridicam in pat, iar ma linisteam.
Eu asta sunt curioasa ce e, ptr ca nu am mai auzit la nimeni sa nu poata sa stea intins in pat din cauza anxietatii.la mine prin asta se manifesta.
Le rog pe doamnele doctor care sunt pe forum, daca sunt amabile sa-mi spuna si mie daca au mai intalnit asa ceva.stiu, si am mai spus-o fiecare e subiectiv in modul de a-si exprima senzatiile si anxietatea are multe forme dar din cate povesti am citit aici, plus pe alte site-uri nu am intalnit asa cv.
O zi buna tuturor.eu profit ca sunt libera si ma apuc de curatenia de Paste ca in sf am terminat cu santierul din casa.o zi insorita sa aveti

Multumesc pentru raspunsul prompt doamna Mirela.am facut analize la sange, urina, ptr helicobacter pilori, ekg si cu mult inainte de a aparea anxietatea am facut si analize ptr tiroida, toate iesind normale.
Anxietatea mea a aparut acum doi ani si cateva luni.terminasem facultatea, ma mutasem cu sotul meu (nu facusem nunta pe atunci)dar stateam singura ptr ca el plecase in afara tarii.incetul cu incetul imi tot puneam intrebari de genul..ce ma fac acum, sunt singura, nu am loc de munca si tot felul de ganduri...pana cand pe 6 ianuarie cand sotului meu i se terminase concediul din iarna a trebuit sa plece eu am facut o criza de gastrita(tin sa mentionez ca am tot avut probleme cu stomacul inca din liceu si mereu ajungeam pe la urgente dar ramaneau doar ca niste amintiri neplacute si atat) si bineinteles ca am ajuns la urgente unde mi s-a facut un calmant, o jumatate de alprazolam, mi s-a dat o reteta si acasa.de atunci a inceput calvarul...in seara respectiva am dormit foarte putin, iar in urmatoarele seri m-an mutat inapoi la parintii mei ptr ca imi era frica sa nu imi apara iar durerea de stomac.incepusem sa am perioade in care tremuram si mi se contracta tot corpul, tot felul de ganduri, ca nu o sa-mi mai revin niciodata ai tot asa pana cand mi-am luat inima in dinti si m-am dus la medicul de familie si i-am explicat ce mi se intampla.raspunsul dumneaei a fost...esti cu capul..si m-a trimis la psihiatrie.m-am dus, am inceput eu sa-i explica dar am fost tratata ca o persoana nebuna, expediata pe usa in 5 minute cu dg de tulburare anxioasa si cu o reteta cu xanax si zoloft.am luat luna ianuarie xanax de 0.25 de 2x pe zi si apoi pe 4, 5 februarie am inclus si zoloft jumat ate pe zi.
Pe 6 februarie am inceput sa am iar dureri de stomac(atunci am crezut ca era dw la un orez picant) dar mi-am dat seama ca deja se instalase panica ptr ca imi era rau si eu eram iar singura acasa.m-am dus iar cu mama la urgente, unde o doamna dr ma intreaba...si ce asteptari am de la ei.am rugat sa fiu internata ptr investigatii suplimentare in leg cu stomacul, a venit un alt dr care mi-a zis ca sunt tanara, ca ar trb sa-mi pun in ordine mintile si sa renunt la trat dat de psihiatru ptr ca sunt prea puternice ptr mine.mi-a dat o reteta ptr stomac si m-au trimis acasa.au urmat 4 nopti nedormite, cu dureri crunte de stomac, reflux gastro esofagian, si cu fierea in gat.trat ptr stomac inca nu isi facea efectul si renuntasem la trat de la psihiatru.ajunsa la captul puterilor intr-o seara am luat o pastila de xanax iar tatal meu ma aprovizionase cu ceai ptr somn linistit si ceai gastric.am reusit sa dorm a 5a noapte si vazand ca reusesc sa dorm am renuntat sa iau xanax seara.dupa o luna de zile mi-am revenit cu stomacul si m-am intors la mn acasa, fiind nevoita sa ma descurc singura.
Am mai avut atacuri de panica care se manifestau prin incordare, tremurat, frica, nu puteam sa stau intr-un loc, tot felul de gaanduri iar cand erau prea intense apelam la xanax.
Asa am invatat ca atacurile mele apareau atunci cand ma durea ceva, ca ma durea capul, ca era burta, sau cel mai mic disconfort la stomac imediat ma panicam.
Am tinut regim, am baut zeci de cani de ceai de sunatoare, pana cand am gasit prin aprilie o doamna pshiholog care facea si terapie bowen.iar mi-am luat inima in dinti si i-am spus prin ce trec.dupa cateva saptamani de terapie inceepusem sa vad cum de la 4 zile rele dintr-o saptamana am ajuns la 2, apoi la 1, si tot asa atacurile mele se rareau pana cand am ajuns sa am un atac de panica la trei luni de zile.incepusem sa rezist la dureri(asa cum faceam inainte de anxietate), un test suprem a fost cand am facut pneumonie cu 2 saptamani inainte de casatorie si nu am facut nici un atac de panica.de cand am inceput cu anxietatea am realizat multe lucruri, mergeam la spital unde faceam voluntariat, m-am ocupat in totalitate de pregatirea nuntii, mergeam la interviuri ptr angajari, ieseam in oras, am mers la nunti, anul trecut in iulie m-am angajat si ma descurc zic eu destul de bine, nu am probleme cu socializarea, cu spatiile inchise, deschise...fac orice, de la gradinarit la bucatarit, dar asta pana cand ma apuca vreo durere.nu imi place sa stau prea mult singura, si in special cand imi este rau.ieri numai de la gandul ca ar putea sa mi se faca rau de la o amarata de scrumbie si avand o senzatie de greata mi-a declansat un atac de panica.
Cam asta este lunga mea poveste, poate trb sa scriu mai pe scurt, oricine este ocupat in zilele acestea dar am vrut sa fiu cat mai explicita ca sa va faceti o idee clara.

Daca a ti sti prin ce depresie si anxietate urata am trecut si eu si cintind tot felul de carti, ascultand doua doamne ce mi au luminat calea a inceput vindecarea mea.Si de ce spun vindecare..ptr ca am inceput sa ma iert pe mine si pe cei din jur pentru tot ce s a petrecut in trecut..aveam starnsa in mine atata furie, imi facusem atatea credinte si orgolii din cauza ca ai mei nu m au sprijinit niciodata, nu o fac nici acum insa toate astea m au ridicat.Sunt in proces de iertare, de uitare si de acceptare a lucrurilor ce mi s au intamplat in trecut si credeti ma ca,..dupa ce iert din tot sufletul si cu toata fiinta mea am o stare de fericire maximaaaaaaa, nu v o pot exprima in cuvinte insa...v o doresc din suflet.In primul rand renuntati sa va mai studiati, ce ma doare, ce mi se intampla daca am nu stiu ce boala..etc.Acceptati in primul rand...moartea,..e ok daca mor mor, se moare o data nu de 10 ori, acceptati ca sunteti sanatosi iar durerile nu va afecteaza cu nimic, lucrati cu voi zi de zi.In loc de sperieturi aduceti liniste, inlocuiti mereu cand spuneti ceva ce va trage inapoi cu ceva ce va ajuta.ex: la teorie sunt bun la practica mi e imposibil sai greu cu..stop sunt bun in practica.La inceput o sa vina ganduri din ce in ce mai indoielnice, dati va seama de ele si o sa fiti surprinsi ca inlocuindu le o sa va simtiti altul, adica voi.Isus a spus :Eu sunt cel ce sunt.Desoperiti va pe Voi, se poate.Eu va pot ajuta daca doriti, important e sa aveti incredere in voi ca veti reusi, asa va veti descoperi si exact ce va doriti cu adevarat de la viata, ce va place sa faceti..e minunat cand va descoperiti.Stiti cum vin copilasii pe lume ?Asa e necesar sa ajungem si noi...limpezi si nelimitati dragii mei.Fara credinte false.noi ne folosim creierul foarte putin, stiti ce multe putem face cu ajutorul lui?Va pup si nu amanati dragii mei fiecare secunda de fericire va apartine.Uitati ca aveti acest diagnostic..consideerati ca nu a ti auzit de el niciodata.

Mariaanadriana 14.sa stii ca in mare parte ai dreptate.trebuie sa lasam in spate tot ce a fost rau, sa privim spre ceva mai bun, sa ne acceptam pe noi asa cum suntem si in primul rand as zice sa ne iertam pe noi primii ptr ca de multe ori in incercarea de a fi perfecti si de a-i multumi pe cei din jur ne-am pierdut pe noi.
cred ca toata lumea ar vrea sa uite de cuvantul anxietate si de faptul ca a intrat in vietile noastre dar cum?nu ai cum sa uiti ceva ce ti-a marcat viata, poate doar cu timpul sa nu ne mai afecteze asa tare.
Eu una mi-am dat seama cum de am ajuns asa nesigura pe mn cand e vorba de o durere sau o boala si de aceea trb sa invat sa ma descurc singura.

buna ronicolle
cred ca a fost de la luna plina ca nici eu nu am dormit azinoape, cum atipeam un pic tresaream si asa a trecut noaptea, nu am mai patit asta de foarte mult timp, cred ca mai bine de juma de an.

azi bineinteles ca am fost foarte agitata, emotia in stomac am simtit o toata ziua, inclusiv acum cand scriu, sper sa dorm in seara asta macar ca am muncit non stop ca sa fiu cat mai obosita.

si ce observ si la tine, tipic pentru anxiosi, este ca povestesti toate lucrurile in detaliu, fara sa uiti nimic..eee, cel putin acum stim cu ce se mananca

te pup, seara buna

Buna, Santi !
Sau cine are idee, sa-mi spuna, se poate ca un atac de panica sa dea si cresterea pulsului si a tensiunii, cu durere in piept, valuri de caldura, dureri de cap zilnice?Sau trebuie sa trec pe la un cardiolog?

Oameni buni de fapt care este frica voastra cea mai mare ?Atunci cand va ia panica va puteti stapani si citi gandurile?Ce va sperie cel mai tare ?

Eu lucrez cu mine in fiecare secunda, invat din fiecare stare ce o am si o aleg pe cea care ma defineste...iubirea si fericirea.
Eu am avut o poveste trecuta destul de incalcita...am trecut prin ea cu brio insa ai mei au crescut cu multe frici ce ni le au transmis si noua, acum eu imi dau seama de lucrurile astea si in loc sa mi aduc panica in viata mea aduc liniste.Cum?
Pai in primul rand am pe pereti foi lipte cu ceea ce mi doresc lunar imi schimb folie :acum am :eu creez bucurie si fericire, multumesc !
Seara la culcare adorm cu gandul la ceva ce am de facut pentru a doua zi si nu gasesc o solutie si credeti ma ca apare solutia, insa inainte de asta imi spun cateva lucruri ce ma linistesc si ma bucura de genul:eu sunt dintotdeauna in siguranta, eu sunt dintotdeauna sanatate radianta, eu sunt dintotdeauna bucurie voiosie, curaj si exact ce simt ca mai am nevoie pentru a depasi anumite stari.Daca in loc sa va ganditi la anxietate repetati asta mereu pe cuvant ca intr o luna sunteti alti oameni, apoi dupa ce va mai reveniti incepeti cu iertarile, eu asa am facut si inca fac pentru ca am mult de lucru, si iertati fiecare eveniment ce va creeaza panica sau disconfort, exemplu: aveam in cap din copilarie un baiat care murise, eu nu mai stiam de asta insa lucrand cumine am descoperit, apoi am zis accept acea moarte a baiatului Vantel, il iert ca m a speriat si ma iert si eu pentru starea ce mi am creeat o atunci, o sa simtiti exact starea prin care a ti trecut, (sperietura, neintelegere ce se intampla )repetati repetati repetati pana o sa simtiti cum o sa oftatisi apoi simtiti o usurare.sa vedeti ce bine va simtiti apoi.Posibil sa nu puteti face din prima entru ca uneori opuneti rezistenta chiar voi, eu am patit o cu anumite lucruri insa repetand mereu le depasesc, usor nu va enervati ca nu va reuseste din prima..o sa vedeti totusi dupa prima usurare cum o sa va simtiti si apoi o sa doriti sa lucrati cu voi.I a faceti asa si spuneti mi cum a fost !V a pup.

Buna ziua !
Am citit de multe ori per forum-uri despre probleme de anxietate ! Acum insa, ma simt nevoita si sa scriu situtia mea, in speranta unui raspuns/ indrumare avand in vedere ca sunt persoane care se confrunta cu situatii similare cu ale mele, si in plus ca avem norocul ca sunt si prezenta si raspunsul domnilor medici psihiatri !
Ma confrunt de multi ani cu stari anxioase, pe care le-am trecut mai greu sau mai usor, fara nicun medicament. In ultima perioada m-am simtit foarte bine. Ma confruntam cu mici stari de frica, acceptabile, care treceau repede, deci eram bine (din punctul meu de vedere).
Acum trei zile, insa, stand in bucatarie si pregatind de mancare (aveam cutitul in mana ), mi-a trecut prin minte un gand groaznic, cum ca daca fara sa vreau as putea face rau cuiva din familia mea. M-a ingrozit teribil gandul, ca as putea face rau cuiva fara sa vreau, fara sa ma pot controla. Mi-am revenit mai greu dupa starea de frica ce m-a cuprins. De atunci cand vad un cutit sau o foarfeca imi amintesc acel gand si ma cuprinde frica, incerc sa le ascund sau sa le evit. Am citi pe internet ca ar fi vorba de o tulburare obsesiv-compulsiva.
Mentionez si ca trec printr-o perioada mai stesanta cu serviciul si cu faptul ca am nunta pe 25 luna aceasta.
Va rog sa imi spuneti daca considerati ca ar trebui sa merg la un medic specialist sa urmez o medicametatie sau pot depasi starea asta si singura, cum am facut si cu anxietatea.
Astept raspunsul d. voastra! Multumesc anticipat !

Ciudata poveste si incalcita mai am :)
Am 26 de ani, am mai avut probleme de sanatate ca orice om...o pneumonie, am fost operata de apendicita, dar cel mai mult m-am chinuit cu stomacul.de prin clasa a 10-a am inceput sa am dureri de stomac dar le vedeam ca pe niste momente neplacute, trecatoare, pe atunci credeam că o sa fiu mereu tanara si sanatoasa, nu credeam ca o sa indur vreodata boli si dureri.ajungeam la urgente mi se facea o injectie, luam niste pastile si tineam putin regim si gata, deja ma gandeam la alte lucruri.
Cu inima nu cred ca am probleme, doar ca am cateodata niste batai rapide si parca raman fara aer dar dureaza vreo 2 secunde si nici nu le bag in seama, nu ma afecteaza, nu ma panichez de la ele si odata ce mi-am facut si un ekg si mi-a iesit bine inseamna ca nu am nici o problema.
Cand ma concentrez pe o anumita activitate intradevar, nu ma concentrez asupra simptomelor dar la orice schimbare care o percep eu, orice senzatie cat de mica imediat imi canalizez atentia pe ea, incep sa ma ingrijorez si daca mi se pare ca simptomul se accentueaza incep sa caut sa iau o pastila, un ceai, orice numai sa-mi treaca.
De fapt cred ca acum imi dau seama ca mie nu imi este frica de boala in sine ci de simptome, mai ales de durere.
Cam asta sunt eu.:)

Mogdyyy
Tot ce ai intrebat tu sunt simptome de atacuri de panica.
Un control cardiologic ti-ai facut ca sa fii sigur ca nu ai nimic la inima?

Multumesc, de raspuns, Sinc !
Pai asta incerc sa aflu, si in afara de un EKG, care cu siguranta nu e relevant pt toate afectiunile inimii, nu am facut, de aceea intreb daca e bine sa fac investigatii la un cardiolog sau e doar atac de panica???

Mogdyyy
Dr.ti-a spus ca e totul ok la ekg?
Eu ca sa am o siguranta cat de cat mi-am facut si un ecodoopler.
Poti sa mergi si la alt dr.pt.linistea ta..dar eu cred totusi ca tot ce simti e din cauza atacurilor.
Cat de des ai simptomele acestea?

Da, la EKG, niciodata nu au fost modificari, stiu ca am tahicardie, dar multa lume
are, ceea ce simt de ceva luni (ce-am scris in mesajele de mai sus ), difera si uneori zilnic simt, aproape toata ziua, fara sa fac efort fizic...Iti dai seeama, ca sunt speriata, mi-e frica si sa merg la medic, sa nu aflu ceva rau, ceea ce n-am scris, e ca acum vreo 2-3 ani, am facut o radiografie pulmonara si cineva care s-a uitat pe ea atunci, mi-a spus cam ingrijorat ca am inima foarte mare...nu stiu nici in ziua de azi ce inseamna asta, dar de atunci, la fiecare bataie neregulata, puls crescut...ma gandesc ce mi s-a spus atunci...