Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Kriterion:Total neadevarat.Anxietatea e doar un simptom, nu cauza si poate fi inlaturata prin munca si efort zilnic.Pentru ca e determinata de sistemul de gandire eronat e imposibil sa o vindeci doar cu ajutorul medicamentelor.Anxietatea nu e un deficit de serotonina, asa cum se spune sau vreun dezechilibru psihic;asta e un mit pe care l'au promovat companiile farmaceutice pentru ca sa vand SSRI'urile.Anxietatea e ca durerea fizica;nu poti lua pastile pentru dureri de stomac atenuand simptomele dar in acelasi timp sa continui sa mananci nesanatos si sa intretii cauza.De asta medicamentele sunt utile pe termen scurt pana se mai remediaza simptomele dar pe termen lung trebuie urmat un lung proces disciplinat de auto-educare si invatare.Anxietatea nu e un lucru rau;e un semnal de alarma care ne avertizeaza ca ceva nu e in regula.Vechimea cronologica e total irelevanta;eu am invatat in 2-3 luni de anxietate si TOC cat nu am invatat in 4 ani avand aceleasi probleme.Mama mea sufera de anxietate de aproape 19 ani si o face in continuare pentru ca scopul ei e sa o alunge, sa se descotoroseasca de ea, mentinand aceleasi ganduri sumbre si eronate ceea ce ii prelungeste agonia.Credeti ca experienta se capata in urma anilor sau e doar e un mod de a atrage putin atentia asupra dvs., hranind astfel ego'ul?
Aceste catecolamine sunt descarcate din cauza interpretarilor gresite pe care le acordam situatiilor zilnice;gandurile pozitive si actiunile sanatoase pot influenta substantial biochimia creierului mai mult decat orice medicament.Creierul se poate schimba, obiceiurile noastre sunt adevarate retele neuronale din creier care se pot modifica prin efort sustinut.
De curiozitate, in tot acesti 30 de ani, de cate ori ati fost la pshihoterapeut?
Reiterez ce a spus David;foarte incurajator, ce'i drept...
Aceste catecolamine sunt descarcate din cauza interpretarilor gresite pe care le acordam situatiilor zilnice;gandurile pozitive si actiunile sanatoase pot influenta substantial biochimia creierului mai mult decat orice medicament.Creierul se poate schimba, obiceiurile noastre sunt adevarate retele neuronale din creier care se pot modifica prin efort sustinut.
De curiozitate, in tot acesti 30 de ani, de cate ori ati fost la pshihoterapeut?
Reiterez ce a spus David;foarte incurajator, ce'i drept...
Eu mă refer INTOTDEAUNA LA MINE!!Nu vreau să descurajez pe nimeni! Am spus doar ca, atunci când atacurile de panică au debutat nu am avut soluţii pentru ca niciun medic, generalist, psihiatru, neurolog, endocrinolog, etc nu a reuşit să găsească CAUZA!! Mi-au tratat întotdeauna simptomele! Ganditi-va ca am bâjbâit mai mult de 10 ani, timp în care am făcut TOT ce mi s-a spus pentru ca sunt o persoană cu'structură particulară de tip perfecţionist'! Dar, să revenim: acum, când un clic va poate ajuta să evadaţi, când există atâtea tratamente, care acum 30 de ani erau S.f., medici spcialisti, computer tomograf, terapii alternative şi câte altele, va puteţi supăra pe mine ca nu am găsit tratamentul miracol şi un psiholog genial care să mă VINDECE şi apoi să va pot împărtăşi minunea!? Am, la fel ca voi, nevoie de suport!! Credeam însă, ca, simplul fapt ca am supravieţuit mai bine de 30 de ani de căutări, timp în care, după fiecare tratament eşuat o luam de la capăt, credeam deci, ca pentru voi care aveţi atâtea alternative acest exemplu nu poate fi decât pozitiv!! Trăiţi în era revoluţiei ştiinţifice din mileniul trei, ce D-zeu, eu am supravieţuit, deci se poate! Voi va puteţi vindeca!! Sunt sigură!! Dacă atunci ştiam câte ştiu acum despre această afecţiune, probabil ca acum nu AS mai fi scris nimic!!! Va îmbrăţişez pe toţi cu drag şi va urez din suflet VINDECARE!!!
Traim in 'era revolutiei stiintifice' cand vorbim despre orice alt domeniu, numai despre cel al psihiatriei nu...acolo se bate de mult timp pasul pe loc... (poate ar mai fi si alte domenii in care 'se bate pasul pe loc', dar cel al psihiatriei chiar merita mentionat)
WOW. Timp de 30 de ani suferiţi de anxietate ?????
Si in tot aceÅŸti timp, nu ati avut si perioade mai bune ?
Ma ingrzesc, deja ma ea frica :) 😅
Si in tot aceÅŸti timp, nu ati avut si perioade mai bune ?
Ma ingrzesc, deja ma ea frica :) 😅
Am scris mai multe comentarii dar am conexiune f. proastă şi nu reusesc să le şi postez!
Iulian1997
Nu dragul meu, după ce am descoperit ce am şi am făcut tratament
INDIVIDUALIZAT!! am avut perioade în care m-am simţit bine după episoade de recăderi şi tot aşa!! Deşi am învăţat între timp ca trebuie sa-mi gestionez emoţiile, am recăderi pentru ca, în timp, am devenit vulnerabilă! De aceea e importanţă şi terapia psihiatrica şi cea psihologică:cu cât mai repede cu atât mai multe şanse!!
Nu cred ca cineva ar putea supravieţui 30 de ani fără ajutor!!
Iulian1997
Nu dragul meu, după ce am descoperit ce am şi am făcut tratament
INDIVIDUALIZAT!! am avut perioade în care m-am simţit bine după episoade de recăderi şi tot aşa!! Deşi am învăţat între timp ca trebuie sa-mi gestionez emoţiile, am recăderi pentru ca, în timp, am devenit vulnerabilă! De aceea e importanţă şi terapia psihiatrica şi cea psihologică:cu cât mai repede cu atât mai multe şanse!!
Nu cred ca cineva ar putea supravieţui 30 de ani fără ajutor!!
Eu unu nu am fost la medic deloc, dar usor, usor încep să pun stăpânire pe emoţiile mele, intr-adevara este foarte greu si pe mine unu' m-ar ajuta foarte mult un medic sa ma încurajeze, sa ma înveţe si să-mi explice mai concret despre ce este vorba, despre toate simptomele pe care le am. Aici eu cred ca depinde si de voina fiecăruia, asta e părerea mea.
Dar wow... stau si ma gândesc asa in mintea mea, 30 de ani de anxietate... Dumneavoastra chear sunteţi foarte puternica.
MULTA sanatate in continuare !!!!
MULTA sanatate in continuare !!!!
Aşa este, am foarte multă voinţa şi un afurisit simţ al datoriei! Copii mei meritau ca eu să fiu în stare sa-i cresc şi cred ca asta mi-a dat putere!! Cred ca asta e de fapt în esenţă un medicament grozav pentru cei care au copii-anxietatea e bătută de dragostea şi grija pentru copii!!
Mai ales acum ca toţi trei au plecat în drumul lor, imi dau seama cât m-a ajutat prezenta lor şi nevoia lor de mine!
Acum, când mă simţ rău, mă gândesc la cât de mult ar suferi ei dacă eu AS păţi ceva şi atunci merg iar la medic! Dacă stau să mă gândesc, cred ca, de la o anumită vârstă, e firesc să te apuce din când în când spaimele! E nefiresc şi de neacceptat la cei tineri! De multe ori îmi treceau atacurile de panică pentru ca mă înfuria peste măsură să mă simt atât de rău fără un motiv concret!
Cred ca ajuta când te simţi ca un cartof stricat, să te superi şi să spargi ceva..un borcan, o sticlă două trei câte poţi! Cât timp eşti furios şi apoi până
cureţi mizeria atacul trece. E doar o metoda de urgenţă şi nu pe termen lung
Mai ales acum ca toţi trei au plecat în drumul lor, imi dau seama cât m-a ajutat prezenta lor şi nevoia lor de mine!
Acum, când mă simţ rău, mă gândesc la cât de mult ar suferi ei dacă eu AS păţi ceva şi atunci merg iar la medic! Dacă stau să mă gândesc, cred ca, de la o anumită vârstă, e firesc să te apuce din când în când spaimele! E nefiresc şi de neacceptat la cei tineri! De multe ori îmi treceau atacurile de panică pentru ca mă înfuria peste măsură să mă simt atât de rău fără un motiv concret!
Cred ca ajuta când te simţi ca un cartof stricat, să te superi şi să spargi ceva..un borcan, o sticlă două trei câte poţi! Cât timp eşti furios şi apoi până
cureţi mizeria atacul trece. E doar o metoda de urgenţă şi nu pe termen lung
Da, foarte frumos.Imi amintesc de mama mea, care de asemenea sufera de anxietate de vreo 19 ani;a vrut de multe ori sa'si puna capat zilelor dar a ajutat'o enorm de mult dragostea nemasurata pentru noi, copiii ei.Statul degeaba si asteptatul ca lucrurile sa se rezolve de la sine, sa treaca e una din cele mai mari capcane ale anxietatii, chiar daca iti ofera un minim confort;e dificil sa preiei initiativa si sa actionezi mai ales in momentele alea crunte.Important este ca v-ati crescut copiii admirabil si v'ati asumat cum trebuie de calitatea de mama si sotie.La urma, problemele si suferintele nu vor mai conta deloc, vor ramane doar lucrurile bune pe care le'ati lasat in urma.Eu, cand ma uit in urma si ma gandesc la traumele si suferintele pe care le-am indurat ma bucur pentru ca m'au ajutat asa de multe lucruri pretioase.
..continui aici. Altă metodă tot de urgenţă: mă gheiemuiesc în pat cu genunchii în braţe, acoperită cu pătură peste cap şi îmi număr zvâcnirile sângelui în urechi! Când ajung la trei sute spun: mai stau cinci minute şi după aceea mă duc spăl vasele sau să adun rufele de pe uscător sau altceva de făcut! Pentru ca am un AFURISIT simţ al datoriei, după cinci minute, chiar dacă AS vrea să mai stau ghemuită nu mai pot pentru TREBUIE neapărat să fac lucrul respectiv! E un exemplu banal dar l-am folosit drept motivaţie toată viaţă mea! Cuvântul TREBUIE m-a obligat să mă motivez să: merg la munca, să vin acasă să spăl, să gătesc, sa fac cumpărături, sa-mi AJUT copii la lecţii, sa-mi îngrijesc soţul bolnav de ulcer, etc, etc. Când simţeam ca nu mai pot mergeam iar la medic mai făceam câte şase luni de tratament şi.. aşa au trecut anii! Eu nu va por spune ce să faceţi,
Ce poveste de veata...
Doamne, Dumnezeule... Eu sunt blocat, fara cuvinte !!!!!
Doamne, Dumnezeule... Eu sunt blocat, fara cuvinte !!!!!
Kriterion, ne poti spune ce simptome ai avut de-a lungul timpului?
Starile de ameteala ma seaca, sufar de 3 luni, n-au cum sa ma inteleaga aia care nu trec prin asa un cosmar ce nu mai are sfarsit.
Kriterion, mai bine taceai, ai descurajat lumea pe aici, inclusiv pe mine
Regret nespus dacă povestea mea, în loc să va dea curaj va sperie!! Trebuie să vedeţi dincolo de cuvinte!
Stările de rău nu sunt REALE!!
1 - senzaţia de ameţeală şi leşin;
2- impresia ca o să căzi dacă mai faci un pas;
3- bătăile rapide ale inimii;
4- senzaţia ca nu-ti ajunge aerul;
5- tremuratul din toate încheieturile;
6- transpiraţiile;
Astea sunt cele mai intense!
Faceţi aşa:amintiti-va de prima, a două, a treia, dată când ati inceput să aveţi senzaţiile astea! Apoi intrebati-va ce e diferit
acum?? Nimic altceva decât faptul ca acum senzaţiile pe care le aveţi va sunt CUNOSCUTE!!
V-ati făcut analizele şi au ieşit bune!!
De cât timp v-am spus eu ca am simptomele astea?
Atunci ce este REAL? Un vis urât este REAL? Nu, te trezeşti, un timp, o ora sau o zi inca mai ai senzaţia de ceva urât şi rău şi ca ceva nu e în regulă dar apoi şi senzaţia şi visul trec ca şi cum n-ar fi fost!!
Dacă în urma cu 30 de ani AS fi ştiut să fac analiza asta şi nu m-as fi încăpăţânat să cred ca sunt bolnavă, astăzi viaţă mea ar fi fost altă!! Am dreptate???!!!
Stările de rău nu sunt REALE!!
1 - senzaţia de ameţeală şi leşin;
2- impresia ca o să căzi dacă mai faci un pas;
3- bătăile rapide ale inimii;
4- senzaţia ca nu-ti ajunge aerul;
5- tremuratul din toate încheieturile;
6- transpiraţiile;
Astea sunt cele mai intense!
Faceţi aşa:amintiti-va de prima, a două, a treia, dată când ati inceput să aveţi senzaţiile astea! Apoi intrebati-va ce e diferit
acum?? Nimic altceva decât faptul ca acum senzaţiile pe care le aveţi va sunt CUNOSCUTE!!
V-ati făcut analizele şi au ieşit bune!!
De cât timp v-am spus eu ca am simptomele astea?
Atunci ce este REAL? Un vis urât este REAL? Nu, te trezeşti, un timp, o ora sau o zi inca mai ai senzaţia de ceva urât şi rău şi ca ceva nu e în regulă dar apoi şi senzaţia şi visul trec ca şi cum n-ar fi fost!!
Dacă în urma cu 30 de ani AS fi ştiut să fac analiza asta şi nu m-as fi încăpăţânat să cred ca sunt bolnavă, astăzi viaţă mea ar fi fost altă!! Am dreptate???!!!
Credeti-ma!! În timp ce mintea ta e zbuciumata de :ce am, de ce mă simţ aşa de rău, o să mor, etc, organismul tău, corpul fizic îşi face treabă :continuă să se hrănească să metabolizeze să facă ceeace face în fiecare zi fără ca tu să te întrebi obsesiv cum funcţionează, cum ajunge oxigenul în ţesuturi, în plămâni, cum se transforma alimentele în energie, etc, etc
, etc.. Corpul fizic funcţionează şi atunci când mintea e ocupată!!
Intrebati-va e real-faptul ca în timp ce tu te chinui sigur de parcă ti-ai fi cel mai mare duşman, partea reala a corpului tău îţi da semnalul REAL ca trebuie să faci pipi(scuze)şi te duci automat la baie!! E un exemplu de a ţe face să întelegi ce vreau să spun-trebuie să alegi tu între ceeace e real şi ce nu!!!
, etc.. Corpul fizic funcţionează şi atunci când mintea e ocupată!!
Intrebati-va e real-faptul ca în timp ce tu te chinui sigur de parcă ti-ai fi cel mai mare duşman, partea reala a corpului tău îţi da semnalul REAL ca trebuie să faci pipi(scuze)şi te duci automat la baie!! E un exemplu de a ţe face să întelegi ce vreau să spun-trebuie să alegi tu între ceeace e real şi ce nu!!!
CAND FRICA PUNE STAPANIRE PE MINTEA TA ITI PIERZI INCREDEREA IN TINE!!! DE ACEEA NU MAI GANDESTI RATIONAL!! NU FACETI GRESEALA MEA!!
VOI SUNTETI STAPANII VIETII VOASTRE, NU LASATI FRICA SA VA CONDUCA!
Deşi eu am avut ghinion, pentru ca ani mulţi n-am ştiut ce să fac, ganditi-va ca am reuşit să fac tot ce era firesc şi normal să fac deşi mintea mea a fost chinuită de spaimă!! DECI CE ESTE REAL?!?!?
AT INTELES, DRAGII MEI?! SPER DIN TOATA INIMA CA DA!
Cu noi se întâmplă exact asta:SOMNUL RATIUNII NASTE MONSTRI!
SENZATIILE FALSE SUNT MONSTRI FRICA ANULEAZA RATIUNEA!
VOI SUNTETI STAPANII VIETII VOASTRE, NU LASATI FRICA SA VA CONDUCA!
Deşi eu am avut ghinion, pentru ca ani mulţi n-am ştiut ce să fac, ganditi-va ca am reuşit să fac tot ce era firesc şi normal să fac deşi mintea mea a fost chinuită de spaimă!! DECI CE ESTE REAL?!?!?
AT INTELES, DRAGII MEI?! SPER DIN TOATA INIMA CA DA!
Cu noi se întâmplă exact asta:SOMNUL RATIUNII NASTE MONSTRI!
SENZATIILE FALSE SUNT MONSTRI FRICA ANULEAZA RATIUNEA!
Stiu ca veţi înţelege exact tot ce v-am spus:anxietatea şi depresia nu pun stăpânire pe prosti pentru ca prostii nu căuta răspunsuri la DE CE? INTELIGENTA trebuie să fie aliatul vostru! Dati-i de lucru pentru voi, nu lăsati anxietatea să va folosească această calitate!!
Va pup pe toţi!
Va pup pe toţi!
Încă ceva după care va laş să analizaţi singuri să vedeţi dacă greşesc sau nu! Când vine starea de rău îmi spun- aha, ier a venit!! Bine, hai să vedem astăzi de ce mi-e frică, poţi să mai găseşti ceva nou, ceva ce încă nu mi-ai arătat? Vorbesc cu spaima mea, conversez cu ea un timp dupa care spun, stai puţin, aşteaptă câteva minute ca trebuie să fac de mâncare, sau să fac un dus sau orice altceva practic, real, după aceea mai vorbim.Dati-i o pauză voi anxietăţii, n-o lăsaţi pe ea să va dea pauză! Sau nu mai faceţi nici dus?! Sau nimic altceva?! Asta e tot!!
bai tata, vorba lui casyo, daca o sa asteptati la nesfarsit ca anxietatea sa va treaca cu pastile sau fara sa actionati deloc astfel incat sa va descarcati adrenalina si alte elemente chimice din corp atunci o sa suferiti multi ani.
Va spun la inceputul anului aveam toate atacurile de panica tot, a venit si toc-ul cu ganduri rele, acum sunt 100% vindecat de anxietate si atacuri de panica, sau daca e sa fie atac de panica :)) e ca si cum ar veni prietenul meu in vizita :)) si pleaca dupa ce ii servesc o portie buna de sport sau de joc pe calculator :)) sau de injuraturi :)). Cat despre toc si ala trece daca stai cu mintea in alta parte, te duci in vacante, faci ce vrei cand vrei, iti vine la 4 noaptea sa mananci mananca, iti vine la nu stiu cat sa faci sex fa sex daca ai cu cine acum :)) !
Pentru a va destresa si ce am facut eu mult si inca fac si voi face mult timp este :
- sportul (alergare, sala, inot, ce doriti doar sa faceti) ;
- mancati sanatos si cand mai vreti un KFC sau alceva mancati :)), nu des dar datii organismului pofta ;
- schimbati-va gandirea chiar daca vin gandurile negre lasati-le sa vina, sunt ale voastre, de ce sa le alungati :)) sunt prieteni/le voastre care va vin sa va viziteze, si daca vad ca va sperie atunci sa vedeti ce o sa stea cu voi, daca o sa le aratati nesimtire nu prea vor mai vrea sa stea ;
- incercati sa va dati timp si voua, singuri doar voi singuri sa va plimbati in natura sa faceti multe chestii si singuri ca sa va regasiti (acum nu exagerati cu singuratatea ) ;
- sfat pentru baieti dati la bu*i cat puteti, pentru fete nu va refuzati parteneri sau alte chestii, sexul este medicamentul suprem in stres si anxietate, combinat cu sportul v-ati luat doza de dopamina, serotonina, endorfina pentru toata ziua, totul este scazut la inceput dar, luati-o usor si la un moment dat o sa fie normal (acum nu uitati si sa va hidratati si sa mancati ca sa aveti forta pentru aceste activitati :)) )
In rest daca aveti bani duceti-va la un psiholog bun, cine e din Galati ii pot recomanda un psiholog foarte bun, cu care am facut terapie cgnitiv - comportamentala si alte chestii peste 20 sedinte dar care au meritat.
Ca medicamente am luat la inceput 15 zile anxiar si va spun ca dupa ce am terminat, aveam o ameteala teribila rau, deci pastile daca e sa ajungeti, puneti-va in cap ca e ultima solutie, dar nu are cum sa ajungeti la ele, daca va respectati un program, pentru cei care nu pot sa doarma faceti sport cu 2-3 ore inainte de a va pune la somn, alergarea este cea mai buna 30-40 de minute, eu am alergat pe banda avand bataile inimi 180-200 constate si de la asta inima am avut atacuri de panica, si nu am patit nimic, pentru voi un om sanatos rezista cu batai de 160-170 pe minute timp de de 2-3 zile fara sa pateasca nimic !
In speranta ca v-am mai adus putin moralul mai sus, va urez o seara buna plina de voie buna, si o noaptea cu un somn dulce si linistit !
Atat timp cat actionati veti primi, viata se bazeaza pe o lege universala - CAUZA SI EFECT, cat timp faci ceva pentru tine atunci vei primi rezultatele la ceea ce faci, cat timp vei sta si vei astepta... cred ca va dati seama ce veti primi (mai multa asteptare pana luati initiativa).
SANATATE MULTA SI SEARA BUNA !
Va spun la inceputul anului aveam toate atacurile de panica tot, a venit si toc-ul cu ganduri rele, acum sunt 100% vindecat de anxietate si atacuri de panica, sau daca e sa fie atac de panica :)) e ca si cum ar veni prietenul meu in vizita :)) si pleaca dupa ce ii servesc o portie buna de sport sau de joc pe calculator :)) sau de injuraturi :)). Cat despre toc si ala trece daca stai cu mintea in alta parte, te duci in vacante, faci ce vrei cand vrei, iti vine la 4 noaptea sa mananci mananca, iti vine la nu stiu cat sa faci sex fa sex daca ai cu cine acum :)) !
Pentru a va destresa si ce am facut eu mult si inca fac si voi face mult timp este :
- sportul (alergare, sala, inot, ce doriti doar sa faceti) ;
- mancati sanatos si cand mai vreti un KFC sau alceva mancati :)), nu des dar datii organismului pofta ;
- schimbati-va gandirea chiar daca vin gandurile negre lasati-le sa vina, sunt ale voastre, de ce sa le alungati :)) sunt prieteni/le voastre care va vin sa va viziteze, si daca vad ca va sperie atunci sa vedeti ce o sa stea cu voi, daca o sa le aratati nesimtire nu prea vor mai vrea sa stea ;
- incercati sa va dati timp si voua, singuri doar voi singuri sa va plimbati in natura sa faceti multe chestii si singuri ca sa va regasiti (acum nu exagerati cu singuratatea ) ;
- sfat pentru baieti dati la bu*i cat puteti, pentru fete nu va refuzati parteneri sau alte chestii, sexul este medicamentul suprem in stres si anxietate, combinat cu sportul v-ati luat doza de dopamina, serotonina, endorfina pentru toata ziua, totul este scazut la inceput dar, luati-o usor si la un moment dat o sa fie normal (acum nu uitati si sa va hidratati si sa mancati ca sa aveti forta pentru aceste activitati :)) )
In rest daca aveti bani duceti-va la un psiholog bun, cine e din Galati ii pot recomanda un psiholog foarte bun, cu care am facut terapie cgnitiv - comportamentala si alte chestii peste 20 sedinte dar care au meritat.
Ca medicamente am luat la inceput 15 zile anxiar si va spun ca dupa ce am terminat, aveam o ameteala teribila rau, deci pastile daca e sa ajungeti, puneti-va in cap ca e ultima solutie, dar nu are cum sa ajungeti la ele, daca va respectati un program, pentru cei care nu pot sa doarma faceti sport cu 2-3 ore inainte de a va pune la somn, alergarea este cea mai buna 30-40 de minute, eu am alergat pe banda avand bataile inimi 180-200 constate si de la asta inima am avut atacuri de panica, si nu am patit nimic, pentru voi un om sanatos rezista cu batai de 160-170 pe minute timp de de 2-3 zile fara sa pateasca nimic !
In speranta ca v-am mai adus putin moralul mai sus, va urez o seara buna plina de voie buna, si o noaptea cu un somn dulce si linistit !
Atat timp cat actionati veti primi, viata se bazeaza pe o lege universala - CAUZA SI EFECT, cat timp faci ceva pentru tine atunci vei primi rezultatele la ceea ce faci, cat timp vei sta si vei astepta... cred ca va dati seama ce veti primi (mai multa asteptare pana luati initiativa).
SANATATE MULTA SI SEARA BUNA !
Salutare tuturor,
Sa va spun şi eu câteva cuvinte despre mine. Totul a început prin mai, când am ajuns acasa din oraş şi am simţit furnicături în mana stânga. Mi-am adus aminte ca sunt semne ale unui atac de cordp.Am fugit la urgente, mi-au luat tensiunea, totul absolut perfect. M-au trimis totuşi la raze, unde mi-au găsit o spondiloza în stare incipienta şi m-au trimis la fizioterapie. Am făcut 2 săptămâni şi m-am simţit bine. Dar spaima a rămas ascunsa în subconştient.
Asa ca prin iunie am început sa am atacuri de panica zilnic, de câteva ori pe zi chiar. Ma simţeam ameţit, inima batea foarte tare, furnicături pe ceafa, pe cap, mi-au revenit gândurile referitoare la atac cerebral. Am început sa îmi fie frica sa ies din casa, stăteam toată ziua în pat, nu mâncăm mai nimic, aveam gura uscata + toate simptomele despre care vorbiţi şi voi.
În iulie am fost 10 zile în concediu la mare. Totul e fost perfect. Niciun gând, nicio durere, nicio palpitaţie, absolut nimic. După câteva zile după terminarea concediului ai reapărut unele simptome. Dar nu am mai avut atacuri de panica, nu îmi mai era frica sa ies în oraş, am început sa ies cu prietenii la o poveste şi încet încet mi-am intrat în normal. Încă mai am stări de ameţeală, încă ma simt încordat, am şi o nevralgie intercostala de câteva luni care nu vrea sa treacă din cauza ca sunt încordat tot timpul, dar în mare sunt MULT mai bine decât acum câteva luni.
De aceea va spun tuturor, liniştiti-va, odihniţi-va, mâncaţi sănătos şi încercaţi sa descoperiţi ce anume ma deranjează la viata actuala. E foarte simplu. De exemplu la mine e serviciul, firma la care lucrez fiind aproape de lichidare.
Încercaţi sa nu mai fiţi atât de pretenţioşi cu voi înşivă, suntem toţi oameni, toţi greşim, toţi ratam tinte, termene limita etc.
Ştiu, nu sunt 100% în regula, dar dacă m-aţi fi văzut acum câteva luni, plangeati de mila mea.
Încercaţi sa va plimbaţi, dacă sunteţi ameţiţi şi nu puteţi, staţi pe o banca, la un suc, nu va împărtăşiti problemele decât acelora despre care sunteţi siguri ca vor înţelege prin ce treceţi.
Stările astea revin, tot mai rar însa, nu va speriaţi. Totul este înspre bine.
În perioada aceea grea ma trezeam la 4 în fiecare noapte şi nu mai adormeam. Acum dorm ca un prunc. Nu ma mai uit la TV, la politica, nu ma mai enervez, încerc sa fiu cam şi a privesc cu speranţa spre viitor.
Dacă va pot ajuta cu ceva, o voi face cu placere.
O seara frumoasa.
Sa va spun şi eu câteva cuvinte despre mine. Totul a început prin mai, când am ajuns acasa din oraş şi am simţit furnicături în mana stânga. Mi-am adus aminte ca sunt semne ale unui atac de cordp.Am fugit la urgente, mi-au luat tensiunea, totul absolut perfect. M-au trimis totuşi la raze, unde mi-au găsit o spondiloza în stare incipienta şi m-au trimis la fizioterapie. Am făcut 2 săptămâni şi m-am simţit bine. Dar spaima a rămas ascunsa în subconştient.
Asa ca prin iunie am început sa am atacuri de panica zilnic, de câteva ori pe zi chiar. Ma simţeam ameţit, inima batea foarte tare, furnicături pe ceafa, pe cap, mi-au revenit gândurile referitoare la atac cerebral. Am început sa îmi fie frica sa ies din casa, stăteam toată ziua în pat, nu mâncăm mai nimic, aveam gura uscata + toate simptomele despre care vorbiţi şi voi.
În iulie am fost 10 zile în concediu la mare. Totul e fost perfect. Niciun gând, nicio durere, nicio palpitaţie, absolut nimic. După câteva zile după terminarea concediului ai reapărut unele simptome. Dar nu am mai avut atacuri de panica, nu îmi mai era frica sa ies în oraş, am început sa ies cu prietenii la o poveste şi încet încet mi-am intrat în normal. Încă mai am stări de ameţeală, încă ma simt încordat, am şi o nevralgie intercostala de câteva luni care nu vrea sa treacă din cauza ca sunt încordat tot timpul, dar în mare sunt MULT mai bine decât acum câteva luni.
De aceea va spun tuturor, liniştiti-va, odihniţi-va, mâncaţi sănătos şi încercaţi sa descoperiţi ce anume ma deranjează la viata actuala. E foarte simplu. De exemplu la mine e serviciul, firma la care lucrez fiind aproape de lichidare.
Încercaţi sa nu mai fiţi atât de pretenţioşi cu voi înşivă, suntem toţi oameni, toţi greşim, toţi ratam tinte, termene limita etc.
Ştiu, nu sunt 100% în regula, dar dacă m-aţi fi văzut acum câteva luni, plangeati de mila mea.
Încercaţi sa va plimbaţi, dacă sunteţi ameţiţi şi nu puteţi, staţi pe o banca, la un suc, nu va împărtăşiti problemele decât acelora despre care sunteţi siguri ca vor înţelege prin ce treceţi.
Stările astea revin, tot mai rar însa, nu va speriaţi. Totul este înspre bine.
În perioada aceea grea ma trezeam la 4 în fiecare noapte şi nu mai adormeam. Acum dorm ca un prunc. Nu ma mai uit la TV, la politica, nu ma mai enervez, încerc sa fiu cam şi a privesc cu speranţa spre viitor.
Dacă va pot ajuta cu ceva, o voi face cu placere.
O seara frumoasa.
Felicitari serban. Cum s-ar zice, ai luat boala din pripa. Multa stima si sa nu mai ai probleme.
Buna, Mada 2007 ! Salut pe toata "echipa" veche !
Asa ca si tine, am perioade mai bune, dar de scurta durata, si revin starile neplacute, care evident, tin mai mult. Ma crezi sau nu, ma confrunt de vreo 2 sapt, exact ca si starile tale la inima... eu am ceva probleme cu "motorul", insa de ce pe o perioada de 3 luni, nu prea au fost prezente aceste stari, iar acum au revenit? Imi doresc, ca si tine, sa cred ca e tot pe fond anxios, ca deja...ma panichez pe tema asta si ma tot gandesc...
Tot aspacardin iau, desi m-a fost interzis...
Numai bine !
Asa ca si tine, am perioade mai bune, dar de scurta durata, si revin starile neplacute, care evident, tin mai mult. Ma crezi sau nu, ma confrunt de vreo 2 sapt, exact ca si starile tale la inima... eu am ceva probleme cu "motorul", insa de ce pe o perioada de 3 luni, nu prea au fost prezente aceste stari, iar acum au revenit? Imi doresc, ca si tine, sa cred ca e tot pe fond anxios, ca deja...ma panichez pe tema asta si ma tot gandesc...
Tot aspacardin iau, desi m-a fost interzis...
Numai bine !
Aceiaşi întrebare, cum scăpam de anexitate am crize in fiecare zi, mi e frica sa mai ies din casa, si in casa mie frica sa stau singura, de fapt am o fetiţa dar totuşi ma gândesc daca mi se întâmpla ceva când sunt in casa, ce face fata singura, deci mi e frica de tot am gânduri negative, atacuri da panica, nu mai zic ca L doctor ajung aproape mereu, chem ambulanta când mie se face rău, dar totuşi nu ma ajuta c nimica, , acum când am văzut câţi suferă de atacuri de panica care eu credeam ca sunt singura.. Trebuie sa existe o soluţie ceva. Va salut pe Toti si sănătate multă
Trebuie sa te mentii tare, eventual sa urmezi un psihiatru sau psiholog. Zici ca ai chemat de multe ori ambulanta... ma gandesc ca ti-au zis ca nu ai nimic grav. Deci... incearca sa stai cat mai calmă. Si eu am unele zile proaste si foarte proaste. Asta e...
Neata.ma bucur ca e liniste pe aici, sper ca sunteti bine.poate se amelioreaza starile sau dispar de tot Doamne ajuta.
Eu sunt bine, cateodata uit de anxie tate dar isi face aparitia de fiecare data cand am vreo problema de sanatate.
Din pacate aseara am repetat experienta de acum o sapt si ceva(experienta cu vomatul si deranjatul la burta) dar ce sa vezi, anxietatea nu a fost asa de puternica ca data trecuta.probabil obisnuita fiind nu m-am panicat prea tare din cauza simptomelor si chiar am reusit sa ma odihnesc putin chiar daca imi era rau.
Poate nu intelegeti nimic din ce va zic, dar ce vreau sa va explic e ca odata ce va obisnuiti cu ceea ce va panicheaza mai tz nu va vor mai da atacuri de panica, pentru ca stiti la ce sa va asteptati, stiti ca nu vi se intampla nimic rau.
De azi incerc si eu sedatif pc sa vad cam ce rezultate da pentru ca pana acum cand aveam un atac de panica aveam un alprazolam langa mine dar vreau sa renunt la acest obicei mai ales ca daca le termin nu pot sa cumpar de la farmacie fara reteta, asa ca ii gasesc inlocuitor.
Inca un sfat...odata ce ati inceput un tratatament luati-l pana la capat ca sa va puneti pe picioare si apoi luati anxietatea in mainile voastre si cautati alternative.Toate cele bune.
Eu sunt bine, cateodata uit de anxie tate dar isi face aparitia de fiecare data cand am vreo problema de sanatate.
Din pacate aseara am repetat experienta de acum o sapt si ceva(experienta cu vomatul si deranjatul la burta) dar ce sa vezi, anxietatea nu a fost asa de puternica ca data trecuta.probabil obisnuita fiind nu m-am panicat prea tare din cauza simptomelor si chiar am reusit sa ma odihnesc putin chiar daca imi era rau.
Poate nu intelegeti nimic din ce va zic, dar ce vreau sa va explic e ca odata ce va obisnuiti cu ceea ce va panicheaza mai tz nu va vor mai da atacuri de panica, pentru ca stiti la ce sa va asteptati, stiti ca nu vi se intampla nimic rau.
De azi incerc si eu sedatif pc sa vad cam ce rezultate da pentru ca pana acum cand aveam un atac de panica aveam un alprazolam langa mine dar vreau sa renunt la acest obicei mai ales ca daca le termin nu pot sa cumpar de la farmacie fara reteta, asa ca ii gasesc inlocuitor.
Inca un sfat...odata ce ati inceput un tratatament luati-l pana la capat ca sa va puneti pe picioare si apoi luati anxietatea in mainile voastre si cautati alternative.Toate cele bune.
Buna ziua, vad ca e cam liniste, inseamna ca toti se simt cit de cit mai bine)de citeva zile miau aparut niste simptome dureri de stomag in jur la stomag sunt pre balonat senzatie ca ma arde de parca ar izbucni...e posibil sa fie anexitate?se mai confunda cineva cu asa simptome?
Buna seara...Numele meu este Alexandra si va scriu cu lacrimi in ochi. Povestea mea e una lunga si urata ce are in spate atacurile de panica care mi-au marcat copilaria..Totul a inceput acum 14 ani, eram un copil pe atunci cand mama mea pleaca in italia, in urma unui divort cu tatal meu. Probleme au inceput sa apara treptat nu as vrea sa descriu pentru ca ar fi mult de povestit ffff mult, , , multi ani de chin cu tatal meu care a fost langa mine la orice ora, era medicul meu, salvarea mea pe atunci.
La mine atacurile s-au manifestat intotdeauna prin frica obsesiva de moarte si tot ceea ce inseamna boli in principal inima atac cerebral etc...Nu am avut copilarie deoarece dormeam in masina cand tata era la servici fiind dependeta de el. Nu ma duceam cu copii la joaca ma duceam la medici, pe atunci nu stiam eu prea multe despre atacul de panica, doar aveam starile specifice pana cand lesinam, am fost diagnosticata cu atacuri de panica severe si depresie severa cronica. Cred ca intelegeti destul de bine! a fost cosmar, chin, groaza. Ani pierduti nu pot sa va descriu ce simteam era o irealitate, mi se parea ca nu mai vad bine, tot felul de stari false induse de creierul nostru. As putea pana maine sa scriu sa va povestesc dar e prea mult! Acum am nevoie de ajutor mare nevoie..nu mai rezist..Sa revin : cu timpul aceste stari s-au ameliorat ma duceam la mama in italia, incepusem liceul, imi facusem un prieten, si usor usor ma vindecam, bineinteles renuntasem usor usor si la pastile(xanax, calmepan, zooloft etc).Au fost ani frumosi, , nu pot sa zic ca eram vindecata complet, dar ma bucuram de viata de orice lucru, prietenele imi spuneau ca sunt miezul ca fac pe toata lumea sa rada, in fine eram eu alexandra fara atacuri de panica, am ajuns la bucuresti la facultate, cel mai frumos vis, eram independetna in sensul ca nu mai stateam cu tata, aveam o viata frumoasa, ma bucuram de fiecare sunt si o persoana comica, imi faceamviata frumoasa eu singura!!!! pana intr-o zi...au trecut ani de facultate si am ajuns in ultimul an sa dau licenta, din cauza unor probleme am picat la examenul scris si de aici a inceput cosmarul si chinul groaznica prin care trec acum (cred ca de la licenta, ori nu m-am vindecat niciodata cu adevarat) Mi-aaparut o galma dupa ureche si bineinteles am intrat pe net si mi-am insusit tot felul de diagnostice, dupa ecografii, tomografe analize de sange care sunt toate bune( in afara unor probleme cu rinichi cu care m am nascut) sunt sanatoasa! Holtere ekg, ecografii la inima, tot ce e posibil nu am nimic, , dar iata ca ma chinui! Stiu ca o sa ma judecati poate, sau spune ti a totul pleaca din cap, credeti-ma va rog canu reusesc sa imi revin..Deja prietenul meu e satul de cate ori m am dus la urgenta! Imi pierd prietenii imi pierd tot, iarasi traiesc in cosmarul ala in care palpitatiile sunt la ordinea zilei si extrasistolele pt cine cunoaste, amorteala, dureri abdominale, si ma gandesc la cele mai dezastruase diagnostice, nu stiu as apela la un psihiatru psiholog habar nu am, numai sa fiu un om normal!!! sa nu ma mai pandeasca frica, teama de orice mica chestie, nu mai suport. am nevoie de ajutor...
La mine atacurile s-au manifestat intotdeauna prin frica obsesiva de moarte si tot ceea ce inseamna boli in principal inima atac cerebral etc...Nu am avut copilarie deoarece dormeam in masina cand tata era la servici fiind dependeta de el. Nu ma duceam cu copii la joaca ma duceam la medici, pe atunci nu stiam eu prea multe despre atacul de panica, doar aveam starile specifice pana cand lesinam, am fost diagnosticata cu atacuri de panica severe si depresie severa cronica. Cred ca intelegeti destul de bine! a fost cosmar, chin, groaza. Ani pierduti nu pot sa va descriu ce simteam era o irealitate, mi se parea ca nu mai vad bine, tot felul de stari false induse de creierul nostru. As putea pana maine sa scriu sa va povestesc dar e prea mult! Acum am nevoie de ajutor mare nevoie..nu mai rezist..Sa revin : cu timpul aceste stari s-au ameliorat ma duceam la mama in italia, incepusem liceul, imi facusem un prieten, si usor usor ma vindecam, bineinteles renuntasem usor usor si la pastile(xanax, calmepan, zooloft etc).Au fost ani frumosi, , nu pot sa zic ca eram vindecata complet, dar ma bucuram de viata de orice lucru, prietenele imi spuneau ca sunt miezul ca fac pe toata lumea sa rada, in fine eram eu alexandra fara atacuri de panica, am ajuns la bucuresti la facultate, cel mai frumos vis, eram independetna in sensul ca nu mai stateam cu tata, aveam o viata frumoasa, ma bucuram de fiecare sunt si o persoana comica, imi faceamviata frumoasa eu singura!!!! pana intr-o zi...au trecut ani de facultate si am ajuns in ultimul an sa dau licenta, din cauza unor probleme am picat la examenul scris si de aici a inceput cosmarul si chinul groaznica prin care trec acum (cred ca de la licenta, ori nu m-am vindecat niciodata cu adevarat) Mi-aaparut o galma dupa ureche si bineinteles am intrat pe net si mi-am insusit tot felul de diagnostice, dupa ecografii, tomografe analize de sange care sunt toate bune( in afara unor probleme cu rinichi cu care m am nascut) sunt sanatoasa! Holtere ekg, ecografii la inima, tot ce e posibil nu am nimic, , dar iata ca ma chinui! Stiu ca o sa ma judecati poate, sau spune ti a totul pleaca din cap, credeti-ma va rog canu reusesc sa imi revin..Deja prietenul meu e satul de cate ori m am dus la urgenta! Imi pierd prietenii imi pierd tot, iarasi traiesc in cosmarul ala in care palpitatiile sunt la ordinea zilei si extrasistolele pt cine cunoaste, amorteala, dureri abdominale, si ma gandesc la cele mai dezastruase diagnostice, nu stiu as apela la un psihiatru psiholog habar nu am, numai sa fiu un om normal!!! sa nu ma mai pandeasca frica, teama de orice mica chestie, nu mai suport. am nevoie de ajutor...
Buna Alexandra! Din ce oras esti? Poate pot sa te ajut cu o recomandare. Nu te invinovateste nimeni de nimc, cei care posteaza aici au si ei manifestari ca ale tale, deci stiu si ei prin ce treci.
O seara buna!
O seara buna!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3depresie de 9 ani
- 13De vreo luna am niste junghiuri ca niste apasari in zona inimii
- 5Anxietate accentuata
- 6Anxietate frica fara motiv
- 69ma lupt in fiecare zi cu mine insumi
- 24Anxietate!? probleme din copilărie, tatăl-... absent.
- 2Anxietatea mi-a ruinat cel mai mare hobby
- 5Cipralex-pe termen lung?
- 6Euthyrox combinat cu Aspacardin si Xanax
- 3atac de panica!
- 9probleme cu tiroida?
- 2probleme hipertensiune
- 1pentru anxietate si atacuri de panica pt lua magneziu 400?
- 7Luna trecuta am facut soc anafilactic si nu scap de anumite simptom nici acum.
- 10Anxietate sau Depresie ?!
- 4Relatie distrusa de anxietate
- 5Anxietate si depersonalizare
- 1Durere spate si manaa stanga
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: