Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Veritas, pai si "medicul" cum a pus acel diagnostic si ce tratatement sa ii dea, pe vorbe? eu am fost diagnosticat cu multe "boli" psihice pana acum gen anxietate, depresie sau toc si nu au fost bune medicamentele ca eu nu am crezut in ele si nu m am simtit mai bine. Pai asa pot si eu sa prescriu medicamente si sa fiu numit "specialist sau doctor" si prescriu niste chimicale pt. creier. Si de ce tot comparatii bolile fizice cu cele psihice, in "bolile" psihice nu existe teste de laborator sau alte chestii si sa mai verifice cum functioneaza medicamentele (obiectiv, nu tot pe vorbe) ca in diabet sau cancer nu cred ca pe vorbe se verifica... stiinta nici macar nu stie cum apare un gand sau unde e situata constiinta(nu sunt credincios) ca poate o sa ziceti ca sunt pupator de moaste si alte chestii. Si sa nu mai zic de efectul placebo in psihiatrie, chiar si in alte domenii...si se stie ca daca iti schimbi gandurile, iti schimbi si starea fizica...si asta e prin efectul placebo sau ce vrei tu sa faci si sa te simti mai bine.
Daca erau boli in adevaratul sens al cuvantului, de ce se mai recomanda psihoterapia si psihologia?
Va urez un an nou fericit si sanatate

Rogerthat, pai e bine daca te simti mai bine de la un pahar de lichior :) si eu ma simt mai bine de la cola, mi se activeaza sistemul nervos parasimpatic si ma simt mai bine si relaxat (posibil efectul placebo) :)

Eu cred ca fiecare cauta cai sa se simta mai bine, la unii merge cu biserica, la altii cu rachiul si cola. :)
De exemplu eu ma simt mai bine cand citesc carti de dragoste sau cand ascult o melodie buna :). Nu spun ca ma vindeca chestiile astea, dar ma fac sa ma simt mai bine si sa merg mai departe

Toata lumea mai bea un tariu cand are un stress mare... asta nu inseamna ca sunt bautor sau ca o sa devin alcolic.. nu il dau ca exemplu... doar am spus ca dupa ce il beau corpu raspunde altfel... nu fac asta zilnic... o fac cand vreau eu si o fac ca asa mam obisnuit dinainte de a avea starile astea. am mai avut odata un gen de atac de panica si frica cam o luna si am scapat de ea (cum am scapat... fugind de ea, evitand cat mai mult sa fiu in prezenta a ceea ce imi provoca frica) dar evitand practic nu a trecut... frica trebuia bn inteleasa si altedati unde e posibil evitata prin ganduri frumoase... mia fost frica de atacuri teroriste... eu locuind in germania... cu atatia azilanti sirieni prin toate locurile... mia fost frica ptr mn si familia mea... la toata lumea e frica doar ca frica mea a fost mai puternica. am uitat de ea... o perioda a fost o pauza de ele... acu cu atacu de la berlin a re-aparut... deaia zic acolo unde se putea infrunta frica e bn sa incerci... gen mergi in spatii aglomerate... frica de moarte e un lucru greu de depasit... cred ca odata ce depasesc asta... nu ar mai fi asa greu... parerea mea...

Doar ca frica de acu... e cu totul altceva... frica de a inebunii si a face rau celor din jur... e grea... nu poti fugi practic de nimic... trebe infruntata atata cat este posibil... mai trebui sfaturi pareri... simt ca sunt pe drumul cel bun.. multumesc celor care isi fac timp sa raspunda

@Rogerthat pot sa iti spun un lucru: been there, done that. Am trait o perioada cu ganduri intruzive cumplite, asta 24/7 printre care enumar: teama de a nu innebuni, de a nu dezvolta boli psihice, de a nu le face rau celor din jur, de a nu-mi pierde controlul, de a nu-mi pierde discernamantul, frica permanenta de nimic, practic imi era teama ca ceva foarte rau urmeaza sa se intample sau sa fac dar nu stiam nici de ce, nici cum. Insomnii, stari permanente de neliniste, verificam tot timpul sa vad daca am logica si discernamant, imi urmaream capacitatea de a percepe lucrurile etc. Ce pot sa spun este ca gandul intruziv este firesc. Nu poate fi evitat, nu poate fi eliminat in 2 secunde. O sa iti fac un rezumat la tot ce am citit si am descoperit pe pielea mea si poate te va ajuta in ceea ce priveste aceste ganduri.
Ganduri intruzive:
* se amplifica si sunt suparatoare datorita anxietatii
* sunt normale si apar din senin (pe baza unor informatii actuale sau chiar din trecut inclusiv din copilarie)
* nu sunt periculoase si nu duc nicaieri
* sunt trecatoare
* atata timp cat esti constient de ele, nu pot fi periculoase.


1. Recunoaste ca ai mai avut ganduri intruzive si inainte de anxietate si nu s-au concretiza, anxietatea le da importanta si le amplifica.
2. Invata cum adrenalina iti afecteaza anxietatea
3. Este doar pacaleala anxietatii, sunt ganduri mincinoase
4. Trateaza-le cu indiferenta. Nu le da importanta, Nu le alimenta cu alte ganduri (ex: daca imi e frica sa nu fac x lucru inseamna ca..."
5. Nu te lupta cu ele, NU le judeca, accepta-le si lasa-le sa fie.
6. Incepe o activitate si fa ce ai de facut.
7. Tu detii controlul.
8. Ele au importanta doar daca le acorzi importanta. Gandeste-te la ce vei face si cum te vei simti peste cateva zile?
9. Nu iti pot influenta viitorul, sunt trecatoare

Ce sa zic... Groznic reusisem sa trec am scris o carte despre asta, dar gandurile ? :| Pai te lasa ele sa iti revi ? Nu te lasa... Ca in fiecare zi aceleasi :| Ca si viata asta parca face dinadins :| Azi mi-am luat prima mea measina ceea ce asteptam de 5 luni... Pai ce sa vezi... Zici ca mi-am luat bicicleta :| asa nu m-am bucurat :| si bicicleta daca imi luam cred ca ma bucuram mai mult... Faza e ca nimic nu ma mai bucura nimic absolut nimic... Eram mort sa imi iau masina nu puteam dormi de bucuria gandului asta.. Pai azi a fost ceva ca si cum v-am zis aș fi luat o jucarie..
Nu stiu ce sa mai fac am incercat tot ce am putut cand imi pun ambitia trec peste dar doar 2-3 zile dupa iar... Imi vine sa mor cand vad poz cine eram si cine sunt.. Sunt un ratat in momentu de fata.. Un nimic.. Nu mai sunt ala vesel si daca ar venii sf lumii :| Sa nu te mai bucure nimic si nimeni e ce-l mai rau lucru care ti-se poate intampla... Nimic, nimic... Ma uit la poze cu mine descrieri pe care le aveam cat de tare eram in orice situatie... Zic "Cine e asta ? Ca eu nu mai sunt !" vad totu ca irosit ca... Nici nu stiu... Nu mai am atacuri, palpitati, etc le stiti voi dar am cv mai rau... Lipsa fericiri :(... Ce sa zic regret toata viata zilele in care am lasat tot sa intre in cap...

Veritas tu mai ganduri intruzive? Sau ai scapat de ele... ?

Ionut2109 asa e ca atunci cand ai acele 2-3 zile in care esti fericit te gandesti ca or sa vina zilele in care te simti rau? Adica eu asa sunt dar incerc sa nu mai fiu asa, incerc sa las zilele rele sa ma "surprinda" nu sa ma gandesc la ele de parca le.as chema. Bucura-te de momentele mici de fericire ca nu o sa te mai inalnesti cu ceea ce pierzi acum, stiu ca e al dracului de greu si ca atunci cand iti e lumea mai draga vine asa un ganduletz miculetz care spulbera tot.
Nu te desconsidera, daca tu crezi despre tine ca esti un nimic altii ce crezi ca vor crede?
Si gandeste.te daca un nimic are tot ceea ce ai tu acum, eu nu cred!

@Ionut eu am trecut prin asa, am avut cateva zile bune de tot dupa care am cazut intr-o depresie cumplita. A durat cateva zile, nu ma bucura absolut nimic, dar nimic, nu vedeam nici o scapare, nu aveam speranta, am fost la sedinta saptamanala cu psihoterapeutul si mi-a explicat si am discutat despre ce este vorba, m-a facut sa vad altfel lucrurile si mi-am dat seama ca e doar pe moment, mintea iti ramane blocata in anxietate doar la faza in care esti acum, tocmai de aceea nu te bucura nimic si nu simti nimic pt ca percepi recaderea ca fiind ceva cumplit. Sfatul meu este sa faci sedinte de psihoterapie sa recitesti tot ce am spus despre anxietate si starile de acest gen si sa intelegi ca nu este totul dupa cum vrei tu sa crezi. Lipsa fericirii cum o numesti tu este subiectiva. Este o faza de moment, nu incerca sa o alimentezi si mai mult si nu incerca sa compari prezentul cu trecutul. Gandeste-te unde esti acum si cum vei fi in viitor. Partea buna a lucrurilor este ca ai avut zile bune, fara anxietate, deci schimbarea a inceput.

@Rogerthat eu inca mai am ganduri intruzive, nu mai sunt la fel de rele ca in perioada aceea cu 24/7 dar am inceput sa inteleg ca sunt de la anxietate, incep sa le pot manageria chiar daca ma seprie uneori. De fapt mai mult te sperie ideea ca stii ce si cum este un atac de panica si cat a durat senzatiile alea ciudate si toata adrenalina care iti mananca energia, ideea e ca in timp, dupa ce tot treci prin ele incep sa se calmeze si sa dispara, or sa mai apara dar mult mai slabe si mai rare.

Dupa cum am mai spus si o spun si cartile de specialitate de anxietate ne vindecam trecand prin anxietate. Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic. Este valabila aceasta espresie in cazul anxietatii.

@Ionut 2109..toti avem altfel de stari, nu dispera. Eu in fiecare dimineata cand ma trezesc simt ca s a sfarsit lumea, dar dupa ce ma ridic si incep sa ma pregatesc imi revin, cand ajung la serviciu deja sunt ca noua. Seara daca nu am activitati ma apuca iar. dar mai tot timpul imi caut ceva de facut dupa programul de lucru...un curs de limbi straine, cursuri de dans..orice numai sa nu ma gandesc la fricile mele. Am zile cand trag de mine sa ma duc la ore, dar ma duc pt ca stiu ca de acolo plec cu zambetul pe buze. Cautati de facut activitati care iti plac. Fii recunoscator pt ceea ce ai. Eu nu sunt o persona prea credinicoasa dar de multe ori ma ajuta daca spun o rugaciune in mom de frica. Incerca sa te ajuti cu ce crezi ca se potriveste pt tine. Marele meu noroc este ca am un sot care ma intelege si este langa mine oricand am nevoie. De mult ori ma intreb de unde are atata rabdare sa mi suporte toate starile.

Zilele trecute am gasit asta...poate va ajuta

Diferenta dintre frica, anxietate si fobie

Frica este o reactie invatata inca din copilarie de la persoanele din jurul nostru care incearca sa ne protejeze. Exista doar doua frici innascute: cea de inaltime sau de cadere in gol si cea de zgomote puternice. Restul fricilor le dobandim pe parcursul vietii de la ceilalti sau ca urmare a unor experiente negative.

Indiferent daca lucrul de care ne temem este concret sau abstract, frica este un raspuns la o amenintare imediata a sanatatii sau sigurantei noastre.

Asadar, este un raspuns automat care ne alerteaza ca trebuie sa ne protejam de ceva sau sa ne aparam. Astfel, trupul si mintea noastra sunt in alerta si gata de actiune pentru a ne apara.

Spre deosebire de frica, anxietatea este o stare similara care dureaza mai mult si este determinata de „lucruri” mai putin specifice, starnindu-ne nelinistea si nervozitatea.

De asemenea, in timp ce frica se raporteaza la un stimul prezent, atunci cand suntem anxioase ne gandim, de fapt, la un pericol care s-ar putea intampla in viitor. Atunci cand vorbim de fobie, frica este foarte intensa si irationala, ajungand chiar la panica.

Pericolul poate fi real sau imaginar, insa el capata in mintea noastra o dimensiune exagerata. In plus, din aceasta cauza, evitam anumite situatii sau locuri, iar aceasta evitare interfereaza cu functionarea noastra normala zilnica, provocandu-ne neplaceri.

De exemplu, este in regula sa resimti emotii atunci cand avionul trece prin turbulente, dar nu este normal sa refuzi o vacanta de vis pentru ca trebuie sa zbori cu avionul.

Este important sa identifici gradul de intensitate a fricii tale pentru a putea actiona in cazul in care te confrunti cu o fobie sau cu stari de anxietate prelungita.
Tipuri de frica

Pe masura ce inaintam in varsta fricile devin tot mai complexe. Copiii intre 0 si 2 ani se tem, cel mai adesea, de zgomote puternice, straini, separare de parinti sau obiecte mari.

Intre 3 si 6 ani, obiectele fricii sunt lucruri imaginare ca fantome, monstri, la care se adauga teama de a dormi singuri, de intuneric sau de zgomote ciudate.

In fine, de la 7 ani pana la adolescenta, unele pastrandu-se chiar si mai tarziu, fricile devin mai realiste ca teama de a se rani, de esec scolar, de boala, de dezastre naturale sau moarte.

In cartea sa dedicata acestui subiect, scriitoarea Susan Jeffers a identificat trei niveluri pe care pot fi clasificate fricile.

Primul nivel include frica de ceea ce este posibil sa se intample (de singuratate, de imbatranire, de boala, de accidente, de moarte etc.) si de ceea ce implica o actiune (de a vorbi in public, de a conduce, de a lua decizii, etc.).

La cel de-al doilea nivel sunt importante increderea in sine si in abilitatile noastre de a face fata obstacolelor din viata noastra.

Acesta cuprinde: frica de succes, de esec, de dezaprobare, de a fi neinteleasa etc. Frica suprema este cea de pe nivelul al treilea si consta in teama de a nu ne descurca cu obstacolele care apar zilnic in viata noastra.
Accepta-ti si cunoaste-ti frica

De cele mai multe ori avem tendinta de a nega fricile, de a le ignora sau de a le ascunde nu numai de ceilalti, ci chiar si de noi insene. Asadar, un prim pas pentru a-ti depasi frica este sa o constientizezi si sa recunosti existenta ei.

La fel de important este sa indentifici care este adevarata frica, pentru ca uneori ea poate parea altceva.

De exemplu, daca iti este frica sa nu fii respinsa de ceilalti, s-ar putea ca, de fapt, teama ta reala sa fie cea de singuratate. Pentru a o invinge, este nevoie, deci, sa o definesti in mod corect si sa fii dispusa sa o infrunti.

In al doilea rand, incearca sa iti cunosti frica. Cu cat stii mai multe detalii, cu atat o vei putea controla mai bine. Este important sa realizezi care sunt cauzele aparitiei temerilor tale si cand s-au manifestat prima data.

Cauza poate fi un eveniment din copilarie sau unul mai mult sau mai putin traumatizant din viata de adolescent sau adult. Odata ce vei gasi o explicatie pentru ceea ce te-a determinat sa-ti fie frica, s-ar putea ca ea sa scada in intensitate sau chiar sa dispara.

Este adevarat ca uneori cauzele temerilor noastre si momentul aparitiei lor raman la nivel inconstient, iar pentru a le descoperi este nevoie sa petrecem mai mult timp reflectand asupra lor si cautand raspunsurile in interiorul nostru.

Poti sa te gandesti si la alte aspecte ale fricii tale: cat mai multe detalii legate de situatia in care ea apare si ce simti, ce gandesti, cum actionezi si ce se intampla atunci. In acest fel, vei reusi sa te distantezi putin si sa privesti lucrurile mai detasat.

De altfel, o strategie ar fi sa iti imaginezi frica ta ca pe un personaj sau ca pe un obiect abstract si sa o reprezinti fie prin desen, scriere sau o alta forma.

Ii poti da si un nume, daca vrei. Este un mod de a o accepta si a o apropia, reusind sa o privesti ca fiind mai putin amenintatoare.

Pentru a putea despasi frica, este necesar sa iesi din zona ta de confort si sa o infrunti. Acest lucru inseamna sa te expui treptat situatiilor in care iti este teama.

Pe masura ce te obisnuiesti cu ele, emotiile negative se vor diminua din ce in ce mai mult. Ideal ar fi sa fii insotita pe acest „drum” de cineva care iti poate oferi suport emotional si poate fi alaturi de tine cand te confrunti cu teama ta. Rasfata-te si celebreaza de fiecare data cand ai o „victorie”, oferindu-ti o mica atentie sau placere.
Relaxare, imagerie si intrebari

Exercitiile de respiratie si de relaxare te-ar putea ajuta la fel de mult, pentru ca nu poti fi relaxata si incordata (anxioasa) in acelasi timp. Asadar, nu vei mai resimti teama, daca in acele momente reusesti sa te relaxezi.

Practica astfel de exercitii zilnic pentru o perioada mai indelungata si atunci cand te afli intr-o situatie in care iti este frica, concentreaza-te pe corpul tau si pe retrairea starii de relaxare.

Un alt lucru pe care il poti face este sa te imaginezi intr-un viitor apropiat intr-o situatie in care iti este frica acum, ca si cum nu ai avea nici o teama.

Imagineaza-ti aceasta situatie cu cat de multe detalii posibile si incearca sa traiesti starea de bine, de eliberare de frica. Proiectand acest lucru, inconstientul tau va inregistra aspectele de care ai nevoie si va lucra in continuare pentru ca sa-ti poti depasi frica.

Apoi, la nivelul gandurilor care iti apar in acele momente, poti lucra cu o serie de intrebari pe care sa ti le pui in momentele de teama: Ceea ce se intampla in jurul meu justifica frica pe care o resimt acum? Ce se poate intampla in definitiv? Daca privesc cu atentie in jurul meu, cum altfel ar trebui sa ma simt, sa gandesc, sa reactionez?

Buna ziua la toti, (repostez ce am postat la pagina 311)
acum ca sunt sanatoasa si nu mai fac nici atacuri si nu mai am nici simtomele descrise si de voi(incordari, frica de a iesi din casa, atacuri, tensiune, palpitatii etc), va explic cum m-am tratat.Am facut terapia complexa a anxietatii, de 4 saptamani, descrisa mai sus de Felicia.
Mai intai pot zice ca atacurile de panica, anxietatea nu e boala fizica, ci boala gandurilor, Nu le trateaza nici medicamentele, nici plantele, nu sunt cauzate nici de lipsa de calciu sau magneziu si nici nu se trateaza cu medicamente de nici un fel, Trebuiesc tratate aceste ganduri negative care vin din amintiri din trecut, sperieturi, rani sufletesti, fapte urate din copilarie ale parintilor, Bolnavul este blocat pe boala, adica traieste in continuu in frica de a face atacuri, deci blocaj, intretinut prin vaietare, povestire, citire a bolii altuia pe forumuri, etc.Deci, in terapie se schimba blocajul trecand pe pozitiv, ( prin metode), Apoi, se curata energetic fizicul si mentalul, dandu-i mintii ideea de a fi bine sanatos(autotratamet_metoda)., seara si chiar ziua.Se face o calatorie -metoda in viata, scotand la iveala suferintele -amintirile neplacute, care se elimina prin alta metoda, Odata stiute cauzele, suferintele, se aplica alta metoda de stergere din minte a suferintelor (amintirea ramane dar suferinta dispare).Se trece, la imprimarea subconstientului cu idei pozitive, asa cum doresti sa fii, Ai crede ca iti trebuiesc ani de zile dar nu, totul se petrece f repede adica intr-o luna tecand pe ganduri pozitive fara amintiri negative dureroase, intri pe alta frecventa, , dormi linistit, esti optimist.Terapeuta doatr iti da metodele pe email, le citesti, le faceti odata impreuna la telefon, explica, apoi singura.Te sustine energetic cand cauzele bolii ies la suprfat sub forma de tristete, plans, mancarime, balonare.Se pastreaza zilic legatura cu terapeuta dar lucrezi tu singur cu mintea ta, nu e nici o autosugestie, se aplica doar chestii din fizica cuantica, Se face o luna, ca atat are nevoie mintea omului sa preia imaginea sau ideea buna. In primele 10 zile poti face un atac sau 2 de intensitate f f mica sau nu se mai fac deloc, Da este putin efort din partea pacientului, dar e placut adica sunt metode scurte, chiar simpatice, le faci razand, .Acum, daca doriti sa fiti bine sa sa nu mai manifestati simptome, am scris adresa de email a mea, in numele de postare la care adaugati yahoo.com si-mi puteti scrie daca doriti sa faceti terapia dar va rog nu-mi scrieti asa cum fac unii, si anume; vreau detalii, sau dar tu ce tratament ai facut, dar acum esti bine, vrei sa ne intalnim, imi dai telefonul tau sa vorbim -*..Astept email doar de la cei care doresc sa se vindece prin aceasta terapie(adminul imi sterge adresa de email dar imi scrieti privat

Eu am ajuns la concluzia ca daca ai susținere si iubire din partea celor dragi treci mai usor peste starile de anxietate si cu timpul dispar de tot la mine sa declansat anxietatea din cauza lipsei de afecțiune de cand eram mica si din cate mi-a explicat psihiatru poate sa fie si ceva ereditar eu incerc sa fac lucruri care imi plac si le fac cu placere fara sa ma stresez e cam greu mai ales cand ai si copii dar incerc si vad ca e mai bine cand iei cu calm lucrurile si le faci cu placere o zi buna tuturor

@PENELOP Citez ce ai scris : '' In al doilea rand, incearca sa iti cunosti frica. Cu cat stii mai multe detalii, cu atat o vei putea controla mai bine. Este important sa realizezi care sunt cauzele aparitiei temerilor tale si cand s-au manifestat prima data.

Cauza poate fi un eveniment din copilarie sau unul mai mult sau mai putin traumatizant din viata de adolescent sau adult. Odata ce vei gasi o explicatie pentru ceea ce te-a determinat sa-ti fie frica, s-ar putea ca ea sa scada in intensitate sau chiar sa dispara. ''

Eu zic ca asta e cheia din tot ce am citit ! Exact ce ai scris in al doilea citat are legatura cu frica mea de boli... nu reiau povestea de la inceput povestea mea e in primul meu comentariu scris aici...

Multumesc pt sfaturi, @Ionut2109.

Imi poate recomanda cineva un psihoterapeut bun in Bucuresti?

@Penelop cu cea mai mare placere. iti las mesaj in privat.

Bună ziua, dragii mei.Se confrunta cineva, pe lângă toate celelalte stări descrise, și cu amețeală f.puternica?O amețeală la modul ca tre sa mă țin de perete sa ajung la toaleta.Și aseară în somn, care a fost puțin, simțeam Cum se învârte totul.E groaznic, ce as putea face?Mulțumesc!!
@Veritas ti-am lăsat un mesaj în privat! Zi cu sănătate sa aveți!

Buna !
Ar fi o idee f buna sa ne întâlnim toți ! Eu sunt de acord!
Dar fiind din provincie, ar fi mai bine că data întâlnirii sa fie anunțată cu cel puțin 2 săptămâni înainte!
Vă mulțumim domnule doctor Pescaru Valentin.

Va salut stimati colegi de suferinta, cine imi poate trimite in format pdf cartea "panic away"? Multumesc

@Magie cred ca despre asta vorbesti: https://www.scribd.com/doc/4013235/Panic-Away

Veritas
Buna ! Cartea este in limba engleza... Eu înțeleg cât de cât engleza dar mi-ar fi mai ușor să o pot citi în română .
Unde as putea sa o găsesc tradusă ?

Sara 40, da eu ma confrunt cu stari de ameteala, de fapt la mine asa a debutat cu ameteli puternice si intradevar si in somn, din acest motiv m am tratat neurologic timp de vreo 5 ani, impropiu spus tratat ca nu m am tratat, numai am mers la100 de neurologi si am luat cu caruta betaserc si altele, si nu mi s a spus ca ar fi ceva de psiatrie, numai dupa ce am mai citit cate ceva, mi am dat seamna ca e anxietate, depreseie sau ce o fi, ca nu mai stiu, iar sunt prafff, noaptea trecuta mi a fost ingrozitor de rau, si nu am mers nici la serviciu, si toata ziua am stat in pat, am si dormit, si tot imi este rau, nu stiu de ce ??????dar daca nu gasec un remediu sa -mi revin, nu stiu cat o sa mai pot suporta.As participa si eu la o terapie a domnului psiholog, dar sunt departe si am problema cu spatiile aglomerate, doamnee cand intru in market, mi se inrosesc ochii si imi lacrimeaza tare si ametesc groaznic capul tulbure, offf

Mihai70
Știu despre ce vorbești... Market, aglomerație, amețeală, lacrimatul ochilor, am trecut și eu prin asta, este foarte greu, și acum când merg la market simt o ușoară amețeală dar oricum nu ce simțeam înainte, acum am altele simptome, altele nebunii, m-am saturat.
Mai nou... După ce mănânc ma i- a o stare de rău.Cu amețeli și o serie de senzații tâmpite...Dureri de spate...Respirație grea...
M-am saturat de viață asta.

Laura impartasesc aceleasi opinii cu tine , of sper sa dorm !

Of Doamne, trebuie Sa gasi-ti forta propria. Nu ascultati sfaturile de la alti. Wake up

Buna seara, si eu sunt de acord sa ne intalnim cu domnul doctor Pescaru.
Multumim ca v ati gandit la noi.

Laura@Laura nu mai spune ca te ai saturat de viata asta, toti trecem prin starile astea groaznice, dar trebuie sa mergem mai departe si sa fim recunoscatori pt ce avem bun in viata noastra. Eu am momente cand imi vine sa ma dau cu capul de pereti si plang pana nu mai pot...simt ca nu mai suport situatia, dar de fiecare data imi revin, nu am ce face. Trebuie sa fim tari si sa invingem anxietatile, nu ele pe noi.

Mai oameni buni, cheia din subconstient voi o gasiti nu altii. Va dau exemplu. Am un frate care a avut depresie si anxiety acum 10 ani, si nu Sa tratat la timp, si a dat in scrizofenie paronoida. Ce Sa vezi. A prins un curaj de viata ca nici el nu stie. A cheltuit o gramada de bani pe la preoti si pshiologi dar fara rezultat. Pana cand ia venit ziua cea buna ( de la sine) acum e 90% vindecat. Si doctoring sau mirat de el cum este asa de bine.

@Vally cred ca tu confunzi usor lucrurile sau iti scapa cumva informatia, nu esti de condamnat dar cititul ajuta mult. In a dezvolta schizofrenie din anxietate, am dubii, si am dubii mari, inainte de a posta un lucru de genul acesta si daca doresti sa ajuti nu veni cu astfel de informatii mai ales unde stii ca sunt oameni extrem de sensibili. Poate nu-ti dai seama, asta e, nu putem cere prea mult de la toata lumea dar pe viitor ai mare grija ce alegi sa expui public si cum expui public. Schizofrenia nu se dezvolta din nici o anxietate iar omul care sufera de tulburare de anxietate va fi temator de discernamantul sau, primul semn ca este perfect sanatos.
Daca fratele tau a ales sa plateasca preoti asta e a 2-a problema, daca la psihologi nu a reusit sa rezolve problema atunci si mai grav. Si da, oamenii cu probleme reale psihice prind curaj in viata ceva de speriat, daca el intr-adevar a fost diagnosticat cum ai spus singur si fara medicatie nu are cum sa fie in remisie, deci este inselator. Tind sa sper ca nu a fost diagnosticat dupa cum ai mentionat si sa fi fost total altceva. Sper.

@Laura din pacate in romana nu am gasit dar este posibil sa o gasesti pe torrente.


Starile de ameteala sunt des intalnite in anxietate, sunt extrem de suparatoare si fac doar sa intareasca ideea ca persoana chiar are ceva din punct de vedere fizic. Ameteala este la fe de bine un raspuns la stimuli (anxietate) si poate dura de la cateva minute pana la o zi intreaga.

Cat despre ce a spus domnul Pescaru Valentin este foarte interesant. Ar fi chiar buna o intalnire de acest gen, chiar ma miram ca in Bucuresti nu exista workshopuri pt ca in alte orase ale tarii workshopurile/intalnirile de psihoterapie sunt destul de des intalnite.
Asta apropos de spatiile aglomerate, inronia sortii sa faci atac de panica la intalnirea anxiosilor anonimi :))