Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Apelez si eu la voi ca deja imi iau campii... Nu mai stiu ce sa fac. Zilnic ma apuca crizele... Imi amortesc mainile, picioarele, fata, inima mi-o ia razna (puls peste 100), ma ia cu ametelea si am senzatia ca voi pica si... gata... Ma obsedeaza faptul ca am ceva grav ba la inima, ba la plamani, ba cine stie ce aiureli... Imi vad degetele vinete si mi-e mereu frig... Tensiunea mea o ia razna si atunci incep sa tremur - ajung cu tensiunea pana la peste 200/ peste 100... Ce sa fac? Asta se intampla zilnic si nu mai pot! Ideea este ca am si reale probleme pulmonare si ceva probleme (minore) la inima dar cred ca nu justifica starea mea de alerta permaneta... Acum am descoperit ca-mi crapa capilare la degete si sub ochi...Nu pot sta in casa dar si sa ies pe strada mi-e frica de faptul ca am sa cad... Este un chin viata mea...
Am uitat sa mentionez ca am mai trecut prin asa ceva anii trecuti (ani de-a randul) - parca se repeta ciclic - dar parca acum e mai rau ca oricand si tine de doua saptamani... Credeam ca am scapat si ma intreb daca nu e altceva mai serios de mi-e asa de rau...
In ce priveste tensiunea - cand ma sperii imi creste instant cand ma sperii si mie mi-e frica sa iau pastilele prescrise deoarece imi fac rau - o iau din ora in ora si nu ma pot stapani - am terminat bateriile in doua, trei zile... :(
Am uita sa mentionez: fac 58 de ani in vara si sunt in pensie de boala, sigura...
Am uitat sa mentionez ca am mai trecut prin asa ceva anii trecuti (ani de-a randul) - parca se repeta ciclic - dar parca acum e mai rau ca oricand si tine de doua saptamani... Credeam ca am scapat si ma intreb daca nu e altceva mai serios de mi-e asa de rau...
In ce priveste tensiunea - cand ma sperii imi creste instant cand ma sperii si mie mi-e frica sa iau pastilele prescrise deoarece imi fac rau - o iau din ora in ora si nu ma pot stapani - am terminat bateriile in doua, trei zile... :(
Am uita sa mentionez: fac 58 de ani in vara si sunt in pensie de boala, sigura...
eusieu, senzatiile si simptomele tale ne sunt foarte cunoscute. Daca spui ca ai mai trecut prin asa ceva inseamna ca stii cat de cat despre ce este vorba. Totul trebuie sa inceapa cu o consultatie la un medic internist daca nu esti multumit mai mergi la inca unul daca ei nu iti confirma ca aceste stari pot sa ti vina din motive organice atunci este anxietatea - ganduri irationale si comportamente gresit invatate. Daca este anxietate poti apela la un psiholog sau psihoterapeut care sa iti explice mai bine despre ce este vorba si cum sa depasesti aceast situatie. Frica naste frica, adica este ca si cand pui benzina peste foc. Rezolvarea este in tine, nu ti suprasolicita mintea care este deja foarte stresata. Simptomele sunt date de adrenalina daca este vorba de anxietate. Mergi la doctor si vezi ce spune - cateva analize si consultatii si vezi ce si cum. Succes
@MagieAl, Ideea este ca merg la medic regulat si mai fac si analize... Medicul de familie se lupta cu tensiunea mea care, la gandul ca trebuie sa merg la control si sa-mi ia tensiunea, o ia razna (170/100; ultima data am avut 160/90, dar am avut si 180 si 210 pe 120) si-mi da doze pentru tensiune de cal, asta in conditiile in care sunt o femeie slaba (am 42 de kg) - evident ca incercand sa iau pastila mi s-a facut rau si a declansat un atac de panica... De atunci mi-e frica sa mai iau... Ce sa fac? Voi merge si la alte analize - de fapt am trimitere la pneumo de o luna dar mi-e frica sa merg sa nu mi se faca rau...Mai am si spondiloza cervicala si n-am facut fizioterapie anul trecut...Mi-e spatele intepenit... Multumesc pentru raspuns! Da, stiu ca e adrenalina dar nu stiu cum s-o stapanesc!
eusieu, banuiesc ca doctorul ti a spus ca este normal ca sa ti creasca tensiunea in momentul in care ai emotii, si eu cand am mers la medic prima oara aveam 16cu 9. Nu te mai focusa in interior, focuseaza te pe tot ceea ce se afla in afara ta, citeste ce ti place, fa ce ti place. Daca este vorba de o boala ea se stabilizeaza la un moment dat intr un loc, nu se plimba simptomele prin tot corpul. Trebuie sa ti invingi frica si doar trecand prin ea o sa o invingi. Cu cat iti ocoloesti temerile ele vor creste, mergi inainte si o sa ti fie mai bine.
@MagieAI, nu medicul nu vrea sa ia in calcul alte varinate din pacate... O ia ca atare... Multumesc pentru sfaturi dar, din pacate, nu ma mai atrage nimic... Incerc sa merg inainte... Stiu ca trebuie sa-mi inving frica...
Puterea sta in tine, doar tu poti invinge aceste stari. Tu decizi pentru tine. Succes, sa auzim de bine!
Daca simptomele sunt de peste 14 zile, mergeti sa va evalueze si un medic psihiatru.
Dragi colegi, a avut cineva mici dureri in diverse parti ale corpului, sunt curios daca sunt tot de la anxietate. Azi a inceput sa ma doara putin intr un un punct la antebratul stang. Merci
Pe mine m.a durut mana stanga de am ajuns la urgente din cauza atacului de panica, nu trebuie sa.ti faci griji, dureri in diverse parti ale corpului cu siguranta aveai si inainte de anxietate, doar ca nu le luai in seama. Cand am incetat sa ma gandesc ca "AOLEU, MA DOARE MANA, CE MA FAC ACUM?" au si disparut durerile. Dar noi, fiinca stam in alerta si suntem atenti la tot ce se intampla cu corpul nostru, o sa simtim si cand ne creste parul.
Multumesc Florina, vorba ta, simtim oricice, mega sensibili. Zi frumoasa!
Am citit un articol care mi s-a parut interesant. Vi-l impartasesc si voua, poate ajuta pe careva.
http://www.lumeaprivitaaltfel.ro/deficienta-de-serotonina-depresie-iritabilitate-si-obsesii/
http://www.lumeaprivitaaltfel.ro/deficienta-de-serotonina-depresie-iritabilitate-si-obsesii/
Veritas inca astept despre mindfullness tehnici... ceva ce trebe sa fac nu doar sa citesc... eu ma simt mai binisor... dar mai am si zilele alea proaste care dupa cateva zile bune ma da peste cap... am impresia ca gata sa terminat cu fricile si poc vine o zi grea si ma da peste cap... si tot asa... mai am de lucrat... tre sa recunosc ca fricile sau mai diminuat nu le mai traiesc cu asa mare intensitate... vreau totusi sa incerc o cură cu uleiuri de peste... stie cineva cam cate zile tre sa iau si cate pe zi? Prospectu meu e in germana... e unpic mai greu pt mine... mersi. o zi faina sa aveti.
Rogerhart, ai internet, gasesti orice. Intra pe youtube si gasesti tot felul de tehnici. Chiar si pe google gasesti. Cum mai sunteti, ce mai ziceti? Spor
Eu am inceput sa iau calciu si magneziu pe suport de catina si vitamina D3 dar inca nu simt prea mare lucru... Si da, Magie, simt mereu dureri aiurea... Sunt atat de "alerta" incat daca se misca ceva (jaluzeaua la geam de la vant sau cade ceva, etc) sar in sus si mi-o ianima razna...
Imi cer scuze, am avut o perioada putin mai incarcata cu termen limita, azi-noapte am terminat cu actele si nebuniile, de astazi ma apuc sa fac si rezumatul cartii.
@Rogerthat revin si iti spun si cum sa iei alea, pe ce perioada, ce si cum.
@Rogerthat revin si iti spun si cum sa iei alea, pe ce perioada, ce si cum.
@Rogerthat cantitatea zilnica recomandata de EPA si DHA este de 250 mg pt un barbati si 220 mg pt femei. Citeste in tabelul respectiv ce cantitate de DHA si EPA contine o singura capsula. de exemplu: EPA 230 mg si DHA 150mg trebuie o singura pastila pe zi. In cazul in care EPA e 140 si DHA e 120 se administreaza 2 capsule pe zi. De preferinta dupa o masa principala si luata multa apa (1 pahar).
Ca si administrare trebuie luat omega 3 pentru minim 3 luni pt a avea efecte, recomandarea medicilor este de 6 luni si se poate administra pe toata durata vietii doar doza de intretinere. Efectele apar dupa o luna de utilizare.
Daca ai de gand sa iei o cutie si dupa aceea pauza, sa nu te astepti la rezultate mari.
Ca si administrare trebuie luat omega 3 pentru minim 3 luni pt a avea efecte, recomandarea medicilor este de 6 luni si se poate administra pe toata durata vietii doar doza de intretinere. Efectele apar dupa o luna de utilizare.
Daca ai de gand sa iei o cutie si dupa aceea pauza, sa nu te astepti la rezultate mari.
Salutari maxime, tuturor!...am ceva vechime in anxietati, depresii, cu fel de fel de medicatii alopate si naturiste, cu perioade mai bune, acceptabile si perioade naspa de tot.Medicii, nu m-au lamurit niciodata care este diagnosticul precis...5 doctori, 5 diacnostice diferite...in fine...singurul tratament pe care-l simt, este rivotrilul...ajuta la limpezirea capului, ca sa zic asa...probabil ca am facut si dependenta de el, dar, credeti-ma pe cuvant...daca nu-l inghit...viata nu are rost...cam asa functioneaza!...imi doresc mult, mult de tot, sa pot simtii bucuria, linistea, pace...au trecut peste 20 de ani, ratacind prin viata, cautand doar raspunsuri...de ce mi se intampla mie?...unde am gresit...bla bla bla...plangandu-mi de mila si stresand familie, prieteni.Nu sunt nesimtita, nu sunt lenesa, nu sunt idioata si totusi...ma comport ca si cand as fi, fara voia mea!...un paradox si mi-am pierdut si speranta ca, intr-o buna dimineata, ma voi trezi din somn...normala!...de fapt voiam sa zic, ca nu am cazut niciodata... cand am starea de lesinatura!...Sanatate multa!
@Dana imi pare rau sa aud asta dar vin si te intreb, in toti acesti ani ce ai facut concret in afara de medicatie? Bun si ce diagnostic a pus fiecare medic in parte? (este interesant de stiut ce diagnostic ai avut de fiecare data)
Adica, ok 5 medici dar lumea in tot timpul asta nu se rezuma la cei 5 medici. si mai ales la benzodiazepine pe termen indelungat. Nu este de mirare ca ai dependenta daca iei de mult timp rivotril.
Te asteptam sa ne spui ce si cum si sa nu uiti, niciodata nu este prea tarziu pentru schimbare. Sper ca toti cei de aici te pot ajuta.
Adica, ok 5 medici dar lumea in tot timpul asta nu se rezuma la cei 5 medici. si mai ales la benzodiazepine pe termen indelungat. Nu este de mirare ca ai dependenta daca iei de mult timp rivotril.
Te asteptam sa ne spui ce si cum si sa nu uiti, niciodata nu este prea tarziu pentru schimbare. Sper ca toti cei de aici te pot ajuta.
Multumesc frumos pentru interes!...pai, ma simt rau, merg la dr...la cardiolog...diagnostic nespecific...tratament cu ceva...nu mai stiu ce, pentru ca am mers la gastroenterolog...acolo, mergeti doamna la pshihiatru, am primit diagnostic, sindrom anxios depresiv si tratament pe care abia am asteptat sa ajung acasa sa-l iau...surpriza...atata de ram mi-a fost ca am chemat salvarea...a doua zi, la alt psihiatru, alt tratament, tot un sindrom dat de menopauza de data asta...aici mi-a dat rivotri..si alt antidepresiv...am luat rivotrilul si, minuuneee...parca s-a limpezit tot in mine si o liniste extraordinara...si la vreo cateva luni de bine cu rivotril, am renuntat pur si simplu, uitam sa-l iau si mi-a fost bine o perioada de cateva luni bune...mai pastram multe manifestari fizice, dar, era capul limpede si ma puteam ajuta singura...intr-o zi, am intrat intr-un magazin unde era o muzica violenta, un zgomot pentru mine si am simtit urechile infundate si atac de panica...nasol de tot...pfff...la urgenta cu perfuzii...cu diagnostic de artrita temporo mandibulara, si sa merg la orl...si acolo diagnostic, tratament si trimitere la endocrinolog si reumatolog...si apoi, fizioterape, kineto si tratament...multe antiinflamatoare...nici o stare de bine...napoi la psihiatru...alt tratament...nu mi-a mers deloc, merg la neurolog, tratament si diagnostic tot ceva psihiatric..si atunci am spus la neurolog, un tanar medic dragut...va rog frumos, daca se poate da-timi rivotril ca imi face bine...ok, omul mi-a zis ca e ok daca simt ca ma ajuta...am luat, mi-am revenit la cap...si am continuat cu investigatii, CT, analize sange, urina, tiroida, mamografii, osteoporoza,...ce imi recomandau, acolo eram...si asta in timp...nu vedeam decat spital, doctori si doctorii, dar aveam asa, o incredere ca o sa fiu bine...apoi dupa cativa ani, am pierdu si increderea, am luat rivotril in continuare, ca sa supravietuiesc, zic asa, pentru ca imi este mare rusine sa imi pun capat zilelor...apoi am inceput cu terapii naturiste, reflexoterapie, reiki, theta, meditatii...nu vreau sa plictisesc, ce simt acuma, am intalnit la o fetita, care nu avea chef de nimica, doar fuma, manca si bea cafea, dar, avea o jumatate de creier...si eu cu el intreg, simt la fel...nimic nu ma bucura, nimic nu ma motiveaza...noroc cu internetul.iertare pentru prororoghie!
@Dana am citit si am inteles care este problema, insa din cate pot spune, te rog sa intelegi ca este strict parerea mea (nu sunt de specialitate) insa am intalnit cazuri similare din pacate. Una din probleme ar fi cea legata de menopauza, in general cand se produc schimbarile hormonale trag de la sine schimbari atat fizice cat si psihice. Pe langa asta, sindromul acela anxios este tot o tulburare de anxietate si din pacate netratata la timp a facut doar sa accentueze starile si modul de gandire, perceptia despre mediul inconjurator, modul de a procesa informatiile.
La cardiologie este bine oricum sa mearga fiecare persoana, o data la 2 ani, asta e de stiut, la neurologie la fel, analizele de sange de preferat o data pe an, insa cand intervine problema pe fond psihic acolo trebuie lucrat si nu trebuie abandonat. Daca tie nu ti-a fost recomandat un tratament adecvat si inclusiv terapie sau sa intelegi concret despre ce este vorba in anxietate, cum se manifesta si cum poti schimba totul, nu este de mirare ca dupa o perioada indelungata au aparut si starile depresive. In studiile clinice s-a observat ca o persoana care sufera de tulburare de anxietate, daca intr-o perioada medie de 5 ani nu primeste tratament adecvat si nu face psihoterapie, din pacate apare comorbiditatea ( comorbiditate insemnand afectiuni care sunt prezente simultan la aceeasi persoana) iar cel mai des intalnita este depresia asociata tulburarii de panica/tag/toc.
La fel este posibil ca pe baza tulburarii de anxietate toate acele forme de rau sa fie somatizari prezente si datorate anxietatii. Unele persoane fac tratamente pt anumite afectiuni dar aparent tratamentele nu dau rezultate, fiind iarasi o problema cumva cauzata de anxietate.
Am observat ca ai mentionat practica reiki, theta si meditatii, sunt curioasa pt ce perioade ai facut, daca le-ai practicat tu direct sau ai apelat la persoane specializate pt a te vindeca? (diferenta fiind enorma)
Acea stare permanenta de absenta si letargie sau "cap gol", "vidul mental", lipsa de interes pentru orce se datoreaza depresiei si anxietatii,
Iti pot spune ca ar fi extrem de bine daca ai incerca sa discuti cu un psihoterapeut si sa incerci cateva sedinte, poti incerca psihoterapie analitica cat si terapie cognitiv-comportamentala.
Pe langa asta ar fi bine daca ai merge la un psihiatru pt un diagnostic concret in momentul de fata si un tratament adecvat pana cand incepi psihoterapia.
Daca doresti, exista si carti care te pot ajuta in acest fel.
Multa sanatate si sa ne spui ce ai facut.
La cardiologie este bine oricum sa mearga fiecare persoana, o data la 2 ani, asta e de stiut, la neurologie la fel, analizele de sange de preferat o data pe an, insa cand intervine problema pe fond psihic acolo trebuie lucrat si nu trebuie abandonat. Daca tie nu ti-a fost recomandat un tratament adecvat si inclusiv terapie sau sa intelegi concret despre ce este vorba in anxietate, cum se manifesta si cum poti schimba totul, nu este de mirare ca dupa o perioada indelungata au aparut si starile depresive. In studiile clinice s-a observat ca o persoana care sufera de tulburare de anxietate, daca intr-o perioada medie de 5 ani nu primeste tratament adecvat si nu face psihoterapie, din pacate apare comorbiditatea ( comorbiditate insemnand afectiuni care sunt prezente simultan la aceeasi persoana) iar cel mai des intalnita este depresia asociata tulburarii de panica/tag/toc.
La fel este posibil ca pe baza tulburarii de anxietate toate acele forme de rau sa fie somatizari prezente si datorate anxietatii. Unele persoane fac tratamente pt anumite afectiuni dar aparent tratamentele nu dau rezultate, fiind iarasi o problema cumva cauzata de anxietate.
Am observat ca ai mentionat practica reiki, theta si meditatii, sunt curioasa pt ce perioade ai facut, daca le-ai practicat tu direct sau ai apelat la persoane specializate pt a te vindeca? (diferenta fiind enorma)
Acea stare permanenta de absenta si letargie sau "cap gol", "vidul mental", lipsa de interes pentru orce se datoreaza depresiei si anxietatii,
Iti pot spune ca ar fi extrem de bine daca ai incerca sa discuti cu un psihoterapeut si sa incerci cateva sedinte, poti incerca psihoterapie analitica cat si terapie cognitiv-comportamentala.
Pe langa asta ar fi bine daca ai merge la un psihiatru pt un diagnostic concret in momentul de fata si un tratament adecvat pana cand incepi psihoterapia.
Daca doresti, exista si carti care te pot ajuta in acest fel.
Multa sanatate si sa ne spui ce ai facut.
Ce mai stiti de rivotril.semai gaseste prin farmacii??
Buna seara, am considerat necesar sa fac urmatoarele mentiuni:
1) Anxietatea (cu sau fara AP) are ca definitie "teama fara obiect" insa exista intotdeauna un obiect sau, mai corect spus, o cauza, o explicatie; printre acestea se afla:
- traume din copilarie
- anxietatea "invatata" de la un membru din familie
- intrarea in situatii pe care mintea umana nu le poate "proces" sau "accepta", adica o situatie de blocaj, care declanseaza reactia "PERICOL"!
- functionarea indelungata in conditii de stres sau suprasolicitare care va duce la erodarea mecanismelor de aparare naturale si finalmente la atingerea limitelor, cu declansarea semnalului corespunzator "PERICOL"!
Acestea fiind spuse, nu este tocmai un dezechilibru chimic (sau daca este, asa cum il abordeaza psihiatria, este secundar altor cauze); daca ar fi asa "suplimentele" cu serotonina, dopamina si altele ar duce la disparitia simtpomelor; nu am prea auzit de asa ceva...Anxietatea nu se trateaza cu pastile pentru inima/tensiune, pentru memorie sau mai-stiu-eu-ce. Cand veti avea cu adevarat probleme cu inima datorita varstei, ce o sa mai luati?!
2) Anxietatea (cu sau fara AP) are la baza si un COMPORTAMENT nepotrivit, nefunctional si deci nesanatos; fara schimbarea acestui comportament nu se va intampla mare lucru
2) Fiecare situatie trebuie abordata individual, iar solutiile de tratament stabilite corespunzator
3) In ceea ce priveste TRATAMENTUL! Cand este vorba de tulburare de anxietate tratamentul este in general o combinatie dintre cel medicamentos si psihoterapie.
Tehnicile de relaxare, meditatia de tip mindfulness, theta healing, incantatii, samanism si toate celelalte abordeaza simptomele si nu CAUZELE. Ele pot fi folositoare doar ca parte a unui proces care vizeaza cauzele
Tratamentul medicamentos abordeaza simptomele si nu CAUZELE. Singura care abordeaza cauzele este psihoterapia, facuta in colaborare cu un psihoterapeut profesionist, cu experienta, cu care se poate stabili o relatie terapeutica foarte buna.
4) Citesc: "toata viata am fost agitata, muncesc foarte mult", "sunt foarte obosit", "ma cert tot timpul cu sotul si/sau familia", "lucrez pana noapte tarziu", "nu am timp pentru mine/ma neglijez", etc. Cum credeti ca va trece anxietatea daca veti continua sa faceti/repetati aceleasi lucruri? Cu pastile? Din cate ati observat deja, NU!
5) Observ ca accentul se pune pe autodiagnosticare si autotratament care a ajuns la cote alarmante; se arunca in lupta vitamine, omega, plante, radacini si tulpini, adica atentia este pe simptome si nu pe cauze, asa cum am scris mai sus. Nu aceasta este directia. Puteti sa beti o basculanta de ceai de valeriana, nu va rezolva scenariile pe care le faceti. Partea buna dar si pacatoasa a tratamentelor este ca ele nu indeparteaza anxietatea, ci mai degraba o ascund, iar efectul pervers este transformarea unei situatii acute intr-una cronica (de durata) mult mai greu de tratat.
6) Obiceiul pe care il au multi dintre Dumneavoastra de a verifica ce s-a mai scris pe forum alimenteaza, in foarte multe cazuri...teama. Se nasc noi si noi simptome, ca si cum ar fi o intrecere, care "pluseaza" un simptom nemaiauzit. De aici pana la "parca si eu am asta" este doar un pas...
7) Apar citate si influente din surse care nu au nici o legatura cu medicina sau psihologia, elucubratii in toata regula. Unele de ras dar si unele de plans. Cautati surse autentice, cu semnaturi autorizate si nume cunoscute/consacrate; nu fel de fel de idiotenii de care internetul este plin sau traduceri de prin ziare de scandal.
8) A fost interesant de constatat ca propunerea mea de a organiza niste intalniri pentru a discuta toate aceste lucruri si multe altele, pentru a va transmite informatia completa, reala si...profesionista a avut aproape zero ecou. Am inteles atunci ca rezistenta la schimbare este uriasa; este mai usor de comentat pe site, de luat pastile fara numar decat de a vorbi despre cauzele si solutiile reale ale anxietatii. Probabil ca cei peste zece ani de experienta si miile de persoane tratate nu au impresionat pe nimeni.
9) Anxietatea poate fi tratata, in cele mai multe cazuri cu succes. Totul este sa incercati sa vedeti cu adevarat care sunt cauzele. Puteti pierde timp pretios in nenumarate analize medicale si vizite pe la medici. In momentul in care exista un diagnostic clar, pus de un profesionist, cele de mai sus devin repere importante de abordare a situatiei.
1) Anxietatea (cu sau fara AP) are ca definitie "teama fara obiect" insa exista intotdeauna un obiect sau, mai corect spus, o cauza, o explicatie; printre acestea se afla:
- traume din copilarie
- anxietatea "invatata" de la un membru din familie
- intrarea in situatii pe care mintea umana nu le poate "proces" sau "accepta", adica o situatie de blocaj, care declanseaza reactia "PERICOL"!
- functionarea indelungata in conditii de stres sau suprasolicitare care va duce la erodarea mecanismelor de aparare naturale si finalmente la atingerea limitelor, cu declansarea semnalului corespunzator "PERICOL"!
Acestea fiind spuse, nu este tocmai un dezechilibru chimic (sau daca este, asa cum il abordeaza psihiatria, este secundar altor cauze); daca ar fi asa "suplimentele" cu serotonina, dopamina si altele ar duce la disparitia simtpomelor; nu am prea auzit de asa ceva...Anxietatea nu se trateaza cu pastile pentru inima/tensiune, pentru memorie sau mai-stiu-eu-ce. Cand veti avea cu adevarat probleme cu inima datorita varstei, ce o sa mai luati?!
2) Anxietatea (cu sau fara AP) are la baza si un COMPORTAMENT nepotrivit, nefunctional si deci nesanatos; fara schimbarea acestui comportament nu se va intampla mare lucru
2) Fiecare situatie trebuie abordata individual, iar solutiile de tratament stabilite corespunzator
3) In ceea ce priveste TRATAMENTUL! Cand este vorba de tulburare de anxietate tratamentul este in general o combinatie dintre cel medicamentos si psihoterapie.
Tehnicile de relaxare, meditatia de tip mindfulness, theta healing, incantatii, samanism si toate celelalte abordeaza simptomele si nu CAUZELE. Ele pot fi folositoare doar ca parte a unui proces care vizeaza cauzele
Tratamentul medicamentos abordeaza simptomele si nu CAUZELE. Singura care abordeaza cauzele este psihoterapia, facuta in colaborare cu un psihoterapeut profesionist, cu experienta, cu care se poate stabili o relatie terapeutica foarte buna.
4) Citesc: "toata viata am fost agitata, muncesc foarte mult", "sunt foarte obosit", "ma cert tot timpul cu sotul si/sau familia", "lucrez pana noapte tarziu", "nu am timp pentru mine/ma neglijez", etc. Cum credeti ca va trece anxietatea daca veti continua sa faceti/repetati aceleasi lucruri? Cu pastile? Din cate ati observat deja, NU!
5) Observ ca accentul se pune pe autodiagnosticare si autotratament care a ajuns la cote alarmante; se arunca in lupta vitamine, omega, plante, radacini si tulpini, adica atentia este pe simptome si nu pe cauze, asa cum am scris mai sus. Nu aceasta este directia. Puteti sa beti o basculanta de ceai de valeriana, nu va rezolva scenariile pe care le faceti. Partea buna dar si pacatoasa a tratamentelor este ca ele nu indeparteaza anxietatea, ci mai degraba o ascund, iar efectul pervers este transformarea unei situatii acute intr-una cronica (de durata) mult mai greu de tratat.
6) Obiceiul pe care il au multi dintre Dumneavoastra de a verifica ce s-a mai scris pe forum alimenteaza, in foarte multe cazuri...teama. Se nasc noi si noi simptome, ca si cum ar fi o intrecere, care "pluseaza" un simptom nemaiauzit. De aici pana la "parca si eu am asta" este doar un pas...
7) Apar citate si influente din surse care nu au nici o legatura cu medicina sau psihologia, elucubratii in toata regula. Unele de ras dar si unele de plans. Cautati surse autentice, cu semnaturi autorizate si nume cunoscute/consacrate; nu fel de fel de idiotenii de care internetul este plin sau traduceri de prin ziare de scandal.
8) A fost interesant de constatat ca propunerea mea de a organiza niste intalniri pentru a discuta toate aceste lucruri si multe altele, pentru a va transmite informatia completa, reala si...profesionista a avut aproape zero ecou. Am inteles atunci ca rezistenta la schimbare este uriasa; este mai usor de comentat pe site, de luat pastile fara numar decat de a vorbi despre cauzele si solutiile reale ale anxietatii. Probabil ca cei peste zece ani de experienta si miile de persoane tratate nu au impresionat pe nimeni.
9) Anxietatea poate fi tratata, in cele mai multe cazuri cu succes. Totul este sa incercati sa vedeti cu adevarat care sunt cauzele. Puteti pierde timp pretios in nenumarate analize medicale si vizite pe la medici. In momentul in care exista un diagnostic clar, pus de un profesionist, cele de mai sus devin repere importante de abordare a situatiei.
@Dl Pescaru Valentin personal imi cer scuze daca am dezinformat sau am venit cu lucruri nefondate, nu am facut-o intentionat, insa incerc pe cat posibil sa studiez strict lucruri dovedite stiintific, lucruri dovedite si sustinute de catre psihiatrii sau carti din domeniu. Nu vin sa spun ca am o scuza, eu am abordat aceste lucruri prin prisma omului care incearca sa reuseasca a inteleage pe deplin cum functioneaza anxietatea, care sunt cauzele si bineinteles care sunt metodele prin care se poate schimba modul de a percepe distorsionat lucrurile.
Unele materiale le am chiar de la psihoterapeutul meu, restul le-am achizitionat sau am avut acces online la ele, repet, sunt materiale ce au studii in spate. Am spus si repet, remisie fara terapie si tratament nu prea exista (in cazul meu), despre altii nu discut.
Terapia tip mindfulness este folosita de catre psihoterapeuti de mult timp, nu de acum, cu studii exacte, de aceea este folosita ca si anexa a terapiei cognitiv-comportamentale.
Punctul 4, surprinzator, poate fi la fel de bine abordat prin mindfulness, fix despre acest lucru este vorba. Daca tu faci in mod repetat lucruri si te plangi ca uite unde am ajuns, atat terapia cognitiv-comportamentala care iti dovedeste unde gresesti si cum abordezi lucrurile putand schimba modul de a repeta greselile, la fel mindfulness-ul, te ajuta sa iei o pauza si sa traiesti aici si acum. Te invata sa te focusezi pe ceea ce faci acum, a nu mai judeca, a nu estima, a nu preconiza, a nu repeta greselile, a indrepta totul catre o cale mai "inteleapta".
Cat despre autodiagnosticare si autotratament, fiecare cu ce stie. Ca sa nu ma exprim altfel. Eu am primit un diagnostic, am urmat tratamentul si chiar daca mi s-a spus sa astept pana incep medicamentele sa isi faca efectul, am considerat ca este imperios necesara psihoterapia.
Citatele si articolele pe care eu le postez au strict legatura cu psihologia sau medicina, nu vin sa aduc solutii minune din domeniul agriculturii sau mecanicii fine. Repet, vorbesc strict in numele meu, dar in acelasi timp fiecare are discernamantul de a tria ce este plauzibil si ce nu. Eu pot veni foarte usor sa spun "mancati radacina de palamida ca in 2 saptamani aveti remisie totala" este fix ca si cum as spune (nu as fi singura) "Slabeste 7 kilograme in 2 zile. (posibil daca amputezi un membru)
Putina logica si putin sens al ratiunii ar trebui sa aiba oricare dintre noi. La fel si liberul arbitru.
Pe langa tratamentele de baza recomandate de psihiatrii se pot folosi, uneori sunt recomandate ca fiind adjuvante si suplimentele de un anumit tip. Efectul placebo este mai puternic decat credem noi, avand in vedere ca ne confruntam fix cu o problema ce tine de psihicul fiecaruia.(si da, eu iau omega 3 din 2 motive, unul din ele ar fi acela in care foarte multi oameni cu tulburari de anxitate/depresii au observat imbunatatiri minore dupa o perioada, minore dar le-au observat, si 2 chiar daca pe partea de tulburare nu functioneaza nu vad de ce nu ar fi benefica pt restul - cardio-vascular etc)
Tot ceea postez aici, discut din proprie experienta, ce am observat in perioada aceasta, cum abordez eu "problema", ce cunosc de la psihoterapeut si cam unde am ajuns in cele 5 luni de la debutul tulburarii de anxietate. In fond, toti suntem aici pt sustinere, nu cred ca doreste cineva adepti, statui sau recunoastere internationala.
Eu am spus ca da, este foarte interesanta propunerea cu grupul si intalnirile cu dumneavoastra doar ca discutiile au deviat in functie de caz.
Este logic si de bun simt sa intelegem ca avand efectul, automat exista si cauza.
Pana la urma mindfulness-ul nu cred ca a omorat pe cineva, nu vad efectele negative atata timp cat prin exercitiu poti reusi sa iti imbunatatesti viata, a nu trai intr-o ruminatie perpetuua si a nu ramane ancorat in trebuie, e obligatoriu, daca nu fac... Mindfulnessul poate fi practicat ca si simplu exercitiu al stimularii nervului vag si atat.
Unele materiale le am chiar de la psihoterapeutul meu, restul le-am achizitionat sau am avut acces online la ele, repet, sunt materiale ce au studii in spate. Am spus si repet, remisie fara terapie si tratament nu prea exista (in cazul meu), despre altii nu discut.
Terapia tip mindfulness este folosita de catre psihoterapeuti de mult timp, nu de acum, cu studii exacte, de aceea este folosita ca si anexa a terapiei cognitiv-comportamentale.
Punctul 4, surprinzator, poate fi la fel de bine abordat prin mindfulness, fix despre acest lucru este vorba. Daca tu faci in mod repetat lucruri si te plangi ca uite unde am ajuns, atat terapia cognitiv-comportamentala care iti dovedeste unde gresesti si cum abordezi lucrurile putand schimba modul de a repeta greselile, la fel mindfulness-ul, te ajuta sa iei o pauza si sa traiesti aici si acum. Te invata sa te focusezi pe ceea ce faci acum, a nu mai judeca, a nu estima, a nu preconiza, a nu repeta greselile, a indrepta totul catre o cale mai "inteleapta".
Cat despre autodiagnosticare si autotratament, fiecare cu ce stie. Ca sa nu ma exprim altfel. Eu am primit un diagnostic, am urmat tratamentul si chiar daca mi s-a spus sa astept pana incep medicamentele sa isi faca efectul, am considerat ca este imperios necesara psihoterapia.
Citatele si articolele pe care eu le postez au strict legatura cu psihologia sau medicina, nu vin sa aduc solutii minune din domeniul agriculturii sau mecanicii fine. Repet, vorbesc strict in numele meu, dar in acelasi timp fiecare are discernamantul de a tria ce este plauzibil si ce nu. Eu pot veni foarte usor sa spun "mancati radacina de palamida ca in 2 saptamani aveti remisie totala" este fix ca si cum as spune (nu as fi singura) "Slabeste 7 kilograme in 2 zile. (posibil daca amputezi un membru)
Putina logica si putin sens al ratiunii ar trebui sa aiba oricare dintre noi. La fel si liberul arbitru.
Pe langa tratamentele de baza recomandate de psihiatrii se pot folosi, uneori sunt recomandate ca fiind adjuvante si suplimentele de un anumit tip. Efectul placebo este mai puternic decat credem noi, avand in vedere ca ne confruntam fix cu o problema ce tine de psihicul fiecaruia.(si da, eu iau omega 3 din 2 motive, unul din ele ar fi acela in care foarte multi oameni cu tulburari de anxitate/depresii au observat imbunatatiri minore dupa o perioada, minore dar le-au observat, si 2 chiar daca pe partea de tulburare nu functioneaza nu vad de ce nu ar fi benefica pt restul - cardio-vascular etc)
Tot ceea postez aici, discut din proprie experienta, ce am observat in perioada aceasta, cum abordez eu "problema", ce cunosc de la psihoterapeut si cam unde am ajuns in cele 5 luni de la debutul tulburarii de anxietate. In fond, toti suntem aici pt sustinere, nu cred ca doreste cineva adepti, statui sau recunoastere internationala.
Eu am spus ca da, este foarte interesanta propunerea cu grupul si intalnirile cu dumneavoastra doar ca discutiile au deviat in functie de caz.
Este logic si de bun simt sa intelegem ca avand efectul, automat exista si cauza.
Pana la urma mindfulness-ul nu cred ca a omorat pe cineva, nu vad efectele negative atata timp cat prin exercitiu poti reusi sa iti imbunatatesti viata, a nu trai intr-o ruminatie perpetuua si a nu ramane ancorat in trebuie, e obligatoriu, daca nu fac... Mindfulnessul poate fi practicat ca si simplu exercitiu al stimularii nervului vag si atat.
Domnule Pescaru... a avut zero ecou si din partea Dvs ideea de a venii cu informatii profesioniste... deschideti dvs. Un topic aici pe forum si haideti sa discutam profesionist daca chiar doriti sa dati o mana de ajutor... eu am descoperit cauza fricilor si a gandurilor intruzive si nu sunt un profesionist...descoperind-o mam linistit f mult in sensu ca fricile numai au o intensitate f mare.. dar totusi frica exagerata ink este... niste sfaturi profesinioste ar fi un ajutor f mare cu niste tehnici de pus in aplicare.. daca un psiholog ar fi experimentat 100% cu adevarat asa cum experimentam noi fricile astea... ar fi dat mult mai des si mult mai multe sfaturi noua celor care ducem cu greu tulburarea asta... suntem oamenii... eu stiu ca fiecare munca se plateste dar 5 - 10 minute ptr a ajuta pe cineva cu niste sfaturi bune ptr. noi care suferim nu e o mare greutate... am gasit pe internet psihoterapeuti care cer 100 RON ptr o sedinta online... sa fim seriosi !!! Asta e Romania din pacate... ai bani traiesti bine nu ai bani se alege prafu...
Rogerhart, nu poate face nimeni ceea ce poti face tu, niciun psiho. Secretul consta in intelegerea stariilor, acceptare si infruntare. Dar in principiu si tu ai dreptate si dl. Pescaru are dreptate, sunt de acord ca oamenii sunt diferiti, insa corpul este acelasi. Nu putem controla stariile putem controla atitudinea noastra constienta fata de ele. Asa ca daca doriti sa ne ajutati dl. Pescaru sau alti domni sau doamne psiho ajutati ne, nu ne certati, in aceasta tulburare sunt sigur ca sunt multe aspecte general valabile pe care din vasta dvs. experienta le puteti impartasii. Sunt oameni care nu si permit o sedinta la un psiho, dar cu totii stim ca este nevoie de foarte mutle sedinte ca sa se vada un rezultat, sunt oameni din provincie care poate nu pot ajunge in Buc. Sincer 100 lei pentru o sedinta este mult plus ca nu ai nicio garantie ca o sa fie mai bine. Hai sa fim oameni inainte de toate. Cine vrea sa ajute o face vara sa ceara nimic in schimb.
Buna ziua!
Dn-ul Pescaru are perfecta dreptate. Parerea mea este ca sfaturi nu prea se pot da deoarece la fiecare pers aceste tulburari provin din diferite motive. De aceea este neaparat ca fiecare sa vb cu un psiholog sa vada de unde provine aceasta teama, fiecare om este diferit. Este chiar dovedit stiintific ca psihoterapia ajuta, de aceea aici in germania sedintele sunt platite de casa de sanatate. Daca nu era dovedit stiintific atunci sigur nu aruncau casele de sanatate banii pe "prostii". Eu vb din experienta, am tulburare de anxietate de 1 an si 1 luna si chiar am fost de 2 ori in clinica sperand ca medicamentele ma vor ajuta. Dupa cum zicea si dn-ul pescaru medicamentele trateaza simptomele si nu cauza. Cauza se afla in noi, si la fiecare e diferita, de aceea nu exista sfaturi general valabile.
Am citit f mult pe net, in engleza, germana, romana si singurele rezultate pe termen lung sunt date de psihoterapie. Este totul dovedit stiintific. Pana acum m-am amagit si eu ca ma vor ajuta medicamentele sau cine stie ce vitamine sau suplimente-minune dar nu a fost asa. Atunci am citit tot ce am putut despre psihoterapie si cauzele anxietatii si depresiei and believe me, it makes sense.
Voi incepe de sapt viitoare sedintele de psihoterapie si sunt sigura ca in timp voi avea rezultate bune.
Nu este ok ca in romania aceste sedinte nu sunt platite de casa de sanatate pt ca nu oricine isi permite dar pana la urma este vb de sanatatea noastea si starea noastra de bine psihic si fiecare se poate sacrifica financiar o perioada de timp pt ca dupa aceea sa duca o viata linistita fara anxietate, depresie.
Va doresc tuturor multa sanatate!!!
Dn-ul Pescaru are perfecta dreptate. Parerea mea este ca sfaturi nu prea se pot da deoarece la fiecare pers aceste tulburari provin din diferite motive. De aceea este neaparat ca fiecare sa vb cu un psiholog sa vada de unde provine aceasta teama, fiecare om este diferit. Este chiar dovedit stiintific ca psihoterapia ajuta, de aceea aici in germania sedintele sunt platite de casa de sanatate. Daca nu era dovedit stiintific atunci sigur nu aruncau casele de sanatate banii pe "prostii". Eu vb din experienta, am tulburare de anxietate de 1 an si 1 luna si chiar am fost de 2 ori in clinica sperand ca medicamentele ma vor ajuta. Dupa cum zicea si dn-ul pescaru medicamentele trateaza simptomele si nu cauza. Cauza se afla in noi, si la fiecare e diferita, de aceea nu exista sfaturi general valabile.
Am citit f mult pe net, in engleza, germana, romana si singurele rezultate pe termen lung sunt date de psihoterapie. Este totul dovedit stiintific. Pana acum m-am amagit si eu ca ma vor ajuta medicamentele sau cine stie ce vitamine sau suplimente-minune dar nu a fost asa. Atunci am citit tot ce am putut despre psihoterapie si cauzele anxietatii si depresiei and believe me, it makes sense.
Voi incepe de sapt viitoare sedintele de psihoterapie si sunt sigura ca in timp voi avea rezultate bune.
Nu este ok ca in romania aceste sedinte nu sunt platite de casa de sanatate pt ca nu oricine isi permite dar pana la urma este vb de sanatatea noastea si starea noastra de bine psihic si fiecare se poate sacrifica financiar o perioada de timp pt ca dupa aceea sa duca o viata linistita fara anxietate, depresie.
Va doresc tuturor multa sanatate!!!
Eu sunt de parere ca ambele "tabere" au dreptate, atat domnul Pescaru cat si cei de aici. Diferenta consta in modul de abordare insa.
Trebuie sa intelegem ca psihoterapia este piatra de temelie in remisia tulburarii de anxietate dar pe de alta parte, trebuie sa intelegem ca sunt persoane care nu isi permit sedintele din pacate.
Interpretarea si abordarea tulburarilor de anxietate este perceputa diferit de la persoana la persoana, de la capacitatea oamenilor de a intelege si procesa informatii pana la partea emotionala si inteligenta emotionala.
Da, oamenii prefera uneori sa gaseasca solutii rapide si cu rezultate pozitive pt orice problema au, mai ales cand discutam despre probleme medicale. Asa ca isi pun sperante in tot felul de tratamente minune, remedii rapide, cat si practici religioase. Nu este nimic gresit in a incerca un ceai adjuvant, o capsula naturista sau o practica atata timp cat are efectul placebo. Sa nu uitam ca orice diminuare a simptomelor de anxietate este benefica in momentele de anxietate critica.
Se stie din stiinta si practica psihologica faptul ca in momentele de anxietate critica, oamenii nu pot procesa informatiile in mod logic, avand o reala problema in a judeca logic in acele momente, totul se datoreaza modului primar de detectie a amenintarii cat si a reevaluarii. Este clasicul cerc vicios. In astfel de momente orice alternativa la diminuarea simptomelor este vazuta de catre pacient ca fiind The Holy Graal.
"Studiul, cu o durată de zece săptămâni, efectuat de Facultatea de medicină din Viena şi de alte centre medicale, a evaluat peste 500 de persoane diagnosticate cu tulburări de anxietate.
Conform rezultatelor, rata anxietăţii a scăzut cu 14, 1% pentru grupul de pacienţi care a primit suplimente cu lavandă, cu 11, 3% pentru cei cărora li s-au administrat antidepresive, cum ar fi Paxil, şi cu 9, 5% pentru cei care au primit medicamente placebo.
Cercetătorii consideră că lavanda, ca şi Paxilul, acţionează asupra substanţelor chimice din creier ce controlează anxietatea şi are mai puţine efecte secundare decât antidepresivele prescrise în mod obişnuit."
Nu trebuie mentionate efectele Paxilului asupra organismului din pacate, insa efectul placebo a avut rezultate asemanatoare, dar trebuie mentionat ca nu s-a constatat remisia ci doar o diminuare a anxietatii.
Revenind, psihoterapia este clar de departe cea mai eficienta metoda in obtinerea remisiei. Insa trebuie sa luam in calcul si factorii sociali, de mediu, sa nu uitam de sistemul medical pe care il avem cat si puterea financiara a fiecarei persoane.
Acum voi da exemplu concret, eu am platit 120 lei pe o sedinta de psihoterapie, pt unii este enorm pt altii poate sa nu conteze. Pt mine, provenind dintr-o clasa sociala medie, pot spune ca nu mi-a fost imposibil dar nici usor sa platesc aceste sedinte. Dupa parerea mea traiesc intr-o tara in care orice suma de bani nu este suficienta.
Psihoterapeutul la care eu am fost este o persoana cat se poate de informata, extrem de buna si cat se poate de practica, nu a incercat nici macar o singura secunda sa ma faca sa cred ca fara psihoterapie nu o sa pot intra in remisie dar nici nu a incercat sa ma faca sa dezvolt un atasament fata de terapeut. Recunosc, imi este extrem de draga persoana, mi-as dori ca toti psihoterapeutii sa fie cel putin 10% la fel de empatici, informati si extrem de bine pregatiti chiar si in cazul in care se confrunta cu o persoana dificila ca mine.
Dupa 3 sedinte deja am vazut schimbari importante in modul in care percepeam anxietatea, cum abordam fiecare lucru, am aplicat cateva tehnici pe care mi le-a explicat si tot asa, pana cand am ajuns in punctul in care dupa 7 sau 8 sedinte m-am regasit in imposibilitatea financiara de a-mi continua sedintele de psihoterapie, i-am explicat ca este strict din motive financiare si ca imi pare rau ca nu pot continua. S-a oferit sa imi acorde suport moral pana cand voi rezolva problemele si voi relua sedintele. Mi-a recomandat sa aplic tot ceea ce stiu si in caz de ceva imi va trimite pe mail brosuri sau carti pt a ma ajuta mai mult.
Cat despre medicatie, este la latitudinea medicului psihiatru de a stabili ce, cum si cat este necesar pacientului pt a avea rezultate bune.
Si da, medicatia este strict de moment, este ca si cum ai pune peste o fractura deschisa un pansament, nu vezi rana, inseamna ca este ok, dar nu inseamna ca se vindeca.
A nu fi inteleasa gresit, consider ca, un psiholog extrem de bun nu poate intelege pe deplin trauma pacientului cu tulburare de anxietate, oricat studiu clinica ar exista, experienta etc. Pana nu treci prin asa ceva, nu poti intelege pe deplin.
Nu vreau sa ne contrazicem, nu vreau sa existe divergente, trebuie sa stim ca suntem grup de suport, suntem aici pt a ne ajuta pe noi in primul rand si bineinteles pe cei de langa noi.
Dar fiecare este liber sa faca ceea ce considera de cuviinta ca este bun pt el, asta chiar daca implica refuzul sau acceptarea, in fond si la urma urmei sa faci bine cu forta, mai bine nu faci daca omul te percepe ca fiind un inamic.
Trebuie sa intelegem ca psihoterapia este piatra de temelie in remisia tulburarii de anxietate dar pe de alta parte, trebuie sa intelegem ca sunt persoane care nu isi permit sedintele din pacate.
Interpretarea si abordarea tulburarilor de anxietate este perceputa diferit de la persoana la persoana, de la capacitatea oamenilor de a intelege si procesa informatii pana la partea emotionala si inteligenta emotionala.
Da, oamenii prefera uneori sa gaseasca solutii rapide si cu rezultate pozitive pt orice problema au, mai ales cand discutam despre probleme medicale. Asa ca isi pun sperante in tot felul de tratamente minune, remedii rapide, cat si practici religioase. Nu este nimic gresit in a incerca un ceai adjuvant, o capsula naturista sau o practica atata timp cat are efectul placebo. Sa nu uitam ca orice diminuare a simptomelor de anxietate este benefica in momentele de anxietate critica.
Se stie din stiinta si practica psihologica faptul ca in momentele de anxietate critica, oamenii nu pot procesa informatiile in mod logic, avand o reala problema in a judeca logic in acele momente, totul se datoreaza modului primar de detectie a amenintarii cat si a reevaluarii. Este clasicul cerc vicios. In astfel de momente orice alternativa la diminuarea simptomelor este vazuta de catre pacient ca fiind The Holy Graal.
"Studiul, cu o durată de zece săptămâni, efectuat de Facultatea de medicină din Viena şi de alte centre medicale, a evaluat peste 500 de persoane diagnosticate cu tulburări de anxietate.
Conform rezultatelor, rata anxietăţii a scăzut cu 14, 1% pentru grupul de pacienţi care a primit suplimente cu lavandă, cu 11, 3% pentru cei cărora li s-au administrat antidepresive, cum ar fi Paxil, şi cu 9, 5% pentru cei care au primit medicamente placebo.
Cercetătorii consideră că lavanda, ca şi Paxilul, acţionează asupra substanţelor chimice din creier ce controlează anxietatea şi are mai puţine efecte secundare decât antidepresivele prescrise în mod obişnuit."
Nu trebuie mentionate efectele Paxilului asupra organismului din pacate, insa efectul placebo a avut rezultate asemanatoare, dar trebuie mentionat ca nu s-a constatat remisia ci doar o diminuare a anxietatii.
Revenind, psihoterapia este clar de departe cea mai eficienta metoda in obtinerea remisiei. Insa trebuie sa luam in calcul si factorii sociali, de mediu, sa nu uitam de sistemul medical pe care il avem cat si puterea financiara a fiecarei persoane.
Acum voi da exemplu concret, eu am platit 120 lei pe o sedinta de psihoterapie, pt unii este enorm pt altii poate sa nu conteze. Pt mine, provenind dintr-o clasa sociala medie, pot spune ca nu mi-a fost imposibil dar nici usor sa platesc aceste sedinte. Dupa parerea mea traiesc intr-o tara in care orice suma de bani nu este suficienta.
Psihoterapeutul la care eu am fost este o persoana cat se poate de informata, extrem de buna si cat se poate de practica, nu a incercat nici macar o singura secunda sa ma faca sa cred ca fara psihoterapie nu o sa pot intra in remisie dar nici nu a incercat sa ma faca sa dezvolt un atasament fata de terapeut. Recunosc, imi este extrem de draga persoana, mi-as dori ca toti psihoterapeutii sa fie cel putin 10% la fel de empatici, informati si extrem de bine pregatiti chiar si in cazul in care se confrunta cu o persoana dificila ca mine.
Dupa 3 sedinte deja am vazut schimbari importante in modul in care percepeam anxietatea, cum abordam fiecare lucru, am aplicat cateva tehnici pe care mi le-a explicat si tot asa, pana cand am ajuns in punctul in care dupa 7 sau 8 sedinte m-am regasit in imposibilitatea financiara de a-mi continua sedintele de psihoterapie, i-am explicat ca este strict din motive financiare si ca imi pare rau ca nu pot continua. S-a oferit sa imi acorde suport moral pana cand voi rezolva problemele si voi relua sedintele. Mi-a recomandat sa aplic tot ceea ce stiu si in caz de ceva imi va trimite pe mail brosuri sau carti pt a ma ajuta mai mult.
Cat despre medicatie, este la latitudinea medicului psihiatru de a stabili ce, cum si cat este necesar pacientului pt a avea rezultate bune.
Si da, medicatia este strict de moment, este ca si cum ai pune peste o fractura deschisa un pansament, nu vezi rana, inseamna ca este ok, dar nu inseamna ca se vindeca.
A nu fi inteleasa gresit, consider ca, un psiholog extrem de bun nu poate intelege pe deplin trauma pacientului cu tulburare de anxietate, oricat studiu clinica ar exista, experienta etc. Pana nu treci prin asa ceva, nu poti intelege pe deplin.
Nu vreau sa ne contrazicem, nu vreau sa existe divergente, trebuie sa stim ca suntem grup de suport, suntem aici pt a ne ajuta pe noi in primul rand si bineinteles pe cei de langa noi.
Dar fiecare este liber sa faca ceea ce considera de cuviinta ca este bun pt el, asta chiar daca implica refuzul sau acceptarea, in fond si la urma urmei sa faci bine cu forta, mai bine nu faci daca omul te percepe ca fiind un inamic.
Atentie! Nu am solicitat niciodata bani pentru recomandarile facute aici si nici pentru intalnirile propuse. Propunerea acestor intalniri a fost facuta tocmai pentru a-i ajuta pe cei care nu au posibilitati materiale pentru psihoterapie.
Cu toata deschiderea mea, este imposibil sa tratez in scris, on line, tot ceea ce este de spus despre anxietate. Cu toata intelegerea pentru Dumneavoastra, timpul meu este limitat. Este un alt motiv pentru care am propus intalnirile, ar scuti multe zeci de pagini de scris...
Nu am facut morala nimanui ci am incercat sa subliniez niste lucruri pe care le-am observat si nu sunt in regula.
Am mai observat insa ceva: destule persoane acuza lipsa banilor/timpului pentru psihoterapie dar cheltuie mult timp si bani in zeci de analize medicale...de multe ori in spatele acestor scuze se afla mari rezistente...
Referitor la costurile sedintelor de psihoterapie. Faptul ca sunt online sau in cabinet timpul psihoterapeutului este acelasi. Iar pentru care nu stiu cam cat a costat formarea mea ca psiholog/psihoterapeut, de exemplu, va spun eu, cam 13-15 000 euro! Si costa in continuare...
Cu toata deschiderea mea, este imposibil sa tratez in scris, on line, tot ceea ce este de spus despre anxietate. Cu toata intelegerea pentru Dumneavoastra, timpul meu este limitat. Este un alt motiv pentru care am propus intalnirile, ar scuti multe zeci de pagini de scris...
Nu am facut morala nimanui ci am incercat sa subliniez niste lucruri pe care le-am observat si nu sunt in regula.
Am mai observat insa ceva: destule persoane acuza lipsa banilor/timpului pentru psihoterapie dar cheltuie mult timp si bani in zeci de analize medicale...de multe ori in spatele acestor scuze se afla mari rezistente...
Referitor la costurile sedintelor de psihoterapie. Faptul ca sunt online sau in cabinet timpul psihoterapeutului este acelasi. Iar pentru care nu stiu cam cat a costat formarea mea ca psiholog/psihoterapeut, de exemplu, va spun eu, cam 13-15 000 euro! Si costa in continuare...
Domnul psiholog Pescaru Valentin.
Ati spus multe lucruri bune pentru mine , in postarile dumneavoastre si va multumesc !
Ati spus multe lucruri bune pentru mine , in postarile dumneavoastre si va multumesc !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 19Dureri de cap de trei luni
- 5atacuri de panica - un leac natural, va rog!
- 4cum scap de atacul de panica?
- 3frica si panica
- 16mi-au pus dg SINDROM VERTIGINOS, NEVRAGIE ARNOLD, ATACURI DE PANICA
- 1Este vreo difereranta intre disfunctie vegetativa si tulburare de anxietate generalizata?
- 18Ajutati-ma- Anxietate cu atacuri de panica
- 2Impuls nervos dureros
- 5Ma simt captiv in trecut!
- 0Lupta cu anxietatea si atacurile de panica
- 2Raspunsuri la atacuri de panica, anxietate, depresie!
- 10rugaciune-furnicaturi-energie-nu inteleg
- 2amorteala in cap
- 6Anxietate depersonalizare
- 8Copil de 14 ani - probleme in special dimineata
- 3O boala sau mai multe
- 110 ani de axietate generalizata si atacuri de panica
- 2Atacuri de panică- totul e cu susul în jos
- 3Anxietate?
- 3Sufar de anxietate de 1 an
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: