Anxietate recurenta

Buna. Am 24 de ani si ma confrunt cu anxietate si atacurile de panica de la 15 ani urmand ca la 19 ani sa incep un tratament cu rivotril, stimuloton, xanax si psihoterapie in paralel pe care l-am tot reinceput. In sept. 2019 am inceput sa micsorez dozele si sa le scot treptat pana in sept.2020. Problema e ca din Iulie 2020 au inceput si nou starile rele dar acum parca e diferit in sensul in care simptomele fizice sunt mult mai accentuate. Sunt ipohondra si de cand am avut o experienta urata la medic refuz sa imi mai fac investigatii de frica. Simptomele constau in :constipatie, dureri de cap, vertij, somnolenta, tensiune mare, puls 90-100 dar foarte puternic, extremitati reci si amortela rapida, gust acru, senzatia ca nu pot vorbii ca raman fara aer, crampe digesive si musculare, febra musculara, intestine galagioase si uneori intepaturi in abdomen, tremor, frisoane sau puseuri de caldura. Cele psihice ar fi: plans zilnic, frica de a pleca de acasa, frica de o boala grava, nervozitate extrema, lipsa de interes, atacuri de panica, senzatie de inutilitate, lipsa totala a libidoului. Fizic sufar de spasmofilie, ovar micropolichistic, candidoza recurenta si acum 2 ani am avut giardioza si atunci a fost ultimul eco abdominal facut. Precizez ca din martie 2020 nu am reusit sa am un program se somn si adorm la 5 dimineata urmand sa ma trezeste in jur de 15-16 cu greu din cauza faptului ca imi e groaza de o noua zi la fel iar activitatea zilnica este mai mult inexistenta.

Pai si de ce ai intrerupt tratamentul? De ce nu reiei daca ti-a fost bine cu el?

Pentru ca ajunsesem sa nu mai pot plange sau avea un sentiment, imi inhiba totul si pe langa asta imi doream sa raman insarcinata dar acum din pacate in starea in care sunt e imposibil sa imi iau asa responsabilitate. Ca fiecare tratament chimic, face bine pe o parte dar strica pe alta...efectele adverse sunt horror.

Aveti dreptate si multumesc pentru raspuns dar din pacate pentru mine tratamentul isi face efectul strict cat il administrez si apoi e la fel...medicul mi-a spus ca au fost prea multi ani in care nu am cerut ajutor pentru ca nu stiam ce mi se intampla si asta ar face mai grea “vindecare”.