anxietate incurabila

Continutul acestui topic a fost sters, deoarece incalca Regulamentul Forumului ROmedic :

Este interzisa utilizarea unui limbaj trivial, utilizarea de cuvinte obscene, atacul la persoana, jignirea altor membrii ai forumului, postarea de mesaje cu caracter rasist, etc. Administratorii isi rezerva dreptul de a sterge orice subiect care contine astfel de termeni, eventual sa ii suspende pe cel (cei) implicati in folosirea vulgaritatilor pe forum. Sunt interzise jignirile si certurile intre membrii Forumului.

Marius (Mariusvcr) nu a mai scris aici probabil din cauza voastra. El ne aducea informatii si explicatii benefice tuturor.

Nu va este rusine voua cei care scrieti aici doar pentru a provoca jigniri?

Nu am nevoie sa imi cereti scuze, dar aveti bun simt si cereti-va scuze lui Marius, lui Costiholo si tuturor care scriu si citesc aici.

buna seara! asa este Florine, ai dreptate sti ce ma enerveaza mai tare: ca unele persoane atit de mult conturba si chiar se contrazic singure cu tot felul de iluzii si imaginatii, de aceea se ajunge la jigniri si subiecte care nu au nici un rost pe forum.sa vina domne unu cu probe clare si dovezi, eu am mai explicat in comentarile anterioare, tot ce scriu aici e probat, nu ma tin filozof si cind comentez ceva nu bat apropouri la nimeni si nu implic in discutie nici o persoana, decit persoane care le cunosc le-am vazut si am discutat si poate chiar ne-am tratat impreuna. in viitor voi reveni cu noi informatii despre anxietate cum cum apare?, de ce?, si cum evolueaza?! O seara placuta tuturor!

Continutul acestui topic a fost sters, deoarece incalca Regulamentul Forumului ROmedic :

Este interzisa utilizarea unui limbaj trivial, utilizarea de cuvinte obscene, atacul la persoana, jignirea altor membrii ai forumului, postarea de mesaje cu caracter rasist, etc. Administratorii isi rezerva dreptul de a sterge orice subiect care contine astfel de termeni, eventual sa ii suspende pe cel (cei) implicati in folosirea vulgaritatilor pe forum. Sunt interzise jignirile si certurile intre membrii Forumului.

Continutul acestui topic a fost sters, deoarece incalca Regulamentul Forumului ROmedic :

Este interzisa utilizarea unui limbaj trivial, utilizarea de cuvinte obscene, atacul la persoana, jignirea altor membrii ai forumului, postarea de mesaje cu caracter rasist, etc. Administratorii isi rezerva dreptul de a sterge orice subiect care contine astfel de termeni, eventual sa ii suspende pe cel (cei) implicati in folosirea vulgaritatilor pe forum. Sunt interzise jignirile si certurile intre membrii Forumului.

Idaci, multumesc de sustineri. Eu cred pur si simplu ca fiecare isi gaseste solutii si ca intotdeauna, cand facem comentarii trebuie sa scriem "mie mi-a mers asta". Pentru ca dam cel mai des aici de oameni care au incercat tot felul de solutii si nu le-a mers asa incat ajung ca se invinovateasca ca a fost din vina lor.
Eu as fi vrut sa-mi treaca si cu o gura de apa. I-am mai dat de capat, am mai facut pasi. Asta e...

Cat despre certurile de pe acest blog. Eu cred ca Florin e foarte harsait de boala, dar asta nu prea iti da dreptul sa dai in cap mereu. Cred ca Florin cauta leacul minune care nu exista deocamdata... la asta speram toti.

Va salut pe toti si va doresc zile minunate. Eu aici n-o sa mai intru sa-mi spun parerea ca nu-mi face bine sa ma harai.

Continutul acestui topic a fost sters, deoarece incalca Regulamentul Forumului ROmedic :

Este interzisa utilizarea unui limbaj trivial, utilizarea de cuvinte obscene, atacul la persoana, jignirea altor membrii ai forumului, postarea de mesaje cu caracter rasist, etc. Administratorii isi rezerva dreptul de a sterge orice subiect care contine astfel de termeni, eventual sa ii suspende pe cel (cei) implicati in folosirea vulgaritatilor pe forum. Sunt interzise jignirile si certurile intre membrii Forumului.

Continutul acestui topic a fost sters, deoarece incalca Regulamentul Forumului ROmedic :

Este interzisa utilizarea unui limbaj trivial, utilizarea de cuvinte obscene, atacul la persoana, jignirea altor membrii ai forumului, postarea de mesaje cu caracter rasist, etc. Administratorii isi rezerva dreptul de a sterge orice subiect care contine astfel de termeni, eventual sa ii suspende pe cel (cei) implicati in folosirea vulgaritatilor pe forum. Sunt interzise jignirile si certurile intre membrii Forumului.

Continutul acestui topic a fost sters, deoarece incalca Regulamentul Forumului ROmedic :

Este interzisa utilizarea unui limbaj trivial, utilizarea de cuvinte obscene, atacul la persoana, jignirea altor membrii ai forumului, postarea de mesaje cu caracter rasist, etc. Administratorii isi rezerva dreptul de a sterge orice subiect care contine astfel de termeni, eventual sa ii suspende pe cel (cei) implicati in folosirea vulgaritatilor pe forum. Sunt interzise jignirile si certurile intre membrii Forumului.

Continutul acestui topic a fost sters, deoarece incalca Regulamentul Forumului ROmedic :

Este interzisa utilizarea unui limbaj trivial, utilizarea de cuvinte obscene, atacul la persoana, jignirea altor membrii ai forumului, postarea de mesaje cu caracter rasist, etc. Administratorii isi rezerva dreptul de a sterge orice subiect care contine astfel de termeni, eventual sa ii suspende pe cel (cei) implicati in folosirea vulgaritatilor pe forum. Sunt interzise jignirile si certurile intre membrii Forumului.

Va salut pe toti anxiosii !
si eu am trecut de 50 ani, mai precis am 53 de ani si odata cu menopauza m-am trezit cu aceasta maladie care mi-a cam dat viata peste cap. Noroc ca am o familie buna, un sot deosebit care ma intelege si ma ajuta sa trec peste aceste stari. Este foarte important !!!!!!!!!!!!!!!. Am facut diferite tratamente cu tranxene, mianserin, iar acum urmez un nou tratament cu trittico asociat cu neuromultivit si tranxene.dupa o formula data de noul medic curant. Ma simt bine si asta conteaza ! M-am obisnuit cu gandul ca probabil va trebui sa iau tratament tot restul vietii pentru a avea un confort psihic si pentru a nu-i terioriza pe dragii mei. Ganditi pozitiv, v-ati nascut cu o hipersensibilitate, nu suntem facuti pentru societatea asta care nu tine seama sensibilitatile noastre. Asociata cu medicamentatia este si credinta in DUMNEZEU SI trebuie mereu sa va rugati sa va ajute. Poate nu este de ajuns numai sa credeti ci sa si practicati, adica sa va gasiti o biserica unde sa mergeti cu regularitate si asta ajuta foarte mult. Eu traiesc in Ardeal si ma simt minunat cand pasesc in Biserica Greco-Catolica din orasul meu. Dar, trebuie sa va gasiti si preotul cu care sa puteti sa "intrati in rezonanta", adica sa fie un om integru, dedicat acestei misiuni. Astept vesti de le voi. Cat despre psihologi.la noi inca nu-s de valoare, nu prea stiu ei ce-i meseria asta.apropo- de scandalul cu diplome.date la toti neavenitii.

Forumului Romedic:

daca tot ati sters din comentariile mele mai verificati-le si pe ale altora deoarece sunt in continuare comentarii jignitoare la adresa mea.

imi pare rau de timpul irosit aici incercand sa fac ceva constructiv. Administratorul acestui forum sa puna floricele pe aici si sa spuna cat e viata de frumoasa. Am ramas in comunism?

este ultima data cand scriu pe acest forum. hotarare irevocabila.

Buna! Este adevarat Florin, intr-un comentariu am scris in ce masura te poate ajuta un psiholog, rezultatele sunt foarte reduse, desi un psiholog mai mult examineaza pacientii prin metodele lor psihoterapeutii desi tot cam aia ar insemna, ei spun ca trateaza pacientii de fapt realitatea e ca pacientii sustin ca se simt f bine in prezenta lor datorita faptului ca se descarca pe moment, este adevarat nivelul de serotonina creste in acel moment dar substantele chimice din singe la nivelul creierului ramin aceleasi, intr-un congres la Wiena medicii psihiatrii au recunoscut ca : cele mai puternice antidepresive 5Ht, in perioada tratamentului se recupereaza o parte din substantele neurochimice iar la intreruperea acestuia simptomele (apar din nou) in special anxietate si panica, in depresie lucrurile stau diferit, la baza fiind noradrenalina si dopamina (tristetea patologica si insomnia), desii pacientii sustin ca alegerea dorita e un antidepresiv serotoninergic 5Ht mai degraba decit un antidepresiv dual s-au trial ex (remeron s-au efectin). Este adevarat ceea ce am vazut in spital unde sunt situatii f grave se trece pe scheme si combinatii de tratament unde sunt incluse 2 s-au chiar mai multe antidepresive, desi sunt pacienti care au organismul atit de rezistent ca nu raspund la nici un fel de medicatie darmite la psihoterapie, era un pacient in salon cu mine caruia i se administra 3 antidepresive si 4 anxiolitice diagnosticat cu depresie majora, iar altii cu anxietate si panica raspundeau chiar din primele zile de tratament, psihologii erau folositi doar pt diagnosticarea bolii si ajutarea psihiatrilor pt gasirea rapida unui tratament adecvat, nu am vazut deloc pe nimeni sa faca sedinte de psihoterapie, iar eu discutind cu medicul meu psihiatru de psihoterapie zicea ca astea sunt frectii, cine ajunge la spital ajunge cu recaderi cronice recurente (anxietate generalizata, depresie mixta, schizofrenie sasamd, psihoterapia ajuta doar in forme usoare cu medicamente in doze mici pe la cabinete cu plata unde.banu e la putere nicidecum in forme avansate s-au recidive a bolii, asa ca repet din nou.anxietatea, panica este ca si cancerul se poate ameliora (dar de scapat in vecii veacului amin) astept intrebari de la voi asa invatam unul de la altul macar sa discutam sa ne tratam! multa sanatate tuturor si scuze pt greselile de ortografie cu gramatica sunt praf!

Florin Radu

Da-mi si mie IDul tau te rog sau daca nu intra tu pe IDul meu. -*


(*modificat de administrator)

scuze Florine! acum am observat ce am scris era referitor la alta data, s-a schimbat ceva pe forum!

toate astea sunt ceea ce se numeste nevroza.psihoza e mult mai grava, pacientul pierde contactul cu realitatea.
sunt de parere ca pana in momentul de fata nu s-a descoperit inca tratamentul eficient acestei boli.
psihologii si psihiatrii au lacune mari in privinta asta.fac si ei exact ce au invatat sau citit de la altii, fara a se implica prea mult.le reprosez nu ignoranta cat aroganta lor.

pagina 1

Am vazut ca s-a adus in discutie eficienta homeopatiei in tulburarile de panica ! Este posibila si obtinerea vindecarii, dar asta necesita multa perseverenta, interes, si un talent aproape detectivistic din partea medicului, pt gasirea remediului similar cu simptomul sau simptomele cheie ! Ca sa va faceti o idee despre dificultatea demersului cititi exemplul de mai jos, este elocvent !

Deci se poate !...daca gasiti omul potrivit ! :)

" UN CAZ OARECARE !?


Cu trecerea anilor de practică, medicul homeopat ajunge să perceapă întrucâtva "personalitatea" unor remedii prin câteva simptome mai pregnante, scurt-circuitând astfel traseul laborioaselor culegeri de simptome şi repertorizări şi ajungând mai repede la o prescripţie homeopatică. Acest lucru impresionează pacienţii prin această operativitate de invidiat şi mai ales pe medicii debutanţi, cei care încep să-şi dea seama de păienjenişul în care ei se află după o amplă consultaţie homeopatică, neştiind ce simptome sunt mai semnificative, demne de a fi luate în primul rând în seamă, în alegerea remediului corect. Din păcate, în faţa acestei situaţii, efortul de a ierarhiza şi valoriza cu profesionalism simptomele, se termină deseori la jumătatea drumului, debutantul preferând să prescrie mai multe remedii succesive, dintre cele mai cuprinzătoare (policreste) sugerate de pacient, în speranţa că poate se va nimeri unul dintre ele cât de cât benefic, care să ajute bolnavul. Şi mai mare păcat este când debutantul rămâne tot aşa în toată cariera sa, clamând eroic pluralismul sau homeoterapismul. Dar să lăsăm răutăţile...

Aşa se face că unele remedii devin repede preferate şi prescrise, cum ar fi aşa zisele remedii de constituţie, citate de unele manuale de homeopatie gândite într-o manieră exclusiv fizio-patologistă, ca în alopatie. S-a ajuns, de exemplu, la catalogarea unor remedii ca remedii cu tropisme preferenţiale pentru unele aparate sau sisteme sau şi mai pregnant, pentru anumite nozologii. S-au făcut astfel, clasificări de remedii cu tropism: hepatic, digestiv, renal, cardio-vascular, nervos, etc., ca şi când nu mai este loc şi pentru alte remedii sau simptome patogenetice, focalizate timid şi în alte zone. Medicul homeopat grăbit, în loc să personalizeze remediul, fuge repede la categoria nozologiei dominante sugerate de pacient şi-i prescrie remediul care i se pare că ar putea răspunde mai bine patologiei respective, uitând individul cu toată istoria sa.

De regulă, cu toate că bolnavul poate să beneficieze întrucâtva şi de o astfel de prescripţie, curând patologia reapare iar mai devreme sau mai târziu organismul nu mai răspunde la remediul sau la remediile respective. Acest lucru poate apare, desigur şi în cazul când se administrează chiar remediul simillimum, dacă acesta şi-a terminat misiunea, în cazurile cronice cu profunde impregnări miasmatice care cer ulterior deblocarea cauzei profunde, prin nozode şi apoi reanalizarea similarităţii..

Iată un caz în capcana căruia am căzut şi eu şi care mi-a modificat decisiv modul de a privi lucrurile în analizarea şi ierarhizarea simptomelor furnizate de pacient, mergând până la amânarea începerii cu orice preţ a tratamentului pentru a descifra mai bine cu ce remediu să încep acest tratament.

Tratam de circa trei luni, fără efecte mulţumitoare, un barbat de cca 50 de ani, deranjat profund de nişte crize periodice de panică anxioasă, ce apăreau noaptea sau stând la serviciu, care nu mai raspundeau la mult prea obişnuitele cantităţi de săruri de calciu şi magneziu, starea sa agravându-se treptat. Din anamneză mai rezultau şi unele uşoare fluctuaţii de formă pe plan psiho-emoţional şi general. Greşala a fost legată de faptul că în alegerea primelor remedii cu care am început tratamentul, nu am avut în vedere totalitatea simptomelor ci doar simptomele suferinţei dominante, de panică. Remediile date în această perioadă se calcau totuşi destul de bine pe simptomele sale supărătoare, inclusiv pe elementele tipologice individuale ale pacientului. dar rezultatul era derizoriu din punctul meu de vedere. Dece? Pentru că ameliorarea pacientului este o biată treaptă inferioară pe scara vindecării durabile iar mulţumirea succesului, în astfel de situaţii, este un fel de amăgire, o mulţumire oloagă sau ciungă.

La un moment dat, pacientul mi-a mai spus că il supără câteodată, când stă culcat, şi un zgomot, ca o pulsaţie, în urechea stângă şi că de obicei acest zgomot coincidea cu stările de panică şi mai ales că el anunţa creşterea iminentă a tensiunii sale arteriale. Dacă scădea tensiunea înceta şi zgomotul. Ajunsese să poarte cu el şi la serviciu aparatul de tensiune. Deci, era vorba cum spunem noi, de un simptom mic, explicabil din punct de vedere fiziopatologic, care se poate pierde cu multă uşurinţă în noianul celorlalte semne şi senzaţii mult mai stufoase şi alarmante ale unui personaj panicos.

Ne imprietenisem. Din amabilitate cred, îmi spunea că se simte mai bine, mai ales cînd stă de vorbă cu mine şi am observat că avea chiar nevoie să ne întâlnim ceva mai des, sperând totodată că discuţiile noastre ne vor permite să ţâşnească pe neaşteptate un simptom-cheie sau un simptom mai definitoriu pentru găsirea remediului cu adevărat vindecător. Convinsesem omul că ne lipseşte ceva, unul din simptomele încă ascunse, care ar putea să sară în ochi, nechemat şi să ne apropie de momentul detectării remediului simillimum. Ştiam din scrierile lui Kent că "...Remediile nu au puterea să creieze prin ele înşile nicio stare morbidă, dacă nu ar exista mai întâi în constituţia rasei umane o stare asemănătoare care să poată fi redeşteptată. Ele, pur şi simplu, fac să survină la un individ particular ceva ce el a posedat şi că acest ceva aparţine rasei umane şi astfel, de fiecare dată când noi detectăm o stare morbidă produsă de un remediu, ştim că această stare există în directă corespondenţă cu ceva deja existent în rasa umană în general."

Aşadar, mi-am adus aminte că pacientul meu o tot ţinea cu creşterea tensiunii, cu starea de anxietate şi de panică, însoţite de "fleacul" acela de zgomot în ureche. De aceea m-am decis să mă ocup în mai mare măsură de acest aparent amănunt şi împreună cu pacientul am parcurs tot repertoriul meu în care erau descrise cele peste cincizeci de tipuri de acufene, cu modalităţile respective. Din păcate, zgomotul său nu se prea asemana satisfăcător cu niciunul din cele existente în repertoriu, la rubrica respectivă. În fond era vorba mai degraba de o senzaţie particulară, un fel de suflu de origine vasculară simţit în urechi.

Intâmplarea a făcut ca în zilele următoare, să dau peste o formă de exprimare mai adecvată a "zgomotului" respectiv, într-un alt capitol repertorial, tradus de mine din engleză astfel: "Pufăială în urechi de la pulsaţia arterelor temporale" ("PUFFING in ears from pulsation of temporal arteries"). El se încadra perfect în semiologia homeopatică dar un alt ghinion-surpriză mi-a apărut imediat, pentru că în dreptul acestui simptom era un singur remediu ("remediu unic", considerat de regulă de mare valoare) şi anume Benzoic- acid. De ce ghinion? Pentru că Benzoic-acid este un remediu care ştiam că are un loc celebru, deci deosebit de important, în cu totul altă patologie dominantă (tropism), patologia urinară iar pacientul meu, în discuţiile noastre, nici pe departe nu mi-a sugerat că are acuze notabile şi în această sferă simptomatologică.

Medicii homeopaţi ştiu că în astfel de situaţii prima atitudine constă în a lua din nou "la ispitit" pacientul, pentru a controla dacă mai are şi alte simptome semnificative ale acelui inopinat remediu, simptome pe care pacientul nu le-a spus sau cărora nu le-a dat importanţă. De aceea am căutat în Materia medica o descriere cât mai largă a tuturor simptomelor remediului Benzoic-acid şi am invitat pacientul să parcurgem impreună textele în cauză. M-a impresionat faptul că la acest remediu, în studiile mele, mi-a scăpat cu totul, printre altele, un simptom clar descris, referitor la o trăsătură neaşteptat de precisă din sfera psiho-emoţională şi anume că pacientul Benzoic-acid, cu atâtea necazuri legate de aparatul urinar şi cu celebrul bine-cunoscut miros al urinii sale uricemice "ca al urinii de cal" - este puternic mişcat, nervos, înfiorat şi extrem de afectat, atunci când vede o persoană handicapată, cu defecte fizice vizibile, deformări anatomice, cicatrici hidoase, monstruoase, etc.. ("Inclined to dwell on unpleasant things; if he saw anyone deformed, it made him shudder." - Kent). Acest simptom, mentionat şi de Kent, nu este inclus în repertoriul său, el fiind introdus de Phatak şi menţionat şi în repertoriul Synthesis la Generalities nu la Mind (GENERALS: SHUDDERING, nervous: seeing deformed persons) ca şi în The Complete Repertory (GENERALS: TREMBLING: deformed persons, on seeing) având ca remediu unic Benz-ac.

Luat pe departe cu privire la această particularitate, ca să nu-i induc eu acest element simptomatologic, am rămas perplex când acesta mi-a declarat că el, dacă vede un cerşetor cu figură hidoasă îl apucă fiorii şi nu mai este bun de nimic toată ziua şi chiar şi noaptea este urmărit de astfel de imagini. Odată a şi leşinat iar de atunci ocoleşte locurile şi ocaziile cu astfel de cazuri impresionante pentru că îi induc o suferinţă morală ce persistă mult după aceea.

În faţa evidenţei, am prescris acest remediu, la care anterior nici nu m-aş fi gândit şi aceasta, plecând de la particularitatea acelui mic simptom al suflului vascular al arterelor temporale, simţit în ureche ca un zgomot pufăit, sincron cu pulsul şi confirmat apoi, cu certitudine, de o certă trăsătură particulară psiho-emoţională, care trecuse neobservată datorită ponderii mult prea mari acordate de pacient altor acuze care păreau precumpănitoare pentru el.

Acesta a fost remediul vindecător al pacientului meu, devenit prieten pentru o vreme dar pe care l-am pierdut curând după ce s-a vindecat. Dece? Pentru că odată vindecat, mă gândesc că întâlnirea ulterioară a pacientului cu medicul său ar fi putut re-aduce, odată cu imaginile care altădată îi întreţineau interminabilele sale stări de panică şi îndoielile sau incertitudinile odiseii noastre pe drumul spinos al căutării atât de minuţioase a remediului mult dorit. Trebue să acceptăm că şi uitarea este o treaptă care poate consolida unele vindecări.

Iată că homeopatia are reglaje mult mai complicate care fac ca mecanismele fiziopatologice, care operează mulţumitor în diagnosticul alopatic al dereglărilor patologice, să fie mult prea simpliste şi sigur incomplete în analiza patogenetică, holistică, specifică diagnosticului de remediu individualizat din medicina homeopatică.

În acelaşi timp, consider justificată reconsiderarea mai amplă şi introducerea simptomului menţionat mai sus şi la capitolul Simptome Psiho-Mentale (MIND) în repertoriile curente.

Dr. Ioan Teleianu

Am luat seroxat 1 an si jumatate, m-am simtit excelent, mai aveam stari de greata din cand in cand, am inceput sa il scad si ma simt groaznic, ca sa nu mai zic ca mi-a intrerupt menstruatia din noiembrie 2008, mai exista cineva care a renuntat si se simte bine? sau macar a inlocuit cu alte antidepresive?

V-as fi recunoscatoare mult daca imi raspundeti.

Sanatate multa tuturor!

Buna!Si eu am luat Seroxat cam 6 luni, dupa care l-am intrerupt brusc pt. ca nu si-a mai facut efectul.Totul a revenit, mai rau am intrat in depresie in toata regula(eu luam acest tratament pt. tulburare anxioasa).Am schimbat medicul, care mi-a prescris alt tratament, cu alt tip de antidepresive.Cred ca ar trebui sa reintorci la acel medic (sau altul), mie mi s-a spus ca aceste tulburari (sau poate doar in cazul meu) necesita tratament de lunga durata, de min. un an jumate.Iti recomand sa mergi inapoi la medic si sa-i spui care e situatia.El va sti cel mai bine ce e de facut, in special ca situatia in care te afli este destul de des intalnita din pacate.Multa sanatate !

emmma eu am zis ca am 1 an si jumatate, 6 luni e putin intr-adevar in cazul tau, seroxatul nu esta sa nu isi mai faca efectul crede-ma

asa e ! nici la mine nu a avut mare efect.si eu il iau de ani de zile.schimbati tratamentul! cica, la unele persoane anumite tratamente nu raspund. suntem noi mai incapatanati.

Adevarul e ca si eu m-am simtit excelent aprox. 5 luni de zile, desi in acest timp aveam recaderi de cateva zile dar de fiecare data mi-am revenit.Aceste recaderi au devenit tot mai dese, pana intr-o zi asa am ramas si nu mi-am mai revenit, la asta m-am referit cand am zis ca nu si-a mai facut efectul.Acum iau de aprox. o luna un antidepresiv triciclic, cu care nu simt nici o schimbare dar medicul mi-a sugerat sa-l iau in continuare.Oare mai are rost sa continui daca pana acum nu simt nici o schimare?

buna! si eu am luat seroxat Emmma cam 9 luni si dupa ce l-am intrerupt dupa 3 luni am facut o recadere anxietate si depresie si in final cu cipralex mi-am revenit deabia dupa 7 luni aprox, este adevarat in cazul recurentelor organismul este foarte rezistent la antidepresive si nu reactioneaza la nici un fel de tratament dar trebuie rabdare si o lunga durata pina organismul isi revine, seara este ideal consumul de fructe exotice, sucuri naturale, ceaiuri relaxante.multa sanatate!

povestea mea cu seroxat este alta. eu m-am simtit excelent cu el cat l-am luat, dar nu imi vine ciclu si trebuie sa-l scad, nu pot renunta brusc. acum desi scrie ca nu face dependenta totusi eu nu cred ca de cand l-am scazut am stari de rau.

Buna tuturor! Cred ca problema ciclului s-ar putea datora unor dezechilibre hormonale care posibil sa se fi produs din cauza Seroxatului, parerea mea.Ai putea anunta medicul care ti-a prescris acest antidepresiv, poate te va trimite sa-ti faci analize la glanda tiroida si/sau o ecografie a glandei.Aceste tipuri de anaize le-am facut si eu chiar acum cateva saptamani.Medicul mi-a zis ca aceste dezechilire se pot datora si unor socuri emotionle sau pot fi chiar sursa unor tulburari de genul anxietatii sau depresiei.Eu cred cel mai bine ar fi sa informezi medicul deoarece in cazul tau ar putea fi altceva.Iti doresc mult succes si si mai multa sanatate !

Pentru Mariusvcr : Multumesc mult de raspuns, la aspectul acesta chiar nu m-am gandit.Din cele citite pe acest forum am inteles ca organismul dezvolta o oarecare rezistenta cu timpul la antidepresive.Sa fie oare acesta motivul pentru care intarzie efectele noului antidepresiv pe care-l iau(Anafranil, antidepresiv triciclic)?Sa inteleg ca va trebui sa-l iau o vreme indelungata pana sa-mi dau seama daca este bun pentru mine sau nu?Deoarece in cazul Seroxatului(primul care mi-a fost prescris) efectele au aparut brusc, cam la 2 saptamani jumatate dupa ce am inceput sa-l iau.Este ciudat faptul ca la mine si-a efectul efectul brusc, m-am trezit intr-o dimineata ca fiind o alta persoana.La tine a fost la fel sau efectele pozitive au aparut gradat, incetul cu incetul?Sti cumva o metoda de a grabi aceste efecte?Sincer nu mai am rabdare, am pierdut mult timp cu psihoterapia, cu faptul de a fi o leguma si de a-mi distruge viata pe toate planurile(nu mai are rost sa detaliez/dramatizez).Consum si eu multe fructe, sucuri naturale si sunt o fana a ceaiurilor, beau regulat.Ai putea cumva sa-mi sugerez ce fel de ceaiuri mi-ar folosi?Multumesc de raspuns si de rabdarea acordata.Va doresc multa sanatate!

pentru Emmma: intr-adevar ceaiurile prea putin ajuta dar sunt miorelaxante: tei, talpa gastii, valeriana, lavanda, sunatoare eu de exemplu eu iau biter fara alcol se gaseste in farmacii si la naturiste e chiar bun, desi ca tratamentul medicamentos nu e nimic mai bun, anafranilul e un pic depasit distruge dantura si sistemul osos, ideal ar fi ceva mai de actualitate, vanlafaxina, mirtazapina, citalopram, escitalopram unde reactile adverse sunt mai reduse, e adevarat la un moment dat nici eu nu mai aveam rabdare dar nu aveam ce face pt ca in recadere (recurente) tratamentul nu trebuie intrerupt, la faze de anxietate si panica mult ajuta anxioliticele la partea depresiva e mai greu acolo trebuie rabdare si tratement de foarte lunga durata unde efectele benefice apar dupa luni de zile, si nu mai trebuie intrerupt (tratament de intretinere)
psihoterapia in faze cronice recidive este nula, daca cumva vrei sa vb mai multe id-ul meu de mess este mariusvcr. multa sanatate!

si eu am fost diagnosticata cu tb. anxioasa de curand insa simptomele le am de cativa ani buni iau cipralex si tranxene de o luna si jumatate incepusem sa ma simt putin mai bine dar de cateva zile situatia s-a inrautatit adica am senzatia ca ma strange ceva de gat, apasare toracica si am picioarele incordate, simptome aproape permanente[aceste simptome le am de ani...], este normal ca in timpul tratamentului sa revina simptomele si daca da, dupa cat timp o sa se faca resimtit tratamentul?ma puteti ajuta si pe mine cu un sfat?