Am 20 de ani si sufar de depresie si anxietate de multi ani

06-05-2013
YoJakey
Nu este medic/terapeut
YoJakey
Sufer de anxietate severa in jur de 4 ani, eram de obicei o persoana vesela si comunicabila insa cam timid, problema e ca am facut multe schimbari, de obicei iau sfaturi de la altii fara sa consider pentru sine, o data ce am schimbat liceul aveam ginduri de regret caci acolo aveam prieteni, si mi-a fost greu sa ma adaptez, a inceput cu timpul sa-mi pierd increderea in sine si tot mai rar sa comunic cu persoane, traiam cu ginduri de trecut, cu timpul am pierdut interesul si avem note foarte rele, incepeam sa am probleme cu somnul, din cauza ca nu acordam multa atentie se agravase foarte mult, devenisem foarte palid si foarte obosit, aveam probleme cu toate organele, simteam presiune in piept si inima, aveam constipatie, probleme urologice, de memorie etc. Eram un prost caci nu faceam nimic cu sine, am fost la multi medici care imi spuneau ca totul e in normal, si eram frustrat caci nu gaseam solutii.Din cauza singuratatii ma izolam si mai mult, si astfel si mai mult se agravase, apoi alta problema ca aparuse cu nasul caci a fost o perioada cind am racit si fo loseam spray-uri nazale vasoconstrictor de la care aveam dependenta si imi afectase respiratia, nu puteam deloc sa dorm, eram foarte iritat si slabit, nu mai aveam putere de nimic, chiar daca faceam sport si incercam sa am un regim bine stabilit, nu ajuta la nimic, am luat multe medicamente naturistice si cure de tratament caci mama este medic, insa de nici un folos, apoi trecusem la facultate, am inceput sa iau rexetin pentru depresie si anxietate, nici ele nu ajutau, eram foarte slabit, nu puteam sa dorm, dupa ce a trecut un an am schimbat alta facultate ce regret, am oprit sa iau antidepresive caci nu ajutau, aveam anxietate foarte avansata, am inceput sa consum alcool, ceea ce mult timp eu evitam caci aveam o impresie negativa, incepeam sa consum foarte des, caci nu mai puteam sa sufer starile de anxietate si insomnie, peste o perioada de timp am inceput sa dispara putin presiunea din piept si nu mai eram asha palid si gindeam mai lucid, probabil caci circulatia sangvina sa imbunatatit, si durerile abdominale au mai incetinit, insa cele urologice au ramas aceleashi. Acum traiesc cu trecutul caci multe lucruri am pierdut in viata mea, am pierdut prieteni si nu am nici o incredere in mine si in viitor, nu stiu ce sa fac caci din cauza timiditatii si prostiei am ajuns o leguma.
14 comentarii
0
07-05-2013, ora 08:54
ronicolle
Nu este medic/terapeut
ronicolle
e greu sa nu poti sa accepti schimbarile ce au loc in vietile noastre dar de fiecare data trebuie sa vedem parte buna a schimbarii si sa incercam sa ne adaptam.si eu am avut o serie de schimbari in ultimul an si am crezut ca le-am facut fata dar fara sa-mi dau seama depresia si anxietatea s-a infiltrat incet incet in viata mea incat am ajuns sa nu ma mai bucur de viata.incearca sa iti faci planuri usor realizabile, sa comunici cu lumea, chiar sa discuti despre ceea ce simti si ai sa vezi cat de usurat te simti, ai sa incepi sa prinzi mai mult curaj, sa fii mai optimist.nu renunta la sport si poti incerca totusi remedii naturiste si sa mergi la un psiholog.
0
07-05-2013, ora 20:17
barbonemihai36
Nu este medic/terapeut
barbonemihai36
salut am 36 de ani si sufar de atacuri de panica, iar de 5 ani ma tratez cu seroxat de paroxetina am o rugaminte daca poate sa ma ajute cineva, cu ce medicament pe baza de plante pot sa inlocuiesc paroxetina deoarece nu mai vreau sa continui tratamentul cu paroxetina.multumesc astept raspuns urgent
1
07-05-2013, ora 23:39
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ YoJakey

In primul rand nu erai/esti/vei fi un prost, deoarece anxietatea sau alte afectiuni psihice nu influenteaza intelectul. Ai grija cum te exprimi si ce minuni iti bagi in cap. Problema cu nasul ai facut-o pe fondul sistemului imunitar scazut din cauza anxietatii. Tratezi anxietatea, sistemul imunitar is revine, trec si problemele cu nasul sau alte infectii.

Si eu m-am mutat de la o clasa la alta in liceu (am amanat un an medical) si am mers mai departe. M-am adaptat.

Mergi si fa niste sedinte la psiholog si du-te la un psihiatru bun care sa iti dea un tratament serios. Trebuie sa iei tratamentul minim 6 luni. Nu te juca prea tare cu anxietatea. Netratata da simptome de derealizare si depersonalizare care sunt foarte foarte urate. Ai grija de tine si de organismul tau. In momentul in care ne apare o boala/o afectiune, trebuie sa ne ingrijim.

@ barbonemihai36

Ati incercat cu ajutoul medicului sa urmati o schema de tratament redusa in vederea excluderii complete a seroxatului ?
Eu am avut rezultate f bune cu acest medicament. Dupa 6 luni de Efectin si un an de Seroxat, anxietatea mi-a disparut complet. Sunt 7 ani de atunci.

Daca redus va simtiti rau, atunci fiti convins ca nici naturistele nu vor afea efect. Puteti sa il schimbati cu altceva daca va deranjeaza efectele adverse.
0
08-05-2013, ora 07:38
Psiholog Cristian Andrei Nica
Psihologie, Cluj-Napoca
Psiholog Cristian Andrei Nica
Salut, ai incredere in trecut pentru ca ti-l amintesti, iar creierul iti permite sa visezi frumos cand vine vorba despre viitor. Fa-ti un plan si lasa-te dus de val nu te mai gandi chiar atat de mult. Practic acum esti usor pesimist si regretele nu ajuta cu nimic daca nu le transformi in ceva mai constructiv, prin care te dedici cu adevarat intr-o viata fara regrete.
Ce ai putea face de acum? Legumele nu gandesc.
Numai bine
0
08-05-2013, ora 10:36
kiva
Nu este medic/terapeut
kiva
Buna.Am si eu o problema asemanatoare.Acum 7 ani tatal meu m-a parasit.Nu am simtit atunci nimic..Insa acum am atacuri de panica, nu pot sa ma concentrez pe nimic, am impresia ca toata lumea e impotriva mea.De 5 ani am un iubit, ne-am cerat de multe ori, insa nu puteam sa accept ideea parasirii si de fiecare data faceam atacuri de panica.In momentul asta nu-mi gasesc echilibrul...acum rad acum plang...nu mai suport starile astea...nu mai am incredere nici in mine...sper ca se intelege ce am scris pt ca si in momentul asta ma gandesc la 1000 de lucruri
0
08-05-2013, ora 17:00
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ kiva

Aveti perioade de energie care alterneaza cu perioade de tristete ?
0
09-05-2013, ora 14:22
kiva
Nu este medic/terapeut
kiva
da..dar pe durate scurte...adica azi sunt optimista si pana seara sau a 2-a zi incep sa plang ma cuprinde panica...ma gandesc la moarte ca poate asa o sa scap...si tot asa...si simt ca nu mai fac fata...parca intr-un singur corp ar trai 2 persoane complet diferite!
0
09-05-2013, ora 14:41
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ kiva

Nu trebuie sa ne fie frica de moarte, ci de Judecata lui Hristos.
Daca duci o viata curata, pazind poruncile si facand fapte bune, atunci moartea trebuie sa insemne ceva pozitiv, intrarea in Rai, intalnirea cu Hristos.

S-ar putea sa ai o ciclotimie rapida insotita de anxietate si atacuri de panica. Documenteaza-te pe net de bolile acestea.
Numai un psihiatru poate insa sa iti puna un diagnostic corect si da un tratament corespunzator..

In cazul tau e nevoie si de sedinte la psiholog.
0
09-05-2013, ora 15:30
kiva
Nu este medic/terapeut
kiva
da..m-am gandit sa ma duc la un psihiatru...sa-mi puna un diagnostic si sa-mi dea un tratament...dar mi-e frica ca o sa devin dependenta de pastile.dar cred ca asta e cel mai bun lucru pe care as putea sa-l fac...ca asa nu mai rezist...revin cu raspunsul de la medic.multumesc:)
0
09-05-2013, ora 16:53
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ kiva

Dependenta dau drogurile.
De pastile te poti lasa oricand. Dar daca nu te lasi conform schemei date de medic si sub supravegherea lui, simptomele revin. Lucru care nu e de dorit.

Sa nu confunzi actiunea terapeutica a pastilelor cu dependenta si sevrajul dat de droguri. Astfel de lucruri te pot induce in eroare iar simptomele se pot amplifica si dezvolta. Una e sa tratezi o anxietate in faza ei de debut si altceva, dupa 2 ani, sa zicem de fugit de medicatie, cand boala produce transformari serioase la nivelul Sistemului Nervos.
0
03-12-2013, ora 16:13
Anca444
Nu este medic/terapeut
Anca444
Pe mine m-a ajutat foarte mult sa merg la un psihoterapeut. Am avut anxietate mare cu atacuri de panica la care s-a mai adaugat si o depresie, cu o stare de nemultumire, lipsa de chef de viata, nu mai aveam chef sa fac nimic si imi era si foarte teama sa mai ies din casa.Eu am fost la d-na Oana Rafa din Galati, mi-a fost recomandata de o prietena si acum pot sa spun ca sunt un om normal :) Daca te poate ajuta intra pe site-ul cabinetului ei http://www.psiholistic.ro/
0
09-12-2013, ora 16:36
Psiholog Pătraşcu Roxana
Psihologie, Bucuresti
Psiholog Pătraşcu Roxana
O abordare efcienta a tulburailor anxioase (anxietatea generalizata, atacurile de panica, agorafobia, fobia sociala sau fobiile specifice, nevroza obsesiv-compulsiva, ticurile, stresul posttraumatic, insomnia etc) o reprezinta si psihoterapia cognitiv-comportamentala.
Această formă de psihoterapie conţine tehnici de schimbare a stilului disfuncţional de gândire, generator de anxietate, timiditate, furie, depresie şi, în consecinţă, dificultăţi de integrare în viaţa personală şi profesională.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală se poate realiza foarte bine în cabinet dar la fel de practic şi chiar mai comod prin intermediul internetului, adică, online!
---------------*

Succes!
Psihoterapeut Roxana Patrascu


(*modificat de admin)
0
09-01-2014, ora 22:27
Psiholog Ana Cristina Badita
Psihologie, Sibiu
Psiholog Ana Cristina Badita
Buna, YoJakey!

Ce scrii tu acolo este foarte trist. Apreciez deschiderea ta de a ne impartasi prin ce treci, ce simti si cum te caracterizezi (in nuante cenusii, dupa cum a remarcat mai sus un coleg al meu)..Ma intreb - si te intreb - cum de nu ai fost la un psihoterapeut bun pana acum?

Incerc sa ofer cateva repere privind anxietatea si depresia pentru a fi mai clar despre ce discutam. Fiind psiholog, in alte probleme de ordin medical nu pot interveni.

- Anxietatea, atacurile de panica si depresia sunt tulburari psihice, care se manifesta la mai multe niveluri:

-cognitiv - gandire distorsionata (de ex. la anxietate: ganduri de genul "oare ce se va intampla cu mine? voi innebuni? si daca o sa fiu toata viata asa? daca ma va parasi prietena ? simt sa mor!; la depresie autoevaluari negative despre sine si lume :"sunt un ratat/un prost! nimeni nu o sa ma placa! nu sunt demn de a fi iubit", "nu ma pot apropia de cei din jur pt ca ar vedea cate defecte ingrozitoare am.." etc.).Atentie: uneori apare ideatia suicidara (te preocupa gandul mortii)! In acest caz te rog sa apelezei urgent liniile telefonice antisuicid (iti pot recomanda prin mesaj privat) sau la terapeuti care accepta astfel de telefoane, in situatii de criza.

- comportamental, fiziologic - nu mai dormi bine (prea mult sau prea putin, te trezesti noaptea), pofta de mancare in exces sau deficitara, lipsa chefului de viata, oboseala excesiva (la tulburarile depresive); senzatie de lesin, ameteala, tahicardie, senzatie de greata, de nod in gat, de presiune la nivelul pieptului etc. (atacuri de panica, anxietate)

- emotional (esti ingrijorat/iti e foarte frica (la anxietate) sau ai dispozitii triste, sentimente de inutilitate sau culpa excesiva (la depresie)

Ce iti recomand:

1. Mergeti la un psiholog clinician sau un psihiatru sa iti puna un psihodiagnostic valid: va va administra SCID I (poate si SCID II) - acestea sunt interviurile pe baza categorizarii din DSM V (manualul tulburarilor mentale) si, probabil, alte cateva teste pe care le vei completa dvs acasa, in care se vor evalua emotiile si comportamentele ca intensitate si frecventa.

2. Mergei apoi la un psihoterapeut (poate fi acelasi cu psihologul, daca este atestat si intr-o forma de psihoterapie - ai dreptul sa ti se arate atestatul, la cerere).


Cea mai eficienta pt anxietate, atacuri de panica, fobii, depresie etc. este, conform studiilor, psihoterapia cognitiv-comportamentala. Stiu ca suna complicat, dar terapeutul o va explica si nu va fi dificil; porneste de la premisa ca nu evenimentul in sine ne afecteaza (adica nu plecarea prietenei, de ex.), ci evenimentul + perceptia pe care o avem asupra lui, modul in care il interpretam.

Ex. Prietena l-a parasit.

X gandeste : "ce bine ca a plecat, oricum aveam de gand sa o parasesc!" Rezulta ca va fi incantat, nu suparat.

SAU:

Y gandeste: "O iubeam f mult si regret ca a plecat, ma doare ingrozitor..Insa in timp stiu ca am sa-mi revin. Acum imi permit sa fiu nefericit o vreme! Am sa ies mai des cu prietenii mei, care stiu ca ma sustin intotdeauna...

Emotia? Tristete, poate chiar stari depresive temporare, insa nu disperare.

Z: "Ea era totul pt mine, nu pot trai fara ea! am sa ma sinucid, pur si simplu mi-a luat sufletul cu ea cand a plecat.."
-Disperare si risc de suicid!

Gandirea afecteaza si comportamentul.
In primul caz X pleaca sa se distreze cu prietenii, in al doilea Y poate se uita la filme si nu mai are pofta de mancare, dar apoi se intalneste cu prietenii apropiati si le spune ce i s-a ntamplat.
In al 3-lea, insa, Z e posibil sa se izoleze de toata lumea si sa se lipseasca de un ajutor pretios.

Desigur ca se intampla si invers: daca in situatia a 2-a Y se uita la o comedie, pe moment poate ca se simte mai bine (emotii pozitive) si ii vin idei despre cum sa-si umple timpul in etapa dificila in care se afla -de ex, se apuca de un hobby pe care l-a abandonat mai demult si care ii va oferi satisfactii:il va face sa se simta mai bine, ceea ce va duce la cresterea increderii in capacitatea lui de a suporta plecarea prietenei, asa incat va gandi pozitiv despre sine etc..

Vezi cat de strans se leaga toate aspectele..?

La terapie, in prima sedinta vei povesti cu psihoterapeutul istoricul bolii, simptomelor, de cand au aparut, cat tin etc, cate ceva despre familie (daca mai are cineva dintre cei apropiati), cum se manifesta, in ce situatii, cat dureaza..Acesta detalii sunt importante pt diagnostic si apoi pt o terapie adecvata. Psihologul iti este un ghid si lucreaza numai in interesul tau.Trebuie doar sa ii asculti recomadarile si sa depui efortul necesar intre sedinte (pot fi anumite sarcini pe care ti le da de la o saptamana la alta, tot in interesul tau).

Medicamentele creeaza dependenta si au efecte adverse, iar pentru anumite tulburari (cum ar fi tulburarea depresiva majora si anxietatea generalizata) psihoterapia cognitiv-comportamentala este cel putin la fel de eficienta ca medicatia - iar efectele tin pe termen lung si nu creaza dependenta.

O mentiune:

Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...

Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie este solutia.

Stiu ca unul dintre simptomele depresiei este lipsa de speranta. Documenteaza-te pe net sau din carti despre aceasta forma de terapie si nu renunta sa lupti! Meriti sa incerci macar 10-12 sedinte la un terapeut bun, in mod normal vei observa diferenta! Iti vei face noi prieteni, mai consecventi si mai grijulii.
Un pont: in depresie se incepe cu activare comportamentala si planificare de recompense (iti vei alege activitati care iti mai plac, cat de cat, si vei fi consiliat sa le reiei si sa inregistrezi si cele mai mici progrese: cand suntem depresivi totul devine de 10 ori mai dificil decat in mod obisnuit si fiecare mica schimbare trebuie apreciata). Apoi se va trece la modificarile cognitive, la a flexibiliza/schimba modul sumbru in care te evaluezi, pt ca exista o serie de erori cognitive specifice depresiei, cum ar fi vederea in tunel - observi doar aspectele neplacute/care te dezavantajeaza, gandirea dihotomica (in alb-negru: "am luat 10 sau sunt un ratat") etc. E necesar sa perseverezi si sa depui efort pt a gasi elementele bune sau neutre din viata ta si sa-ti acorzi cat mai multe recompense (sa faci ceva ce-ti place: sa vezi un film, sa joci un joc, sa citesti, sa te plimbi etc.). Ajuta si acordarea de recompense (exemplu: laude) celor din jur, asa ii vei motiva sa fie alaturi de tine mai mult decat daca te-ai plange. Nu uita de activitatea fizica: depresia usoara se remite si fara terapie, doar facand sport. Incearca! O plimbare pe zi in natura, preferabil cu un prieten care stie sa asculte. Chiar si iarna :)


Mult, mult succes!
Si nu uita sa speri!

psiholog si psihoterapeut Ana Badita
1
01-10-2017, ora 15:56
Loving nature
Nu este medic/terapeut
Loving nature
Buna,

Voi scrie cele ce urmeaza, in numele sotului meu, care din cauza unei uscaciuni oculare ridicate, nu poate sta foarte mult in fata unui calculator, dar isi doreste sa transmit aceste lucruri, in speranta ca vor ajuta si pe altii. Scriu si pentru ca, acum cateva luni, cautam disperata pe forum, pareri referitoare la evolutia celor care urmeaza tratament psihiatric pentru depresie, anxietate si insomnie si m-am lovit de neputinta unora de a se vindeca, de expresia "ma simt ca o leguma", de stari accentuate de anxietate, depresie, chiar si suicid etc.
Povestea sotului meu a inceput in urma cu 15 ani. Sotul meu e o fire perfectionista, sensibila, introvertita, obsesiv compulsiva, care a incercat sa exceleze in tot ceea ce a facut, dar in anul II din facultate a inceput sa isi dea seama ca incepe adevarata viata, departe de bratele protectoare ale familiei. Noptile nedormite in perioada licentei plus infruntarea vietii adevarate, au dus la perturbarea somnului. La sfatul unei persoane mature, care nu inseamna neaparat ca e si inteleapta, a luat diazepam si si-a reglat din nou somnul. Neinformat despre consecinte, a luat ori de cate ori a fost nevoie, devenind in scurta perioada dependent. Diazepamul a fost combinat apoi cu melatonina, bien dormir, calciu, magneziu etc. si ocazional cu alcool. Chiar daca lua diazepam, somnul venea greu, uneori dupa 2 ore de vanzoleala in pat. Treptat i s-a instalat si o stare de nervozitate in ultimii 3 ani(el fiind o persoana calma, exceptand perioada in care consuma alcool si avea uneori un ton ridicat si ataca anumite persoane verbal, ceea ce nu ar fi facut-o daca era "treaz". Ne dam seama acum, ca defapt s-a datorat faptului ca le combina pe cele doua). I s-a produs si o uscaciune a ochilor, destul de accentuata(de la benzodiazepine, am tras noi concluzia), facandu-i viata si mai grea, pentru ca i-a redus foarte mult din placerea vietii actuale, sa zic asa(uitat la tv), ingreunandu-i si munca la calculator foarte mult.Vara dormea mai bine, dar iarna se odihnea mai greu si era usor depresiv.
Incepand insa din iarna lui 2016, a inceput sa se accentueze foarte mult depresia si anxietatea fata de social, viitor, lua cate doua diazepame(fara efect), ajungand sa doarma pe noapte si maxim o ora. Viata a inceput sa i se para un chin. Probleme financiare, nopti nedormite, dureri de cap si ochi. Sotul meu a devenit un zombie, o leguma, pe care nu il mai interesa absolut nimic. Statea in fiecare seara, cu mintea ratacita, cu 3 beri in fata, iar apoi lua diazepam si se trezea mai frant ca niciodata. Era distrus. Se afla pe marginea prapastiei, gata sa se arunce(dupa cum am aflat ulterior de la el. Nu isi mai dorea sa traiasca, nu mai avea speranta, nu credea ca are cum sa iasa din haul in care se afla, era neputincios, ajunsese depresiv si anxios). De cateva luni nu a mai zambit, nici macar fetitei lui. I-am spus ca nu se mai poate asa, si ca are nevoie de un psihiatru. Nu i-a pasat, pana intr-o dimineata, dupa una din serile in care a domit cate o ora(mentionez ca ziua nu putea sa adoarma deloc), l-am gasit pe marginea patului zicand ca merge la psihiatru.
Parintii lui, oameni f.credinciosi, au trecut inainte pe la o manastire, unde chiar un calugar i-a dat numele unui psihiatru, la care a apelat chiar si el. Psihiatrul i-a spus, pentru ca a venit asa de tarziu, adica a lasat 15 ani sa treaca, tratamentul va dura 2 ani(ar fi putut dura doar cateva saptamani, daca venea la timp). Sotul meu, dupa ce a iesit din cabinet, a plans, pentru prima data dupa foate multa vreme. A adunat in el atata suferinta. Era pasul spre acceptarea ca are nevoie sa fie ajutat, ca el singur nu poate.
In prima noapte dupa inceperea tratamentului, s-a trezit mai panicat ca niciodata. A venit la mine(eu dorm cu copilul in camera, iar el singur) si m-a imbratisat, era f speriat, inima ii batea tare. Dar a inceput sa doarma, ca un om normal, dupa multi, multi ani. Unul din efectele adverse, ale unui medicament prescris a fost diareea si urinare excesiva, dar i s-a schimbat medicamentul si a devenit doar constipat.A inceput sa doarma, sa se linisteasca, dar era foarte obosit, abia isi facea activitatile, se tragea pe sine efectiv. Dar treptat a inceput sa prinda chef, energie. Apoi a urmat o a doua vizita la psihiatru, care spre surprinderea noastra, i-a crescut doza. A redevenit obosit, dar depresia a inceput sa ii dispara si mai mult, la fel si anxietatea, iar de dormit, dormea ca un bebelus. Din luna august, a devenit si mai activ, cu dorinta de a face tot felul de lucruri, normale de altfel. Acum i s-a redus doza, urmand in decembrie sa i se reduca si mai mult, apoi se va trece pe amestec de plante. Oboseala peste zi i s-a redus mult, persistand doar uscaciunea oculara, destul de intensa(nu e obligatoriu sa se manifeste la alte persoane). El spune ca depresia e ste 0, insomnia 0, iar anxietatea a mai ramas f. putina, cand se pregateste de culcare. Alcool nu a mai consumat si nu va mai consuma vreodata. Dupa aceste 4 luni de tratament pe care le-a facut pana acum, se simte mai bine decat s-a simtit vreodata in ultimii 15 ani de viata.
Psihiatrul l-a felicitat pentru perseverenta cu care a urmat tratamentul( e vital sa se respecte medicatia, exact cum spune medicul) si l-a rugat sa dezvaluie si altora evolutia lui pozitiva, pentru ca din pacate se pierd vieti. Uneori nu putem de unii singuri, sa infruntam problemele. Vreau sa mai zic, ca o importanta majora in vindecarea lui, o are si intarirea credintei in Dumnezeu. El avea bazele, dar a devenit cu timpul extrem de confuz si s-a indepartat mult de credinta, nemaiavand de ce sa se agate. Si-a recladit credinta in timpul acesta. Daca avem o credinta puternica, zic eu ca vom avea si o stabilitate psihica, mai ales in aceste vremuri haotice.
Sper sa ajute pe cei care au nevoie si nu stiu cum sa procedeze si se simt pierduti. Sper si ca dupa terminarea tratamentului, sotul meu sa fie la fel. Ii multumesc lui Dumnezeu si dnei doctor, ca mi-au facut sotul sanatos.
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 2500 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.