Casnicie aproape pierduta

30-03-2010
ovidiut
Nu este medic/terapeut
ovidiut
Salut

spun aprope pierduta pentru ca mai sper sa nu fie pierduta. Suntem amandoi la 32 de ani, ne cunoastem de 8 ani suntem casatoriti de 2 si avem un copil care a facut un an. Din pacate in seara aniversarii copilului nostru sotia mea mi-a spus ceva care m-a trasnit: "eu cred ca trebuie sa ne despartim! Divort". Eu am reactionat patetic si disperat. Au trecut doua nopti de atunci si bineinteles ca nu ma impac cu ideea.
Ne-am cunoscut frumos, ne-am iubit frumos, am trecut prin atatea impreuna. Ne-am mai despartit odata acum 6 ani pentru o luna dar apoi ne-am impacat.
Va scriu pentru ca nu stiu daca mai pot salva ceva. Argumentele sotiei sunt ca a trecut prin prea multe ca sa mai poata continua iar anii din spate sunt mai mult o greutate decat un sprijin. Toti anii in care am stat alaturi sunt o minciuna, iar eu am perpetuat minciuna asta si multe altele. Probleme am avut mai ales in ultimii ani, am construit o casa, apoi casatoria, copilul destui factori de stres. Ce am eu pe constiinta e ca sunt pisalog, cand sunt suparat ma inchid in mine, sunt agresiv verbal si de doua ori am smucit-o de mana. Se poate spune violenta domestica, cred. Ce nu inteleg eu e de ce acum, si de ce fara sa luptam pentru ce am construit pana acum.
Nu cred ca are pe altcineva cu un copil de un an care mai are si DA nu e fizic timp desi a avut ajutor de la un fost iubit, in ultima perioada, am surprins-o vorbind cu el pe mess.
Greseli sunt multe. Suntem amandoi caposi si nu renutam la incrancenare. In astea doua zile am incercat sa vorbesc cu ea, sa aflu care sunt lucrurile peste care pana acum a trecut si acum nu mai poate trece. Trebuie sa va spun ca intentionam sa renunt la serviciu ca sa muncesc cu socrul meu special ca sa pot sta mai mult acasa langa ea si copil. Din punctul meu de vedere ne asteptau vremuri mai bune. Insa ma lovesc de un zid, "decizia mea e luata nu incerca sa mi-o schimbi", "daca mai insisti nu mai vorbesc deloc", "nu te despart de copil o sa poti sa vii sa-l vezi cand vrei", "cred ca pot sa cresc singura copilul foarte bine" etc
Cum sa fac sa ma apropii macar sa dicutam despre asta? Cum sa fac sa isi schimbe decizia?
Ca prim pas m-am programat la psiholog, referitor la agresiune. Nu stiu ce sa fac sunt disperat, nu vreau sa-i pierd pe amandoi, ii iubesc ca pe ochii din cap. Ce sa fac sa nu ajungem la divort?
6 comentarii
1
30-03-2010, ora 23:53
aym
Nu este medic/terapeut
aym
Este foarte greu sa dai sfaturi atunci cind o casnicie, cu un copil la mijloc, este pe cale sa se destrame. Nu ar trebui sa se intimple asa ceva. In ziua de azi sint aproape tot atitea divorturi cite casatorii. E rau ca sint copii prinsi la mijloc care v-or suferii toata viata.O femeie nu ar trebui sa-si paraseasca sotul pt. ca ei s-au unit si sint o singura fiinta iar ruptura lor o simpt cel mai tare copii. Ei au nevoie de ambii parinti. Sint pur si simplu "mutilati" sufleteste. Inteleg prin ce treci. Nu stiu care e de vina in aceasta ruptura dar ar trebui sa puneti doua scaune fata in fata sa va asezati pe ele si sa stati de vorba. Faptul ca ea, sotia, nu e deschisa pt. comunicare demonstreaza ca decizia e luata si poate are si motivul pt. care doreste sa o faca. De multe ori voi barbatii nu dati importanta la mici "apucaturi" injuraturi, vorbe grele. Faptul ca va neglizati sotiile dupa ce va castoriti va face sa pierdeti din farmecul acela cu care le-ati cucerit si acest lucru se repara greu( la fel pot sa faca si sotiile) Casatoria trebuie sa fie intretinuta din ambele parti. Respectul unuia fata de celalalt este pe primul loc. Daca se pierde din vedere acest lucru deja casnicia este compromisa. Incercati sa aveti un moment de sinceritate unul fata de celalalt, gasiti MOTIVUL care a dus la ruptura, la raceala dintre voi si "reparati" cit mai repede pina nu intervine a treia persoana intre voi (ma refer la amanti, amante) pt. ca atunci este si mai greu. Merita orice efort pt. salvarea casniciei atit pentru voi cit si pt. copilas. Sa nu creada sotia ca un copil daca are imbracaminte si hrana va fi fericit daca este despartit de tatal lui! Copii se simpt bine DOAR crescuti de ambii parinti(asta in cazul in care nu sint batai, betii...) Daca ai gresit fata de ea cauta sa i-ti indrepti greselile, arata-i ca o iubesti prin gesturi -de multe ori o floare face mai mult decit o mie de vorbe-Referitor la agresiune.pai care femeie iubeste un barbat agresiv, badaran? De multe ori chiar propriul barbat te impinge in bratele unui amant care e tandru, gingas, amabil pina intr-o buna zi cind se "invecheste sita " (doar si ala e tot barbat). De aceea mai bine ar fi ca sa va impacati, sa va creste-ti impreuna copilasul. Intr-o casnicie sint si zile bune si mai rele depinde cum stii sa treci peste ele. Sper sa nu ajungeti la divort. Doresc din toata inima sa treceti cit mai repede prin aceasta perioada. Nu stiu ce sfat sa-ti dau dar cred ca daca i-ti iubesti familia vei gasi resurse interioare sa o recistigi. I-ti doresc sa ai rabdarea, vointa si puterea necesara!!! aym
0
06-04-2010, ora 20:25
Psiholog Simina Munteanu
Psihologie, Sibiu
Psiholog Simina Munteanu
Buna seara,

Faptul ca v-ati rezervat o sedinta (sau mai multe) la un cabinet de psihologie arata ca sunteti hotarat in demersul dvs. de repunere a casniciei pe un traseu sanatos, desi, daca sotia nu si-ar fi exprimat ferm nemultumirea si dorinta de a pune punct unei situatii pe care o resimte ca fiind prea dificil de trait, probabil ca o astfel de mobilizare eficienta nu s-ar fi produs.
In mod normal, construirea unei case (chiar si la noi!), organizarea unei nunti, incununarea vietii de cuplu cu un copil, nu sunt surse de stres pentru o familie, decat daca cei implicati sunt in contratimp, in sensul ca aceste activitati nu reprezinta solutia expectantelor pe care unul dintre soti (sau ambii) le proiecteaza asupra mariajului. Astfel, inainte de a decide sa continuati ar trebui sa va reamintiti ce v-a motivat sa va orientati unul spre celalalt si in ce masura ati ramas fideli acestor motivatii, sau v-ati aliniat normelor general aceptate ale traiului in cuplu (de genul trebuie sa facem "aia" sau "cealalta", altfel nu avem cum sa fim linistiti si fericiti).
Este posibil sa nu fiti (inca) pe deplin constient in cate feluri nu sunteti conciliant. Faptul ca insistati sa va spuna negru pe alb" care sunt lucrurile peste care a trecut o vreme iar acum refuza sa mai faca acest lucru, arata ca sunteti inca atasat de acel comportament pe care sotia il considera agresiv. Ii cereti sa-si argumenteze starile afective cu fapte concrete, sa si le justifice logic, ceea ce poate fi perceput ca un alt gest de agresiune emotionala. Un comportament opus ar fi acela de respect si acceptare (ceea ce nu este sinonim cu renuntarea!), atat al sentimentelor ce nu au sens pentru dvs., cat si al deciziilor care nu va convin.

Sunt multe de spus intr-o astfel de situatie si sunt sigura ca atat dvs., cat si sotia aveti cate o varianta a povestii in care actiunile va sunt deplin justificate. Recomandarea mea cea mai calda este sa va gasiti (sau ati gasit deja) un psiholog sau psihoterapeut bun si sa parcurgeti drumul transformarii pana la capat, indiferent ce se va petrece in exterior.

Mult succes!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
0
09-04-2010, ora 14:57
moschino 25
Nu este medic/terapeut
moschino 25
buna ovidiut. ce pot spune in legatura cu situatia ta este ca e bine ca recunosti ca ai gresit, dar poate asta a fost pictura care a umplut paharul. s au adunat prea multe la ea si nu mai vrea sa dea inapoi. parerea mea e sa o lasi si sa i respecti decizia macar pentru un timp. acum ea are nevoie de liniste si libertate si nu sa o sacai prea mult. poate nu e tocmai ceea ce te astepti sa auzi dar daca o iubesti respecti decizia.
nu toate femeile accepta vorbe urate si smuciri, si poate s a saturat. trebuia sa intelegi mai de mult asta. daca e sa fiti impreuna ve ti fi. succes
0
12-04-2010, ora 09:31
ovidiut
Nu este medic/terapeut
ovidiut
Va multumesc pentru comentariile si ajutorul vostru. Gasesc in ele motive pentru a continua cat si atentionari pentru a ma uita mai mult la mine si a incerca sa constientizez ce am gresit si cum pot merge mai departe.

Acum situatia s-a mai calmat din punctul meu de vedere. Desi nu reusesc sa scot nimic de la ea nici nu mai incerc. Am inteles si eu, mai greu ce-i drept, ca are nevoie de timp si spatiu. Si poate asta e singura noastra sansa.

Va multumesc inca o data
0
11-06-2010, ora 14:38
ovidiut
Nu este medic/terapeut
ovidiut
au trecut 2 luni... si eu tot o iubesc

intre timp am aflat ca unul din prietenii ei cu care se conversa pe msn (eu am prins-o ea n-a vrut sa spuna) s-a transformat din ajutor psihologic in iubit. se e foarte mandra de relatia ei

tot in astea doua luni s-au intamplat urmatoarele

1. eu am deja 8 sedinte la psihoterapeut care ma ajuta foarte mult, am descoperit ca sunt perfectionist si tot ce decurge din asta. si lucrez din greu
2. eu m-am mutat intr-o garsoniera pentru ca ea sa nu plece cu copilul la maica-sa
3. am aflat ca principala problema e ca ea s-a depersonalizat in relatie in ce 8 ani de zile, si ca eu am ajutat-o la asta si de-asta pleaca pentru ca nu mai stie cine e ea. imi spune ca e o problema de viata si de moarte
4. grija noastra fata de copil nu mai e ca inainte, ea alegand sa stea destul de mult timp plecata de-acasa timp in care cu copilul sta maica-sa, sau eu cand vin de la serviciu
5. nu reusesc deloc sa comunic cu ea, am reusit in urma unor discutii mai tensionate sa aflu ca exista altcineva si ca aceasta persoana ii da tot ce nu ii dadeam eu
6. vrea divort dar nu are bani, si judecatoriile intra in vacanta

dar motivul pricipal pentru care va scriu e ca m-a sunat, pentru ca ea si iubitul ei vor sa petreaca o noapte in casa pe care am constriut-o amandoi si din care eu am plecat pentru ca copilul nostru sa nu sufere mutandu-se in alta parte...

eu nu sunt de acord cu asta si nici nu stiu cum sa procedez

tot in astea doua luni am slabit foarte mult, nu mananc, nu dorm, ma gasndesc doar cum sa fac sa nu-i mai fiu dusman, sa nu mai vada asa rau

va rog un raspuns
0
14-08-2010, ora 21:42
luci_poro
Nu este medic/terapeut
luci_poro
cer un sfat de salvare a casniciei acum un an si 24 luni neam cununat si acuma 4 saptamani am avut nunta religioasa si botezul baiatului nostru dupa o saptaman dupa nunta a inceput sa inceapa discutile eu am mers cu niste prieteni sa le dau de baut ca dupa nunta am cheltuit cati va banuti si ea a inceput certurile din cauza ca am cheltuit bani a plecat de acasa inpreuna cu baiatu de 4 luni la mama ei eram foarte disperat am mers la ea sa discut ca nu trebuie sa ne certam ca nu e bine
dupa o saptama a venit acasa dar cu o conditie daca ne mai certam baga divortu
a trecut 2saptamani neam inteles ca la inceput dupa acea a inceput o discutie can o sa ne cumparam si noi o casa eu iam zis ca nu pot singur cu ai mei da ca vrea si mama ei sa puna jumate din suma ea na fost de acord sa suparat cand iam zis de mama ei sa ne dea bani ele au fost certate un timp cand stateam la mama ei ne a dat afara din casaa ei si neam mutat in chirie ca mama ei nare bani si o apara de parac ea facut bine numai rau nea facut mama ei acuma sa inpacat cu ea si sta la ea mama ei vroia de mult sa ne desparta si acuma a prins mometul am avut discutia sa ne cumparam o casa eu am zis ca nu pot sa i ofer casa acuma sa mai stam in chirie si dupa un an 2 ani poate ne vom cumpara si ea zice a ca recreta ca a venit inapoi la mine si baga divortu eu mam inervat cand a zis de divort si iam zis sa plece la mama ei satea ce ea daca nu ma iubesti am lasato asa in ziua acea a doua zi am intrebato daca mai baga divortu ia mia zis ca da si ca pleaca eu mam inervat si am inceput sa sparg un geam ea a inceput sa ma calmeze ca nu mai baga divortu ma luat in brate sa ma calmeze si sami spuna ca ma iubeste am vb frumos cu ea ca nu e ine ce face si ca nu e bine sa ne certam e aa zis ca trecem si peste asta ma duc la urgente sa mi scot ciburile din picior cand vin aca sa nu mai era acsa nici si nici copilulu mergand la mama ei am sunato avea tel inchis am mers la usa nu mi sa deschis usa au trecut doua zile ma suna si imi spune ca vine sa si ia lucrurile si ca nu mai avem ce discuta cand am venit acasa sasi ia lucrurile a venit cu politia cu mama ei si cu tatal ei si propietarul casei sia lucrurile si a plecat fara sa discute cu mine dupa 3 zile primesc citatie sa ma prezit la tribunal pentru divort sunt forte disperat pt ce decizie a loat si nustiu cum sa fac so am inapoi pt ca o iubesc asi da fiata pt iei varog datimi un sfat
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.