La cât timp se schimbă antipsihoticul in boala de schizofrenie?

Bună ziua!
Voi răspunde punctual și clar, pe baza practicii clinice și ghidurilor de tratament pentru schizofrenie.

1. Când se poate cere schimbarea antipsihoticului?

Schimbarea antipsihoticului este indicată medical în mai multe situații, dintre care cele mai importante sunt:

Efecte adverse semnificative care afectează calitatea vieții, cum ar fi:
- slăbiciune marcată, amețeli, senzație de leșin (hipotensiune ortostatică),
- oboseală severă, somnolență excesivă, stare de „tranchilizare”,
- creștere marcată în greutate, sindrom metabolic,
- tulburări de mișcare (simptome extrapiramidale, acatizie etc.),
- disfuncții sexuale severe.

Ineficiența tratamentului:
- persistența simptomelor psihotice (halucinații, idei delirante) după 6–8 săptămâni de tratament în doză corespunzătoare,
- recăderi frecvente.

Interacțiuni cu alte boli sau tratamente.
Cazul tău intră clar în categoria efecte adverse majore – starea de leșin și oboseala severă sunt semnale că acest medicament, în forma actuală, nu mai este tolerat bine.

2. De ce îți cere medicul să te internezi?

Internarea pentru schimbarea antipsihoticului este uneori recomandată pentru:
- monitorizarea riscului de reacții adverse la noul medicament,
- prevenirea recăderii psihotice dacă se întrerupe brusc tratamentul actual,
- ajustarea atentă a dozei, în condiții sigure.

Dar nu este obligatorie în toate cazurile. În funcție de:
- starea psihică generală (dacă ești stabil),
- dacă ai suport acasă,
- dacă ești cooperant și în contact cu realitatea,
- dacă ai un plan clar de urmărire în ambulatoriu,

... atunci schimbarea antipsihoticului se poate face și în regim ambulatoriu, cu monitorizare atentă.

Aceasta este o decizie care trebuie negociată împreună cu psihiatrul tău, dar tu ai dreptul legal și medical să soliciți un plan alternativ la internare, dacă nu este absolut necesară.

3. La cât timp se schimbă antipsihoticul în schizofrenie?

Nu există o regulă fixă. Antipsihoticul se poate menține ani de zile dacă:
- este eficient,
- este bine tolerat,
- pacientul este stabil.

Dar nu există obligația să fie menținut același antipsihotic ani la rând, dacă apar efecte adverse sau alte probleme.

După 5 ani de tratament cu Risperidonă și în condițiile simptomelor actuale, este perfect justificat medical să se ia în calcul schimbarea tratamentului.

4. Ce poți face acum?

A. Discută cu psihiatrul tău și explică-i clar:
- Simptomele pe care le ai: slăbiciune, senzație de leșin, oboseală marcată.
- Impactul asupra funcționării tale zilnice.
- Faptul că nu refuzi tratamentul, dar vrei o alternativă mai bine tolerată.
- Faptul că nu vrei internare și ești dispus să vii frecvent la control pentru ajustare.

B. Poți cere o a doua opinie medicală (de exemplu, alt psihiatru în ambulatoriu), dacă simți că nu ești ascultat.

C. Monitorizare cardiologică și metabolică
- Uneori, aceste simptome pot fi agravate de o hipotensiune arterială, tulburări metabolice sau interacțiuni medicamentoase.
- Verifică tensiunea arterială, ECG, glicemia, funcția tiroidiană.

5. Ce alternative există la Risperidonă?

Dacă se decide schimbarea tratamentului, psihiatrul poate alege alte antipsihotice cu profil mai bun de tolerabilitate:
- Aripiprazol – mai puțin sedativ, mai puține efecte extrapiramidale.
- Olanzapină – eficient, dar poate da creștere în greutate.
- Lurasidonă – bine tolerată, sedare redusă.
- Cariprazină – nou, eficient pe simptome negative, tolerabilitate bună.
- Quetiapină – mai sedativă, dar utilă în forme anxioase sau cu insomnie.

Alegerea depinde de profilul tău clinic și de toleranța la efecte adverse.

Concluzie

Ai dreptul să soliciți schimbarea antipsihoticului dacă te simți slăbit, sedat sau simți că nu mai tolerezi tratamentul. Faptul că te simți ca „tranchilizat” nu este normal și nici acceptabil pe termen lung. Nu este obligatoriu să te internezi dacă ești stabil și ai suport. Este important să discuți ferm, dar colaborativ, cu psihiatrul tău sau să cauți o a doua opinie. Existența alternativelor este reală și justificată medical.