Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
cand am primit tratamentu, cam asa a fost, si cu tot cu reducerea de xanax, cam in 6 zile ar trebui sa se termine, adica mai am pastile pt 6 zile.
Eu zic ca te vei simti mult mai bine dupa ce renunti la ele.
Eu am tratament cu linissan si trittico si am renuntat la ele o saptamana dar mam simtit mai rau apoi a trebuit sa le incep dinou, fara ele tremuram nu eram buna de nimik, am avut si eu alprazolanum substanta de la xanax dar nu am luat mult, l-am oprit acum iau doar de nevoie dar poti zice ca intr-un an l-am luat de 3 ori.Pulsul meu o data a ajuns la 141 bpm.Inn rest ajunge doar pana la 100-110!
Si voi aveti probleme cu oboseala? Daca fac putin efort obosesc imediat..
Da avem, eu de exemplu acuma desi nu am facut mare lucru astazi simt ca imi vine sa lesim de somn si oboseala. Si cand ma gandesc ca inainte munceam + facultate 12 ore pe zi. Dar nu te ingrijora nu esti singurul, eu unu cred ca asta se intampla din cauza ca ne consumam psihic foarte mult cu problemele noastre si cu fricile, cu grijile inutile. Eu de aici cred ca vine oboseala noastra excesiva.
Revin si eu cu niste concluzii..am citit si eu pe aici, si am incercat sa ma iau dupa niste sfaturi scrise de cei care sunt bine acum, plus informatiile de la psiholog.azi m am simtit mai bine..Nu mai bagati in seama palpitatiile si furnicaturile(nu vi se va intampla nimic rau)..eu am ametela de un an si stiu ca e de la anxietate si nu o mai bag in seama..astazi mi am ignorat palpitatiile si a fost bine..palpitatiile la inima sunt date de respiratia incorecta(asta mi a zis si psihologul..simularea atacului de panica...incercati sa respirati repede si doar cu partea de sus a toracelui, asa respira anxiosii, sa vedeti ca va ia ameteala, pe o perioada lunga de timp respirand incorect se produce intr un final atacul)..incercati sa respirati abdominal..profund si relaxarea toracelui..cad nu respiram corect, organismul o percepe ca pe o frica..nu stiu daca explic corect..dar stiu ca atunci se elibereaza adrenalina, ca intr un moment cand te sperii si inima incepe sa bata ca urmare acestui hormon..azi am avut palpitatii, si am respirat profund si am ignorat..inima s a calmat..intr un final o sa intelegeti ca totul este in mintea voastra si in timp o sa incepeti sa va controlati foarte usor..si o sa invatati sa reincepeti sa respirati corect
Cu placere Bogdan..vroiam sa mai adaug inca ceva..cand suntem anxiosi, ni se incordeaza muschii toracelui, si din cauza aceasta se instaleaza acea greutate in piept cu senzatia ca nu mai ai aer, ca lesini, dureri in dreptul inimii, furnicaturi.aviz celor care le e frica de multime..se afla in aglomeratie si au impresia ca se sufoca..totul este psihic..frica aceaa de a iesi, nu face decat mai rau...se induce si mai mult starea aceea de incordare, si ne invartim intr-un cerc vicios..iesiti din casa relaxati va, inspirati adanc, nu se intampla nimic.. iesi o data vezi ca nu se intampla nimic..o sa aveti curaj si a doua oara si tot asa..in legatura cu oboseala..tot datorita stresului si framantarilor noastre..supunem organismul la un stres suplimentar..plus schimbul de gaze intre oxigen si CO2..datorita respiratiei alerte introducem mai mult oxigen decat CO2..datorita acestui fapt apar ametelile si somnolenta
Este foarte interesant ceea ce ne-ai impartasit. Si eu am ajuns sa fiu putin mai bine de la perioada si probabil din cauza faptului ca am inceput sa imi cunosc starile si nu mai ma sperii asa rau in momentele grele. Cu timpul sper sa dispara complet. Chiar daca a fost nevoie de un an sa fac mici progrese sunt multumit ca ele exista si pe viitor sper sa fie tot mai bine. Te mai asteptam cu sfaturi si cu impartasirea starilor si experientei tale Laura.
Prima mea sedinta la psihoterapuet a fost extraordinara, psihoterapeuta mia explic ce trebuie sa fac, cum sa respir cum sa gandesc!Primul lucru care mi la spus a fost sa nu mai caut pe net despre panica nimik, fara masurat tensiuunea fara puls fara anlaize, Am sa merg pe mana eii vreau sa ma vindec si sa stiti ca se poate.Va doresc multa sanatate si aveti incredere in voi.
Pai spune-ne şi noua mai în detaliu ce anume ar trebui sa facem :)
Dragilor, fiecare dintre noi este unic, simte si reactioneaza diferit in situatii similare, prin urmare nu exista o schema unica de medicatie sau psihoterapie! Fiecare dintre voi reactioneaza mai bine la un anumit tratament si la anumite tehnici de psihoterapie!
Klaudya, felicitari! In anumite situatii, citind anumite lucruri, ne putem face rau singuri! Sanatate multa!
Bună seara. După multe săptămâni de stat în casa an decis sa ies la o plimbare cu masina şi 2 prieteni. A fost 80% ok. Dar când m.am ridicat de pe scaun şi am coborât.inima a început sa bata mai tare...m.a luat o emoţie ciudata...şi simţeam ca inima îmi bate în gat.e normal ? Normal pt. Cei care suferă de anxietatea aceasta..
Buna seara!Vrea sami spun cineva daca au asa siptome..am o senzatie ca mi se sfirsete viata..imi pierd controlu, dureri mari de cap, cind es afara parca sunt pe alta lume..nu pre constientizez realitatea..Chiar intratit poate duce anexitatea?o neliniste ca nu va pot spune crd a sti i singuri..nu poti sta de vb cu un om normal ca in cap e o galagie puternica..
Fmn, stai linistit e foarte normal, eu am asa ceva si cand gatesc, si cand fac baie, am inceput sa accept aceste stari si nici nu le mai bag in seama, ma bucur pt tine ca ai reusit sa iesi, ai sa vezi ca in timp o sa te obisnuiesti cu starile si ai sa iesi din ce in ce mai des. Petrea am trecut si eu prin asemenea stari, si inca le mai am cateodata e foarte greu si te inteleg perfect, peste unele insa am reusit sa trec, si am inceput sa socializez cat mai mult si asta ma ajuta
@petrea80: da am trecut şi eu prin asa ceva pe vremea când făceam atacuri de panica. Asa ca nu te speria. Linişteşte-te. Nu mai am de multa vreme senzaţiile acelea. Am rămas doar cu o încordare şi dureri în mâini. Nu ştiu dacă de la anxietate sau de la problema mea cu spondiloza. Dar sunt momente când simt ca nu le mai am şi cand le simt, mi se par moi, grele şi cu o durere surda în ele. Poate ma concentrez prea mult asupra lor...
Petrea, iti inteleg starile, si eu le am. Cu timpul vei invata sa le mai ignori si probabil ( cum sper si eu ) peste ceva timp, probabil ani, vom reusi sa trecem peste ele. Curaj mult si putere multa... gandeste-te ca nu esti singura, suntem atatia ca tine, cu probleme. Vei reusi usor usor sa iti asezi viata, trairile si sa iti domolesti starile.
Serban si eu cred ca ma concetrez prea mult asupra durerilor si furnicaturilor din maini. Mie mi se intampla asta de la criza de spasmofilie facuta si de cele mai multe ori simt durere si furnicaturi in brate cand sunt singur. Incerc sa ma linistesc, sa imi gasesc ceva de facut si astept sa treaca.
Serban si eu cred ca ma concetrez prea mult asupra durerilor si furnicaturilor din maini. Mie mi se intampla asta de la criza de spasmofilie facuta si de cele mai multe ori simt durere si furnicaturi in brate cand sunt singur. Incerc sa ma linistesc, sa imi gasesc ceva de facut si astept sa treaca.
Bogdan, nu mai speria oamenii :) Cum naiba sa treacă în ani? Ia-ţi inima în dinţi şi când te simţi puţin mai relaxat, ieşi afara. Nu mult. Şi 2 pasi. Apoi 3, 4, 5. Şi vei vedea ca e din ce în ce mai bine. Eu în perioada cea mai rea pur şi simplu nu puteam ieşi. Adică făceam 10 metri şi începeau călduri, ameţeli, lumea se învartea în jurul meu şi parca vedeam totul dintr-un bol de sticla. Nu mai auzeam mare lucru, dacă vorbeam cu cineva auzeam ca prin ceata, în schimb auzeam perfect ticaitul ceasului de mana de pe birou, la 2 metri de patul unde îmi petreceam timpul. Nu ştiu dacă asa păţeşti şi tu, dar dacă asta este, te asigur ca trece cu puţin curaj.
Serban, cand am zis ani m-am referit la ideea ca eu cred ca ne vor trebui ani sa ne revenim complet, sa ne vindecam, cel putin in cazul meu cred ca asa va fi. Si sa stii ca ies afara, si nu 2-3 pasi, merg in fiecare zi unde am treaba indiferent cat de departe este de casa, daca este nevoie pot sta si 3-4 ore plecat fara nici un fel de problema. Dar cum spui si tu, chiar daca plec si ies zilnic am mereu senzatia ca inima incepe sa bata mai tare, ma iau valuri de caldura, ameteli... ma rog, toate cele si ma refeream la faptul ca daca intr-un an de zile am reusit sa avansez pana la stadiul de a iesi dar a avea fricile si temerile acestea sunt convins ca mai am nevoie de macar un an, poate mai mult ca sa scap si de ele si sa fiu din nou normal. Acum situatia poate fi diferita la fiecare, nu imi doresc pentru nici unul dintre voi sa sufere ani. Am spus strict ani facand referire la starea si evolutia mea.
Pas cu pas, nu? :) Åžtiu ca tu ieÅŸi. Partea a doua din comentariul meu de mai sus, era pentru petrea80
Pas cu pas toate merg intr-o directie, de preferat buna. Eu pe gandul asta sunt axat. Starile din sufletul meu au venit din cauza unor situatii tensionate prin care am trecut in viata si ca in orice dezamagire, ca in orice tristete in care suferi si esti trist asa sunt si acum. Si in momentul asta ma consider in perioada de vindecare a ranilor. Pentru ca asa imi vad starea, daca la inceput ma ridicam din pat doar pentru a merge la wc si a manca acum stau ma uit la tv, vb la telefon, ies in oras sa rezolv probleme, merg stau la cozi, ma duc la cumparaturi ceea ce eu o vad ca pe o prima etapa de vindecare, de a trece peste dezamagirile si supararile pe care le-am avut. Stiu ca procesul de vindecare este lent dar sunt multumit ca exista, sunt multumit ca eu reusesc sa nu mai fiu dominat in permanenta de frica si de teama, ca incet, pas cu pas ma lupt cu teama mea. Este un drum lung, dar dupa atata suferinta si chin chiar nu ma deranjeaza ca va mai dura un an sau mai multi pana voi fi perfect pentru ca sunt multumit ca exista progres.
Pentru voi toti care va simtiti la capatul puterii, sunteti mereu panicati, disperati... va inteleg perfect. Am fost acolo atata amar de vreme si inca mai sunt in zilele foarte proaste. Dar aveti rabdare, anxietatea, teama, toate starile pe care le experimentati zilnic nu vor trece peste noapte. Ganditi-va putin la urmatoare situatie. Iesiti dintr-o relatie de cativa ani unde ati iubit si ati daruit totul. Logic suferiti, sunteti la pamant, sunteti tristi. Nu va puteti revenii in 2-3 zile. Asa este si cu boala noastra, nu se poate sa dispara simptomele peste noapte. Este o lupta de lunga durata, ganditi-va doar la faptul ca va luptati cu cel mai mare inamic al vostru - mintea voastra cu cele mai ascunse si mai mari temeri. Asta este o lupta pe care o castigati in timp, cu rabdare, zilnic cate un pic pas. Ganditi in felul urmator - ati trecut peste o criza, sunteti inca vi, practic v-ati invis mintea, subconstientul, frica care v-a facut sa credeti ca gata o sa muriti. Micile victorii pe care le castigati zilnic intr-o zi o sa ma readuca increderea pierduta. Eu sunt inca departe dar zilnic castig cate putin teren in fata demonilor din capul meu.
Si ca ultima remarca, cu tot respectul, nu vad logica in a cere ajutorul psihologilor sau psihoterapeutilor. Degeaba mergeti la un cabinet si un doctor isi raceste gura incurajandu-va sa fiti puternici daca voi inca sunteti plini de frica. Sunt o gramada de bani cheltuiti fara rost pentru ca schimbarea vine de la voi, numai voi cu voi in ziua in care o sa fiti sinceri si o sa va acceptati teama si frica veti reusi sa le si invingeti.
Pentru voi toti care va simtiti la capatul puterii, sunteti mereu panicati, disperati... va inteleg perfect. Am fost acolo atata amar de vreme si inca mai sunt in zilele foarte proaste. Dar aveti rabdare, anxietatea, teama, toate starile pe care le experimentati zilnic nu vor trece peste noapte. Ganditi-va putin la urmatoare situatie. Iesiti dintr-o relatie de cativa ani unde ati iubit si ati daruit totul. Logic suferiti, sunteti la pamant, sunteti tristi. Nu va puteti revenii in 2-3 zile. Asa este si cu boala noastra, nu se poate sa dispara simptomele peste noapte. Este o lupta de lunga durata, ganditi-va doar la faptul ca va luptati cu cel mai mare inamic al vostru - mintea voastra cu cele mai ascunse si mai mari temeri. Asta este o lupta pe care o castigati in timp, cu rabdare, zilnic cate un pic pas. Ganditi in felul urmator - ati trecut peste o criza, sunteti inca vi, practic v-ati invis mintea, subconstientul, frica care v-a facut sa credeti ca gata o sa muriti. Micile victorii pe care le castigati zilnic intr-o zi o sa ma readuca increderea pierduta. Eu sunt inca departe dar zilnic castig cate putin teren in fata demonilor din capul meu.
Si ca ultima remarca, cu tot respectul, nu vad logica in a cere ajutorul psihologilor sau psihoterapeutilor. Degeaba mergeti la un cabinet si un doctor isi raceste gura incurajandu-va sa fiti puternici daca voi inca sunteti plini de frica. Sunt o gramada de bani cheltuiti fara rost pentru ca schimbarea vine de la voi, numai voi cu voi in ziua in care o sa fiti sinceri si o sa va acceptati teama si frica veti reusi sa le si invingeti.
Ma poate ajuta cineva cu o carte? Psihoterapia anxietatii - abordări cognitiv comportamentale, scrisa de Irina Holdevici
Salut, revi ncu un update, nu am mai luat nici xanax nici metroprolol, parca ma simt la fel, adica nu stiu cat ma ajutau pastilele acelea, dar le-am lasat si acum iau doar mageziu+b6. Totusi, azi noapte pe la 4, am fost tentat sa iau u nxanax pt ca m-am trezit cu mana dreapta amortita, dar am stat calm si am vazut ca isi revine daca fac putina miscare, probabil a avut o pozitie mai nasoala in somn, si voi mai patiti asa? :D
Voi cum va mai simtiti ?
Voi cum va mai simtiti ?
Oameni buni, eu nu mai rezist simt nevoia sa vb cu cineva ca nu mai suport, nu reussesc deloc sa-mi revin de cateva zile, ma simt din ce in ce mai rau si parca nu mai vad iesirea din situatia asta, sincera sa fiu de cand am atacuri de panica parca niciodata nu m-am manifestat ca acum, sunt ingrozita de frica, ca si cum sunt sigura ca am ceva, si mi-e frica sa-mi fac analie sa nu vad..totul din cauza acelui tomograf, si in plus mai vin si cu stiri dupa internet, ma documentez(am inceput sa caut cauzuri in care oameni sunt salvati de leucemie) stiu ca suna urat, sunt constienta, dar nu mai stiu ce sa mai fac sa-mi iasa din cap, nu prea am cu cine sa vb, imi e si rusine de nebunile pe care le spun, deja prietenului meu nu mai pot sa-i zic nimic pt ca e satul, nu inteleg dc se manifesta asa? De ce trebuie sa am frica asta permanenta ca sigur am ceva..nu mai pot..
Alexandra, si eu am fost asa, mai ales la inceput cand puneam ceasul sa sune din 2 in 2 ore sa vaddaca am murit, apoi mi-am mai revenit, dar la 1 luna iar am inceput sa patesc, credeam ca am cancer la plamani, ca prea respiram greu si mi-am facut raze. Nu aveam decat o pneumonie la inceput, care s-a tratat cu antibiotic. Tot in aceeasi zi am vb si cu un psihiatru, care mi-a spus, ca o sa am si momente mai grele, deoarece, eu si daca racesc, adica chiar sa am o boala, normala, o sa cred ca am altceva.la fel cum am fost si cu palmani, ca am avut o raceala banala, si eu credeam ca am cancer la 21 ani. Mi-a spus sa nu mai intru in panica, atata timp cat ti-ai facut analizele si au iesit ok tu nu ai probleme. Eu te sfatuiesc sa iti cauti o ocupatie, eu de exemplu m-am uitat la seriale, si filme de comedie. si nu te mai gandi ca innebunesti, asa am crezut si eu, si inca mai cred uneori. dar imi schimb gandurile, ma gandesc la altceva. vin sarbatorile, si ma gandesc la atmosfera asta, de sarbatori cu colindatori si tot asa, cu toate ca o sa stau acasa de sarbatori, tot nu ma deprim.
Stiu Fnm dar nu reusesc deloc, oricat as vrea ma gandesc la cele mai cumplite boli, am ajuns sa le si vizes, si parca ma imaginez cum mor si plange familia mea, numai gandi=uri din astea urate am, nu pot sa fac nimic nici sa ma concentrez in alta parte pt ca gandul meu e tot acolo in permanenta in fiecare secunda si simt ca ma prapusesc usor usor, chiar asa la 24 de ani sa-ti vezi sfarsitul in fiecare zi, si ma gandesc aa peste 2 luni poate nu mai sunt, viata mea e un calvar din care nu mai vad iesirea..e ft greu
Crede-ma si eu traiesc cu frica asta, nu poti sa ti-o scoti din cap, cu timpul trece. Nu stiu ce relatie ai cu prietenul sau sotul tau, sau daca ai copil, incearca sa petreci mai mult timp cu ei, razi, asta e cel mai important si ignora google, nu mai cauta boli, si eu pana sa dau de acest site, eram activ pe alte 4 site-uri. acum am ramas doar aici, si aici intru doar ca sa vb cu alte persoane, mai mult suport.
Imi este si rusine sa-l mai sun pe tatal meu sa-i spun cu ce idei am mai venit, el este singurul care ma liniste-te dar nu vreau sa-i mai fac rau, sa-l mai supar..si de asta am asa momente ca cel de acum cand sunt plina de disperare si de teama
Eu am fost diagnosticat cu tulburare de atacuri de panica in alta tara, imi placea nult ce lucram, la 21 ani castigam foarte multi bani, dar s-a intamplat asta, am venit acasa. Nu mai plang, nu ma mai gandesc, depresia e ultimu lucru de care am nevoie. Vreau doar sa ma fac bine, si stiu ca asta depinde in proportie de 80% de mine, suportul celor din jur este important, dar doar eu ma pot face bine. Cand ai stari de genu, poti posta aici, sigur iti raspunde cineva, care iti poate da sfaturi, eu sunt mai mereu on :D
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 8NU stiu DE CE SUFAR...
- 51De 2 saptamani ia Xanax si nu se simte bine deloc
- 8Dupa un atac de panica, am ramas cu ideea ca mi se poate opri inima, ca mor
- 7probleme sexuale-psihice
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 3stari de anxietate si cred si fobie sociala care ma chinuie de ceva vreme
- 8cum sa scap de frica, anxietate?
- 14ganduri negative
- 4Anxietate si atacuri de panica
- 32stres posttraumatic ori boala grava?
- 8Mai multe probleme si semne
- 1Atacuri de panica noaptea, cauzate de frica de intuneric?
- 1Problema neurologica ?
- 5Atacuri de panica cauzate de frica de moarte
- 6Am numai ganduri negative
- 2Anxietate generalizata
- 34 Psihiatri. 4 diagnostice. 4 tratamente. Vreau sa pun capăt.
- 3Anxietatea poate da paralizie?
- 18Cum fac sa dispară neliniștea continua, frica?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: