Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Pentru a nu stiu cata oara multumesc dualtrax. Da, cu lacrimi in ochi iti spun: multumesc! Sa stii ca m-am rugat la Dumnezeu si eu cred ca el mi te-a adus in viata mea. Aparitia ta a jucat un rol deosebit de important pentru mine si cred ca pentru multi altii. Binele daruit de tine sper sa ti se intoarca inmiit. Sa ai parte de tot binele din lume!
buna dualtrax.si eu vreau s ati multumesc pentru ca datorita tie incep s ami revin si zi de zi este mai fericita.am inceput s ami retraiesc viata, de fapt nu...am o noua viata.nu sunt refacuta 100 %insa cand ma uit in urma Doamne prin ce chinuri groaznice am trecut.acum sunt cum nu se poate mai bine si atunci cand ma mai ia valul citesc mesajele tale.se poate trece peste aceste stari cu vointa noastra clar.asa cum putem gandi negativ.putem gandi si pozitiv.greseala pe care eu o faceam era ca pentru orice problema aparuta imediat ma panicam, ma gandeam la ce e mai rau..insa nu mai sunt asa..si daca cumva imi vine ideea rea (ptr ca nu e usor sa alungi ceva ce a fost setat numai pe negativ), imediat fug de ea si aduc gandul bun.Dumnezeu mi a scos acest forum in cale care mi a luminat creierul.Tot e schimbat in viata mea..pana si viata sexuala.sper sa nu va suparati ca am spus si de asta, insa credeti ma ca e mareeee diferenta intre ce am simtit in trecut si ce am reinceput sa simt.rog pe toti ce sunt pe acest forum si suferiti de anxietate si depresie sa cititi mesajele lui dualtrax si luati aminte ca se poate vindeca total.O zi frumoasa va doresc!
Multumesc si eu dualtrax pt toate mesajele pe care le-ai postat pe acest forum! Imi sunt de foarte mare ajutor...iti doresc tot binele din lume!
buna seara la toata lumea..vreau sa va spun ca de 3 luni am aceste stari si sunt groaznice..totul a inceput intr-o seara stand la TV cu sotia am simtit ca deotata ma ia o ameteala si mi se face rau dar foarte tare, m-am speriat enorm tzin s aprecizez ca sunt o persoana mai fricoasa din puctul asta de vedere, am inceput sa tremur si ma gandeam doar la moarte.pur si simplu imi era frica sa nu mor.Asta a fost prima seara cand a inceput calvaru de atunci au inceput si durerile in piep ameteli tremuram ganduri negre si la fel cum mai spunea cineva de aici ma trezeam dimineata si ma gandeam "ieri la ora trei m-a luat ameteala si au inceput starile azi o sa fie la fel?.iar cand se apropia ora trei parca asteptam sa vina incepeam sa tremur si la fel gandul de moarte gandul sa nu fie o boala grava.Dupa o saptamana m-am internat in spital la timisoara si mi-au facut acolo toate analizele.Surpriza a fost ca toate analizele au fost perfecte Ekg bun..pana si un RMN cerebral am facut sa scap de gandurile mele negative si la fel si RMN'u a iesit bn La externare doctorul mi-a spus Nu am ce tratament sa iti dau ptr ca starea ta e sufleteasca si sa incerc sa fac ceva ce imi place.Acum seara cand vine ma tem cel mai rau ptr. ca de cele mai multe ori atunci incep starile astea nu ca ziua m-as simti mai bine dar seara ii mult mai rau.am nevoie de un sfat adresat din partea voastra.va multumesc.si sanatate cat cuprinde ca deabia acum realizez ca asta este cel mai important lucru..
Dualtrax, nu o sa-ti spun multe, doar atat: Dumnezeu sa-ti dea sanatate, viata lunga si fericire tie si celor dragi tie! Datorita mesajelor tale mi-am capatat increderea in forta mea interioara, iar cartile recomandate de tine m-au facut sa-mi recapat cheful de viata. Mai am de lucru, dar e inspre bine.
Iti urez fericire!
Iti urez fericire!
Si eu am atacuri de panica de 6 luni de zile.
Alin Dumitru: Aceleasi simptome leam avut si eu. Tremur si ganduri de moarte iminenta.
Vladut si eu tot asa simt si am crezut ca numai mie mi se intampla, ca n-am mai vazut la nimeni asa ceva. Am avut senzatiile acelea de tremurat care au durat si mai bine de o ora, iar in ziua urmatoare partea din spate a bratului ma furnica cum dadeam sa pun mana. Atat de tare ma speriam si ma panicam si gandul ca ar mai putea urma inca unul ma ingrozea.
Sunt niste trairi f greu de suportat, dar mai ales de explicat.
Insa ai incredere ca va fi bine, mama mea zicea ca trebuie sa te obisnuiesti cu ele, ca si ea a trecut prin asa ceva. Nu stiu de pe forum care ce varsta aveti, dar mi-a spus si medicul ca odata cu inaintarea in varsta aceste simptome vor fi tot mai putin resimtite.
Doamne intareste-ne si da-ne putere sa facem fata tuturor incercarilor!
Mama mea cand era tanara ii spunea medicului ca ii este frica sa nu moara, iar medicul ii raspundea ca nu mori de asa ceva, dar nici bine nu te faci( pentru ca atunci nu se lucra cu psihicul omului, te lasa in voia sortii, nu aveai atatea informatii la indemana). Ce mi-a mai zis medicul este ca s-a facut un studiu si ca cei ca noi sunt cei mai longevivi oameni. Am dovada vie pe mama mea care bate 80 de ani azi maine si toata lumea o lauda ce bine se tine, desi viata nu a scutit-o de probleme. Asa ca fruntea sus ca mai avem 'de tras' daca tot se spune ca vom trai mult.
Sper sa va fie de ajutor ce am scris!
Sunt niste trairi f greu de suportat, dar mai ales de explicat.
Insa ai incredere ca va fi bine, mama mea zicea ca trebuie sa te obisnuiesti cu ele, ca si ea a trecut prin asa ceva. Nu stiu de pe forum care ce varsta aveti, dar mi-a spus si medicul ca odata cu inaintarea in varsta aceste simptome vor fi tot mai putin resimtite.
Doamne intareste-ne si da-ne putere sa facem fata tuturor incercarilor!
Mama mea cand era tanara ii spunea medicului ca ii este frica sa nu moara, iar medicul ii raspundea ca nu mori de asa ceva, dar nici bine nu te faci( pentru ca atunci nu se lucra cu psihicul omului, te lasa in voia sortii, nu aveai atatea informatii la indemana). Ce mi-a mai zis medicul este ca s-a facut un studiu si ca cei ca noi sunt cei mai longevivi oameni. Am dovada vie pe mama mea care bate 80 de ani azi maine si toata lumea o lauda ce bine se tine, desi viata nu a scutit-o de probleme. Asa ca fruntea sus ca mai avem 'de tras' daca tot se spune ca vom trai mult.
Sper sa va fie de ajutor ce am scris!
toate bune si frumoase...fara atacurid e panik de cateva luni...fara stari de anxietate de cateva sap..si de cateva zile ia r a inceput calvarul de cand am auzit de un copil mort de 15 ani de infarct deja ma dat peste cap, numai sunt om si mai rau ca azi au inceput iar atacurile de panik, am facut vreo4 numai azi, la fiecare junghi, durere si vad ca toate sunt pe stanga nu ma doare nimik pe dreapta, deja ma apuk transpiratia si asa de urate sunt atacurile de panik, ce urata e senzatia cand te gand ca poate mai ai un pic si cazi si numai esti.mai am o solutie si vreau sa cred ca poate ma ajuta si daca stie cineva si a mai facut asa...am aici la mine in zona un preot foarte cunoscut si foarte cautat din toata tara, ar deschide cartea si ar face slujbe si te poate ajuta sa scapi de rau...ma gand ca nu degeaba e si asa de cautat am intekles ca el te poate vindeca de asa frik si stare, si de multe altele, si deja a vb prietenul meu sa ma duc la el dumink, da park nu am curaj, dar spark mai am o speranta.toata lumea il lauda si daca ii spun la o baba ce stari am imi spune ca sigur am ceva de rau facut pe mine, nu cred ca vraji etc dar daca am sa ma mai simpt asa mult cred ca am sa ma gand si eu ca cineva imi vrea raul.a fost cineva pus intr-o situatie ca a mea?
Asta e culmea ca din punct de vedere medical nu avem nimic. Dar in perioadele de criza cand creadeam ca mor aveam tensiunea 12 cu 7.
La nivelul creierului mesajele nu se transmit cum trebuie din cauza serotoninei. De aceea ne simtim prost si aiurea.
Trebuie sa fim puternici sa trecem peste astea ca daca zicem in fiecare zi ca trebuie sa ne facem bine in continuu fara sa gandim negativ o sa fie totul ok
E exact ca la o masina daca o piesa lipseste nu merge masina. Asa e si organismu. E clar ca trebuie ajutat organismul cu medicamente da singur nu prea merge.
Vladut incearca sa iti inglobezi toate propozitiile intr-un singur post asa e civilizat nu face 12 posturi pt 12 propozitii. Ionela sfatul meu e sa lasi popii, babele etc si sa te apuci sa gandesti pozitiv si natural.
Evitati deciziile majore cat timp sunteti in valurile anxietatii, pana si renuntatul la vicii sa il faceti treptat, faceti tot posibilul sa va mentineti o gandire pozitiva, priviti ironic orice intamplare negativa care intervine in viata voastra, faceti haz de necaz, realizati ca ceea ce aveti voi e un simplu raspuns al creierului care va atentioneaza ca ati luat un drum gresit in ceea ce priveste gandirea in esenta a lucrurilor.
Starile de ameteala, 'cap in nori', maini si picioare moi etc sunt starile pe care le simtiti atunci cand traiti in interiorul vostru si va autoanalizati, asa ca astea din declansatori ai anxietatii ar trebui sa devina declansatori ai unei dispozitii mai bune.
Multi dintre voi ar trebui sa fie foarte motivati sa treaca peste anxietate, eu unul am avut niste stari groaznice si m-am confruntat cu mult mai multe 'simtome' decat majoritatea care imi scriu, viata mea devenise un cosmar insa acum daca ma uit in urma sincer... zambesc... anxietatea a fost piatra de temelie catre noua mea viata, o schimbare totala, ipohondria pe care o aveam de mic copil a disparut, fricile, fobiile la fel... tot visul urat si viziunea gresita asupra vietii pe care o aveam din copilarie mi-a fost schimbata in bine cu ajutorul anxietatii, fara ea nu realizam niciodata ca traiam pur si simplu murind fara sa ma bucur de viata...
Luati exemplu de la mine, vrei sa fii invingator mergi cu invingatorii daca vreunul nu e sigur pe el sau are conceptii de genul 'la mine e altceva, mie nu imi trece sau la mine e mai grav' sa ramana la mentalitatile lui, eu nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, cei care ma vor urma si imi vor asculta sfaturile sunt pe drumul cel bun.
Multa sanatate !
Evitati deciziile majore cat timp sunteti in valurile anxietatii, pana si renuntatul la vicii sa il faceti treptat, faceti tot posibilul sa va mentineti o gandire pozitiva, priviti ironic orice intamplare negativa care intervine in viata voastra, faceti haz de necaz, realizati ca ceea ce aveti voi e un simplu raspuns al creierului care va atentioneaza ca ati luat un drum gresit in ceea ce priveste gandirea in esenta a lucrurilor.
Starile de ameteala, 'cap in nori', maini si picioare moi etc sunt starile pe care le simtiti atunci cand traiti in interiorul vostru si va autoanalizati, asa ca astea din declansatori ai anxietatii ar trebui sa devina declansatori ai unei dispozitii mai bune.
Multi dintre voi ar trebui sa fie foarte motivati sa treaca peste anxietate, eu unul am avut niste stari groaznice si m-am confruntat cu mult mai multe 'simtome' decat majoritatea care imi scriu, viata mea devenise un cosmar insa acum daca ma uit in urma sincer... zambesc... anxietatea a fost piatra de temelie catre noua mea viata, o schimbare totala, ipohondria pe care o aveam de mic copil a disparut, fricile, fobiile la fel... tot visul urat si viziunea gresita asupra vietii pe care o aveam din copilarie mi-a fost schimbata in bine cu ajutorul anxietatii, fara ea nu realizam niciodata ca traiam pur si simplu murind fara sa ma bucur de viata...
Luati exemplu de la mine, vrei sa fii invingator mergi cu invingatorii daca vreunul nu e sigur pe el sau are conceptii de genul 'la mine e altceva, mie nu imi trece sau la mine e mai grav' sa ramana la mentalitatile lui, eu nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, cei care ma vor urma si imi vor asculta sfaturile sunt pe drumul cel bun.
Multa sanatate !
multumim dualtrax pe comentariile si optimismul tau, esti un exemplu demn de urmat si ai toata aprecierea din partea mea.schimbarile nu se fac imediat, necesita multa munca cu tine insuti..si da, ne concentram numai pe propria persoana, oare asta nu ne face egoisti??la tine cat timp a durat schimbarea?sunt unii, cei mai fericiti care se trezesc intr-o buna zi..si parca li se ia un val de pe ochi...totul se lumineaza, prinde contur, realizezi ca ai trait in intuneric si ca tu te-ai tinut prizonier..tu..tinut prizonier de propria frica imaginara..daca, daca daca..intrebari fara raspuns, intrebari care dealtfel nici n-ar trebui puse pt ca ele nu exista in realitate..de asta nu exista nici raspunsuri la ele...sper ca am fost cat de cat coerenta..va pup pe toti si sanatate maxima!
@:vladut23:este groaznic prin ce trecem dar poate ca impreuna noi intre noi cei cu problema (boala)asta poate reusim sa gasim o portita sa ne strecum si sa lasam in urma toate simptomele toate gandurile si sa fim din nou ca inainte.dupa cum am spus de 3 luni ma confrunt cu aceasta boala dar parca deja e prea mult dar mai cand vad ca alti sufera asa de ani de zile e groaznic..Vladut23 daca vrei si esti de acord mi-ar placea daca mi-ai da un id d mss sau eu pe al meu si sa putem vorbi sa ne descarcam macar cumva sa stiu ca vb cu o persoana care chiar ma intelege despre ce vb..multumesc.ne auzim.
Buna, sunt si eu in aceeasi situatie ca si voi de vreo 3 luni, nu am mai trait asa ceva pana acum si ma sperie ingrozitor.incerc in fiecare zi sa ma controlez uneori reusesc alteori nu dar sunt constienta ca e o lupta grea si indelungata, cum se spune un pas inainte si doi inapoi.Sper sa reusesc sa trec peste aceasta incercare a vietii pentru ca nu o pot numi altfel gandindu-ma ca e doar un mod prin care viata ma invata sa fiu mai puternica.
eu imi revenisem foarte bine, insa tata s a imbolnavit si e in spital, starile au reaparut, mi am dat seama cat de mult am gresit in trecut, cum luam orice lucru in extrem si l duceam la cote maxime de negativitate.si de data asta am reactionat la fel, insa mi am dat seama ca nu trebuie sa reactionez asa, nu vad rostul pentru care sa fiu atat de speriata de ce va urma, asa ca las totul in seama lui Dumnezeu si a medicilor si sa ma rog ca va fi bine.tare rau am gandit de mica, insa stiu acum cauza starilor mele si fac tot posibilul sa mi ghidez calea spre pozitivism si fericire, indiferent de ce mi rezerva viata.
la fel sunt si eu toate lucrurile marunte din viata mea m-au afectat si mai rau nu prea am spus nimanui m-am considerat destul de puternica pentru a reusi de una singura.si uite asa s-au adunat strop cu strop pana cand si eu am trecut prin aceeasi poveste cu tata si desi e bine Slava Domnului si au trecut cateva luni se pare ca s-au adunat prea multe si a fost prea mult pentru mine si am cedat. e foarte greu sa treci peste, cand te invadeaza toate acele stari:teama, neliniste, tristete etc. si fiecare zi e o lupta cu tine insuti, lupta pe care sper ca incet incet o voi castiga.
Mary ana, am observat ca ele singure la mine vin foarte rar, insa nu stiu eu exact cum sa procedez sa nu mi le aduc singura, pentru ca sunt zile intregi cand nu mai exista insa parca imi aduce cineva mereu aminte ca au fost in viata mea si parca mi le caut si nu ezita sa apara.tot singura le si indepartez, de asta te intreb pe tine Dualtrax cum sa procedez corect?
Ionela83, cand mai apar astfel de situatii, mai ales ca nu te privesc direct pe tine, TREBUIE, nu se exista sa nu poti, sa-ti dictezi creierului sa nu te mai gandesti la ele, sa le ignori. Inchipuie-ti ca la tenis ca vestea rea e mingea care vine spre tine si tu trebuie sa o lovesti cu racheta sa plece de la tine, ea iarasi va veni spre tine dar tu iar o vei lovi. Ce crezi ca eu am reactionat mai ok cand am citit ce ai scris tu? Nu dar mi-am propus sa nu dau importanta si am reusit. La fel poti si tu. Si nu te gandi ca si tu poti pati, pentru ca tu nu stii ce a avut acel copil. Suntem oameni nu pietre si este normal sa reactionam la stimulii din jur, depinde de noi daca vrem sa le facem culcus si sa-i crestem in ograda noastra. Hai ca putem, scutura-te de doua ori si revino-ti. Nici nu ai tu idee cat de puternici putem fi!
da multumesc ptr incurajari funditza, inseamna mult ptr mine, ca si pana acum am urcat si am coborat cu multe comentarii de aici si multe incurajari, desi iar acum sunt data peste cap...de ieri ma lovit o gripa puternik si urata, eu de fel nu racesc da acum uite ca m-am laudat degeaba si ma lovit si pe mine, si ma gand ca poate ca ieri am avut o zi agitata am mers mult pe jos, dupaia am fost undeva am mancat am baut un theraflu sinus, si dintr-o data am simtit cum imi batea inima in picioare si asa a batut toata noaptea am avut un puls care ma ingrijorat, 130 batai, si nu am inchis un ochi toata noaptea, nici un minut macar.acum sunt mai bine, am pulsul ink mare dar nu vreau sa mai pun mana pe tensiometru ca ala ma agita, cu el au inceput starile mele...acum daca imi poate spune cineva daca e normal sa bata asa repede inima pe o perioada asa lunga?vreau sa fiu bine, sa am linistea de dinainte cu o sapt, cand am fost foarte bine cateva sapt chiar, si ma apuk groaza cand ma gand ca asa pot pati mereu, cand ma ast mai putin...asta e dar nu ma las batuta, am sa trec si peste hopul asta ink odata si ink o data pana eu am sa devin mai puternik si atacurile or sa devina mai slabe...
Ionela83, nu e nici o problema daca ai un pulsul de 130/min pt o perioada mai lunga de timp. Este normal ca pulsul sa creasca si sa se mentina crescut atata timp cat noi suntem agitati/angoasati. Este o reactie firesca a organismului la starea noastra emotionala (adrenalina eliberata in exces determina cresterea pulsului). Stai linistita, nu vei pati nimic din cauza asta. O sa vezi ca daca te linistesti, o sa scada si pulsul. In plus, pulsul mai poate creste si din cauza febrei. Asa ca, daca ai avut si febra, datorita gripei, este perfect normal sa ai un puls mai accelerat...
multumesc ada ptr raspuns...da m-am gandit si eu ca de la febra plus ca aveam si frisoane si la felul cum tremuram era si normal sa creasca pulsul, sper in noaptea asta sa dorm bine, nu-mi mai masor tensiunea decat daca ma simt rau da asa eu ma simpt foarte bine, un pic racita da altceva nu, si nu am mortiv atat sa imi masor tens, unii la varsta mea nici nu stiu cat ar trebui sa fie indicele de tens normala sau multe alte lucruri de care eu deja sunt preocupata.incep iar cu inceputul, renunt la lucrurile care imi provoaca rau, gand pozitiva sau daca nu macar sa devin mai indiferenta.
dualtrax spune-mi te rog daca aveai si insomnii?? sau daca ai cateva sfaturi te rog mult sa le postezi.
buna dimineata, dupa ce ieri am avut o zi buna pot sa spun m-am simtit destul de bn in familie, in dimineata asta m-am trezit iar cu o stare de dicomfort in piept si parca nu am destul aer, am incercat sa adorm ca poate am zis ca trece dar nu am reusit.cine a mai avut simptomele astea va rog din suflet un sfat sa-mi alunge gandurile astea ce le am, ca daca am ceva grav, daca mor.va multumesc.
Buna Alin, de o saptamana am si eu probleme cu respiratia, dupa ce ma laudam unei prietene ca nu am mai avut de ani buni aceasta problema. Dupa cum spuneam anxietatea asta loveste de4 fiecare data cu altceva. In urma cu o luna aveam problema Ionelei cu pulsul crescut, nu puteam sa ma intorc in pat, nu puteam sa merg la baie fara sa ma chinuie pulsul. Am terminat cu el si acum m-a apucat respiratia. Chiar si acum cand iti scriu ma opresc sa pot sa oftez, sa iau aer mult in piept si simt ca nu ajunge pana unde trebuie, ma mai chinui inca o data si iar nu ajunge.Binenteles ca imi creeaza o stare de disconfort, poate chiar panica, dar asa cum a spus dualtrax incearca respiratia cubica si precis te scoate din starea asta. Dar trebuie sa promiti ca incerci. Eu am fost peste tot la medici cu problema respiratiei, mi s-au facut si probe functionale respiratorii care au iesit peste 100%, toata lumea zice ca sunt bine, dar eu mor cu zile. Nu se mai poate asa!
Iti promit eu ca iti revii si o sa poti respira normal. Nu te grabi cu respiratia! Incearca sa inspiri la un iterval cat mai mare de cand s-a produs expiratia!
Bafta!
Iti promit eu ca iti revii si o sa poti respira normal. Nu te grabi cu respiratia! Incearca sa inspiri la un iterval cat mai mare de cand s-a produs expiratia!
Bafta!
Pentru Ionela, este normal pulsul tau in situatia data. Trebuie sa-ti propui sa lasi deoparte tensiometru, pentru ca eu din cauza lui am facut atac de panica si am ajuns la urgenta. Ignora-l, ca si atunci cand erai copil. UITA-L!
Pentru linistea ta du-te si fa-ti un control la inima sa vezi ca totul e in regula. Eu am avut o durere in abdomen in partea dreapta timp de doi ani si intrebam pe toata lumea ce s-ar putea sa am, a fost groaznic dupa cum imi inchipuiam eu, pana intr-o zi cand mi-am facut un eco si mi s-a spus ca nu am nimic, ca sunt gaze si ca tot asa o sa ma mai doara dar sa nu-mi fac griji. Ei surpriza cea mai mare a fost ca incepand cu a doua zi NU M-A MAI DURUT! si sa tot fie vreo cici ani de atunci. La fel am patit si cu sanii. Pare incredibil si totsi am trait pe pielea mea experienta. Umblam pana de curand cu distonocalmul dupa mine(fiindca are propanolol in compozitie si scade pulsul) dar acum nu ma mai intereseaza si asta pentru ca am incercat sa iau ca pe ceva firesc cresterea pulsului. Noi il simtim si il facem mare PENTRU CA II ACORDAM IMPORTANTA. Fa-l sa fie neimportant si el nu te va mai necaji!
Apropo, pentru cine e interesat, am dat la tradus cartea The Panic Away.
Si vreau sa-ti mai spun ce te ajuta foarte bine. E vorba de medicamentul naturist 'stresclin complex' luat impreuna cu mane B6.
Imi aduc aminte cand eram mai copila si aveam aceste stari, dupa o cura injectabila cu gluconolactat de calciu si magneziu eram taaare bineee!
Va mai dau inca sugestii: capsule cu pulbere de catina sau ginseng, dar cu concentratie mare ( din acesta eu nu am luat) si asa cum spunea dualtrax luati ulei de peste in continuu vreo trei ani si o sa vedeti ca soarele va rasari si pe strada noastra!
Pentru linistea ta du-te si fa-ti un control la inima sa vezi ca totul e in regula. Eu am avut o durere in abdomen in partea dreapta timp de doi ani si intrebam pe toata lumea ce s-ar putea sa am, a fost groaznic dupa cum imi inchipuiam eu, pana intr-o zi cand mi-am facut un eco si mi s-a spus ca nu am nimic, ca sunt gaze si ca tot asa o sa ma mai doara dar sa nu-mi fac griji. Ei surpriza cea mai mare a fost ca incepand cu a doua zi NU M-A MAI DURUT! si sa tot fie vreo cici ani de atunci. La fel am patit si cu sanii. Pare incredibil si totsi am trait pe pielea mea experienta. Umblam pana de curand cu distonocalmul dupa mine(fiindca are propanolol in compozitie si scade pulsul) dar acum nu ma mai intereseaza si asta pentru ca am incercat sa iau ca pe ceva firesc cresterea pulsului. Noi il simtim si il facem mare PENTRU CA II ACORDAM IMPORTANTA. Fa-l sa fie neimportant si el nu te va mai necaji!
Apropo, pentru cine e interesat, am dat la tradus cartea The Panic Away.
Si vreau sa-ti mai spun ce te ajuta foarte bine. E vorba de medicamentul naturist 'stresclin complex' luat impreuna cu mane B6.
Imi aduc aminte cand eram mai copila si aveam aceste stari, dupa o cura injectabila cu gluconolactat de calciu si magneziu eram taaare bineee!
Va mai dau inca sugestii: capsule cu pulbere de catina sau ginseng, dar cu concentratie mare ( din acesta eu nu am luat) si asa cum spunea dualtrax luati ulei de peste in continuu vreo trei ani si o sa vedeti ca soarele va rasari si pe strada noastra!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 116Atac de panica?
- 11Dupa o cearta violenta cu bona copilului meu am facut un prim atac de pania
- 2153Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 31Cipralex, cat de bun este?
- 6anxietatea, lesin, glicemie scazuta, teama
- 9atac de panica puternic
- 5Batran dificil, Ajutor!
- 73Atac de panica si anxietate
- 1Anxietate, atacuri de panica si depresie SAU distonie neurovegetativa
- 2Anxietate
- 10Palpitaţii din senin, din somn?!?!
- 27Anxietate sau alta boala
- 4Probleme cu respiratie
- 6Depresie - anxietate
- 8Anxietate, ganduri rele, atacuri de panica
- 9Serlift pentru atacuri de panica. ma trezesc in continuare speriata și foarte obosita
- 30Atac de panica
- 9Multa vreme a trecut…..
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: