Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Buna seara, tuturor. Dupa sute de accesari disperate, cu maini tremurande, ale nenumaratelor forum-uri straine dedicate fenomenului de anxietate, depersonalizare si simptomelor sale, in cautarea unor raspunsuri si solutii, am decis astazi, intr-o stare destul de rar intalnita de liniste sufleteasca, sa caut si un forum romanesc pentru asta. Pentru mult timp am presupus inconstient ca ar fi un fenomen predominant vestic si vreau sa va spun ca m-a atins intr-un mod aparte sa citesc despre oameni care au trecut prin aceleasi stari ca si mine in propria-mi limba.
Pentru cine citeste acest mesaj in mijlocul unui atac de panica, fii fara grija. Nu innebunesti si probabil nu o sa mori chiar acum. Exista solutii si raspunsuri, vor veni si zile mai bune si starile de acum sunt temporare. Si episodul de acum, ca si celelalte, va trece. Un exercitiu de respiratie, un pic de atentie asupra mintii si acceptare a gandurilor ce-ti fulgera prin minte si vei fi mai bine.
O sa inchei aceasta introducere prin a va face un mic rezumat al experientelor mele cu anxietatea.
Dupa o adolescenta destul de...agitata, innecata in alcool si presarata cu tot felul de droguri, luate de multe ori in exces, am cazut intr-o depresie destul de lipicioasa. Aveam 20 si un pic de ani, lipsit de perspective de viitor, un creier destabilizat dpdv chimic si un anturaj care sub nicio forma nu m-ar fi putut ajuta sa devin un om mai bun. Singura solutie a fost sa fug in afara in bratele unei mame destul de dezamagite de odrasla ei. Acolo, dupa cateva luni de depresie cronica, in timp ce citeam o carte (Marti cu Morrie - Mitch Albom; destul de buna, o recomand cu drag), am dat de cuvantul "moarte" undeva pe parcursul ei. S-a instalat tahicardia, o durere in piept insuportabila si o stare de ameteala pe care nu o mai traisem pana atunci. Cum s-a intamplat cu multi dintre voi probabil, am ajuns la urgente unde am fost asigurat amiabil ca nu am nicio problema cu inima. Cine sa-i creada? Am ramas cu ideea fixa ca inima mea da rateuri pana cand, dupa multe analize, m-am convins ca e ok. Dar daca nu era inima, erau clar plamanii. Am fumat mii de tigari, are sens. Cand n-au fost nici plamanii, clar aveam ceva la cap. Atatea substante, m-am si lovit, sigur fac un atac cerebral. Doamne, nu ma lua inca ca-s prea tanar! Ei, au trecut multi ani de atunci, prea multi sa fii nevoit sa traiesti cu asa ceva. Am suferit stari de derealizare si depersonalizare in care lumea din jurul meu parea...ca un film si corpul meu nu era al meu. Fobii peste fobii, cea mai rea fiind o agorafobie ciudata care ma facea sa simt ca-mi cade lumea de sub picioare cand ma gaseam in spatii deschise. Am evitat zile de-a randul chiar sa si merg la magazin. Atacuri de panica declansate de la cei mai banali stimuli, cum ar fi textura smirghelului sau a cauciucului de pe coarnele de la bicicleta. Insomnii si atacuri de panica nocturne care chiar si acum nu prea ma lasa sa ma odihnesc linistit.
Nu pot pretinde ca sunt vindecat, am invatat cateva lucruri. Mici solutii, ce merge, ce nu merge, samd.
Am ajuns la concluzia, veridica sau nu, ca nu exista o solutie universala pentru toata lumea. Tine mult de personalitatea fiecaruia, inclinatii intelectuale, spirituale, mediul in care traim, etc.
In primul si-n primul rand, daca nu ai facut-o inca, fa-ti toate analizele necesare ca sa dezmintesti banuielile mintii tale ca ai suferi de cine stie ce maladie fatala. Atentie mare insa, sa nu dati intr-o ipohondrie nesatula care n-o sa fie multumita niciodata de rezultatele medicale. Cat despre medicatie, mi-au fost prescrise niste anxiolitice in afara (nu-mi amintesc numele) dar nu mi-au placut efectele si am renuntat la ele.
Daca esti o fire inclinata spre cunoastere si stiinta, citeste ce si cat poti despre caracterul psihologic al anxietatii. Exista sute de carti pe subiect si intelegerea fenomenului o sa permita mintii sa se detaseze de valurile de panica care o cuprind atat de des.
Meditatia, sub orice forma ar fi ea (rugaciune, meditatie budista, crosetat, tai chi sau mai stiu eu ce), o sa-ti permita sa te detasezi, incet, incet de tot ce ti se intampla, sa explorezi tot fenomenul si, in cele din urma, sa dizolvi toata structura asta mentala imbibata in panica. La inceput e foarte dificil, prea intens (imi amintesc un episod in care incercam sa meditez tremurand in fata unei morti ipotetice) dar in timp, chiar si un minut pe zi o sa duca la rezultate notabile.
Sport, sport, sport. Trebuie sa facem miscare in fiecare zi, chiar daca asta inseamna o plimbare prin gradina sau urcarea a 2 etaje o sa ajute enorm. Usurel la inceput ca daca bate inima prea repede ne panicam. Fiti atenti la pozitia in care stati, sa fie coloana dreapta. Tensiunea cervicala poate duce la ameteli care la randul lor cauzeaza atacuri de panica. Sa fie muschii relaxati, sa curga sangele cum trebuie. S-a stricat un pic costumul dar e usor reparabil.
Aveti grija la dieta. Recomand, pentru inceput, sa renuntati la cafea, alcool sau altfel de stimulante. Am observat imbunatari aproape imediate dupa ce am renuntat la cafea si mai apoi, la alcool.
In ultimul si probabil cel mai important rand: explorati ideea mortii. De murit, oricum murim dar daca reusim sa acceptam chestia asta pe deplin, in cel mai adanc sens al cuvantului, vom fi capabili sa traim viata cu adevarat. Repet, nu pretind ca sunt vindecat, inca am tot felul de episoade dar acum inteleg, chiar si in cele mai intunecate momente, ca acest urat prieten duce cu el posibilitatea de a ne transforma in oameni mai puternici, plini de compasiune si capabili sa infrunte toate greutatile vietii cu gratie si curaj.
Scuzati postarea lunga si siropoasa, a venit din inima.
Sa ne-auzim sanatosi, voiosi si cu bine!
Pentru cine citeste acest mesaj in mijlocul unui atac de panica, fii fara grija. Nu innebunesti si probabil nu o sa mori chiar acum. Exista solutii si raspunsuri, vor veni si zile mai bune si starile de acum sunt temporare. Si episodul de acum, ca si celelalte, va trece. Un exercitiu de respiratie, un pic de atentie asupra mintii si acceptare a gandurilor ce-ti fulgera prin minte si vei fi mai bine.
O sa inchei aceasta introducere prin a va face un mic rezumat al experientelor mele cu anxietatea.
Dupa o adolescenta destul de...agitata, innecata in alcool si presarata cu tot felul de droguri, luate de multe ori in exces, am cazut intr-o depresie destul de lipicioasa. Aveam 20 si un pic de ani, lipsit de perspective de viitor, un creier destabilizat dpdv chimic si un anturaj care sub nicio forma nu m-ar fi putut ajuta sa devin un om mai bun. Singura solutie a fost sa fug in afara in bratele unei mame destul de dezamagite de odrasla ei. Acolo, dupa cateva luni de depresie cronica, in timp ce citeam o carte (Marti cu Morrie - Mitch Albom; destul de buna, o recomand cu drag), am dat de cuvantul "moarte" undeva pe parcursul ei. S-a instalat tahicardia, o durere in piept insuportabila si o stare de ameteala pe care nu o mai traisem pana atunci. Cum s-a intamplat cu multi dintre voi probabil, am ajuns la urgente unde am fost asigurat amiabil ca nu am nicio problema cu inima. Cine sa-i creada? Am ramas cu ideea fixa ca inima mea da rateuri pana cand, dupa multe analize, m-am convins ca e ok. Dar daca nu era inima, erau clar plamanii. Am fumat mii de tigari, are sens. Cand n-au fost nici plamanii, clar aveam ceva la cap. Atatea substante, m-am si lovit, sigur fac un atac cerebral. Doamne, nu ma lua inca ca-s prea tanar! Ei, au trecut multi ani de atunci, prea multi sa fii nevoit sa traiesti cu asa ceva. Am suferit stari de derealizare si depersonalizare in care lumea din jurul meu parea...ca un film si corpul meu nu era al meu. Fobii peste fobii, cea mai rea fiind o agorafobie ciudata care ma facea sa simt ca-mi cade lumea de sub picioare cand ma gaseam in spatii deschise. Am evitat zile de-a randul chiar sa si merg la magazin. Atacuri de panica declansate de la cei mai banali stimuli, cum ar fi textura smirghelului sau a cauciucului de pe coarnele de la bicicleta. Insomnii si atacuri de panica nocturne care chiar si acum nu prea ma lasa sa ma odihnesc linistit.
Nu pot pretinde ca sunt vindecat, am invatat cateva lucruri. Mici solutii, ce merge, ce nu merge, samd.
Am ajuns la concluzia, veridica sau nu, ca nu exista o solutie universala pentru toata lumea. Tine mult de personalitatea fiecaruia, inclinatii intelectuale, spirituale, mediul in care traim, etc.
In primul si-n primul rand, daca nu ai facut-o inca, fa-ti toate analizele necesare ca sa dezmintesti banuielile mintii tale ca ai suferi de cine stie ce maladie fatala. Atentie mare insa, sa nu dati intr-o ipohondrie nesatula care n-o sa fie multumita niciodata de rezultatele medicale. Cat despre medicatie, mi-au fost prescrise niste anxiolitice in afara (nu-mi amintesc numele) dar nu mi-au placut efectele si am renuntat la ele.
Daca esti o fire inclinata spre cunoastere si stiinta, citeste ce si cat poti despre caracterul psihologic al anxietatii. Exista sute de carti pe subiect si intelegerea fenomenului o sa permita mintii sa se detaseze de valurile de panica care o cuprind atat de des.
Meditatia, sub orice forma ar fi ea (rugaciune, meditatie budista, crosetat, tai chi sau mai stiu eu ce), o sa-ti permita sa te detasezi, incet, incet de tot ce ti se intampla, sa explorezi tot fenomenul si, in cele din urma, sa dizolvi toata structura asta mentala imbibata in panica. La inceput e foarte dificil, prea intens (imi amintesc un episod in care incercam sa meditez tremurand in fata unei morti ipotetice) dar in timp, chiar si un minut pe zi o sa duca la rezultate notabile.
Sport, sport, sport. Trebuie sa facem miscare in fiecare zi, chiar daca asta inseamna o plimbare prin gradina sau urcarea a 2 etaje o sa ajute enorm. Usurel la inceput ca daca bate inima prea repede ne panicam. Fiti atenti la pozitia in care stati, sa fie coloana dreapta. Tensiunea cervicala poate duce la ameteli care la randul lor cauzeaza atacuri de panica. Sa fie muschii relaxati, sa curga sangele cum trebuie. S-a stricat un pic costumul dar e usor reparabil.
Aveti grija la dieta. Recomand, pentru inceput, sa renuntati la cafea, alcool sau altfel de stimulante. Am observat imbunatari aproape imediate dupa ce am renuntat la cafea si mai apoi, la alcool.
In ultimul si probabil cel mai important rand: explorati ideea mortii. De murit, oricum murim dar daca reusim sa acceptam chestia asta pe deplin, in cel mai adanc sens al cuvantului, vom fi capabili sa traim viata cu adevarat. Repet, nu pretind ca sunt vindecat, inca am tot felul de episoade dar acum inteleg, chiar si in cele mai intunecate momente, ca acest urat prieten duce cu el posibilitatea de a ne transforma in oameni mai puternici, plini de compasiune si capabili sa infrunte toate greutatile vietii cu gratie si curaj.
Scuzati postarea lunga si siropoasa, a venit din inima.
Sa ne-auzim sanatosi, voiosi si cu bine!
Buna Tavi! Ce fain ai scris! Eu ma numar printre fericitii care nu au apelat la medicamente, si bine am facut, caci, din cate citesc pe aici, nu e mare diferenta nici cu tratament. In schimb, m-a ajutat f mult sportul, acum 1 an fix imi faceam curaj sa merg la sala. Inca mai am si eu episoade de panica, in supermarketuri, dar le depasesc singura, imi dau 2 palme si-mi revin... sanatate tuturor, sa auzim de bine!
Buna, Tavi ! Cred ca mai bine de-atat nu puteai scrie...
Mai vrem sa ne impartasesti din experienta ta si sa dea Dumnezeu sa ne facem bine ! Probabil ca, in functie de firea fiecaruia/fiecareia, putin anxiosi/anxioase vom fi tot timpul.
Eu iau medicatie, recunosc ca m-a ajutat f mult, dar ma obsedeaza gandul sa nu mi se faca rau la cea mai mica senzatie fizica ce provoaca disconfort.
Sa auzim de bine !
Mai vrem sa ne impartasesti din experienta ta si sa dea Dumnezeu sa ne facem bine ! Probabil ca, in functie de firea fiecaruia/fiecareia, putin anxiosi/anxioase vom fi tot timpul.
Eu iau medicatie, recunosc ca m-a ajutat f mult, dar ma obsedeaza gandul sa nu mi se faca rau la cea mai mica senzatie fizica ce provoaca disconfort.
Sa auzim de bine !
Tavi..cum te ai vindecat de depersonalizare? Sau povesteste mi cum a fost procesul dexrevenire
@Maria just me
Buna Maria. Nu am scapat in intregime, inca am momente in care mainile nu-s ale mele (in special cand nu ma odihnesc cum trebuie sau cand sunt expus la lumini fluorescente; n-am idee de ce se-ntampla cu chestia din urma), dar ce am inteles e ca depersonalizarea si derealizarea sunt cauzate de prea multe atacuri de panica. Corpul tau devine supradozat de adrenalina si intra intr-un soi de "fail-safe mode". Suprastimularea iti forteaza creierul sa creada ca esti mereu in pericol si de aici apar si senzatiile de detasare, menite sa te protejeze de fapt. In cazul asta, cel mai bun curs de actiune ramane sa controlam reactivitatea noastra la aceste senzatii. Cand se intampla, repeta-ti ca nu esti in pericol, ca ai trecut prin asta de zeci de ori si probabilitatea sa se intample ceva rau e minima, avand in vedere experientele anterioare. In cazul unor episoade severe, recomand sa reduci stimulii senzoriali. Inchide lumina, stai intinsa si cauta sa-ti distragi atentia cu ceva. Daca circumstantele nu-ti permit, spala-te cu apa rece, fa un exercitiu de respirate, in principiu fa tot ce poti ca sa limitezi reactia anxioasa la simptomele astea ciudate. Vorbeste despre asta cu oameni care inteleg si citeste despre alte experiente similare. Daca faci asta o sa treci printr-un proces de deconstructie al fenomenului care o sa-ti permita sa-l tratezi mai rational si mai putin influentata de frica. In timp, pe masura ce anxietatea se va diminua, vor disparea si simptomele de derealizare. Redu factorii de stres si nu cauta sa te ascunzi de ce ti se intampla, incearca sa-ti explorezi mintea cu cat de mult curaj ai in tine.
Schimba caracterul dialogului interior. In loc sa te gandesti ca senzatiile prin care treci sunt sinonime cu fatalitatea, spune-ti ca creierasul tau frumos si-a destabilizat un pic chimia si ai ametit nitel. Deh, trece si asta.
Repet, sunt de parere ca fiecare proces de vindecare tine de individ, tu trebuie sa gasesti solutiile care ti se potrivesc. E un proces de durata, faci 5 pasi inainte si 4.7 inapoi, dar cu persistenta sunt convins ca putem ajunge la un liman.
Sa ne auzim bine si linistitii. Mult succes.
Buna Maria. Nu am scapat in intregime, inca am momente in care mainile nu-s ale mele (in special cand nu ma odihnesc cum trebuie sau cand sunt expus la lumini fluorescente; n-am idee de ce se-ntampla cu chestia din urma), dar ce am inteles e ca depersonalizarea si derealizarea sunt cauzate de prea multe atacuri de panica. Corpul tau devine supradozat de adrenalina si intra intr-un soi de "fail-safe mode". Suprastimularea iti forteaza creierul sa creada ca esti mereu in pericol si de aici apar si senzatiile de detasare, menite sa te protejeze de fapt. In cazul asta, cel mai bun curs de actiune ramane sa controlam reactivitatea noastra la aceste senzatii. Cand se intampla, repeta-ti ca nu esti in pericol, ca ai trecut prin asta de zeci de ori si probabilitatea sa se intample ceva rau e minima, avand in vedere experientele anterioare. In cazul unor episoade severe, recomand sa reduci stimulii senzoriali. Inchide lumina, stai intinsa si cauta sa-ti distragi atentia cu ceva. Daca circumstantele nu-ti permit, spala-te cu apa rece, fa un exercitiu de respirate, in principiu fa tot ce poti ca sa limitezi reactia anxioasa la simptomele astea ciudate. Vorbeste despre asta cu oameni care inteleg si citeste despre alte experiente similare. Daca faci asta o sa treci printr-un proces de deconstructie al fenomenului care o sa-ti permita sa-l tratezi mai rational si mai putin influentata de frica. In timp, pe masura ce anxietatea se va diminua, vor disparea si simptomele de derealizare. Redu factorii de stres si nu cauta sa te ascunzi de ce ti se intampla, incearca sa-ti explorezi mintea cu cat de mult curaj ai in tine.
Schimba caracterul dialogului interior. In loc sa te gandesti ca senzatiile prin care treci sunt sinonime cu fatalitatea, spune-ti ca creierasul tau frumos si-a destabilizat un pic chimia si ai ametit nitel. Deh, trece si asta.
Repet, sunt de parere ca fiecare proces de vindecare tine de individ, tu trebuie sa gasesti solutiile care ti se potrivesc. E un proces de durata, faci 5 pasi inainte si 4.7 inapoi, dar cu persistenta sunt convins ca putem ajunge la un liman.
Sa ne auzim bine si linistitii. Mult succes.
@silviaconti Fii atenta la dureri, la senzatii, doar stai cu ele si observa-le. In cazul in care ti-ai facut analize si au iesit negative, gandeste-te ca e improbabil ca durerile sa fie cauza unei maladii incurabile si in timp, mintea ta n-o sa mai interpreteze totul ca fiind fatal si o sa revina la normal. Imi amintesc cand durerile de mana stanga (cauzate de altfel de faptul ca am avut incheietura rupta si e mai sensibila la frig), erau echivalente cu un atac de cord. Saraca mea inimioara se-ntreba, probabil: "Ce are bolovanul asta cu mine, imi fac treaba destul de bine". Lasa-ti inima sa bata, plamanii sa respire si orice alt fel de senzatii corporeale sa-si urmeze cursul natural. E doar o disfunctie a mintii si daca o convingi ca totul e ok, n-o sa se mai agite atata.
@Sue-cea-creata Haha, si pe mine inca ma ating supermarketurile. Cred ca e o combinatie de lumini si agitatie care declanseaza reactiile astea. Am ajuns sa-mi fac cumparaturile in mai putin timp decat stateam la coada, doar ca sa ma trezesc acasa ca nu prea am cu ce sa fac mancare :))
@Sue-cea-creata Haha, si pe mine inca ma ating supermarketurile. Cred ca e o combinatie de lumini si agitatie care declanseaza reactiile astea. Am ajuns sa-mi fac cumparaturile in mai putin timp decat stateam la coada, doar ca sa ma trezesc acasa ca nu prea am cu ce sa fac mancare :))
Mulțumim mult, Tavi ! Te rugam sa mai scrii, ne faci tare bine cu sfaturile tale !
Hahaha! Si eu la fel! Dar am observat ca daca gasesc vreo bluzita draguta, sau ceva care sa-mi distraga atentia, pun in cos si dispare atacul !
Multumesc Tavi. Eu am zile in care imi dispare dp, zile cand reapare pt niste ore, sau am stari proaste, sau cap greu.
Pt brain fog asta am luat un supliment tonotil n.
Atacuri de panica nu mai fac. Gandurile mi le gestionez greu, ma obsedeaza ideea ca innebunesc...
Frica ca n o sa mi revin niciodata complet etc...
Pt brain fog asta am luat un supliment tonotil n.
Atacuri de panica nu mai fac. Gandurile mi le gestionez greu, ma obsedeaza ideea ca innebunesc...
Frica ca n o sa mi revin niciodata complet etc...
Aaa si aia cu luminile fluorescente toata lumea cu dp o are..
Pe mine ma duce cu gandul ca ceva la creierutul nostru s a deranjat.
Ma gandesc numai ca astfel de triggeri sunt intalniti si la epilepsie.
Pe mine ma duce cu gandul ca ceva la creierutul nostru s a deranjat.
Ma gandesc numai ca astfel de triggeri sunt intalniti si la epilepsie.
@Maria
Atunci ramane sa-ti gestionezi continutul mental. Desi atacuri de panica full-blown nu mai exista, gandurile astea obsesive tot iti induc o stare de neliniste care declanseaza starea disociativa. Cand se intampla, priveste-o fara frica si va inceta sa subziste. Am observat ca o stare de atentie nepasatoare, complet lipsita de judecata, iti ingaduie cu mai multa usurinta sa te linistesti. Mintile noastre-s obosite de atata fuga si teama de tot din universul nostru si are nevoie de indrumare ca sa se poata relaxa.
Uite, in cazul meu, cand se intampla sa intru intr-o stare de derealizare, urma ca tot restul zilei sa bajbai panicat prin ce aveam de facut, pana in momentul cand adormeam epuizat. Ma trezeam deprimat, imi fugeau tot felul de ganduri prin cap care continuau cercul vicios. Am avut saptamani legate in care m-am simtit asa. Odata ce am reusit sa permit gandurilor sa se manifeste fara sa fiu atat de prins in ele, am devenit si mai capabil sa controlez continutul lor. In ultima vreme cand simt ca ma izbeste un episod de genul, desi senzatia de disconfort e cam la fel de mare ca la inceput, pot sa ii dau voie sa existe fara sa ma influenteze prea mult, chiar daca dureaza si cateva ore.
P.S.
Multumesc pentru aprecieri, si voi imi faceti tare bine.
Atunci ramane sa-ti gestionezi continutul mental. Desi atacuri de panica full-blown nu mai exista, gandurile astea obsesive tot iti induc o stare de neliniste care declanseaza starea disociativa. Cand se intampla, priveste-o fara frica si va inceta sa subziste. Am observat ca o stare de atentie nepasatoare, complet lipsita de judecata, iti ingaduie cu mai multa usurinta sa te linistesti. Mintile noastre-s obosite de atata fuga si teama de tot din universul nostru si are nevoie de indrumare ca sa se poata relaxa.
Uite, in cazul meu, cand se intampla sa intru intr-o stare de derealizare, urma ca tot restul zilei sa bajbai panicat prin ce aveam de facut, pana in momentul cand adormeam epuizat. Ma trezeam deprimat, imi fugeau tot felul de ganduri prin cap care continuau cercul vicios. Am avut saptamani legate in care m-am simtit asa. Odata ce am reusit sa permit gandurilor sa se manifeste fara sa fiu atat de prins in ele, am devenit si mai capabil sa controlez continutul lor. In ultima vreme cand simt ca ma izbeste un episod de genul, desi senzatia de disconfort e cam la fel de mare ca la inceput, pot sa ii dau voie sa existe fara sa ma influenteze prea mult, chiar daca dureaza si cateva ore.
P.S.
Multumesc pentru aprecieri, si voi imi faceti tare bine.
Eu nici nu stiu ce sa mai fac cateva saptamani e bine si apoi imi vine frica de la orice gand sau de la ce visez noaptea, tot ma gandesc ce o fi insemnand.Cateodata cred ca sunt ceva duhuri rele poate ar trebui sa aduc un preot sa imi sfinteasca casa.Uneori imi apare frica asa din senin ca poate o sa mor.Viata mea e un Horror de cand au inceput ataccurile ee panica.
Buna tuturor,
Ptr cateva zile sotul meu e plecat in afara tarii
...cum a plecat deja a inceput panica gandurile..in fine am incercat sa ma controlez..azi noapte nu am adormit cum incepusem sa imi revin cu somnul.. nu am dormit pana la 4 cred ca era ceasul..la care ma durea si maseaua cu tot cu ureche.. am fost foarte agitata de nu m'a luat somnul.
Deja a inceput iar gandul acela ca voi innebuni si ca voi face ceva rau si gata..parca vad lucrul astaa din exterior...e de la anxietate??
Ptr cateva zile sotul meu e plecat in afara tarii
...cum a plecat deja a inceput panica gandurile..in fine am incercat sa ma controlez..azi noapte nu am adormit cum incepusem sa imi revin cu somnul.. nu am dormit pana la 4 cred ca era ceasul..la care ma durea si maseaua cu tot cu ureche.. am fost foarte agitata de nu m'a luat somnul.
Deja a inceput iar gandul acela ca voi innebuni si ca voi face ceva rau si gata..parca vad lucrul astaa din exterior...e de la anxietate??
Clar anxietate. Nu aveti nimic din plante pe acasa?
Buna seara! Cu scuzele de rigoare, revin cu intrebarea pt fetele ce iau serlift daca au avut sangerari vaginale! Multumesc mult!
Maria just me..
Am 20 de zile de cand am reluat seroxat..imi revenisem.. dar cum a plecat al meu gata..
Am 20 de zile de cand am reluat seroxat..imi revenisem.. dar cum a plecat al meu gata..
Dragii mei, s a creat un grup de sustinere pe whats up, aici raspunsurile vin mai greu. Sunt oameni care si au revenit din anxietate, dpdr si care vor sa ajute, cu sfaturi, materiale, o vorba buna. Cine vrea sa se alature, lasati mi nr de tel in mesaj privat.
Buna,
As dori sa intru si eu in grupul vostru de pe WhatsApp.
Din pacate, traiesc si eu de mult timp aceleasi experiente ca si voi si, desi imi pare rau de voi ca si de mine de altfel, ma simt intr un fel mai usurata ca mai sunt si alti "nebuni" ca mine. Poate ne ajutam reciproc.
Am lasat numarul de telefon in privat.
Mulțumesc!
As dori sa intru si eu in grupul vostru de pe WhatsApp.
Din pacate, traiesc si eu de mult timp aceleasi experiente ca si voi si, desi imi pare rau de voi ca si de mine de altfel, ma simt intr un fel mai usurata ca mai sunt si alti "nebuni" ca mine. Poate ne ajutam reciproc.
Am lasat numarul de telefon in privat.
Mulțumesc!
eu am postat pe site dar la alta tema cum m-am vindecat de anxietate si atacuri de panica cu tot felul de simtome.Am facut o terapie timp de o luna, la distanta, Am primit tehnici pe email, le-am lucrat impreuna la telefon.Terapia consta in gasirea cauzelor care produc aceste simptome, (amintiri, fapte, frici, emotii negative, ganduri, mahniri etc) apoi eliberarea lor stergerea lor printr-o tehnica, inlocuirea gandurilor negative in pozitive printr-o alta tehnica, echilibrarea fizica si mentala emotionala, stergerea din subconstient a crezurilor mele de teama, neputinta, neicredere in mine frica de boala, de moarte, etc) prin alte metode.Ideea este ca eu singura am lucrat pe mine, cu mintea si cu sufletul meu.Nu as fi stiut singura cum sa scap de anxietate si atacuri de panica dar cu ajutor specializat (terapeut), nu medicamente nu ceaiuri sau suplimente, doar eu am lucrat cu gandurile si sufletul, dupa metode clare.Totul e in minte desi nimeni nu recunoaste sau nu gaseste singur cauzele, Nu fac reclama nimanui, scriu doar sa stiti ca sunt terapeuti specializati in aceste anxietati.Daca nu gasiti, imi puteti scrie sa va indrum catre cine m-a ajutat pe mine sa scap, Si eu am primit indrumare de la altcineva si doresc cumva sa multumesc oferind si eu altcuiva.Va doresc sanatate
Am 22 de ani, sunt anxios de cand ma stiu, mi-e teama sa socializez cu persoanele pe care nu le cunosc, acum trec prin atacuri de panica, sunt mai anxios ca niciodata si imi vâjâie capul, noroc ca am dat peste acest forum, citind unele postari m-am mai linistit, dar imi revin iar starile. Cand am terminat liceul am fost dat afara din casa de "tatal vitreg" m-am chinuit singur sa stau cu chirie la modul ca imi era frica ca o sa raman fara loc de munca si nu voi mai avea bani sa platesc chiria, la munca eram foarte speriat, dupa jumate de an m-a ajutat cineva sa plec in strainatate unde am lucrat 3 ani, am stat prea mult singur pe acolo si m-am intors in tara, mi-am luat apartament, tin sa mentionez ca sunt o persoana onesta dar nu cred ca ma ajuta cu ceva, acum nu mai am foarte multi bani deci trebuie sa-mi caut un job si nu ma simt in stare, n-am curaj sa-mi fac o prietena si toata lumea pune presiune pe mine pe tema asta. Nu mai am incredere in mine, cred ca toata viata o sa raman un singuratic, sunt foarte speriat, mi-am propus sa fac multe inainte sa ma intorc in tara, dar mi-am dat seama ca sunt speriat si nu sunt in stare de nimic, nu cred ca mai are vreun rost viata mea, singur nu pot sa lupt cu asta, acum nici nu mai vreau, nu ma simt in stare, mi se pare imposibil. Am incercat sa ma sinucid de cateva ori dar n-am putut sa o duc pana la capat, vreau sa adorm si sa nu ma mai trezesc niciodata.
Intrati pe Grupul de suport Depresia e buna, de pe Facebook si nu va mai ganditi la moarte. Ati realizat o multime de lucruri pina la varsta aceasta. Ar trebui sa fiti mandru de dv.
Nu am apucat sa citesc cazurile de pe forum, sunt foarte multe, deci nu stiu daca ce o sa spun s a mai spus sau dezbatut.
Pentru probleme de anxietate, depresie, chiar schizofrenie se pot obtine rezultate foarte bune utilizand vitamin b3 sau niacin sau acid nicotinic.
Dozele de la care niacin isi face simtita prezenta sunt aproximativ 500 mg, asta din experienta personala si acatorva personae care au incercat.
Niacin sau vitamin b3 in anumite dozari, chiar daca este vorba de megadoze are indicatii foarte bune pe multe afectiuni, exista destula documentatie pe net, foarte bun in scaderea colesterolului si a trigliceridelor.
Prezinta efectul de flush, in general la doze de peste 200 mg, in sensul inrosirii pielii, senzatii de mancarime sau usturime, caldura puternica, etc senzatii tari cum ar veni care dureaza pana la 30 de minute.
Ca o paranteza, sunt multi care cumpara niacin de pe amazon doar pentru efectul de flush, probabil li se pare interesant.
In privinta efectului pe anxietate si depresie, acesta este recunoscut, exista documentatie suficienta, practice efectul se simte imediat, starea general e cu totul alta si dureaza cateva ore.
Si foarte important pentru cine doreste sa incerce, efectul de flush maxim se obtine cand se ia niacin pe stomacul gol cu 250 sau 300 ml de apa.
Efectul de flush sau mai simplu inrosirea pielii incepe de la cap si continua pe gat, abdomen ajungand in final la picioare, ca effect al dilatatiei vaselor de sange.
Dupa ce am inceput sa iau acest niacin pentru anxietate si cholesterol, am discutat si cu un doctor, stia despre ce este vorba si mi a zis ca are o parere buna despre niacin in megadoze.
Vorbim de 500 mg la 3000 mg pe zi, dozele recomandate in anxietate si cholesterol, triglyceride.
Pentru schizofrenie dozele sunt mult mai mari, aici trebuie discutat cu doctori specializati, dozele sunt de 25 000 mg pe zi, in conditiile in care doza de niacin pe care o luam zilnic din mancare este de aproximativ 10 mg.
Pentru probleme de anxietate, depresie, chiar schizofrenie se pot obtine rezultate foarte bune utilizand vitamin b3 sau niacin sau acid nicotinic.
Dozele de la care niacin isi face simtita prezenta sunt aproximativ 500 mg, asta din experienta personala si acatorva personae care au incercat.
Niacin sau vitamin b3 in anumite dozari, chiar daca este vorba de megadoze are indicatii foarte bune pe multe afectiuni, exista destula documentatie pe net, foarte bun in scaderea colesterolului si a trigliceridelor.
Prezinta efectul de flush, in general la doze de peste 200 mg, in sensul inrosirii pielii, senzatii de mancarime sau usturime, caldura puternica, etc senzatii tari cum ar veni care dureaza pana la 30 de minute.
Ca o paranteza, sunt multi care cumpara niacin de pe amazon doar pentru efectul de flush, probabil li se pare interesant.
In privinta efectului pe anxietate si depresie, acesta este recunoscut, exista documentatie suficienta, practice efectul se simte imediat, starea general e cu totul alta si dureaza cateva ore.
Si foarte important pentru cine doreste sa incerce, efectul de flush maxim se obtine cand se ia niacin pe stomacul gol cu 250 sau 300 ml de apa.
Efectul de flush sau mai simplu inrosirea pielii incepe de la cap si continua pe gat, abdomen ajungand in final la picioare, ca effect al dilatatiei vaselor de sange.
Dupa ce am inceput sa iau acest niacin pentru anxietate si cholesterol, am discutat si cu un doctor, stia despre ce este vorba si mi a zis ca are o parere buna despre niacin in megadoze.
Vorbim de 500 mg la 3000 mg pe zi, dozele recomandate in anxietate si cholesterol, triglyceride.
Pentru schizofrenie dozele sunt mult mai mari, aici trebuie discutat cu doctori specializati, dozele sunt de 25 000 mg pe zi, in conditiile in care doza de niacin pe care o luam zilnic din mancare este de aproximativ 10 mg.
Buna,
Va spun si eu povestea mea in cateva randuri. Totul a început în urmă cu 6 luni eram la mare, cand intr o dimineata m am trezit cu ameteala si stari de voma chiar vomitat. De aici a urmat o serie de investigatii in prima faza s a pus pe seama unei spondiloza ca am stat in soare sedii nu prea am prins soare in perioada aceea. A urmat un lung șir de investigatii doua tomografe un angio rmn, fizioterapie, chinetoterapie, control cardiologie, oftalmologie, orl, analize, totul este in regula nu am nimic doar eu nu sunt bine. În urma cu o luna am mers la psihiatru era ultima solutie, acum iau tratament cu escitalopram, anxiar si betaserc. Mentionez ca am o lună și 4 zile de tratament in unele zile sunt mai bine dar in altele nu. Gandesc pozitiv nu am avut niciodată alte gânduri, dar nu scap de amețeala si o stare de neliniște în corp. De atacurile de panica eu am scapat cat de cat incerc sa le controlez atunci când cred eu ca vin. A mai luat cineva acest tratament si dupa cat timp isi face efectul Bine?
Va multumesc
Va spun si eu povestea mea in cateva randuri. Totul a început în urmă cu 6 luni eram la mare, cand intr o dimineata m am trezit cu ameteala si stari de voma chiar vomitat. De aici a urmat o serie de investigatii in prima faza s a pus pe seama unei spondiloza ca am stat in soare sedii nu prea am prins soare in perioada aceea. A urmat un lung șir de investigatii doua tomografe un angio rmn, fizioterapie, chinetoterapie, control cardiologie, oftalmologie, orl, analize, totul este in regula nu am nimic doar eu nu sunt bine. În urma cu o luna am mers la psihiatru era ultima solutie, acum iau tratament cu escitalopram, anxiar si betaserc. Mentionez ca am o lună și 4 zile de tratament in unele zile sunt mai bine dar in altele nu. Gandesc pozitiv nu am avut niciodată alte gânduri, dar nu scap de amețeala si o stare de neliniște în corp. De atacurile de panica eu am scapat cat de cat incerc sa le controlez atunci când cred eu ca vin. A mai luat cineva acest tratament si dupa cat timp isi face efectul Bine?
Va multumesc
buna migu! asa a inceput si la mine nebunia, tot cu o stare profunda de ameteala doar ca in 2013, mi am revenit 80 %', ameteala cred ca a durat cam un an dar eu nici nu am fost la psihiatru, mie la analizele de sange mi a iesit lipsa de magneziu, nu stiu dc asta a fost cauza dar vreo 2 ani m am simtit groaznic, am trecut prin fel de fel de stari, frici si obsesii din de jn ce mai diverse. acum sunt ok, nu perfect dar functionez, dc esti curios poti sa citessti postrile mele vechi 2013 2014 sub numele de santi.
Salutare. In urma cu 2 luni am avut ceva probleme cu ochii ( conjunctivita ) tot gandinduma si citind pe internet fel si fel de prostii a inceput primul atac de panica : nod in gat, ameteala, tahicardie, simptime de lesin, dimineata ma trezeam speriat, tremurand, mi se facea frica ca voi.pati ceva, inima incepea sa bata foarte tare, eram foarte ametit etc etc etc.
Am inceput cu analizele la inima, ochi, sange, abdomen, si asa mai departe. Am inceput sa iau magneb6 si vitamax si sunt mai bine doar k nu pot scapa de ameteala ( ca dupa bautura ) si parca mereu am o tristete in suflet ma simt.foarte trist si singur nu mai am incredere in mine. Scz nu prea ma pricep la explicat asa de bine. Daca ma poate ajuta cinevaa sau imi poate fi dr ajutor cu ceva sfaruri as fi foarte recunoscator. Multumesc !!!!
Am inceput cu analizele la inima, ochi, sange, abdomen, si asa mai departe. Am inceput sa iau magneb6 si vitamax si sunt mai bine doar k nu pot scapa de ameteala ( ca dupa bautura ) si parca mereu am o tristete in suflet ma simt.foarte trist si singur nu mai am incredere in mine. Scz nu prea ma pricep la explicat asa de bine. Daca ma poate ajuta cinevaa sau imi poate fi dr ajutor cu ceva sfaruri as fi foarte recunoscator. Multumesc !!!!
ia in continuare magneziu, o sa treaca si ameteala, ai rabdare, am trecut prin asta si mi am revenit, nu te astepta la minuni de pe o zi pe alta, este nevoie de timp, in cazul meu un an si. la inceput este mai greu, te sperii ca nh sti despre ce este vorba, dupa te inveti cu simptomele si o sa ti fie mai usor. nu te descuraja
Buna Santinou, analizele mele sunt ok nu am lipsa de nimic, am fost si la București la spitalul Panduri Orl eu fiind din Craiova si am facut acele teste pt ameteala si au iesit ok deci este pe fond nervos de stres acumulat in timp si mi a zis sa continui cu tratamentul dat de psihiatru ca este ok. Este nevoie de răbdare mi au zis toți medicii si sa lucrez eu cu mine in acest sens. Sper ca intr o zi voi fii bine. Am si zile mai bune dar si zile mai puțin bine. Sanatate multa va doresc!
Am zile cand ma trezesc bine si mai pe seara ma iau ametelile si incep gandurile. Tahicardie nu mai am ca iau ceva pastile pentru tensiune prescrise de medicul cardiolog. Uneori am frica si senzatie de rau, nemultumire.
Buna Damiaan acelasi stari am si eu de aproape un an.Acum am inceput terapie comportamentala ajuta mult la anxietate si atacuri de panica.Cu cat se incepe mai repede cu atat mai bine.Doamne ajuta la toti sa trecem peste asta!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 51De 2 saptamani ia Xanax si nu se simte bine deloc
- 2Tahicardie si Anxietate.
- 18anxietate
- 11Nu suport anumite sunete!
- 8Alcoolism, depresie, anxietate
- 33Depresia si anxietatea - simptome si mecanisme de boala
- 7Inca o intrebare..chiar e pe fond psihic?
- 37Vreau sa nu mai am starile de anxietate
- 9sa fie de la anxietate?
- 2Atac de panica sau Depresie
- 73Atac de panica si anxietate
- 5am ameteli si nu ma pot tine pe picioare
- 3Primul atac de panica
- 9depresie, anxietate sau altceva?
- 2Va cer ajutor disperat!!! atacuri de panica
- 17Sufar de anxietate generalizata?
- 5Sunt bolnav psihic? Sau ce am?
- 4Ameteala, dezechilibru, atacuri de panica.
- 12Atacuri de panica/anxietate
- 4Anxietate, depresie sau problema medicala?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: