Studii medicale: boala Parkinson

Un studiu condus de cercetători de la University College London (UCL), publicat în Nature Medicine și bazat pe analize metagenomice extinse și evaluări clinice detaliate, a investigat relația dintre microbiomul intestinal și riscul de dezvoltare a bolii Parkinson, sugerând că modificăril

Meta-analiză cu 54 de studii și 7.521 de participanți: ambii markeri de stres oxidativ (F2-izoprostan și 8-OHdG) sunt crescuți în diabetul de tip 2, dar doar 8-OHdG este semnificativ crescut în boala Parkinson, reflectând profiluri oxidative distincte.

Un studiu de la Boston University, primul de acest tip care examinează „metacogniția globală” la pacienții cu boală Parkinson, a demonstrat că îngrijorările legate de declinul cognitiv sunt strâns legate de anxietatea trăsătură și de depresie - nu de o deteriorare cognitivă o

Studiu prospectiv pe 308 femei arată că ceasurile epigenetice bazate pe sânge nu prezic riscul de boală Parkinson, vârsta la debut sau progresia bolii.

Meta-analiza confirmă o sarcină mai mare de leziuni ale substanței albe și dilatarea spațiilor perivasculare mezencefalice la pacienții cu Parkinson comparativ cu martorii sănătoși.

Un studiu național realizat în Finlanda pe baza cohortelor din registrul FINPARK a analizat evoluția utilizării medicamentelor psihotrope la persoanele cu boala Parkinson comparativ cu populația generală, pe o perioadă de 10 ani, incluzând intervalul anterior diagnosticului. Cercetarea p

Studiu pilot RCT (n=30) demonstrează că stimularea temporală transcraniană (TIs) a STN reduce simptomele motorii la 70% dintre pacienții cu Parkinson, comparativ cu 15% în grupul sham.

Studiul analizează disfuncția a cinci sisteme de neurotransmițători în boala Parkinson, subliniind necesitatea unor terapii multidimensionale dincolo de substituția dopaminergică.

Meta-analiză pe 191.000 de subiecți confirmă că varianta GBA1 p.E427K este un factor de risc genetic pentru sinucleinopatii, cu un raport de șanse (OR) de 1,87, necesitând reclasificarea clinică.

Studiul postmortem (N=399) arată că genotipul APOE modulează pragul de patologie pentru demență în bolile cu corpi Lewy și identifică 4 trajecte distincte de progresie prin cuantificare digitală.

Studiul REASON (faza 1) demonstrează că BIIB094, o oligonucleotidă antisens administrată intratecal, reduce nivelurile LRRK2 cu 59% și fosfo-Rab10 cu 50% în LCR la pacienții cu boala Parkinson.

Studiu de randomizare mendeliană care identifică 6 metaboliți din lichidul cefalorahidian și 49 plasmatici cu rol cauzal în boala Parkinson, evidențiind O-sulfo-L-tirozina ca factor protector.

Revizuire scoping pe 48 de studii privind disfagia în boala Parkinson; dovezile actuale sunt limitate la pacienți cognitiv intacți, fiind necesare studii pentru cei cu disfuncție cognitivă.

Meta-analiza pe 54 de studii confirmă că modelele de rozătoare cu paraquat reproduc fidel boala Parkinson, identificând un prag de 26% pierdere neuronală pentru deficite motorii semnificative.

Un studiu clinic multicentric realizat în Finlanda, la Universitatea din Turku și Spitalul Universitar din Turku și publicat în Neurology® a analizat relația dintre tremorul de repaus și funcția dopaminergică striatală la pacienții cu boala Parkinson.Cercetarea arată că, spre deosebi