Studii medicale: cancerul mamar familial

Studiul postMONARCH (faza 3) demonstrează că abemaciclib plus fulvestrant prelungește SFP la pacientele cu cancer mamar HR+/HER2- avansat care au progresat sub un inhibitor de CDK4/6 anterior.

Studiul EUROPA (N=731) indică faptul că radioterapia adjuvantă păstrează mai bine calitatea vieții la 24 de luni comparativ cu terapia endocrină la pacientele ≥70 ani cu cancer mamar luminal A.

Studiul INSEMA demonstrează că omiterea chirurgiei axilare este non-inferioară biopsiei ganglionului santinelă la pacientele cu cancer mamar timpuriu, reducând morbiditatea fără a afecta supraviețu...

Studiul ATD evaluează T-DM1 adjuvant în cancerul mamar HER2+ non-pCR, confirmând un profil de siguranță gestionabil și rezultate preliminare promițătoare la 25 luni de monitorizare.

Studiul HELEN-006 arată că nab-paclitaxelul săptămânal cu blocare duală HER2 crește rata de răspuns patologic complet (66,3% vs 57,6%) și reduce toxicitatea față de regimul standard în cancerul mamar.

Studiul NATALEE demonstrează că ribociclibul adjuvant reduce cu 25% riscul de recidivă invazivă în cancerul mamar HR+/HER2− precoce, incluzând pacienți cu risc intermediar.

Ghidul ASTRO 2023 confirmă că iradierea parțială a sânului (IPS) este o opțiune oncologic echivalentă radioterapiei sânului întreg pentru pacientele cu cancer mamar timpuriu selectate riguros.

Revizuirea sistematică a 37 de studii arată că scorurile poligenice (PRS) îmbunătățesc predicția riscului de cancer mamar doar când sunt integrate în modele multifactoriale cu factori clinici.

Studiul SERENA-6 arată că trecerea timpurie la camizestrant, ghidată de monitorizarea ctDNA pentru mutații ESR1, îmbunătățește supraviețuirea fără progresie în cancerul mamar avansat.

O singură sesiune de exercițiu fizic intens crește nivelul miokinelor anti-cancer la supraviețuitoarele cancerului mamar, inhibând proliferarea tumorală in vitro cu 20-30%.

Infecțiile respiratorii virale reactivează celulele mamare latente prin mecanisme IL-6 dependente și nișe imune CD4+, crescând riscul de metastaze pulmonare la pacienții oncologici.

Studiul analizează rolul estronei în cancerul mamar ER+ post-menopauză, evidențiind legătura dintre obezitate, inflamație și potențialul terapeutic al agoniștilor GLP-1 în reducerea riscului.

Studiul demonstrează că tumorile mamare perturbă ritmurile circadiene ale axei de stres, iar restabilirea acestora prin stimularea neuronilor CRH încetinește progresia tumorală.