Studii medicale: Dementa

Studiul demonstrează că stimularea transcraniană dual-nod (DLPFC și PPC) îmbunătățește cogniția și biomarkerii EEG (puterea theta, cuplaj theta-gamma) la pacienții cu aMCI față de stimularea single...

Combinația de biomarkeri CSF (IL-16, tau, NPTX2) prezice conversia MCI la demență cu o precizie de 86%, depășind markerii plasmatici de amiloid în prognoza clinică la 3 ani.

Studiul demonstrează că vaccinarea cu RZV reduce riscul de demență cu 24% la vârstnicii din centrele de îngrijire, cu un NNT de 17, sugerând un beneficiu major pentru prevenția primară.

Un cadru teoretic (NPKST) propune stratificarea riscului de ARIA în tratamentul anti-amiloid prin monitorizarea vitezei biomarkerilor plasmatici în primele 7 zile de la inițierea terapiei.

Studiul HABS-HD demonstrează că hipertensiunea arterială mediază parțial disparitățile etnice în leziunile de substanță albă cerebrală, fiind un factor cauzal cheie în inechitățile riscului de deme...

Studiul identifică 183 de loci genetici comuni între boala Alzheimer și morfologia cerebrală, explicând paradoxul absenței corelației globale prin efecte locale mixte care se anulează reciproc.

Dieta occidentală bogată în grăsimi și zahăr perturbă neuromodulatorii cerebrali și afectează cogniția prin diminuarea semnalizării nervului vag.

Un studiu pe 1,87 milioane de adulți arată că anxietatea crește riscul de demență cu 49%, în timp ce insomnia are o contribuție modestă (12%), fără un efect cumulativ suplimentar.

Sondaj pe 303 medici francezi privind imunoterapiile anti-amiloid în Alzheimer: lacune în cunoașterea indicațiilor și a riscurilor ARIA, cu diferențe între specialiști și non-specialiști.

ApoE4 accelerează boala Alzheimer prin amplificarea răspândirii tau fibrilar, nu prin creșterea secreției de ptau, scăzând pragul critic de diagnostic ptau217 cu până la 76% la homozigoți.

Meta-analiză genomică pe 978.514 subiecți identifică 91 de loci asociați cu boala Alzheimer, validând un scor poligenic ce prezice riscul de patologie tau și amiloidă severă.

Studiul HUNT (35 ani) demonstrează că adipozitatea viscerală (WtHR) persistentă din maturitate se asociază cu niveluri crescute de p-tau217 și risc ridicat de demență Alzheimer la vârstă înaintată.

Revizuirea Lancet 2026 analizează progresele în boala Alzheimer: biomarkeri plasmatici, imunoterapii anti-amiloid și prevenția prin factori de risc modificabili.

Studiul pe 391.078 pacienți arată că aritmiile non-FA cresc independent riscul de demență, cu o relație doză-răspuns între expunerea cumulată la aritmii și declinul cognitiv.

Un model cu doi biomarkeri plasmatici (%p-tau217 și eMTBR-tau243) reproduce stadializarea PET a bolii Alzheimer cu o acuratețe ridicată (indice C 0,91), oferind o alternativă minim-invazivă.