Studii medicale: Dementa senila

Studiul demonstrează că deficitul de litiu endogen contribuie la patologia Alzheimer prin activarea GSK3β și disfuncție microglială, litiul orotat fiind o potențială strategie terapeutică.

Studiul indică o asociere între vaccinurile cu adjuvant AS01 (zona zoster și RSV) și un risc redus de demență, sugerând posibile mecanisme neuroprotectoare imunitare.

Studiul propune o paradigmă holistică în demență, integrând evaluarea modificărilor senzoriale și perceptuale alături de testele cognitive standard pentru un diagnostic precoce.

Studiul ASPREE arată că bărbații homozigoți pentru varianta HFE p.His63Asp au un risc de 2,39 ori mai mare de a dezvolta demență, independent de nivelurile de fier, risc absent la femei.

Studiul demonstrează că o entropie scăzută a variabilității pulsului nocturn prezice un declin cognitiv mai rapid la vârstnici, fiind un biomarker autonom superior măsurilor clasice.

Studiul arată o discrepanță între interesul teoretic și decizia reală de a afla riscul de Alzheimer, doar 60% dintre voluntari alegând să primească rezultatele în context real.

Studiul pe 280.918 participanți arată că vârsta biologică avansată, calculată prin markeri fiziologici, este asociată cu un risc cu 30% mai mare de a dezvolta demență pe parcursul a 14 ani.

Studiul demonstrează că eligibilitatea pentru vaccinarea împotriva herpes zoster reduce riscul de demență la adulții vârstnici, confirmând ipoteza unui efect neuroprotector.

Studiul coreean pe 2 milioane de persoane indică faptul că sindromul metabolic la vârsta mijlocie crește riscul de demență cu debut precoce cu 24%, riscul fiind mai pronunțat la femei.

Studiul ESTHER (1.026 participanți) demonstrează că vârsta, sexul, gena APOE e4 și menopauza influențează semnificativ nivelurile biomarkerilor sanguini NfL, GFAP și p-tau181 pentru demență.