Studii medicale: Dementa senila

Studiul arată că dimensiunea atriului stâng și masa ventriculului stâng la vârsta mijlocie prezic riscul de demență, diabet, boli cardiovasculare și mortalitate pe un interval de 30 de ani.

Mutația MAPT p.R406W perturbă direct calea autofagie-lizozom în neuronii umani, iar stimularea autofagiei cu un analog G2 ameliorează clearance-ul tau și previne moartea neuronală.

Studiul demonstrează că activitatea fizică viguroasă, chiar și în doze mici, reduce riscul de demență, diabet și boli cardiovasculare mai eficient decât volumul total de mișcare.

Studiul de cohortă (N=10.987) arată că gătitul acasă este asociat cu un risc redus de demență la vârstnici, având un efect protector mai pronunțat la persoanele cu abilități culinare limitate.

Studiu longitudinal pe 2.763 vârstnici arată că resursele urbane (muzee, servicii medicale) încetinesc declinul cognitiv, oferind dovezi pentru intervenții de urbanism în prevenția demenței.

Studiul arată că semaglutida nu încetinește declinul cognitiv în boala Alzheimer, în ciuda reducerii unor biomarkeri inflamatori și neurodegenerativi.

Studiul demonstrează că diabetul de tip 1 este asociat cu un risc de demență mai ridicat (HR 2,82) comparativ cu diabetul de tip 2 (HR 2,08) în cohorta All of Us.

Cercetătorii japonezi au proiectat o proteină în oglindă din D-aminoacizi care se leagă de beta-amiloid și îi blochează agregarea neurotoxică, deschizând o nouă cale în terapia bolii Alzheimer.

Studiul REGARDS demonstrează că biomarkerii plasmatici GFAP și NfL prezic mortalitatea generală, prin demenție și cardiovasculară cu 11 ani înainte, la o cohortă birasială de vârstnici.

Meta-analiza a 28 de cohorte (7,9 mil. pacienți) demonstrează că durerea cronică crește riscul de demență cu 43% (OR 1,43), subliniind necesitatea screeningului cognitiv și a managementului integrat.

Meta-analiza pe 221.380 adulți arată că dietele bazate pe plante sănătoase reduc riscul de demență cu 26%, în timp ce dietele vegetale nesănătoase pot crește acest risc.

Studiul identifică PPP2R5C ca biomarker plasmatic pentru Alzheimer, demonstrând că scăderea sa precede acumularea Tau și inhibă autofagia, oferind potențial diagnostic și terapeutic.

Un studiu pe 363.297 de adulți arată că colesteatomul și perforația timpanică cresc riscul de demență, însă tratamentul chirurgical sau protezarea auditivă pot reduce această asociere.

Studiul demonstrează că levetiracetamul reduce producția de amiloid-beta 42 prin modularea ciclului veziculelor sinaptice, oferind o potențială strategie de prevenție precoce în boala Alzheimer.

Studiul demonstrează fezabilitatea utilizării celulelor CAR-T CD4 pentru reducerea plăcilor de amiloid și a neuroinflamației în modele experimentale de boală Alzheimer.