Studii medicale: diabetul

La 75 pacienți cu T2DM și NAFLD, semaglutida 1 mg vs DPP-4 timp de 12 luni reduce PWV −12% vs −10% (p=0,036), PBR glicocalix −10,8%, CAP, NFS și FIB-4 (p<0,05). Corelație longitudinală ΔPWV↔ΔFIB-4 r=0,625 (p=0,002). Beneficii mai mari la femei (IMC −15,8% vs −11,3%).

Analiza ARN-seq pe 84 biopsii miocardice (34 T2D, 50 non-diabetici) cu stenoză aortică severă identifică 1.029 gene diferit exprimate. T2D reduce contactele IP3R-VDAC (10 vs 14/celulă) și raportul MICU1/MCU (1,77 vs 2,37) — mecanism central al disfuncției sistolice mai severe (GLS 15% vs 18%, p<0,00

Consensul clinic ESC/HFA 2024 redefiniește cardiomiopatia diabetică (DMD) ca disfuncție sistolică/diastolică miocardică la diabetici, indiferent de comorbidități. Propune screening activ cu biomarkeri+ecocardiografie și recomandă SGLT2 inhibitori și GLP-1 agoniști indiferent de controlul glicemic.

Cohortă NHANES 2024, n=3.109 diabetici, urmărire 7,25 ani (795 decese totale, 238 CV): TyG-BMI (trigliceride×glucoză×IMC) are relație U-shaped cu mortalitatea — atât valorile extrem de mici cât și cele mari cresc riscul; valori intermediare = risc optim.

RCT ARISE-HF (n=691, 15 luni): AT-001 (inhibitor selectiv aldoză reductază) nu ameliorează semnificativ VO2 max sau parametrii ecocardiografici la pacienții cu cardiomiopatie diabetică față de placebo. Primul trial clinic major pentru această clasă terapeutică.

Studiu de cohortă pe 3,6 milioane de perechi mamă-copil arată că diabetul gestațional nu este o cauză directă pentru ADHD, riscul fiind explicat probabil de factori genetici familiali comuni.

Studiu pe 93.722 persoane arată că 38,3% din riscul crescut de diabet tip 2 la fumători este mediat de o semnătură metabolică specifică, confirmată cauzal prin randomizare mendeliană.

Scorul LiverRisk este un instrument neinvaziv precis și rentabil pentru predicția fibrozei hepatice avansate și a mortalității, depășind performanța scorului FIB-4 în populația generală.

Meta-analiza a 118 studii arată că accesul la spații verzi urbane reduce riscul de hipertensiune (-19%), obezitate (-17%) și diabet (-21%), susținând integrarea acestora în politicile de sănătate.

Meta-analiza demonstrează că exercițiul fizic adaptat, nutriția și educația terapeutică reduc semnificativ factorii de risc cardiovascular la pacienții cu boală a piciorului diabetic.

Meta-analiză comparativă a agoniștilor receptorilor GLP-1 confirmă superioritatea semaglutidei în controlul glicemic și pierderea în greutate. Semaglutida orală și liraglutida reduc mortalitatea cardiovasculară; liraglutida agravează insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă la diabetici. B

Meta-analiză pe 7 studii randomizate (680 de participanți) a evaluat Mazdutide, dual agonist GLP-1/glucagon, față de placebo. Mazdutide a redus greutatea corporală cu 6,22% față de placebo, a scăzut tensiunea arterială sistolică cu 7,57 mmHg, trigliceridele cu 43% și LDL-colesterolul cu 17%. Efectel

Meta-analiză rețea pe 96.196 de pacienți a comparat 5 inhibitori SGLT2. Empagliflozin s-a clasat pe primul loc pentru eficacitate cardiovasculară la pacienții fără boală cronică de rinichi, în timp ce canagliflozin și sotagliflozin prezintă avantaje la pacienții cu afectare renală.

Cohortă populațională britanică pe 628.000 pacienți cu diabet tip 1 și tip 2: factorii de risc pentru COVID-19 sever includ controlul glicemic slab, obezitate și boală renală (comuni cu gripa), dar și etnia non-albă și deprivarea socioeconomică (mai specifice COVID-19) — date pentru pregătirea pande

Randomizare Mendeliană (96 fenotipuri CV prin RMN cardiac): T1DM crește distensibilitatea aortei ascendente; T2DM și hiperglicemia reduc dimensiunile aortice; hiperinsulinemia (rezistența la insulină) crește grosimea pereților VS și strainul circumferențial.