Studii medicale: diabetul

Studiul demonstrează că empagliflozinul reduce markerii de injurie tubulară KIM-1 și NGAL la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și normoalbuminurie, sugerând un efect nefroprotector precoce.

Meta-analiza demonstrează că acupunctura (manuală și electroacupunctura) reduce semnificativ durerea în neuropatia diabetică periferică, fiind superioară tratamentului de rutină și acupuncturii sham.

Sinteza a 59 de studii indică faptul că grăsimea din produsele lactate integrale nu afectează negativ sănătatea cardiometabolică, punând sub semnul întrebării recomandările de a consuma lactate deg...

Studiu longitudinal CCTA (n=236, 435 plăci, 14,6 luni): SGLT2i reduc volumul total al plăcilor cu 12,71 mm³ vs. +2,92 mm³ control și PAV cu 2,38%/an vs. +1,26%/an — comparabil cu statinele de intensitate înaltă. Efectul determinat de reducerea componentei non-calcificate instabile, consistent pe toa

Studiul analizează redefinirea conceptului de boală renală diabetică în Japonia, propunând trecerea de la o condiție esențială la una relevantă pentru diabet, cu accent pe monitorizarea albuminuriei.

Analiză sistematică privind tratamentul de precizie în diabetul monogenic; sulfonilureele sunt eficiente în HNF1A, în timp ce hiperglicemia GCK nu necesită tratament medicamentos.

Studiul analizează potențialul antiaritmic al inhibitorilor SGLT2, evidențiind reducerea riscului de aritmii atriale și ventriculare prin mecanisme metabolice, autofagie și reglarea sodiului.

Perturbarea ritmului circadian prin munca în ture și alimentația la ore nepotrivite dereglează genele ceasului biologic, crescând semnificativ riscul de obezitate, sindrom metabolic și diabet.

Indicele trigliceride-glucoză se asociază independent cu boala coronariană multivasculară, cu excepția pacienților diabetici tratați cu insulină, la care această asociere dispare complet.

La 75 pacienți cu T2DM și NAFLD, semaglutida 1 mg vs DPP-4 timp de 12 luni reduce PWV −12% vs −10% (p=0,036), PBR glicocalix −10,8%, CAP, NFS și FIB-4 (p<0,05). Corelație longitudinală ΔPWV↔ΔFIB-4 r=0,625 (p=0,002). Beneficii mai mari la femei (IMC −15,8% vs −11,3%).

Analiza ARN-seq pe 84 biopsii miocardice (34 T2D, 50 non-diabetici) cu stenoză aortică severă identifică 1.029 gene diferit exprimate. T2D reduce contactele IP3R-VDAC (10 vs 14/celulă) și raportul MICU1/MCU (1,77 vs 2,37) — mecanism central al disfuncției sistolice mai severe (GLS 15% vs 18%, p<0,00

Consensul clinic ESC/HFA 2024 redefiniește cardiomiopatia diabetică (DMD) ca disfuncție sistolică/diastolică miocardică la diabetici, indiferent de comorbidități. Propune screening activ cu biomarkeri+ecocardiografie și recomandă SGLT2 inhibitori și GLP-1 agoniști indiferent de controlul glicemic.

Cohortă NHANES 2024, n=3.109 diabetici, urmărire 7,25 ani (795 decese totale, 238 CV): TyG-BMI (trigliceride×glucoză×IMC) are relație U-shaped cu mortalitatea — atât valorile extrem de mici cât și cele mari cresc riscul; valori intermediare = risc optim.

Studiul GBD 2019 arată o creștere globală a poverii diabetului zaharat tip 1 la vârstnici (≥65 ani) între 1990-2019, cu inegalități majore în mortalitate între regiunile cu venituri diferite.

Revizuirea analizează rolul homeostaziei cuprului în diabet, evidențiind excesul de cupru ca factor de stres oxidativ și potențialul terapeutic al chelatorilor și complexelor de coordonare.