Studii medicale: Fractura

Studiu prospectiv pe 61 de pacienți care demonstrează superioritatea cuiului intramedular minim invaziv față de placa blocată în fracturile de humerus proximal (timp operator, funcție umăr).

Studiu clinic randomizat ce compară abordările SPAIRE și directă anterioară în hemiartroplastie: rezultate funcționale similare la 12 luni, dar timp operator semnificativ mai scurt pentru SPAIRE.

Studiul pe 197.222 de pacienți arată o mortalitate la 1 an de 11,6% după fractura de șold, subliniind riscul crescut la bărbați și pacienți cu comorbidități multiple în era ortogeriatrică.

Studiul identifică decalajul articular și deplasarea inițială ≥2 mm ca predictori ai instabilității în fracturile de condil humeral lateral pediatric tratate conservator (OR=12,0).

Studiu clinic randomizat (n=50) ce demonstrează rezultate funcționale și de consolidare echivalente între grefonul fibular vascularizat și cel nevascularizat în defecte osoase critice de peste 10 cm.

Meta-analiză pe 153.902 participanți arată că suplimentarea cu calciu și vitamina D oferă beneficii minime sau absente în prevenția fracturilor la adulții sănătoși.

Consens multidisciplinar Singapore 2025: 80 de recomandări pentru managementul osteoporozei, vizând screeningul, farmacoterapia și prevenția complicațiilor la pacienții cu risc de fractură.

Studiul analizează impactul stimulantelor pentru ADHD asupra sănătății osoase, evidențiind un echilibru între riscul de densitate osoasă scăzută și beneficiul reducerii fracturilor traumatice.

Meta-analiză pe 35.121 pacienți arată că DMO la antebraț prezice independent riscul de fractură majoră (GR 1,34) și șold (GR 1,39), îmbunătățind evaluarea FRAX.

Studiu retrospectiv pe 149 femei cu osteoporoză severă arată că romosozumab crește BMD lombar cu 13,7% la 12 luni, identificând predictori specifici pentru super-respondenți.

Studiul analizează fragilitatea osoasă la vârstnicii cu diabet, evidențiind subestimarea riscului de fractură prin FRAX și necesitatea unei abordări geriatrice integrate în managementul clinic.

Studiul analizează mecanismele osteoporozei induse de medicamente (DIO), identificând clasele cu risc înalt și recomandând strategii de prevenție și management terapeutic individualizat.

Meta-analiza pe 13 milioane de pacienți confirmă că diabetul zaharat tip 2 crește riscul global de fractură cu 25%, cu o creștere de 43% pentru fracturile membrelor inferioare.

Studiul demonstrează că pacienții cu diabet (T1D și T2D) au un risc de fractură mai mare decât indică densitometria, impunând praguri T-score mai ridicate pentru inițierea tratamentului.

Studiul demonstrează că raportul hiperglicemiei de stres (SHR) este un predictor independent al mortalității la 28 de zile la pacienții vârstnici cu fractură de șold, având o valoare predictivă neg...