Studii medicale: Glioblastomul

Un studiu experimental recent din domeniul materialelor avansate și medicinei regenerative a evaluat dezvoltarea unor membrane bioadezive polifenolice destinate aplicării locale după rezecția glioblastomului. Rezultatele arată că aceste membrane pot induce moarte tumorală localizată prin stres oxida

Un studiu experimental condus de University of California - Los Angeles Health Sciences a dezvoltat un nou model uman tridimensional, denumit immune–Human Organoid Tumor Transplantation (iHOTT), pentru a investiga mecanismele de răspuns și rezistență la imunoterapie în glioblastom, cea m

Un studiu realizat la University of North Carolina at Chapel Hill și publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences la data de 31 decembrie 2025 a analizat eficiența tratamentului combinat cu temozolomidă și 5-etinil-2′-deoxiuridină în glioblastom. Cercetarea arată că asocierea celor do

Studiul cartografiază evoluția multi-omică spațială a 670 de leziuni gliomatoase, evidențiind remodelarea imunosupresoare a micromediului tumoral și tipare de N-glicozilare asociate rezistenței.

Un studiu realizat la University of Calgary și publicat în Journal of Neuro-Oncology a evaluat siguranța și eficacitatea adăugării niacinei (cunoscută și sub numele de vitamina B3 sau vitamina PP) cu eliberare controlată la tratamentul standard al glioblastomului. Cercetarea publicată în

Un studiu publicat în revista Nature a identificat degenerarea axonală drept un eveniment timpuriu și factor determinant în progresia glioblastomului, cea mai agresivă formă de cancer cerebral primar. Inhibarea căii de degenerare Walleriană prin blocarea proteinei SARM1 a dus la în

Cancer Cell 2025: celulele de glioblastom dispersate spatial sunt fenotipic instabile și adoptă o stare glicolitic-plurimetabolică asociată cu supraviețuire mai scurtă. Clusterizarea homotypă stabilizează identitatea celulară prin mecanisme de adeziune. Principiu generalizabil la celulele canceroase

Sinteză privind eșecul clinic al antiangiogenicelor multitarget în glioblastom, cu excepția anlotinibului și regorafenibului, din cauza barierelor biologice și a rezistenței tumorale.

Studiul umbrelă N2M2 demonstrează fezabilitatea diagnosticului molecular în glioblastomul nou diagnosticat; temsirolimusul a arătat eficacitate la pacienții cu activare a căii mTOR.

Studiul NRG BN007 demonstrează că imunoterapia dublă (ipilimumab/nivolumab) fără temozolomidă nu îmbunătățește supraviețuirea în glioblastomul MGMT-nemetilat, comparativ cu standardul actual.

Tratamentele avansate cunoscute sub denumirea de imunoterapii, care activează celulele T ale organismului pentru a elimina celulele canceroase, au demonstrat o eficiență limitată atunci când sunt utilizate singure în tratamentul glioblastomului, cea mai letală formă de tumoare cerebrală. Aceasta se

Studiul de fază II arată că ANG1005, un conjugat de paclitaxel, este sigur la doza de 600 mg/m², dar nu oferă eficacitate clinică semnificativă în gliomul de grad înalt recurent.

Sinteza a 117 studii clinice arată că inhibitorii de checkpoint imun nu îmbunătățesc supraviețuirea în glioblastomul IDH wild-type, necesitând o selecție riguroasă a pacienților pe biomarkeri.

Studiul propune terapia metabolică cetogenică (KMT) ca strategie de dublă țintire a glicolizei și glutaminolizei în glioblastom, utilizând Indexul Glucoză-Cetonă (GKI) pentru monitorizare.

Radioterapia cu protoni ghidată de PET-DOPA oferă o supraviețuire mediană de 13,1 luni la vârstnicii cu glioblastom, depășind rezultatele standard ale radioterapiei fotonice.