Studii medicale: Osteoporoza

Consens Delphi italian privind managementul multidisciplinar al menopauzei, subliniind importanța evaluării cardio-metabolice și a terapiei hormonale personalizate în fereastra terapeutică precoce.

Meta-analiza pe 451 paciente arată că teriparatidul crește densitatea osoasă mai mult decât calciul/vitamina D în osteoporoza asociată sarcinii, însă tratamentul optim rămâne neclar.

Studiu de cohortă pe 2.804 paciente dializate arată că denosumab crește riscul de hipocalcemie severă de 20 de ori comparativ cu bifosfonații, impunând monitorizare strictă a calcemiei.

Meta-analiză de rețea pe 18.416 femei: strategiile secvențiale ARtAAR și ABtAR sunt cele mai eficiente și sigure pentru prevenirea fracturilor în osteoporoza postmenopauză.

Meta-analiză pe 906.359 persoane arată că o cădere anterioară crește riscul de fractură cu 42–53%, independent de densitatea osoasă, susținând includerea acestui factor în algoritmul FRAX.

O revizuire narativă arată că terapia nutrițională personalizată în menopauză reduce riscul cardiovascular, diabetul de tip 2 și ameliorează simptomele specifice.

Revizuire sistematică GRADE (19 studii, 1.010 pacienți): dovezi de calitate înaltă că bifosfonații cresc scorul Z al densității minerale osoase lombare la pacienții cu distrofie musculară Duchenne tratați cu glucocorticoizi; cele mai mari ameliorări cu zoledronat intravenos; dovezi neconcludente pri

Meta-analiză pe 66 de studii și 64.404 de participanți estimează prevalența globală a osteosarcopeniei la 18,5%, cu variații de la 10,9% în Europa la 22,9% în Oceania. Condiția asociată pierderii osoase și musculare dublează riscul de fractură (HR 2,13) și crește mortalitatea cu 75% (HR 1,75) față d

Studiul arată că antrenamentul de forță progresiv încetinește osteoporoza și sarcopenia la bărbați, crescând densitatea osoasă și masa musculară, fiind superior exercițiilor de intensitate redusă.

Analiză privind sinergia izoflavonoizilor din soia și a vitaminei D asupra densității osoase; dovezile actuale sunt insuficiente și inconsistente pentru a susține o recomandare clinică fermă.

Meta-analiză pe 10 studii cu 9.872 de pacienți a arătat că persoanele cu deteriorare cognitivă au risc cu 56% mai mare de osteoporoză față de cei cu funcție cognitivă normală (RR=1,56; IC 95% 1,30-1,87; P<0,001). Riscul este cel mai ridicat în boala Alzheimer (RR=1,70), susținând depistarea sistemat

Studiul arată că asocierea dintre ficatul gras metabolic (MAFLD) și densitatea osoasă crescută la pacienții cu diabet de tip 2 este mediată de obezitate, nu de boala hepatică în sine.

Sinteza a 11 studii indică o asociere între inhibitorii de pompă de protoni și riscul de fracturi la adulți, însă aceasta pare a fi influențată de factori de confuzie, nu de alterări metabolice oso...

Studiul confirmă că TBS este un marker precoce al fragilității osoase în diabetul tip 2, detectând deteriorarea microarhitecturii osoase chiar și când densitatea minerală este normală.

Meta-analiza demonstrează că inhibitorii DPP-4 reduc riscul de osteoporoză cu 10% (OR 0,90) și au un efect neutru sau ușor pozitiv asupra densității minerale osoase în diabetul zaharat tip 2.