Studii medicale: Rezistenta la insulina

Studiul arată că grăsimea hepatică, spre deosebire de cea subcutanată sau viscerală, se corelează strâns cu rezistența la insulină, corelația crescând odată cu severitatea dismetabolismului.

Studiul Kailuan demonstrează că rezistența la insulină (indicele trigliceride-glucoză) precede hipertensiunea, iar co-expunerea cumulată triplează riscul de boală cardiovasculară (HR 3,07).

Studiul demonstrează că melatonina orală îmbunătățește calitatea somnului la lucrătorii în schimburi de noapte, dar nu reduce rezistența la insulină după 12 săptămâni de tratament.

Un efect incretinic inițial sub 16,8% la adolescenții cu obezitate prezice deteriorarea toleranței la glucoză la 2 ani, indicând un marker precoce pentru riscul de diabet cu debut la tineri.

Raport de caz: dieta foarte hipocalorică (800 kcal/zi) a indus remisia diabetului și a hipertrigliceridemiei la o pacientă cu lipodistrofie parțială familială, reducând semnificativ rezistența la i...

Rezistența la insulină reprezintă un marker de stare și un predictor al nerespunsului la antidepresive în depresia majoră, sugerând necesitatea unei abordări metabolice personalizate.

Studiul demonstrează că indicele trigliceride-glucoză (TyG) prezice independent riscul de multimorbiditate cardiometabolică, cu un efect mai pronunțat la persoanele cu pre-hipertensiune.

Studiul arată că ACBP nu diferă între gravidele cu diabet gestațional și cele sănătoase, dar scade cu 50% în sarcină, fiind corelat postpartum cu funcția celulelor beta și markerii renali.

Revizuirea analizează rolul sfingolipidelor (ceramide, S1P) în patogeneza diabetului și a complicațiilor vasculare, evaluând potențialul acestora ca biomarkeri predictivi și ținte terapeutice.

Meta-analiza pe 772.809 pacienți confirmă că indicele TyG (trigliceride-glucoză) este un marker predictiv valoros pentru riscul de insuficiență cardiacă și un instrument de stratificare prognostică.

Analiză critică a noii nomenclaturi MASLD, evidențiind avantajele față de NAFLD în conștientizarea bolii și diagnostic, dar și provocările privind clasificarea și pragurile de risc metabolic.

Studiul demonstrează că indicele TyG este un predictor independent pentru mortalitatea intraspitalicească și în ATI la pacienții post-stop cardiac, corelând negativ cu statusul neurologic.

Studiul COMETA arată că hiperglicemia din COVID-19 sever provine din disfuncția celulelor beta de a compensa rezistența la insulină, persistând la jumătate dintre pacienți la 6 luni.

Studiul demonstrează că indicele TyG și raportul hiperglicemiei de stres (SHR) sunt predictori independenți ai evenimentelor cardiace adverse la pacienții cu ocluzie coronariană cronică totală (CTO).

Meta-analiza confirmă că indicele TyG este un marker accesibil al rezistenței la insulină, asociat cu un risc crescut de boală coronariană, leziuni severe și un prognostic nefavorabil în SCA.