Studii medicale: Rezistenta la insulina

Studiul Kailuan (56.149 pacienți) demonstrează că traiectoriile ridicate ale indicelui trigliceride-glucoză prezic un risc crescut de insuficiență cardiacă, independent de valorile inițiale.

Recenzia demonstrează că disfuncția țesutului adipos (adipo-IR) este cauza primară a rezistenței la insulină hepatice și a steatozei hepatice (MASLD) în diabetul zaharat de tip 2.

Revizuirea sistematică a 32 de studii (49.782 participanți) validează raportul TG/HDL ca biomarker accesibil și valid pentru rezistența la insulină, corelat semnificativ cu HOMA-IR.

Studiu pe 547.377 persoane demonstrează că hiperglicemia crește cauzal riscul de cancer colorectal, cu un impact mult mai sever (HR 1,61) la pacienții cu debut precoce (sub 55 ani).

Un studiu de 10 luni arată că HIIT supervizat și restricția calorică dublează sensibilitatea la insulină și ameliorează histologia hepatică la pacienții cu steatohepatită metabolică (MASH).

Studiul Kailuan (95.342 participanți, 15 ani) demonstrează că indicele TyG și variantele sale (TyG-CA, TyG-RTÎ) sunt predictori independenți și superiori ai riscului de boli cardiovasculare aterosc...

Umbrella meta-analiză (10 studii) confirmă că suplimentarea cu zinc reduce semnificativ glicemia à jeun, HbA1c, HOMA-IR și insulina serică, fiind o opțiune complementară eficientă în diabetul zahar...

Studiul demonstrează că rezistența la insulină, evaluată prin eGDR, este un predictor independent pentru riscul de boli cardiovasculare la adulții fără diabet, îmbunătățind stratificarea riscului.

Studiul corelează nivelurile de receptor solubil de insulină (sIR) din LCR cu biomarkeri amiloizi și performanța cognitivă, sugerând un rol al rezistenței la insulină în patogenia bolii Alzheimer.

Umbrella review confirmă asocierea indicelui TyG cu riscuri cardiovasculare și metabolice (ex. nefropatie de contrast, AVC), însă dovezile de calitate moderată sunt limitate la sub 7% din asocieri.

O meta-analiză pe 35.848 de participanți arată că un indice trigliceride-glucoză (TyG) crescut se asociază cu un risc cu 51% mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială.

Studiu longitudinal pe 6 ani (86 pacienți) arată că stabilitatea microbiomului depinde de situl anatomic și că rezistența la insulină perturbă interacțiunile microbiom-gazdă.

Studiul demonstrează că indicii TyG, SII și SIRI sunt factori independenți de risc pentru boala coronariană la pacienții cu NAFLD, corelându-se cu severitatea aterosclerozei coronariene.

Meta-analiza arată că dozele de vitamina D >4.000 UI/zi reduc semnificativ rezistența la insulină și inflamația la copiii cu obezitate, fiind superioare dozelor standard.

Un studiu caz-control arată că raportul CRP/albumină este aproape dublu la femeile cu sindromul ovarelor polichistice, indicând o stare de inflamație cronică de grad scăzut.