Studii medicale: Rezistenta la insulina

Studiu pe 46.992 de gravide arată că indicele TyG-BMI calculat în primul trimestru este cel mai bun predictor pentru diabetul gestațional, facilitând intervenția preventivă precoce.

Temperatura corpului reglează metabolismul glucozei mai puternic decât temperatura ambiantă: hipotermia controlată (QIH) induce rezistență la insulină severă și hiperglicemie, complet reversibile la reîncălzire — demonstrat pe model murin cu chemogenetică. Nature Communications, iulie 2025.

Meta-analiza a 26 de studii arată că diabetul agravează raționamentul și viteza de procesare la pacienții cu schizofrenie, subliniind necesitatea monitorizării metabolice precoce.

Studiul demonstrează că indicii de obezitate care combină antropometria cu lipidele (AIP, CMI, LAP) prezic mai eficient diabetul de tip 2 decât indicii de rezistență la insulină, mai ales la tineri.

Studiul demonstrează că indicii TyG-WC și TyG-WHtR sunt predictori superiori pentru multimorbiditatea cardiometabolică, având un rol major în tranziția către diabetul de tip 2 la adulți.

Studiul evaluează indicii surogat ai rezistenței la insulină ca predictori pentru boala renală diabetică, identificând indicele TyG drept cel mai performant instrument de evaluare a riscului renal.

Studiul identifică semnături proteomice în mușchiul scheletric care prezic rezistența la insulină mai precis decât markerii clinici, evidențiind eterogeneitatea moleculară și diferențele de sex.

Studiul analizează legătura dintre rezistența la insulină, diabetul de tip 2 și depresie, subliniind importanța alegerii medicației cu profil metabolic favorabil pentru optimizarea tratamentului.

Studiul CARDIA arată că traiectoriile crescute și fluctuante ale indicilor TyG și LAP, monitorizate de la tinerețe, prezic un risc semnificativ mai mare de multimorbiditate cardiometabolică la vârs...

Meta-analiza pe 7.729 pacienți confirmă că markerii rezistenței la insulină (TyG, HOMA-IR) sunt predictori independenți ai recurenței fibrilației atriale post-ablație.

Sinteză privind mecanismele celulare ale rezistenței la insulină în diabetul de tip 2, subliniind rolul hiperinsulinemiei și necesitatea sensibilizării la insulină ca obiectiv terapeutic.

Studiul demonstrează că asocierea indicilor TyG și BRI prezice riscul de AVC mai eficient decât fiecare marker separat, având un efect sinergic în rândul populației adulte.

Studiul CHARLS (n=6.416) demonstrează că eGDR, un marker non-invaziv al rezistenței la insulină, prezice independent riscul de BCV, cu o reducere de 21,2% a riscului per unitate de creștere a eGDR.

Studiu de cohortă pe 9.234 adulți demonstrează că obezitatea abdominală și rezistența la insulină (indice TyG) interacționează sinergic, crescând riscul de hipertensiune, diabet și AVC.

Studiul pe 727 pacienți cu șoc cardiogen demonstrează că indicele TyG este un predictor independent al mortalității, crescând riscul cu 24% (UTI) și 44% (intraspitalicesc) per unitate.