Studii medicale: Scleroza multipla

Consorțiul MAGNIMS propune un model multiaxial (sarcină lezională, topografie, rezervă compensatorie) pentru un prognostic individualizat și precis în scleroza multiplă, dincolo de indicatorii clas...

Studiu de cohortă prospectiv (N=366) privind siguranța alăptării sub anticorpi monoclonali în SM/NMOSD; nu s-au observat diferențe în dezvoltarea sau sănătatea sugarilor față de grupul control.

Studiul demonstrează că întreruperea ocrelizumab-ului în scleroza multiplă crește riscul de reactivare a bolii, impunând tranziția controlată la o altă terapie și monitorizarea IRM.

Studiu de cohortă (N=262) privind terapiile anti-CD20: ofatumumab prezintă cel mai mic risc de infecții, în timp ce rituximab este asociat cu o hipogamaglobulinemie mai frecventă și mai rapidă.

Studiul SMART-MS (n=18) a evaluat celulele stem mezenchimale intratecale în scleroza multiplă progresivă, nefiind demonstrat un efect neuroregenerativ semnificativ, cu riscuri de arahnoidită.

Un studiu pe 580 de pacienți cu scleroză multiplă progresivă identifică trei profiluri distincte de dizabilitate (motorie, cognitivă, globală), independente de fenotipul clinic tradițional.

Studiul reinterpretează scleroza multiplă ca un spectru continuu, unde progresia independentă de recăderi (PIRA) apare precoce, impunând monitorizarea dincolo de recăderi și EDSS.

Studiul demonstrează că titrurile persistente de anticorpi anti-EBNA-1 pot diferenția scleroza multiplă de MOGAD și NMOSD cu o sensibilitate de 96,2%, oferind un nou biomarker diagnostic accesibil.

Revizuirea analizează inhibitorii BTK, blocada CD40L și terapiile anti-EBV ca noi strategii de precizie în scleroza multiplă, vizând prevenirea progresiei dizabilității independente de recăderi (PI...

Sinteza a 16 studii arată că modelele de învățare automată identifică semnături moleculare comune ale stresului oxidativ în 6 boli imun-mediate, cu acuratețe diagnostică ridicată (AUC 0,93-0,98).

Studiu observațional (N=43) arată că ofatumumab reduce riscul de recidivă cu 76,7% față de rituximab în MOGAD recidivant, cu un profil de siguranță favorabil.

Studiul identifică citokinele din lichidul cefalorahidian (CXCL13, CXCL9, IL-12b) ca predictori ai recidivei în scleroza multiplă și GFAP/MOG serice ca markeri ai severității bolii pe termen lung.

Studiu de cohortă pe 1.954 pacienți cu SMRR: natalizumab a redus rata recăderilor și a ameliorat dizabilitatea mai frecvent decât terapiile anti-CD20, cu un profil de siguranță mai favorabil.

Analiza critică a studiului ORATORIO indică o eficacitate limitată a ocrelizumabului în SPMP, cu beneficii mai puțin clare la femei, ridicând semne de întrebare privind procesul de aprobare FDA.

Studiul demonstrează că microstatele EEG (în special B și D) sunt markeri funcționali ai declinului cognitiv în SM, corelându-se cu severitatea bolii independent de volumul lezional structural.