Studii medicale: Scleroza multipla

Studiul RIFUND-MS demonstrează că, deși DMF și RTX suprimă similar inflamația acută (sNfL), DMF reduce superior sGFAP și riscul de progresie a dizabilității (PIRMA) în scleroza multiplă.

Studiul analizează rolul dual al speciilor reactive de oxigen și azot în scleroza multiplă, evidențiind ferroptoza ca nouă țintă terapeutică și limitările antioxidanților nespecifici.

Studiul demonstrează că markerii de activare granulocitară și complementul C5/C5a din LCR permit diferențierea rapidă a MOGAD, NMOSD și SM cu o acuratețe înaltă (AUC 0,925).

Studiul demonstrează că NNK din tutun agravează scleroza multiplă prin activarea enzimei DPP4, care perturbă bariera hemato-encefalică și induce neuroinflamația microglială.

Studiul analizează tulburările de mișcare în MOGAD, identificând ataxia ca manifestare dominantă (84,6%), adesea debutând acut și necesitând imunoterapie pentru ameliorarea simptomelor.

Studiul demonstrează că indicele kappa FLC din LCR diferențiază MOGAD de scleroza multiplă cu o sensibilitate și specificitate de 89%, fiind un biomarker accesibil și standardizabil.

Meta-analiza pe 62 de studii confirmă că nivelurile scăzute de vitamina D cresc riscul de SM și frecvența recăderilor, iar suplimentarea în doze mari reduce semnificativ rata anuală de recăderi.

Sinteză a 20 de studii privind cost-eficacitatea anticorpilor anti-CD20 în scleroza multiplă; aceștia sunt frecvent dominanți sau cost-eficace, rituximab având cel mai bun profil economic.

Studiul sintetizează rolul epigeneticii în SM, demonstrând cum EBV, vitamina D și fumatul activează genele de risc, oferind noi ținte pentru prevenție și medicină de precizie.

Revizuirea analizează MSC și secretomul lor (exozomi) ca modulatori ai neuroinflamației, confirmând siguranța și potențialul terapeutic în boli neurologice (AD, PD, AVC, TBI, SCI, HD).

Studiul identifică și validează 6 proteine în LCR (CCL19, CXCL11, MSR1, CXCL10, TNFRSF12A, CCL23) asociate cu degenerarea neuroaxonală în scleroza multiplă activă timpurie, oferind noi biomarkeri.

Extensia de 5 ani a studiului OPTIMUM demonstrează eficacitatea susținută a ponesimodului 20 mg în controlul recidivelor și al dizabilității în scleroza multiplă recidivantă, fără riscuri noi.

Studiul arată că durerea cronică musculoscheletală, mai ales cea generalizată, crește riscul de scleroză multiplă de până la 4,9 ori, sugerând un proces neuroinflamator comun subiacent.

Recenzie narativă privind managementul personalizat al sclerozei multiple recidivant-remisive, adaptat etapelor de viață: copii, adulți tineri și vârstnici, cu accent pe siguranță și aderență.

Studiu de cohortă (N=51) privind ocrelizumab în scleroza multiplă: reducerea dizabilității (EDSS) și a recăderilor, alături de ameliorarea oboselii și depresiei pe parcursul a 24 de luni.