Studii medicale: Spasticitatea

Consens internațional privind clasificarea fenomenologică a tulburărilor motorii spastice, propunând un sistem pe 2 axe pentru standardizarea diagnosticului și a conduitei terapeutice.

Recenzie sistematică pe 1618 cazuri privind toxicitatea și sevrajul la baclofen în doze mari, evidențiind riscurile clinice severe și necesitatea unor protocoale de monitorizare standardizate.

Un studiu prospectiv pe 249 de pacienți arată că ataxia spastică afectează 22,5% dintre cazurile de ataxie cerebeloasă ereditară, având un debut mai precoce și o evoluție mai severă.

Studiul identifică o prevalență de 27,6% a tulburărilor de mișcare în HSP pediatric, cu modele genotip-specifice și un impact negativ major al distoniei asupra calității vieții pacienților.

Meta-analiza evaluează eficacitatea toxinei botulinice A în spasticitatea dureroasă post-AVC, indicând dovezi insuficiente pentru superioritatea față de placebo în fazele precoce și tardive.

Sinteza a 10 studii arată că hipoterapia (cal sau simulator) ameliorează funcția motorie, echilibrul și mersul la copiii cu paralizie cerebrală, fiind un adjuvant eficient al fizioterapiei.

Revizuirea identifică 11 tratamente cu dovezi GRADE A pentru spasticitatea post-AVC, subliniind eficiența abordării multimodale în recuperarea funcțională și calitatea vieții pacienților.

Ghid de reabilitare motorie în paralizia cerebrală: recomandă antrenamentul mersului, activitatea fizică și terapia HABIT, respingând stretching-ul pasiv și terapiile neurodezvoltare tradiționale.

Studiul demonstrează că piTBS (8 sesiuni) reduce semnificativ spasticitatea și necesarul de toxină botulinică la pacienții neurologici, fiind o alternativă eficientă și rapidă la protocoalele stand...