Studii medicale: Steatoza hepatica

Această revizuire analizează eficacitatea agoniștilor receptorilor GLP-1 și a inhibitorilor SGLT-2 în tratamentul MASLD/MASH, evidențiind beneficiile lor duale, hepatice și cardiometabolice.

Studiul identifică patru gene-cheie (AKR1B10, COL1A2, SPP1, CYP2C19) care urmăresc progresia MASLD. Manipularea AKR1B10 și CYP2C19 reduce steatoza, stresul oxidativ și inflamația hepatică.

Studiul arată că 52% dintre supraponderali au MASLD, iar 61% dintre aceștia nu au diabet. Hipertrigliceridemia este cel mai bun predictor, sugerând extinderea screeningului dincolo de pacienții dia...

Studiul evaluează 9 indici de rezistență la insulină la 109.604 pacienți cu MASLD. TyG-WHtR prezice cel mai bine riscul de multimorbiditate cardiometabolică pe 15,9 ani de urmărire.

Revizuirea analizează rolul inervației hepatice în MASLD, evidențiind paradoxul simpatico-hepatic și potențialul terapeutic al modulării neuro-hepatice în progresia spre MASH și carcinom.

Studiul demonstrează că indicele TyG combinat cu IMC prezice ficatul gras metabolic la diabeticii tip 2 cu o acuratețe de 0,868, fiind un instrument de screening neinvaziv și eficient.

Un studiu randomizat arată că scăderea în greutate prin restricție calorică reduce mai eficient grăsimea musculară profundă și steatoza hepatică comparativ cu exercițiul aerob izolat.

Meta-analiza a 37 de studii (1.546 pacienți) demonstrează că HIIT și MICT sunt sigure și eficiente în MASLD, HIIT fiind superior pentru reducerea colesterolului total.

Studiul demonstrează că uleiul de microalge bogat în DHA reduce steatoza hepatică, îmbunătățește enzimele ficatului și sensibilitatea la insulină la șoarecii cu dietă hiperlipidică.

Studiul UK Biobank (N=29.697) arată că GDF-15 prezice independent riscul de ASCVD (HR 1,25) și MASLD (HR 1,62), depășind biomarkerii clasici în stratificarea riscului cardiovascular-renal-metabolic.

Studiul demonstrează că triajul în 2 pași (FIB-4 urmat de elastografie) crește de 5 ori detectarea fibrozei avansate în MASLD, fiind superior practicii clinice curente.

Studiul analizează disfuncția ciclului ureei în NAFLD/NASH, demonstrând că reducerea enzimelor hepatice duce la hiperamoniemie și stres oxidativ, sugerând noi biomarkeri și ținte terapeutice.

Revizuirea analizează triunghiul patogenic MASLD-diabet-PMOS la femei, subliniind mecanismele hormonale și necesitatea unui screening integrat pe parcursul vieții pentru reducerea riscurilor.

Studiul evaluează politicile publice privind MASLD/MASH în 28 de țări europene, constatând o pregătire scăzută și o prevalență de 30,4%, cu România printre puținele state cu strategii subnaționale.

Studiul identifică MOXD1 ca regulator al lipotoxicității în MASH. Inhibarea sa prin molecule selectate prin AI reduce acumularea lipidică și ameliorează fenotipul bolii în modele preclinice.