Studii medicale: tahiaritmiile

Studiu prospectiv unicentric pe 578 pacienți cu FA non-valvulară supuși ablației: biopsia atrială a identificat amiloidoză cardiacă în 7% (predominant ATTR); prevalența crește la 20-40% la vârstnici cu hipertrofie VS și zone de voltaj atrial scăzut; jumătate aveau amiloidoză atrială izolată (negativ

Studiul FORCE (1.290 pacienți) arată că operația Fontan cu conduit extracardiac reduce riscul de aritmii atriale de 3 ori și îmbunătățește rezultatele clinice la 15 ani față de tunelul lateral.

Articol de expert opinion ESC Heart Failure asupra regurgitării mitrale funcționale atriale (AFMR): subtip distinct caracterizat prin remodelare atrială stângă și dilatare inel mitral, fără patologie valvulară primară sau disfuncție VS; strâns legată de FA cronică și HFpEF; date din trialuri prospec

Analiza JACC din 5 trialuri TIMI majore (n=17.190 pacienți cu FA): purtătorii variantelor patogene în gene de cardiomiopatie (2,4%) au risc crescut de spitalizări pentru insuficiență cardiacă (HR 1,75; p<0,0001) și deces cardiovascular (HR 1,46; p=0,02), dar nu de AVC ischemic — datorită anticoagulă

Analiza Cardiovascular Health Study (n=2.685 vârstnici, urmărire mediană 9 ani): produsul final de glicare avansată — carboxymethyl-lizina (CML) — asociat cu risc crescut de IC (HR 1,10) și FA (HR 1,09) incidente; asocierile atenuate de ajustare eGFR/UACR/troponină — sugerează căi mediator renal și

Review Heart Rhythm provocator: contraindicarea absolută a flecainidei în boala cardiacă structurală — bazată pe trialul CAST (1991) — a fost suprageneralizată; dovezile observaționale recente sugerează utilizare sigură la pacienți selectați (BCC stabilă fără ischemie + FE păstrată, ARVC, cardiomiop

PFA vs. crioablație în FA persistentă: PFA reduce timpii procedurali, crește rata de conversie la FA paroxistică și îmbunătățește durabilitatea izolării venelor pulmonare la 12 luni.

Revizuirea sintetizează rolul mecanistic al celulelor imune (macrofage, neutrofile, limfocite) în aritmogeneza cardiacă și potențialul imunomodulării ca strategie terapeutică emergentă.

Meta-analiza a 38 de studii (88.704 pacienți) arată că inhibitorii SGLT2 reduc riscul de aritmie atrială cu 15% și moartea subită cardiacă cu 28%, fără efect semnificativ pe aritmiile ventriculare.

Revizuire globală privind inechitățile în electrofiziologie: disparități majore în accesul la stimulatoare și tratamentul FA, cu soluții precum reutilizarea dispozitivelor și formarea locală.

Variația QTc recuperare-repaus (ΔQTc) la testul de efort este un predictor independent al simptomaticității la pacienții cu LQT1 și LQT2, cu praguri de 35 ms și 16 ms validate independent.

Studiul TETRIS (522 pacienți) arată că aritmiile atriale (FA 82%) sunt frecvente în sindroamele aritmice ereditare, debutul precoce (<20 ani) crescând riscul de evenimente ventriculare (OR 2,2).

Studiu prospectiv multicentric (158 pacienți) privind ablația prin câmp pulsed (PFA) în SVT, demonstrând succes acut de 99,37% și siguranță ridicată, fără bloc AV permanent la 180 zile.

Studiu multicentric pe 71 pacienți arată că substratul SMVT în cardiomiopatii ereditare corelează cu genotipul, ghidând ablația personalizată și stratificarea riscului de moarte subită.

Studiul demonstrează că integrarea datelor MAVE, patch clamping și penetranță îmbunătățește clasificarea variantelor KCNH2 și stratificarea riscului cardiac în LQTS2 (AUC 0,80 la 0,86).