Studii medicale: tromboembolism venos

Studiul demonstrează că inhibitorii SGLT2 nu cresc riscul de tromboembolism venos comparativ cu inhibitorii DPP-4 la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, indicând un profil de siguranță favorabil.

Cohortă națională daneză (n=129.040 TEV): hipertensiunea pulmonară diagnosticată ≤2 ani post-TEV este asociată cu mortalitate pe termen lung de ~2× mai mare, determinată predominant de cauze cardiovasculare. CTEPH a arătat creșteri mai modeste; subtipurile non-CTEPH au prognostic mai sever.

Registrul FLASH (n=384 EP risc intermediar cu trombectomie): 34,1% aveau șoc normotensiv (IC ≤2,2 L/min/m² cu TAS ≥90 mmHg). Scor compozit 6 criterii: de la 0% (scor 0) la 58,3% (scor 6) șoc; OR 5,84. Post-trombectomie: 30,5% normalizare IC, RV și QoL îmbunătățite la 30 zile.

Ghidul ASCO 2023 actualizează recomandările pentru TEV în cancer, incluzând apixaban ca opțiune de primă linie (recomandare puternică) și extinzând opțiunile pentru tromboprofilaxia postoperatorie.

Studiu publicat în Science identifică proteina HSP47 ca mediator al tromboprotecției în imobilizarea cronică — mecanismul urșilor hibernanți există și la pacienții cu leziuni medulare, deschizând calea unor noi antitrombotice.

Analiză cost-utilitate: DOACs nu sunt cost-eficiente pentru tratamentul TEV în Thailanda față de warfarină, care rămâne opțiunea preferată la pragul WTP actual.

Meta-analiza arată că aspirina, warfarina și NOAC reduc riscul de tromboze la pacienții Fontan față de absența profilaxiei, NOAC având cea mai mare eficacitate, iar aspirina cel mai bun profil global.

Meta-analiză în rețea (13 RCT, n=21.576) comparând anticoagulantele pentru tratamentul extins al TEV: apixaban cel mai bun profil de siguranță (HR 0,07 pentru sângerare majoră vs warfarina), edoxaban cel mai bun echilibru eficacitate-siguranță.

Registrul prospectiv GARFIELD-VTE (n=10.679, 28 țări, 36 luni): anticoagularea a scăzut de la 98,1% la 42% la 36 luni. Mortalitate 6,5→4,4, recurentă TEV 5,4→3,5, sângerare majoră 2,7→1,4 per 100 persoani-ani (12→36 luni).

Studiul DIVERSITY demonstrează non-inferioritatea dabigatranului față de tratamentul standard la copiii cu trombofilii și TEV, cu un profil de siguranță favorabil și recurență de 2,8% la 12 luni.

Consensul ESC-EAPCI 2022 standardizează utilizarea terapiei direcționate pe cateter (CDT) în embolia pulmonară acută, oferind recomandări pentru selecția pacienților și conduita terapeutică.

Meta-analiza GWAS trans-ancestrală pe 81.669 de cazuri identifică 135 de loci genomici pentru TEV, demonstrând că scorul de risc genetic poate stratifica riscul de 6 ori.

Studiu de cohortă pe 371 pacienți urmăriți 8,7 ani: incidența CTEPH este 2,8% după EP neprovocată. Principalii predictori: obstrucție vasculară pulmonară >45% (HR=33,00) și presiune sistolică pulmonară >56 mmHg la diagnostic, și parametrii reziduali la 6 luni.

Revizuire sistematică a 20 de studii evaluând obezitatea (IMC ≥30 kg/m²) ca factor de risc pentru recurența tromboembolismului venos. Asociere semnificativă în 9/20 studii (OR 1,53–9,69), mai ales la femei (HR 2,3–2,8) și VTE neprovocat. Heterogenitate metodologică mare împiedică concluzii definitiv

Studiul API-CAT evaluează non-inferioritatea apixabanului 2,5 mg față de 5 mg pentru tratamentul extins (peste 6 luni) al trombozei asociate cancerului, vizând reducerea riscului de sângerare.