Studii medicale: tromboembolismul pulmonar

Registru prospectiv multicentric Singapore (n=270, Thromb Res mai 2025): trombectomia mecanică reduce mortalitatea la 30 zile (aOR 0,11) față de anticoagulare singură în embolia pulmonară de risc intermediar, cu ameliorare hemodinamică rapidă și spitalizare mai scurtă.

Un studiu realizat la Washington University School of Medicine din St. Louis și publicat în New England Journal of Medicine la data de 13 aprilie 2026 a analizat eficiența terapiei endovasculare prin implantarea de stenturi în tratamentul sindromului post-trombotic, arătând că acea

Declarație AHA Circulation (2025): disparități rasiale, etnice, de gen și socioeconomice în embolia pulmonară — incidență mai mare la afro-americani și femei tinere; disparități în diagnostic, tratament (tromboliză, PERT access) și rezultate (mortalitate, HTEP cronică).

Cohortă retrospectivă JAMA Network Open 2025 (n=1.821 post-ablație FA): discontinuarea AAO reduce sângerarea majoră de 6,5× (0,10 vs. 0,65/100 PA; p<0,001) dar crește tromboembolismul de 2,3× (0,86 vs. 0,37/100 PA; p=0,04). Risc tromboembolic dramatic la discontinuare în FA asimptomatică (HR 6,09),

Revizuire narativă privind managementul emboliei pulmonare masive în sarcină, evidențiind tromboliza ca primă linie terapeutică și rolul salvator al trombectomiei și ECMO în cazuri refractare.

Meta-analiză pe 54.736 pacienți: nivolumab are cel mai mic risc de tromboembolism venos, în timp ce ipilimumab prezintă cel mai mare risc de embolie pulmonară în tratamentul oncologic cu ICI.

Studiul identifică tromboza venoasă profundă și varicele ca predictori independenți ai emboliei pulmonare, frecvent confundată în cardiologie cu boala coronariană sau insuficiența cardiacă.

Un model de învățare profundă multimodal (CT + date clinice) prezice mortalitatea pe termen scurt în embolia pulmonară acută cu AUC 0,98, depășind semnificativ scorul standard PESI (AUC 0,86).

Tromboza venoasă superficială este un marker al riscului sistemic de tromboză, asociată frecvent cu tromboza profundă și embolia pulmonară, necesitând anticoagulare stratificată pe risc.

Studiul analizează provocările diagnostice și terapeutice în embolia pulmonară asociată sarcinii, subliniind necesitatea unui algoritm adaptat și a unei abordări multidisciplinare în cazurile critice.

Revizuire comprehensivă a embolismului pulmonar: fiziopatologia disfuncției endoteliale, stratificare risc (Wells, D-dimer, troponine), DOAC ca primă linie terapeutică, trombolitice pentru EP masiv, și tehnici PERT. 2-4% din pacienți dezvoltă CTEPH.

Meta-analiză IPD (n=2.694): tratamentul ambulatoriu al EP acute este sigur în pacienții selectați (mortalitate 30 zile 0,30%). Risc crescut: cancer activ (4,9×) și biomarkeri cardiaci crescuți (3×). Date din 10 studii prospective internaționale.

Studiul compară angioplastia pulmonară cu balon și endarterectomia în hipertensiunea pulmonară cronică tromboembolică, demonstrând rezultate clinice similare și beneficii renale pentru angioplastie.

Studiu retrospectiv pe 2.117 pacienți cu fibrilație atrială ablată cu succes demonstrează că întreruperea anticoagulantelor crește tromboembolismul (2,36 față de 1,05/100 pacient-ani), dar reduce sângerările majore. La risc intermediar (CHA2DS2-VASc 2♂/3♀), discontinuarea poate fi acceptabilă cu mon

Contextul studiului Embolia pulmonară cu risc intermediar (submassivă) reprezintă una dintre cele mai dificile dileme terapeutice în medicina de urgență cardiovasculară: pacienții nu sunt suficient de instabili hemodinamic pentru a justifica tromboliza sistemică — cu riscul ei major de s