Studii medicale: Tromboza venoasa profunda

Studiul pe 18.000 de vârstnici arată că apixaban reduce complicațiile și crește timpul petrecut acasă după tromboembolie venoasă, comparativ cu warfarina și rivaroxaban.

Revizuire sistematică a 30 de studii proteomice privind TEV, identificând biomarkeri moleculari pentru diagnosticul de precizie și stratificarea riscului în EP, TVP, COVID-19 și cancer.

Meta-analiza a 8 studii arată că benzodiazepinele cresc riscul de tromboembolism venos cu 47% (OR 1,47), subliniind necesitatea prudenței în prescrierea acestora la pacienții cu risc tromboembolic.

Revizuire sistematică ce indică eficacitatea și siguranța DOACs comparabile cu anticoagulantele clasice în Sindromul Budd-Chiari, cu avantaje practice în administrarea pe termen lung.

Ghidul ESVM 2025 oferă recomandări pentru terapia bazată pe cateter (CBT) în VTE acut, subliniind importanța abordării multidisciplinare și a centrelor cu experiență pentru rezultate optime.

Sinteza narativă confirmă siguranța imagisticii în sarcină pentru embolia pulmonară; regulile de decizie clinică (YEARS) pot evita investigațiile inutile la 39% dintre paciente, fără riscuri fetale.

Studiul analizează diagnosticul și tratamentul TVS, subliniind riscul de complicații (EP, TVP) și recomandând fondaparinux 2,5 mg/zi timp de 45 de zile ca standard terapeutic.

Meta-analiza a 39 de studii (70.499 pacienți) indică un risc crescut de tromboză venoasă profundă asociat agoniștilor GLP-1, mai ales la tratamente prelungite (>1,5 ani) și pacienți cu risc cardiov...

Studiul C-TRACT demonstrează că stentarea iliacă reduce severitatea sindromului post-trombotic și îmbunătățește calitatea vieții la 6 luni, dar crește riscul de sângerare comparativ cu îngrijirea s...

Studiul arată că hematopoieza clonală (CHIP) crește riscul de tromboembolism venos la vârstnici cu 49%, mutația genei TET2 fiind principalul factor de risc asociat (HR 2,25).

Studiu național elvețian pe 17.966 de spitalizări arată că incidența trombozei venoase splanhnice s-a triplat în 20 de ani, cu o rată de fatalitate constantă de 13%.

Revizuirea analizează mecanismele fiziopatologice emergente în VTE (NETs, factorul XI, inflamația) și impactul acestora asupra dezvoltării unor noi terapii antitrombotice mai sigure.

Studiu pe 991 pacienți cu embolie pulmonară de risc înalt: recanalizarea (ST, PCDT, SYS) este superioară VA-ECMO singur. Trombectomia chirurgicală are cea mai mică mortalitate estimată (34%).

Studiul ARIVA a demonstrat că adăugarea aspirinei la rivaroxaban nu îmbunătățește permeabilitatea stentului venos față de rivaroxaban singur la 6 luni, menținând un profil de siguranță favorabil.

Revizuirea analizează mecanismele protrombotice ale Lp(a) și asocierea sa cu tromboembolismul venos și arterial, evidențiind rolul noilor terapii în reducerea riscului trombotic.