Studii medicale: Vitamina D

Revizuire critică a ghidului Endocrine Society 2024: recomandă suplimentarea empirică cu vitamina D pentru 4 grupe-țintă, bazându-se pe studii randomizate, dar lasă neclar dozajul optim.

Nivelurile crescute de vitamina D la vârsta mijlocie se asociază cu o acumulare mai redusă de proteină tau cerebrală după 16 ani, sugerând un rol protector precoce în boala Alzheimer.

Studiul D2d arată că suplimentarea cu 4.000 UI vitamina D reduce riscul de diabet cu 19% doar la pacienții cu prediabet având anumite polimorfisme ale receptorului vitaminei D (genotipurile AC/CC).

Studiul D2d demonstrează că suplimentarea cu 4.000 UI/zi vitamina D3 reduce riscul de diabet cu 19% doar la purtătorii genotipului VDR-ApaI AC/CC, nu și la cei cu genotip AA.

Meta-analiza pe 62 de studii confirmă că nivelurile scăzute de vitamina D cresc riscul de SM și frecvența recăderilor, iar suplimentarea în doze mari reduce semnificativ rata anuală de recăderi.

Revizuirea sistematică a 8 studii indică o prevalență ridicată a hipovitaminozei D în DZ1, asociată cu rezistența la insulină, însă beneficiul terapeutic al suplimentării rămâne incert.

Studiul demonstrează că vitamina D restabilește toleranța imunologică în IBD prin modularea microbiomului, creșterea IgA și inducerea celulelor B și T reglatorii, reducând inflamația intestinală.

Consens internațional privind rolul pleiotrop al vitaminei D în imunitate, bariera intestinală și infecții, recomandând menținerea 25(OH)D peste 20-30 ng/mL la persoanele cu risc.

Revizuirea a 11 studii confirmă deficiența frecventă de vitamina D în SOPC și corelația cu disfuncția metabolică, însă suplimentarea oferă beneficii variabile, fiind recomandată doar ca adjuvant.

Studiu prospectiv pe 78.074 femei arată că un aport ridicat de vitamina D reduce riscul de scleroză multiplă cu 42%, susținând un efect protector direct al vitaminei D, independent de expunerea sol...

Studiul MAVIDOS (analiză post-hoc) arată că suplimentarea cu 1000 UI/zi vitamina D în sarcină nu influențează semnificativ microarhitectura osoasă tibială la copiii de 6-7 ani.

Studiul identifică o asociere neliniară în formă de „L” între vitamina D și steatoza hepatică la normoponderali, cu beneficii clinice semnificative doar sub pragul de 60,3 nmol/L.

Studiu pe 41.011 adulți (CPNAS) arată că vitamina D influențează acidul uric diferit: J-invers la bărbați <70 ani (optim 22-30 ng/mL) și relație liniară pozitivă la femei.

Studiu clinic randomizat pe 865 femei cu SOP: suplimentarea cu vitamina D 4000 UI/zi nu îmbunătățește rata de naștere vie după FIV, în ciuda corectării deficitului seric de 25-OHD.

Calcitriolul intravenos crește expresia VDR și CaSR și reduce apoptoza monocitară la femeile vârstnice cu fractură de șold și deficit de vitamina D, restabilind parțial funcția imunitară.