Studii medicale: Vitamina D

Cohortă de 404 gravide mexicane: 40,5% au deficit de vitamina D în primul trimestru. Riscul de diabet gestațional este de 2 ori mai mare (aOR 2,04; IC 95%: 1,14–3,65; p = 0,01), independent de obezitate. Celelalte rezultate perinatale adverse nu au diferit semnificativ.

Studiul analizează axa FGF23-Klotho în BRC, evidențiind dilemele terapeutice între VDRAs și calcimimetice și necesitatea unor strategii personalizate pentru a reduce mortalitatea cardiovasculară.

Declarație de consens a Conferinței Internaționale a 8-a privind Vitamina D (sep 2024): suplimentarea îmbunătățește glicemia și reduce progresia spre diabet la prediabetici. Dovezile preclinice sugerează un rol în prevenirea sarcopeniei. Studiile randomizate mari au rezultate mixte, pledând pentru o

Studiu din Programul de Monitorizare XLH (3 ani) privind corectarea deformităților membrelor la copiii care trec de la vitamina D activă și fosfat la burosumab. Trecerea la burosumab a crescut de 4,4 ori șansa de îmbunătățire a alinierii (OR 4,38; p=0,047), cu beneficiu maxim la inițierea precoce.

Un studiu publicat în septembrie 2025 în Nutrition Reviews de către cercetători de la University of Surrey, John Innes Centre și Quadram Institute Bioscience a arătat că suplimentarea cu vitamina D2 poate scădea nivelurile de vitamina D3 din organism

Studiu randomizat de fază II, dublu-orb, pe 150 de pacienți critici arată că administrarea orală de calcifediol sau calcitriol nu previne leziunea renală acută față de placebo (p=0,85 și p=0,58), deși calcitriolul a produs efecte transcriptomice semnificative în monocitele circulante.

RCT factorial 2×2 cu 161 de adulți vârstnici (65-84 ani) cu deteriorare cognitivă ușoară, intervenție de 20 de săptămâni + urmărire 12 luni. Exercițiile aerobe-rezistență combinate cu antrenamentul cognitiv au redus cu 48% rata căderilor la 12 luni. Vitamina D (10.000 UI × 3/săptămână) nu a adăugat

Meta-analiză a 20 de studii randomizate: suplimentarea cu vitamina D reduce semnificativ scorurile simptomelor depresive (diferență medie standardizată -0,36; P<0,00001), cu un efect moderat dar consistent, mai pronunțat la persoanele cu deficit de vitamina D de la început.

O analiză din date reale pe 139 de adulți cu hipofosfatemie X-linkată a comparat burosumabul (anticorp anti-FGF23) cu fosfatul oral și vitamina D activă. La 1 an, burosumabul a crescut fosfatemia, a scăzut parathormonul și a ameliorat semnificativ durerea, funcția fizică și mobilitatea față de trata

Sinteză sistematică PRISMA pe studii randomizate care evaluează vitamina D3 la copiii și adolescenții supraponderali și obezi. Suplimentarea nu a modificat CRP, IL-6 sau TNF-α, dar a redus nivelul de leptină. Doar 2 studii au îndeplinit criteriile, limitând puterea concluziilor.

Un nou raport științific derivat din studiul clinic VITAL, publicat în The American Journal of Clinical Nutrition în mai 2025, aduce dovezi solide că suplimentarea cu vitamina D3 poate încetini procesul de scurtare a telomerilor, structuri esențiale în menținerea integrității genomice. Este primul s

Un studiu observațional (343 recruți) și unul randomizat controlat (194 recruți) din armata britanică au arătat că suplimentarea cu vitamină D — orală sau prin lumină simulată — nu a influențat adaptarea osului tibial la antrenamentul militar de 12 săptămâni, deși metaboliții activi ai vitaminei D s

Un studiu randomizat dublu-orb pe 200 de pacienți cu epilepsie rezistentă la tratament arată că vitamina D administrată șase luni nu a redus semnificativ frecvența crizelor față de placebo (p=0,36), deși a crescut expresia receptorului VDR și a scăzut biomarkerii epileptogenezei.

O revizuire a 70 de studii indică o relație inversă între vitamina D și depresie, sugerând că suplimentarea poate fi o terapie adjuvantă utilă în tulburarea depresivă majoră.

Studiu retrospectiv pe 114 pacienți cu tiroidită Hashimoto, demonstrând o corelație inversă între deficitul de vitamina D și titrurile anti-TPO/TSH, sugerând un rol imunomodulator al vitaminei D.