Studii medicale: Vitamina D

Meta-analiza pe 18 studii arată că vitamina D reduce simptomele depresive la adulți, cu un beneficiu semnificativ (SMD -0,38) doar la pacienții cu niveluri serice inițiale de 25(OH)D peste 50 nmol/L.

Revizuirea sistematică demonstrează rolul vitaminei D în regenerarea musculară prin receptorul VDR, evidențiind beneficiile suplimentării în forța musculară și reducerea riscului de căderi la vârst...

Studiul DOPPS pe 41.677 pacienți hemodializați demonstrează că vitamina D activă nu reduce riscul de fractură independent de suprimarea PTH, susținând ghidul KDIGO pentru utilizare restrictivă.

Studiu de cohortă pe 4.293 pacienți cu artrită reumatoidă: nivelurile serice de vitamina D ≥20 nmol/L reduc mortalitatea cu 40-50% față de deficitul sever. Omega-3 nu prezintă beneficii asupra supr...

Revizuirea sistematică demonstrează o asociere între deficiența de vitamina D și frecvența/severitatea migrenei pediatrice, sugerând suplimentarea ca strategie profilactică eficientă.

Meta-analiza pe 8.165 pacienți arată că 85% au insuficiență de vitamina D preoperator. Suplimentarea postoperatorie cu ≥2.000 UI/zi vitamina D3 este superioară dozelor mici pentru menținerea nivelu...

Recenzia demonstrează că menținerea 25(OH)D > 50 ng/mL prin suplimentare (5.000-8.000 UI/zi) reduce riscul de infecții, sepsă și boli autoimune, corectând erorile de design din studiile anterioare.

Revizuirea sistematică indică eficacitatea superioară a vitaminei D față de omega-3 în ameliorarea simptomelor TSA, cu beneficii sinergice în cazul administrării combinate.

Sinteza studiilor clinice și a randomizării mendeliene arată că suplimentarea cu vitamina D nu aduce beneficii osoase sau cardiovasculare la populația generală, dar poate reduce mortalitatea prin c...

Meta-analiza pe date individuale arată că suplimentarea cu vitamina D timp de 1 an nu îmbunătățește semnificativ densitatea osoasă la copiii și adolescenții sănătoși cu deficit ușor-moderat.

O sinteză a literaturii indică o asociere între deficitul de vitamina D și riscul crescut de retinopatie diabetică, sugerând necesitatea monitorizării și suplimentării la pacienții diabetici.

Sinteza a 82 de lucrări arată că deficitul de vitamină D se asociază cu un risc crescut de pubertate precoce (OR 2,25), deși legătura cu vârsta la menarhă rămâne controversată.

Studiul DAGMAR (278 pacienți) demonstrează că suplimentarea cu vitamina D (2800 UI/zi) nu reduce rata de recădere în boala Graves, nefiind recomandată ca terapie adjuvantă.

Meta-analiza arată că suplimentarea cu vitamina D potențează efectul analogilor GnRH în pubertatea precoce, reducând nivelurile hormonale și încetinind maturizarea osoasă la 936 de fete.

Meta-analiza demonstrează că deficiența preoperatorie de vitamina D la pacienții cu cancer colorectal stadiul III se asociază cu un risc de deces cu 38% mai mare și de recidivă cu 13% mai mare.