Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

buna dimineata! dultrax cum iesim din starile de tristete, de apatie care ne acapareaza de la prima ora a diminetii? Eu ma trezesc cu nod in gat si fara chef de viata.incerc sa-mi fac afirmatiile, da, poate, inca nu stiu sigur cum si cand si ince mod sa le fac, poate imi dai un sfat.multumesc,

Ai grija cu ce ginduri te culci seara. Invata o rugaciune, culca-te atunci cind esti intr-o stare placuta de relaxare.cind ti-e somn. Pentru asta cauta pe linga rugaciune orice iti face placere: un ceai cald, o amintitire frumoasa, citeste o carte.s.a. Inainte sa te culci spui : "ADORM IMEDIAT, AM UN SOMN PLACUT SI MA TREZESC LA ORA.ODIHNITA SI PLINA DE VIA!TA!"

Am gasit acest forum de aproximativ o luna si pot sa spun ca ceea ce am citit aici, experientele, sfaturile date de cei de aici m-au ajutat foarte mult, pot sa spun ca mai mult decat cele cateva sedinte pe care le-am facut la psihoterapeut. Marturisesc ca cel mai mare impact le-au avut postarile lui dualtrax si maya.
As vrea sa va spun povestea mea in speranta ca pot fi ajutata in continuare si poate pot ajuta si eu prin experienta mea.
Daca stau bine sa ma gandesc am fost anxioasa de cand ma stiu, de mic copil. Intotdeauna, in tot ceea ce faceam aveam o teama mare de a nu gresi, de a nu dezamagi. Adevarul este ca nu am prea fost incurajata sau laudata pentru reusitele mele chiar de cand eram copil. Pe fondul unei familii dezbinate, a unei situatii materiale mai slabute si a unei sensibilitati mai accentuate am ajuns sa dezvolt anxietate.
In 2008 am inceput un tratament pentru sindrom anxios depresiv cu venlafaxina si calmepam. Timp de un am lut pastile si am mers si la psiholog. Aveam atacuri de panica, nu mai puteam conduce, o saptamana am stat acasa, nu puteam dorim si manca, ameteli, stare de lesin, plangeam in continuu. Eram pur si simplu ingrozita si simteam ca nu o sa ies niciodata din starea asta. Medicamentele si psihoterapia m-au ajutat foarte tare. Am reusit sa-mi controlez atacurile de panica. Tot in aceasta perioada am capatat si niste extrasistole care m-au facut sa cred ca am ceva la inima. Am fost la o gramada de cardiologi care mi-au spus ca nu am nimic, sunt perfect sanatoasa, ca am intr-adevar niste extrasistole si un prolaps de valva mitrala dar ca pot trai bine mersi cu ele.
Anul acesta prin ianuarie au revenit starile de anxietate. Nemultumita ca nu am posibilitatea de a avea o casa, ca la serviciu nu se intampla nimic....salarii inghetate, ca am o varsta si nu am realizat nimic pana acum. Ma comaram mereu cu ceilalti, imi spuneam ca toti fac cate ceva numai eu nu realizez nimic. Ma aflam si intr-o noua relatie care era inca in perioada de acomodare. Tot timpul aveam teama ca eu nu pot sa fac ce fac ceilalti....ca nu sunt in stare. Desi constientizam ca nu am motive serioase sa fiu asa negativista, ca sunt sanatoasa, ca am un serviciu care nu e chiar atat de rau, ca am familia care ma iubeste si mai ales prietenul meu care ma iubeste. Am incercat sa vorbesc cu el, dar el parca nu intelegea de ce pun atat de mult la suflet toate lucrurile, ca exista rezolvare pentru tot. Si pe masura ce ma uitam in jur si vedeam ca lumea isi vedea de viata ei eu ma cufundam si mai tare in anxietate, si ma invinuiam, imi spuneam ca nu pot sa trec peste. Asa ca am trecut din nou pe pastile. Norocul meu, acum asa o vad ca pe un mare noroc si ca pe un semn, a fost ca dupa 4 luni am devenit alergica la medicamentul pe care il luam si a trebuit sa-l opresc. N-am schimbat tratamentul pentru ca ma simteam bine si am zis ca e ok.
Acum starile de anxietate au revenit insa nu mai sunt atat de puternice pentru ca stiu ca este din pricina gandirii mele negativiste, a lipsei de incredere in mine. De data asta am spus clar NU pastilelor pentru ca m-am convins ca vindeca doar efectele nu si cauza. Iar cauza am gasit-o deja si lucrez la ea. Merg deja la pihoterapeut si incerc in fiecare zi sa-mi inving anxietatea. Ea este prezenta in fiecare zi si e groaznic de greu sa lupti cu gandurile (dupa ce o viata intreaga ai fost obisnuit cu un anumit mod de ganire) si cu starile fizice neplacute date de anxietate, mai ales cand mai am si extrasistole. NU voi renunta sub nici o forma pentru ca vreau sa ma bucur de o viata normala alaturi de cel de langa mine.
Va trebui sa invat sa ma iubesc cu adevarat si sa am grija de mine.
In speranta ca nu am plictisit astept sfaturi si parerile voastre.

Multumesc dualtrax si maya pentru ca in mare parte, faptul ca azi gandesc asa si am dorinta de a ma schimba, se datoreaza voua.

Incredinteaza Lui Dumnezeu toate grijile, toate framintarile tale si roaga-L sa te indrume ! Asa vei reusi sa scapi de povara! " Iti idepun Tie toate gindurile, toate dorintele si grijile mele, pentru ca Tu Doamne sa ma povatuiesti cu intelepciunea Ta si sa le tocmesti dupa judecata dreptatiiTale. Si-ti fagaduiesc cu adevarat ca ca voia mea nu se va mai desparti de Voia Ta!"Amin!

Draga Anda,
Suntem amandoua copie la indigo. Spre deosebire de tine eu am stat cu holter ptr. a-mi monitoriza inima, dar cand ajungeam la doctor se uitau la mine si-mi spuneau sa termin cu prostiile sa-mi bag mintile in cap ca este boala numai in gandirea mea. Si bineinteles de 2 ani am ajuns si mi-am facut tot felul de controale si nimic, zi si tu parca cautam cu lumanarea sa am ceva. Hai sa spun ce fac acum ca o sa te ajute. Eu nu gandesc pozitiv deloc si am o parere f. proasta despre mine si la sfaturile celor de pe acest sait am cumparat cartea " tu iti poti crea o viata de exceptie" de louise hay apoi afirmatii pozitive de acelasi autor si sa-mi spui mie dak nu te ajuta. O sa -ti lasi psihologul fara paine ca nu o sa mai trebuiasca de niciun fel sa-i mai vezi fata si sa-ti cheltui banii. Eu inca nu dorm fara melatonina si jumatate de anxiar, dar cu ajutorul meu o sa vad cum o sa ies din jocul asta perfid cu care se joaca mintea mea. Nu pot in schimb sa ma uit la stiri, nu pot primi vesti care ma tulbura ca imediat imi spun ca ce au ceilalti gata de maine am si eu. Dar am invatat sa-mi intimpin starile de panica si anxietate. Stii ce fac ? Vorbesc cu ele.Le zic, ok ati venit bine, nu-mai atat puteti ?
Doamne, sa nu ma auda careva ca spune ca ma dereglez vorbind singura.Eu, sunt singura de zece ani si probabil faptul ca am asa o gandire nu pot fi sociabila. Ei ce sa-i faci poate va veni si fat frumos calare pe cal vreodata. Sper... Hai capul sus si mai spune cum te mai simti din cand in cand.

Buna Aurelia,
Ma bucur enorm ca esti la fel ca mine. Poate suna foarte egoist, insa ma ajuta foarte foarte mult sa pot sa-mi descarc sufletul aici si sa vad ca alti oameni sunt in aceeasi situatie, ca simt la fel. Sper sa aiba acelasi efect si asupra ta Aurelia.
Holter am avut de vreo 3 ori si doar o singura data a surprins extrasistolele, care cica sunt de ignorat. In rest sunt perfect sanatoasa si ca totul vine de la mansarda.
Mai mult..chiar ieri mi-am facut controlul de rutina la cardiolog. De data asta nu m-am dus de frica.m-am dus pentru ca mi s-a recomandat ca o data pe an sa-mi fac o ecografie sa vedem cum si daca evolueaza prolapsul.
Si vroiam sa stiu daca o eventuala sarcina sau efortul fizic mai mare afecteaza in vreun fel prolapsul.
Cartea de care zici mi-am comandat-o si maine trebuie sa soseasca. Abia astept sa o citesc.
Sunt sigura ca o data ce ma voi vedea cu alti ochi si voi inceta sa ma invinuiesc pentru tot ce e rau o sa fie ok si voi fi "vindecata". Am crezut ca daca voi da si voi incerca sa fac totul sa fie bine, sa ii ajut pe cei apropiati, sa imi fac griji in permanenta pentru ei, sa ma gandesc la ce le trebuie lor mai intai, o sa fiu bine, o sa fiu apreciata si o sa ma simt bine. Dar ghici ce, nu e asa.
Eu nu sunt credincioasa, nu cred in Dumnezeu, insa psiholoaga mea mi-a spus o chestie interesanta. In biblie se spune "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti/insati" si m-a intrebat ii iubesti pe cei de langa tine (mama, frate, iubit) la fel ca pe tine? Care crezi ca a fost raspunsul meu? Nu, ca altfel nu ajugeam in situatia asta...de a avea o parere proasta despre mine, de a fi nesigura, de a fi anxioasa.
La fel si eu, mi-e greu sa privesc la tv scene cu crime, oameni bolnavi, sange. Imi creeaza o stare care provoaca anxietatea. Dar si la asta lucrez.......imi spun ca nu este vorba despre mine, da au murit oamneni dar eu sunt aici si acum si nu trebuie sa traiesc dramele altora pentru ca nu-mi folosesc la absolut nimic.
Momentan simt ca sunt pe drumul cel bun.....momentele de anxietate s-au mai rarit. Cand apar ma gandesc la ceea ce am citit pe acest forum. Incerc sa-mi ocup timpul cu tot felul de activitati, ies cu bicicleta in parc cam o ora jumate cat de des pot, ma uit la serialele mele preferate, vreau sa reiau cursurile la o limba straina. De ceva timp tin si o dieta pentru ca vreau sa mai slabesc (simt ca ma voi simti bine daca voi reusi sa incap in lucrurile care ma incapeau acum un an doi) si rezultatele au inceput sa se vada. Si astea sunt lucruri doar pentru mine....pentru sufletul meu.
La capitolul pilule.....nu iau decat aspacardin prescris de doctor pt extrasistole si bien dormir atunci cand simt ca sunt agitata inainte de culcare. Mai fac si exercitii de respiratie.
Si in cazul tau o data ce iti vei schimba parerea despre tine sunt sigura ca o sa te poti uita la tv fara sa te mai gandesti ca o sa ti se intample si tie, vei devei si mai sociabila si mai mult ca sigur va aparea si fat frumos. Mai intai trebuie sa ai grija de tine si sa invingi starile astea. Sunt sigura ca vei reusi. Daca noi nu avem incredere in noi nu putem cere celorlalti sa aiba, la randul lor, incredere in noi.
Oricum, aici vei avea numai sustinatori care te vor ajuta sa invingi anxietatea.

buna.ma numesc ana si am si eu aceleasi probleme...detaliat:am fost in coma 35 de zile acum un an, eu nu imi amintesc decat ca am avut un vis lung sau poate am trait o alta viata, nu stiu sigur ce a fost dar toate se legau de viata mea si de familia mea.dupa ce m-am trezit di coma cu memoria mi-am revenit dupa 2 saptamani, incepeam sa imi amintesc ce s-a intamplat inainte de a intra in coma, vedeam doar momente traite prima de coma dupa totul se termina, atunci am inceput in spital sa fac atacuri de panica, nu puteam respira aveam senzatia ca mor, eram toata transpirata, tremuram, aveam dureri abdominale si o senzatie de lesin, simteam ca eultima clipa din viata, a fost groaznic.s-au repetat 3 zile, la aceiasi ora, nu stiu ce medicamente mi-au administrat eram inca in spital(in italia)ca dupa niste picaturi pe care le luam sear ma linisteam si dormeam, dupa 2 luni m-am intors acasa si am inceput sa fac din nou atacuri de panica, traiesc o frica ca vine ceva imprevizibil si mor si nu e nimeni incasa sa ma ajute, nu pot sa raman singura in casa, am ajuns cred o povara pt.fiul si sotul meu care trebuie sa se organizeze tot timpul ca unul sa ramana cu mine cand nu sunt la serviciu, frica asta o am numai acasa, la serviciu nu s-a intamplat niciodata...e greu sa descriu ce simt, as vrea ca cineva daca atrait ce traesc eu si daca ma intelege si a reusit sa depaseasc situataia asta rog sa ma ajute..v reau sa redevin ce am fost inainte, o femeie curajoasa si puternica.

Te salut Aurelia !!!

Ma bucur pentru tine ca esti bine, pozitiva si ca citesti cartile lui Loise Hay care este o mare terapeuta in dezvoltare personala. Ma bucur ca ai intelles ca puterea este in minile tale si in interiorul tau, persevereaza cu sfaturile si afirmatiile ei pozitive si usor usurel viata ta se va skimba in exceptie.

Si eu sunt fana Louise Hay si ii multumes din suflet ca a intrat in viata mea prin cartile ei.
Sa ne auzim numai de bine si sanatoase !!! Inkei cu afirmatiile lui Louise Ne astepta doar lucruri bune, Totul este bine in lumea noastra !!!!

Buna Ana,
Experienta prin care ai trecut este una traumatizanta. Nu am trait ce ai trait tu dar cred ca oricine s-ar trezi dintr-o coma de 35 de zile ar simti la fel, teama ca era la un pas de moarte. E ca si cum o masina trece in tromba pe langa noi si ne speriem dandu-ne seama ca ar fi putut sa ne loveasca daca soferul pierdea controlul masinii. Dar peste o asemena intamplare trecem destul de repede, uitam in cateva minute.
Imi inchipui ca este greu sa accepti ceea ce ti s-a intamplat insa, ceea ce este important este ca ai supravietuit. Daca organismul tau a fost suficient de puternic incat sa supravietuiasca traumei prin care ai trecut atunci si psihicul tau trebuie sa fie tare, sa accepte ceea ce ti s-a intamplat si sa lase in urma totul. Este greu si poate ti se pare imposibil, dar nu este asa.
Gandeste-te ca indiferent daca esti cu cineva langa tine sau nu imprevizibilul se poate intampla. Si eu am teama de moarte, fara sa mi se fi intamplat ceva, dar incerc sa accept ideea ca intr-o zi se va intampla si nu pot face nimic in legatura cu asta. Nu e ceva ce poti controla.
Ceea ce poti sa controlezi este modul tau de a gandi, de a te focusa pe ceea ce este acum si aici (familie, casa, servici, hobby). Trebuie inchisa usa catre trecut caci el nu se mai poate intoarce.
Ti s-a dat o noua sansa si trebuie sa profiti de ea, sa te gandesti la ceea ce e important pentru tine, la ceea ce iti place.
Daca nu reusesti singura o solutie ar fi ajutorul unui psihoterapeut. Te poate ajuta sa accepti si sa dai uitarii experienta prin care ai trecut. Sunt exercitii de relaxare si transe care chiar functioneaza si ajuta, insa nu te astepta ca "vindecarea" sa se intample peste noapte. Trebuie sa ai rabdare si ai sa vezi ca o sa fie bine, nu degeaba se supune "ce nu te omoara te face mai puternic".
Ai incredere ca o sa fie bine ai sa redevii femeia puternica si curajoasa.

Salut, si eu am suferit de atacuri de panica aproape un an, dar am reusit sa trec peste, cu multa vointa, chiar acuma in timp ce scriam acest post mi-am provocat un atac de panica(sa vad daca ma mai pot lupta cu ele), m-am gandit ca nu mai pot respira, inima incepuse sa imi bata, ma luase starea aceea de ameteala apoi mi-am spus in minte"ce prostie totul e in mintea mea" si mi-a trecut imediat atacul si am continuat sa scriu acest post, tind sa spun ca pana akma cand am scris postul nu am mai avut un atac de panica de cateva luni, de cand am inceput sa le combat pot spune ca au disparut complet, as avea multe sfaturi sa va dau, dar timpul nu imi permite, mi se termina tura la servici, dardaca aveti intrebari puteti sa lasati post aici si va ajut cu cea mai mare placere cand voi ajunge acasa diseara...un sfat asa de plecare, cand va apuca cate un atac de panica, incercati sa va distrageti atentia de la gandurile acelea negative, bagati o melodie preferata, cantati-o in minte etc ah si nu va mai uitati la filme ce va pot face sa ganditi negativ si evitati consumul de cofeina, cofeina va creste tensiunea arteriala si asta va poate declansa un atac de panica.

P.S Intrebati-ma orice si va voi ajuta cuu placere din propria experienta, am avut o forma foarte grava de AP, nu va voi povesti simptomele si gandurile ce imi treceau prin minte, pt ca as risca sa vi le imaginati si voi ;(

Buna

nopanic, nici eu nu mi-am scris gandurile care imi treceau prin minte, dar ce a fost.sper sa nu mai pot trai...
in general, dak ma intalnesc cu o pers. apropiata si are unele probleme park sunt un magnet preiau toate acele probleme si ma gandesc la solutiile de rezolvare, de park m-ar interesa pe mine ce se intampla.
In fine... problema cea mai grava acum este faptul k sunt singura si nu reusesc sa socilzez cu nimeni (face to face)
sau poate nu vreau nu-mi este clar... dar NU DORM fratilor. Sau mai bine spus adorm probabil din cauza pastilelor
( melatonina si anxiar )dupa care gata ce-i mult strica... la 2 noaptea pot sa ma apuc de scris romane. Nu stiu de ce dar ma napadesc gndurile de parca sta cineva cu ciocanul si bate ora exacta.
Spuneti-mi solutii dar nu ma puneti sa innumar oi...i le las lui Becali.

pai nu ai cum sa adormi la 12 daca tu te-ai invatat sa dormi dupa ora 2 si asa xu pastile, eu luam decat emocalm, il gasesti la farmaciile naturiste, e naspa ca esti singura, ar fi bine sa dormi cu un bec aprins in casa, eventual si cu TV-ul, incearca sa nu te mai gandesti la lucruri negative, cand iti trec prin minte incearca de fiecare data sa le combati cu ceva pozitiv, eu de ex cand aveam ganduri negative, le combateam cu fe; de fel de vise, de ex: ma gandeam cum ar fi sa fiu miliardar, in ce as investii banii, sau ce fel de afacere as face, cum as ajuta saracii, la mine chiar a mers chestia asta, sau ma imaginam mare fotbalist :P dadeam goluri, eram mare vedeta si apoi ma lua somnul si nici nu imi dadeam seama cand, te poti gandi la ce iti place tie sau ce ai fi vrut sa devi sau ce ai face daca ai fi printesa sau eu stiu, depinde de fiecare:P

Sau sti ce mai ajuta?? sportul, dute la sala sau alearga seara, sau daca ti-e greu sau din anumite motive nju poti face sport, iesi seara la cate o plimbare de 10-20 min, trebuie sa combati acele ganduri negative, dupa ce ajungi sa le combati o sa dispara, eu akma duc o viata normala, desi inca evit consumul de cofeina sau filmele cu crime sau tot felu, care m-ar putea face sa gandesc negativ, cred ca din obisnuinta

multumesc mult ptr. sfaturi, nopanic
as vrea sa ies seara, ptr. ca stau langa faleza dar imi este rusine sa ies singura, cand vad pe langa mine foarte multe cupluri la plimbare.
O sa merg la sala, cred ca o sa fie bine avand in vedere ca sunt numai la un birou in fata calculatorului... ce sa mai spun.
Sa aveti cu totii o duminica linistita si placuta

Nopanic, in momentul in care in afara de frica aceea puternica apare si tristetea si plansul si lipsa chefului de viata, suntem deja in stadiul de depresie? Eu am toate aceste stari descrise mai sus si nici macar nu stiu ce ma mai bucura, stiu doar ca de 3 zile plang mereu si gandurile negre m-au disperat. Multumesc.

Dap, cam astea ar fi semnele depresiei, am trecut si eu prin asa ceva, nu am avut o viata foarte usoara, poti scapa de depresie, dar trebuie sa dai detalii ca sa te putem ajuta, trebuie sa vorbesti cu cineva..sa te descarci!
Ce te supara, ti-ai pierdut increderea in tine?? Ce ganduri negre ai?? Sunt sigur ca poti trece peste aceste momente grele, daca iti este rusine sa postezi problemele care te supara aici, imi poti da un PM, si voi face tot posibilul sa te ajut.
P.s ajut pe oricine, numai cereti ajutorul oameni buni. Eu acuma ma bucur de viata, am reusit sa trec peste toate problemele psihice, la un moment dat credeam ca nu o sa imi mai revin niciodata, dar am aflat pe pielea mea cat de complex este creierul uman, cum isi poate reveni din aproape orice, numai cu ganduri pozitive si multa credinta..
Nu faceti aceiasi greseala ca mine sa suferiti in tacere inchisi intr-o camera intunecata, aveti nevoie doar de cineva cu care sa vorbiti..
P.S.S sylvy nu esti singura, mai sunt oameni buni care vor sa ajute.

BUNA,
Dar ce te faci de exemplu cand suferi de anxietate generalizata si parca esti o bomba cu ceas tot timpul.Sufera cineva de asa ceva ?
Un sfat va rog !

Nopanic, incredere in mine nu mai am demult, poate nu sunt inca sigura, dar cred ca neincrederea mea avenit in urma ddivortului pe care l-am avut in urma cu 4 ani. Anxietatea a fost deseoro trata medicamentos si cu psihoterapie, dar revine mereu. De ceva ani am refuzat sa mai iau medicamnete anxiolitice, deoarece ajunsesem o leguma din pricina lor si nimeni nu intelegea asta. Am incercat sa lupt singura cu fiecare zi din viata mea, apoi s-au intensificat durerile de cap, insomniile, treceri bruste de la o stare de bucurie la una de tristete, plansul excesiv si de vreo patru luni incoace frica si teama de esc.
O zi din viata mea decurge cu multe ganduri negative, desi pana acum cateva zile faceam afirmatii pozitive zilnice acum am ajuns sa nu mai cred in nimic. Oare cum desopar ce imi place, sau cine mai sunt?? Dimineata ma trezesc greu si parca imi spun, offf hai Silvia mergi la cabinet deoarece pacientii tai au nevoie de tine, sa nu ii dezamagesti, sa fii buna si calda si ma ia cate un nod in gat, ma sufoc, imi vine sa plang ca am iar starea asta, dupa ce trece plansul iau vreo 7 fasconale o data si la jumatate de ora mai iau 2 codamine, si tot asa cam la 2-3 ore mai iau o doza de analgezice deoarece ele imi dau energie si o usoara stare de euforie care ma face sa cred ca sunt in stare de orice.Din cauza atator analgezice am dezvoltata in 3 ani si o dependenta psihica de medicamente...si uite asa am dat iar in depresie si mi-a ciuda, ma oftic deoarece vreau sa fiu un om normal, care sa se bucure din tot sufletul nu asa mecanic cum o fAC eu. Imi cer scuze daca nu am fost prea coerenta dar imi vine greu si sa scriu, , incep sa ma izolez...

Sylvy, te-ai cam indopat de pastile, sfatul meu ar fi sa iti gasesti pe cineva, sa incepi o relatie, sa mai iesi prin oras cu apropiatii tai, sa faci sport..habar nu aveti cat ajuta sportul in problemele acestea, poti trece peste asta sunt sigur, prin cate ai trecut sunt sigur ca esti o fire puternica, doar ca tu nu vezi asta, ai suferit destul, ia atitudine, cand un gand negativ iti trece prin minte combatel cu unul pozitiv, sau distrageti atentia, de ex: cand mergeam pe strada si ma napadeau vestitele ganduri negative, incercam sa imi distrag atentia, ma uitam la un copac, ma intrebam "oare cati ani are copacul, cate galeti de apa bea, sau analiza imbracamintea oamenilor, faceam diferite comentarii in mintea mea despre ei, ma uitam daca sunt asortati sau nu, :D etc.
Stiu ca par banalitati, dar la mine chiar mergeau. Deci tu trebuie sa incepi sa iesi cu prietenii tai, colegi/colege de servici sau chiar cu rude, cu mama tata, tatal tau, apuca-te de sport alergat seara sau sala, fa-ti o relatia, gandeste pozitiv, trebuie sa iti ti mintea mereu ocupata, ia-ti un catel(te va umple de bucurie cu iubirea lui neconditionata) Stiu ca poti trece peste momentele grele din viata ta, evita fumatul, cafeaua seara, energizantele, stirile de la ora 5, filmele de groaza sau cu crime, criminali!

Dya activitate fizica si psihica este raspunsul, sau zi-ne simptomele tale, aceasta boala difera de la persoana la persoana...

Sunt mereu incordata parca astept tot timpul sa mi se intample ceva rau, ma panichez repede si sunt mereu incordata.

buna anda...ma bucur ca ai inceput sa te simti mai bine, doresc asta tuturor ce sufera de aceste urate atacuri de panica, eu nu am incercat cu nici un medicament, am dorit sa reusesc sa le depasesc fara medicamente, e tare greu dar sper si doresc sa reusesc, de cateva zile lucrez cu psihi-cul meu si cand simt ca incepe sa imi bata inima de frica imi spun, singura, nu, nu se va intampla nimic...iti multumesc pt.mesaj, l-am citit de mai multe ori si sper sa reusec, imi doresc enorm, eu am fost foarte curajoasa tot timpul dar nu am acceptat moartea niciodata, poate pentru ca mama mea avea o problema cu inima cand eram copil si o gaseam uneori in casa lesinata.traiam o frica( ca va muri)teribila si ma luptam zilnic cu gandurile astea, asa cum am spus am fost atat de aproape de moarte cand am fost in coma, si de aici cred ca s- intamplat ceva cu mine, gandul ca am luptat cu ceva ce nu am acceptat niciodata, adica moartea m-a speriat tare, ar trebui sa devin mai puternica pt.ca am castigat, doctorul meu de aici din italia imi spune mereu ca voi trai mult, ca sunt puternica si sunt o luptatoare, dar in interior se vede ca sunt slaba, toti imi spun ca traesc a doua viata si ca ar trebui sa ma bucur de ea, nu sa am frica, cine stie poate intr-o zi voi uita si incet voi redeveni cum eram inainte, imi pare tare rau sa citesc ca sunt atatea persoane care au aceste probleme dar cum zici tu putin egoista sunt si eu si citind ma consoleaza gandul ca nu sunt singura cu aceasta problema.doresctuturor sa depaseasca aceste probleme si intr-o zi sa citesc ca toti cei ce au aceste probleme sunt bine.

dya totul este in mintea ta, cand te ia frica ca ti se poate intampla ceva, doar spune-ti in minte" daca mi se intampla ce, totul e in mintea mea" si incearca sa te gandesti la altceva, de ex sa faci o surpriza cuiva, sa te gandesti ce i-ar placea, cum sa ii dai surpriza sau nush.. gandeste-te la orice altceva cand iti trec gandurile acelea, de ex te uiti la obiecte pe strada" wow ce masina super, ce strada cu gropi, ce iarba uscata sper sa mai ploua sa se mai inverzeasca..etc" deci trebuie sa iti distragi atentia, sa te legi de orice lucru pe strada, tine-ti mintea ocupata.

Ana, ai trecut prin multe momente groaznice. Imi inchipui ce simteai cand iti vedeai mama lesinata. Si eu am trecut prin ceva experiente de genul acesta cand mama a ajuns de urgenta la spital cu puseu de tensiune, iar fratele meu ma suna la 1 noaptea sa-mi dea vestea.
Da, e absolut normal ca lucrurile astea sa te afecteze, mai ales cand au legatura cu moartea. Faptul ca acum ti-e frica si traiesti toate starile astea acum nu este semn de slabiciune. Asa le percepem noi ca fiind semn de slabiciune deci ceva rau. Nu, si nici nu lasa pe altcineva sa-ti spuna asta, mai ales daca nu a trecut prin asa ceva, daca nu stie ce e anxietatea.
Este doar o faza prin care treci si faptul ca vrei sa "te vindeci" si cauti tot felul de raspunsuri, ca stai de vorba cu oameni care trec prin asa ceva, este un pas mare spre "vindecare". Tot pun in ghilimele cuvintele respective ca sa subliniez faptul ca nu esti bolnava, deci nu e ceva care iti pune viata in pericol.
Nu lua medicamente, iti spun din proprie experienta. Da, o sa te simti bine cand le vei lua, te vor linisti si vei vedea viata cu alti ochi, dar dupa ce termini sunt sanse fff mari ca starile sa revina, la mine asa a fost. Rezolva doar efectul, nu-ti va mai fi frica, dar nu si cauza si atunci ne intoarcem de unde am plecat si mai frustrati si mai anxiosi.
O sa depasesti, incearca sa te bucuri (stiu ca e greu...de multe ori simti ca nu poti) de cele mai mici si neinsemnate lucruri: ex: uite ce frumos mi-a zambit doamana aceea, azi o sa fac curatenie si dupa o sa ma simt foarte bine ca e curat si miroase frumos, am facut ceva special pentru sot si copil si ma bucur sa vad ca le place, azi ma duc sa-mi fac un masaj, sau sa-mi iau o bluza, o sa ud floarea si o sa o curat de frunzele uscate, o sa citesc o carte relaxanta, o sa ma uit la un serial relaxant. Asta inseamna viata in mare parte....lucrurile mici care au loc zi de zi.
Moartea trebuie sa o acceptam si sa nu ne mai gandim la ea. Asta este, e un lucru pe care nu-l poti schimba. E singura certitudine pe care o avem.....ca la un moment dat o sa murim. Acum, fie alegem sa ne gandim si sa ne fie frica de ea, fie nu o bagam in seama si ne bucuram de ce avem acum si aici.
O sa reusesti. Frica ce te macina este a ta, doar a ta si doar tu o poti stapani. Spune-ti mereu ca ceea ce simti este doar o stare negativa creata de modul tau de a gandi, sunt gandurile tale nimic altceva. Incet incet incearca sa le inlocuiesti cu alte ganduri, de viata, de bine, de optimism.
Capul sus.....esti puternica!

Buna
Ma numesc sidonia si am probleme de anxietate de vreo doi ani. am citit cateva comentarii si admir toate persoanele care au reusit sa scape de aceste stari nasoale. imi este destul de greu momentan.imi este frica de examene si de esec.am fost invatata sa fiu perfecta si toata lumea avea asteptari mari de la mine. in urma unei admiteri picate mem inchis in mine, tot mam criticat si am ajuns sa cred ca nu sunt in stare de nimic. am facut si gastrita pe baza fricii.ma duc la psiholog deja de cateva luni dar starile revin si problema mea este ca ma panichez si nu stiu cum sa le iau. vreau sa le controlez dar nu se poate.este cand nu dorm noaptea de frica, transpir, am migrene puternice ma trece la baie, ma doare stomacul.acum mam simtit iar rau cateva zile si nu stiu cum sa ma relaxez cum sa-mi distrag atentia.si cand ma simt bine tot imi vin ganduri parca as avea nevoie sa ma simt rau.nu iau medicamente.am inceput sa fac sport mai si alerg dar parca tot revin gandurile. am luat si eu cartea de louise hay dar imi este greu sa pun in practica gandirea pozitiva. parintii mei nu mau incurajat niciodata si nu stiu cum sa fiu puternica. va rog daca puteti sami dati niste sfaturi cum sa fac sa ma duc mai departe. sunt hotarata sa ma vindec dar cand vin starile ma panichez ma enervez si imi vine sa renunt ca sunt la capatul puterilor. cateodata ma trezesc dimineata si n-am nici chef de viata, nici pofta de mancare.in anii astia mam inchis mult in mine, parca nu ma recunosc.de aceea vreau sami revin. va rog daca puteti sami dati cateva sfaturi.

Buna, vb cu parintii tai, spune-le tot ce ai pe suflet, iesi cu prietenele prin oras, viata nu consta in niste examene, ai picat un examen, asta e...viata nu se termina la un examen, l-ai picat asta e, nu e sfarsitul lumii!! Gandeste pozitiv, nu te mai trezi dimineata cu ganduri negative, unii se complac in situatiile astea, de genul:"ce viata trista am, am numai ganduri negative, simt ca innebunesc etc" unora cred ca le place sa sufere fara sa isi dea seama, singurele ganduri ar trebui sa fie:"Multumesc Doamne ca sunt sanatos, ca am un acoperis deasupra capului, ca am ce manca, ca am o familie...". Iti dau un sfat, seara cand te culci imagineaza=ti un cos de gunoi in care arunci toate fricile tale pe rand, examenele, teama de esec sau ce te macina pe tine, apoi pune cosul de gunoi intr-un loc indepartat al mintii tale, iar apoi gandeste-te la lucrurile frumoase ce te inconjoara!!

Si eu am atacuri ink din copilarie, cu anii s.au mai eliminat dar acum le am din sub o forma putin mai grava...depresie in legatura cu anxietate...mi.e f.frica dimineata cand ma scol, ma ia cu tremurat, vomit si la ora 7:30 ies afara la aer, la biserica, la plimbare impreuna cu mama pt a.mi distrage atentia de la prostii..nu mananc bn desi am pofta de mancare, dupa-amiaza nu pot dormi ca dak atipesc iar ma scol speriata...si am fost la psihiatru si mi.i s.a recomandat in doze mici, zoloft, eglonil si xanax de 3 x/zi..as vrea sa stiu daca a mai luat cineva zoloft si daca stie ce reactii are si cum te simti de la el pt ca eu nu am curaj sa iau...

Iti multumesc mult de tot pentru sfaturi nopanic. voi lupta din greu sa redevin fata vesela care eram mai demult si care isi traia din plin viata. Doresc tuturor care sufera de aceste stari sa se faca bine:)

Dar nu stiu cum sa procedez ca din cauza anxietatii tot am un fel de emotie in mine care imi da senzatia ca tot am nevoie sa ma duc la baie. si ma cam sperie starea asta. si aproape in fiecare dimineata aproape am diaree(scaunul foarte moale). nu stiu cum sa nu ma mai gandesc la acest lucru. si mie frica sa nam diaree toata ziua.nu stiu ce sa fac.

Te doare si burta?? iti recomand imodium pentru diaree si no-spa pentru dureri, intreaba la farmacie cum se iau, iti vei reveni imediat de la ele.