Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Buna marinadriana14,
Iti multumesc pt raspuns si ma bucur nespus ca te poti controla si chiar poti constientiza starile..asta este un pas mare catre vindecare.
Faptul ca ne putem da exemplul personal, inseamna f mult pt fiecare dintre noi si sunt recunoscatoare ca am gasit multe exemple de acest gen pe acest forum si mai ales ca putem sa ne sfatuim
Eu luni oricum merg la dr sa-i cer sfatul in privinta reducerii medicatiei si sper din suflet sa nu ma confrunt cu stari ale efectului de intrerupere, de data aceasta.pt ca efectele de instalare au fost destul de grele si acesta este si motivul pt care nu doresc sa mai continui tratamentul conventional..este adevarat ca daca luam multa vreme un produs chimic el influenteaza intreaga chimie a organismului pt a se obtine rezultatele de care avem nevoie ca sa ne simtim bine.si atunci este logic ca si eliminearea acestui produs din fiecare celula sa dea niste efecte.de aceea eram interesata sa aflu de la cineva care a intrerupt si care sunt aceste stari.
Bineneteles ca difera de la om la om, pana la urma ne oferim asta si facem, ne oferim suport unii altora si in felul acesta aflam cum a facut fiecare pt intrerupere sau chiar vindecare.
Eu iti doresc sa scapi de nervi si sa ai rabdare sa se elimine medicamentul din corp, pana atunci respira corect, du-te in parc, bea multa apa ca sa ajuti corpul sa elimine usor si bucura-te de tot ce te inconjoara
Astept cu interes si alte raspunsuri poate in felul acesta ne va fi mai usor
Multumesc inca o data si va doresc sanatate
Iti multumesc pt raspuns si ma bucur nespus ca te poti controla si chiar poti constientiza starile..asta este un pas mare catre vindecare.
Faptul ca ne putem da exemplul personal, inseamna f mult pt fiecare dintre noi si sunt recunoscatoare ca am gasit multe exemple de acest gen pe acest forum si mai ales ca putem sa ne sfatuim
Eu luni oricum merg la dr sa-i cer sfatul in privinta reducerii medicatiei si sper din suflet sa nu ma confrunt cu stari ale efectului de intrerupere, de data aceasta.pt ca efectele de instalare au fost destul de grele si acesta este si motivul pt care nu doresc sa mai continui tratamentul conventional..este adevarat ca daca luam multa vreme un produs chimic el influenteaza intreaga chimie a organismului pt a se obtine rezultatele de care avem nevoie ca sa ne simtim bine.si atunci este logic ca si eliminearea acestui produs din fiecare celula sa dea niste efecte.de aceea eram interesata sa aflu de la cineva care a intrerupt si care sunt aceste stari.
Bineneteles ca difera de la om la om, pana la urma ne oferim asta si facem, ne oferim suport unii altora si in felul acesta aflam cum a facut fiecare pt intrerupere sau chiar vindecare.
Eu iti doresc sa scapi de nervi si sa ai rabdare sa se elimine medicamentul din corp, pana atunci respira corect, du-te in parc, bea multa apa ca sa ajuti corpul sa elimine usor si bucura-te de tot ce te inconjoara
Astept cu interes si alte raspunsuri poate in felul acesta ne va fi mai usor
Multumesc inca o data si va doresc sanatate
MARINA ma bucur mult ac esti bine si ca si fara tratament iti poti controla starile chiar adac stresul uneori ne mai influenteaza viata sper ac tatal tau e bine ii doresc sanatate si eu zilele acestea am resimtit zilele de chin prin care am trecut cu mama mea dar sunt puternica si trebuie sa fiu optimista azi am avut asa o strae de moleseala totala parac nu aveam chef de nimic si unele probleme cu somnul dar iti dai seama ca au fost 2 saptamani grele pe care acum le resimt si unele probleme cu respiratia am mai avut dar si fumez mult insa stiu ca vor trece iti doresc o primavara superba
XARA eu nu am luat tratamente psihiatrice tocami pt efectele adverse si frica ca dupa ce nu le voi mai lua starile vor reveni am incercat insatratamente naturiste cu tot felul de combinati de plante sunatoare valeriana pasiflora etc acum o luna aproape si crezand ca nu au reactii adverse si nu produc dependenta m am inselat dupa ce le ma luat 2 saptamani am oprit tratamentul intradeavr iti dai seama corpul pana se eliberaza de eel are unele manifestari eu am avut frica ameteala greata si stareasa de somnolenta dupa ce l am intrerupt dar ma tinut doar cateva zile eu am fost foarte rau in oct -noi dar uite si fara tratament se poate intradeavr am zile in care nu sunt foarte ok dar e normal in orice recuperare adac inainte aveam mereu acele stari zi de zi acum sunt destul de rare si eu iau spirulina am inteles ca contine o substanta care creste serotonina magne b6 omega 3 si multe fructe si legume si pt ca am avut probleme si mi am cam negrisat somnul mai beau uneori ceai de tei cu levanda e foarte bun calmant pt nervi ai grija de tine si nu te mai gandi la cei vei pati dupa cei vei opri tratamentul va fi bine fi optimista
RADU ce mai faci cum te mai simti ?numai am adresa ta de mail adca poti sa imi scri acolo eu sumt destul de bine dupa cat stres am trait in ultima perioada am avut niste probleme cu respiratia acum 3 zile dar mi am revenit si azi cu o stare de moleseala asadar e de la stresul acumulat dar nu trebuie sa ma dau batuta acum la final am inceput sa citesc ambele carti sunt foarte tari si ajuta foarte mult in sfarsit le am putut dowloanda sper ac etsi bien te pup si astept mesajul tau daca mai ai ceva tehnici le astept pe mail
Buna Daria,
Multumesc pt raspuns, esti o draguta ca ti-ai facut timp pt mine
Sigur ca as fi putut si eu sa nu iau tratamentul, dar iata ca am facut-o si acum am nevoie sa stiu ce se petrece daca intrerupi.
Imi pare bine pt tine ca esti optimista si ca urmezi un tratament cat mai natural
Pentru cunoasterea ta, trebuie sa stii ca remediile naturale nu se compara deloc cu medicatia alopata, nicidecum nu dau efecte adverse atat de adanci si de aceea e bine sa incercam mai intai un tratament natural si apoi mai vedem noi...dar uite ca eu m-am grabit si acum strig dupa ajutor ;)
Oricum nu mai e mult pana luni si o sa va scriu sa va spun ce-a zis dr.
Multumesc inca o data si iti doresc numai bine
Multumesc pt raspuns, esti o draguta ca ti-ai facut timp pt mine
Sigur ca as fi putut si eu sa nu iau tratamentul, dar iata ca am facut-o si acum am nevoie sa stiu ce se petrece daca intrerupi.
Imi pare bine pt tine ca esti optimista si ca urmezi un tratament cat mai natural
Pentru cunoasterea ta, trebuie sa stii ca remediile naturale nu se compara deloc cu medicatia alopata, nicidecum nu dau efecte adverse atat de adanci si de aceea e bine sa incercam mai intai un tratament natural si apoi mai vedem noi...dar uite ca eu m-am grabit si acum strig dupa ajutor ;)
Oricum nu mai e mult pana luni si o sa va scriu sa va spun ce-a zis dr.
Multumesc inca o data si iti doresc numai bine
Xara si eu ma bucur enorm ca am dat de voi, cei care treceti prin aceste stari.Alaturi ne e mai usor sa depasim aceste momente.E foarte bine ca mergi la medic sa il consulti, eu nu am mers am intreupt pur si simplu pentru ca stiu parerea ei.insa ma consider puternica si stiu ca v oi depasi momentele cu brio, asa cum le am depasit de fiecare data desi nu stiam ce am.Multumesc pentru urari si ti doresc si tie acelasi lucru.
Daria multumesc intrade var tatal meu este bine acum, este acasa.am observat ca la schimbarile de anotimp avem mai multe stari din astea aiurea.Sanatate mamicii tale si tie purete sa treci peste toate obstacolele.
Daria multumesc intrade var tatal meu este bine acum, este acasa.am observat ca la schimbarile de anotimp avem mai multe stari din astea aiurea.Sanatate mamicii tale si tie purete sa treci peste toate obstacolele.
Buna Marinadriana,
Cred ca ar fi fost bine sa nu intrerupi brusc, eu am citit ca nu se intrerupe brusc si de aia tot intreb ce simptome sunt in cazul acesta.
Ma bucur ca ai avut curaj sa intrerupi singura si daca ai niste simptome si nu te sperii e super de tine, faptul ca si tu esti optimista e un lucru mare..tine-o tot asa si va fi bine
Multumesc inca o data, numai bine iti doresc
Cred ca ar fi fost bine sa nu intrerupi brusc, eu am citit ca nu se intrerupe brusc si de aia tot intreb ce simptome sunt in cazul acesta.
Ma bucur ca ai avut curaj sa intrerupi singura si daca ai niste simptome si nu te sperii e super de tine, faptul ca si tu esti optimista e un lucru mare..tine-o tot asa si va fi bine
Multumesc inca o data, numai bine iti doresc
multumesc Xara da intradevar feceteel secundare ale tratamentelor naturiste nu sunt ca cele la medicamentele psihiatrice tu te ai simtit atat de rau in cat ai inceput direct tratamentul ?da puteai sa incerci cu un remediu naturist sau un psiholog dar va fi bine vei vedea si eu de vreo 4 zile am asa o stare de moleseala parac abia ma ridic din pat fara energie cred ac e de la astenie nu stiu pt ca in rest nu am nici un simptom sau probabil de la stresul acumulat tu cum te simti ?
multumesc MARINA da intradeavr la schimbarile de anotmp mai sunt unele stari eu am doar moleseala asa si uneori am trezesc asa fara energie dar cred ac e de la vreme nu stiu tu esti bine draga mea ?te pup
multumesc MARINA da intradeavr la schimbarile de anotmp mai sunt unele stari eu am doar moleseala asa si uneori am trezesc asa fara energie dar cred ac e de la vreme nu stiu tu esti bine draga mea ?te pup
Autor: daria10
1.ce tratamente ai luat doar omega 3 si coenzima q 10?(eu iau omega 3 si ma ajutat mult )
- Nu il poti numi tratament, mai degraba suplimente, pai am luat omega 3 simpla nu stiu sa iti zic exact producatorul dar inainte sa cumparati un anumit brand documentati-va sa fie de calitate pentru ca foarte multi producatori folosesc ulei ranced de peste, coenzima q10 cautati sa fie cu ubiquinol nu cu ubiquina.
2.cum ai reusit sa iti recapateti increderea in tine 100% si sa iti invingi teama?
- Primul pas a fost sa inving atacurile de panica, dialogand daca pot spune asa, cu anxietatea si mi-am dorit ca senzatiile sa fie cat mai intense precum va povesteam anterior, odata cu asta am inceput sa invat sa spun nu, sa fac doar ce trebuia sa fac, am inceput sa ma iubesc pe mine insumi, sa imi descopar hobbyurile, etc
3.toate acele simtpome cum ai reusit sa le depasesti ?(eu l am avut zi de zi 3 luni acum sunt aproape vindecata total doar tremuraturi insomnii si starea acea de moleseala dar foarte rar o mai am )
- Odata ce invingi frica de moarte astea se duc de la sine
4.eu nu prea ma mai tem de aceste stari cea de depersonalizarea ma speria cel mai rau dar nu am mai avut-o crezi ca si faptul ca le am acceptat cat de cat ma ajutat?
- Exact ! In legatura cu derealizarea si depersonalizarea... atunci cand au inceput sa imi placa si ma amuzau au disparut subit
5.tu nu ai mai avut deloc acele stari?
- Absolut deloc, ai cuvantul meu ca mi-as dori un atac de panica in amintirea vremurilor trecute sa experimentez iar fiorii aia, starea aia de timp oprit in loc, scufundarea lumii etc... din pacate... nu se mai poate
quote daria10: 'Numai am mult si sunt sigura ca voi reusi acum am trecut prin perioade foarte grele si ca orice om psihicul mai cedeaza.astept cu mare dra raspunsurile tale multa sanatate iti doresc'
Retine ca anxietatea e o binecuvantare care te pregateste de viata, care te face sa vezi lumea cu alti ochi, sa inveti sa te bucuri de ea si sa intri in armonie cu natura pe care majoritatea o ignoram, e un sut in fund pentru un pas inainte... e palma parinteasca care ne indica drumul cel bun in viata de care trebuie sa ne bucuram, daca traim ca niste legume si anxietatea nu se mai declanseaza ca sa ne atraga atentia atunci la ce mai traim ?
In curand sper sa imi permita timpul sa scriu o carte despre asta, vreau sa vad oameni fericiti, cu o noua viata si noi sperante !
1.ce tratamente ai luat doar omega 3 si coenzima q 10?(eu iau omega 3 si ma ajutat mult )
- Nu il poti numi tratament, mai degraba suplimente, pai am luat omega 3 simpla nu stiu sa iti zic exact producatorul dar inainte sa cumparati un anumit brand documentati-va sa fie de calitate pentru ca foarte multi producatori folosesc ulei ranced de peste, coenzima q10 cautati sa fie cu ubiquinol nu cu ubiquina.
2.cum ai reusit sa iti recapateti increderea in tine 100% si sa iti invingi teama?
- Primul pas a fost sa inving atacurile de panica, dialogand daca pot spune asa, cu anxietatea si mi-am dorit ca senzatiile sa fie cat mai intense precum va povesteam anterior, odata cu asta am inceput sa invat sa spun nu, sa fac doar ce trebuia sa fac, am inceput sa ma iubesc pe mine insumi, sa imi descopar hobbyurile, etc
3.toate acele simtpome cum ai reusit sa le depasesti ?(eu l am avut zi de zi 3 luni acum sunt aproape vindecata total doar tremuraturi insomnii si starea acea de moleseala dar foarte rar o mai am )
- Odata ce invingi frica de moarte astea se duc de la sine
4.eu nu prea ma mai tem de aceste stari cea de depersonalizarea ma speria cel mai rau dar nu am mai avut-o crezi ca si faptul ca le am acceptat cat de cat ma ajutat?
- Exact ! In legatura cu derealizarea si depersonalizarea... atunci cand au inceput sa imi placa si ma amuzau au disparut subit
5.tu nu ai mai avut deloc acele stari?
- Absolut deloc, ai cuvantul meu ca mi-as dori un atac de panica in amintirea vremurilor trecute sa experimentez iar fiorii aia, starea aia de timp oprit in loc, scufundarea lumii etc... din pacate... nu se mai poate
quote daria10: 'Numai am mult si sunt sigura ca voi reusi acum am trecut prin perioade foarte grele si ca orice om psihicul mai cedeaza.astept cu mare dra raspunsurile tale multa sanatate iti doresc'
Retine ca anxietatea e o binecuvantare care te pregateste de viata, care te face sa vezi lumea cu alti ochi, sa inveti sa te bucuri de ea si sa intri in armonie cu natura pe care majoritatea o ignoram, e un sut in fund pentru un pas inainte... e palma parinteasca care ne indica drumul cel bun in viata de care trebuie sa ne bucuram, daca traim ca niste legume si anxietatea nu se mai declanseaza ca sa ne atraga atentia atunci la ce mai traim ?
In curand sper sa imi permita timpul sa scriu o carte despre asta, vreau sa vad oameni fericiti, cu o noua viata si noi sperante !
BUna Daria,
Multumesc pt raspuns
Nu, nu m-am simtit atat de rau, doar ca am trecut printr-o sperietura si in loc sa constientizez ca nu e nimic, am inceput sa dau atentie la toate reactiile pe care le aveam si binenteles ca am amplificat fiecare stare.asa ca, am hotarat sa iau xanax..mi-a trecut in cateva minute iar seara am decis sa incep si tratamentul cu sertralina...ceea ce ma face sa regret enorm, dar nu mai e mult pana maine cand merg la dr.
Din fericire am citit si ce s-a postat pe acest forum si nu mai sunt asa sperioasa...in plus ca sunt sigura ca va fi bine si mai mult de-atat, e doar o anxietate ;)...fac haz de necaz
O zi frumoasa in continuare!
Multumesc pt raspuns
Nu, nu m-am simtit atat de rau, doar ca am trecut printr-o sperietura si in loc sa constientizez ca nu e nimic, am inceput sa dau atentie la toate reactiile pe care le aveam si binenteles ca am amplificat fiecare stare.asa ca, am hotarat sa iau xanax..mi-a trecut in cateva minute iar seara am decis sa incep si tratamentul cu sertralina...ceea ce ma face sa regret enorm, dar nu mai e mult pana maine cand merg la dr.
Din fericire am citit si ce s-a postat pe acest forum si nu mai sunt asa sperioasa...in plus ca sunt sigura ca va fi bine si mai mult de-atat, e doar o anxietate ;)...fac haz de necaz
O zi frumoasa in continuare!
citesc in fiecare zi mesajele de voi postate dar park numai gasesc curaj sa mai incurajez pe nimeni, sa-i spun o vorba de bine cand poate constientizez foarte bine ca nu cred ca totalitate ceea ce scriu.m-am saturat sa scriu, sa ma plang, sa resimpt ceea ce scriu.am fost bine cateva saptamani cand citeam mesajele postate de voi sau chiar de mine, nu imi dadeam seama cum poti simti ceea ce citesc ptr ca deja uitasem de tot si cat incercam sa resimpt momentele neplacute, nu puteam, dar bineteles ca iar mi-am stricat singura starea de bine, poate din lipsa de preocupatie, dar am momente cand ma simpt agiata, si oftez ca de ce iar nu-s bine, nu-mi mai masor tensiunea dar in schimb imi ascult pulsul la mana, ma sperii ink cand aud sau vad ceva, dar citind totusi mesajul lui dualtrax unde scrie ca sa vindecat aproape in totalitate desi mai are momente de moleseala, tremurat, insomnii, imi dau seama ca am invins si eu un pic din anxietate, atacuri de panik numai am, am ramas numai cu cateva simtome, nu asa puternice dar care tot imi dau de gandit cand ma apuk.si mama a suferit de aceste atacuri de panik in anii 80, nici nu stia exact ce este, dar sa vindecat prin rugaciune, facea exact cum fac eu cand ma apuk, vb cu mine insumi cu D-zeu, ii cer ajutorul si putere si ma calmnez, ceea ce vreau sa spun ca mama sa luptat cateva luni cu stari de anxietate si fobie socila, sa vindeca sg si nu a mai simtit niciodata de atunci acele simtome, asa ca ma incurajez sg ca daca am sa trec peste aceste simtome, poate am sa trec ptr totdeauna si nu va mai fi nevoie sa o iau de la capat.poate am sa fiu la fel de puternik ca mama.ceea ce ma preocupa acum si imi da o stare de frik necontrolata, sunt visele pe care nu le pot numi cosmaruri ca nu ma sperie deloc, visez pur si simplu lucruri si cand caut semnificatia lor numai de rau inseamna, si deja ma inspaimanta si ast park sa se intample raul.o seara frumoasa!!!
DUALTRAX sincer nu stiu cum sa iti multumesc pot spune ca in mare parte tu ai fost cheia vindecarii mele sa iti spun pe scurt povestea mea.Toatul a inceput in vara anului trecut prin august cu o pneumonie cica am luat antibiotice nimic tot la fel transpiratii ameteli respiratie grea etc api prin spetembrie o otita iar am luat antibiotice starile erau mai intense pt ca medici imi dadeau mereu diagnostice care mai de care si antibiotice cu pumnul cand de fapt nu aveam nici pneomonie nici otita ci ATACURI DE PANICA si ANXIETATE.Starile le aveam de mai mult timp dar foarte rar mai ales frica ca adca voi merge undeva sa nu mi se faca rau iar dupa un conflict mare cu o persoana a inceput teama daca iar ma inatlnesc cu ea si etc etc etc tot felul de ganduri.In octombrie a inceput cosmarul dupa o perioada stresanta fara servici certuri moartea unui prieten toate acele boli care mi se pusesera in carca am inceput brusc cu teama lipsa energiei am slabit nu intelegeam multe lucruri din viata mea.Si apoi brusc transpiratii amtelei stari de depersnalizare frica intensa lipsa poftei de mancare insomnii tremuraturi palpitatii multe alte simptome aveam cate 5-6 tacuri de panica atat ziua cat si noaptea.ASA A FOST APROAPE 3 LUNI.La inceput ma gandeam ca fara tratament psihiatric nu voi reusi ca daca voi fi tot mai rau daca maine voi pati ceva daca voi ajunge sa iau acele medicamente care stiam ca te fac o leguma ganduri care ma daramau zilnic...nu aveam frica de moarte ci frica de boala si de acele tratamente.Pana intr o zi cand te am descoperit pe TINE si mi am zis pot si eu si m am trezit intr o zi ca nu imi va mai fi frica de nimic si voi infrunta totul ti am zis suplimente iau doar omega 3 calciu magneziu cu b6 spirulina si mai incerc cate un ceai de tei levanda pt somn linistit.Am incercat si combinatii de pastile naturiste cu tot felul de combinatii pasiflora sunatoare valeriana dar isi faceau efectul ep moment si de fapt eu trebuia sa imi schimb modul de gandire nu sa ma indop cu tranchilizante si sedative.Tu ai luat asa ceva?Vreau sa iti multumesc foarte mult inca o data acum citesc si cartile recomandate de tine nu sunt 100% vindecata am trecut printr-o perioada iar foarte grea cu un soc mare mama a fost diagnosticata cu cancer afar nici un consult pana la urma s a dovedit ca e perfect sanatoasa apoi a murit bunicul meu si toata acestea m au cam dezechilibrat putin ti am zis mai am doar uneori insomnii starie asa de moleseala parac nu am chef de nimic si ce mi s a intamplat mai nou apan acum nu am avut doar o singura data cateva minute LIPSA DE AER saptamna aceasta am cam avut o des CESA FAC ?sa o depasesc si pe aceasta m am panicat la inceput dar acum nu insa e asa un disconfort.multumesc mult de tot si o sa fiu una din persoanele care iti vor cumpara cartea :))))))))
Ionela ceea ce scria Dualtrax e frazar eluata din intrebarea adresata de mine..spuneai intr un mesaj ca vrei sa mergi sa deschici cartea ca poate ai ceva fcaut si eu m am gandit de multe ori al lucruri rele dar e un mare pacat din momet ce credem in astfel de lucruri in indepartam pe dumnezeu...numai cauta interpretari la toate visele nu iti mai fa singura rau intelege ca e normal sa te mai simti rau sa mai ai stari de anxietate si atacuri de panica e normal in orice vindecare eu de ex am avut lipsa de aer aproape toata saptamna si o strae mare de moleseala SI CE ?e normal nu sunt vindecata 100% m am panicat putin cu lipsa asta de aer dar stiu ca nu e nimic grav incearca sa gandesti rational visezi si ce ?ce poate fi grav nu iti mai influenta singura subconstientul ai reusit atatea nu poti sa te intorci din drum acum si sa o iei de la capat ci sa continui drumul spre vindecare si eu cand mama mea a fsot in spital aveam minute in care ma gandeam ca clachez ca numai pot dar nu m am lasat rugaciunea ma ajutat si gandirea poztiva ai grija de tine
XARA nu te mai invinovati ca ai luat acele tratamente nua i de ce sa iti para rau asta e bine ca te ai oprit la timp astept vesti de la tine
darina multumesc ptr raspuns.sincer nu ma-si mai duce sa-mi deschida cartea cred ca mai degraba ma-si spovedii ca am uitat sa mai trec pe la biserik de mult.eu am scapat de starile de moleseala chiar ma mir ca aveam si eu niste stari de moleseala ca mai rau ma panicam, probleme cu respiratia nu am, palpitatii nu am, am numai scurte momente de frik si o imaginatie prea bogata ca sa scap.am o buna prietena care are aceleasi probleme ca si noi de multi ani, ea satula de ele si neavand cine sa o sfatuiasca in privinta tratamentului, a urmat tratamentul ani buni, iar in momentul cand a vrut sa-l intrerupa a avut cred ca luni de cosmaruri a ajuns sa se interneze pe la spitale ca sa faca tratament acolo, nu-si mai faceau efectul, tratamente schimbate mereu, pana in sfarsit iar a gasit ceea ce are nevoie si mi-a spus si ma sfatuit mult sa nu incep tratament ptr ca o sa imi fie frik sa-l intrerupt ca sa nu-mi apara simtomele iar.aceste medicamente provoaca dependenta.am avut de gand sa iau si eu cipralex, eram intr-o stare groaznik, dar am vazut aceasta persoana cum a devenit disperata dupa medicamente si m-am incurajat sg, fara medicamente, numai cu propriile puteri pot scapa.am mai spus si in alte mesaje, cum eram acum 4luni cand vedeam negru in fata ochilor de disperare, acum sunt bine dar nici nu ma pot multumi cum am ramas.
Xara, eu nu m am gandit o secunda la efectele secundare in urma tratamentului, si culmea sunt atat de bine fara pastile.doar increderea in mine si in Dumnezeu m a ajutat sa uit trecutul si sa am o viata noua si fericita.ceea ce mi e foarte placut sunt acele senzatii de inceput, de fluturasi in stomac, am iar sentimentele acelea frumoase de viata fericita si dorinta de a trai pana la adanci batraneti, s ami cresc nepoteii, sa ma mut la tara...Doamne viata e asa scurta si frumoasa trebuie sa ne o infrumusetam singuri.
Fetelor eu cu cat ma gandesc mai putin la acele simptome cu atat dispar, sunt atat de putine acum ca nici nu le mai simt.Faceti va viata frumoasa singure, ganditi pozitiv, cand va vine un gand negativ schimbati l imediat cu unul pozitiv, eu asa am reusit.Depasiti orice stare de frica tot cu puterea mintii
Fetelor eu cu cat ma gandesc mai putin la acele simptome cu atat dispar, sunt atat de putine acum ca nici nu le mai simt.Faceti va viata frumoasa singure, ganditi pozitiv, cand va vine un gand negativ schimbati l imediat cu unul pozitiv, eu asa am reusit.Depasiti orice stare de frica tot cu puterea mintii
Buna marinadriana
Ma bucur nespus pt rezultatele tale si cu atat mai mult cu cat mergi spre bine...Doamne ajuta pt vindecare totala tuturor celor care s-au confruntat cu aceste stari.
Acum sunt sigura ca si eu merg spre bine, am mare incredere in vindecare
Am fost la dr astazi si am decis sa continui tratamentul alopat in paralel cu cel naturist, cu atat mai mult cu cat subsanta activa este doar 0, 50 mg.ca atare nu poate face atatea stricaciuni, cum mi-am imaginat..asta era teama mea cea mare, sa nu fac mai mult rau organismului.peste 1, 6 luni il intrerup dupa o schema propusa de dr, asa cum stiam, adica treptat...ceea ce va fi bine si dr mi-a garantat ca nu voi simti nici un efect de intrerupere.iar asta m-a linistit si mai mult.
Oricum, stiu ce trebuie sa fac in continuare si asta e cel mai important.
Multumesc celor care mi-au fost alaturi cu toate raspunsurile lor si sunt sigura ca vom auzi numai de bine
O seara minunata !
P.S. Am uitat sa va spun ca azi mi-am comandat cartea : Invinge depresia ca sa nu te invinga ea pe tine... si in weekend m-am uitat la filmul documentar Proiectul 10:10:10 pe care vi-l recomand, mai ales celor care nu vor sa ia tratament alopat.
Ma bucur nespus pt rezultatele tale si cu atat mai mult cu cat mergi spre bine...Doamne ajuta pt vindecare totala tuturor celor care s-au confruntat cu aceste stari.
Acum sunt sigura ca si eu merg spre bine, am mare incredere in vindecare
Am fost la dr astazi si am decis sa continui tratamentul alopat in paralel cu cel naturist, cu atat mai mult cu cat subsanta activa este doar 0, 50 mg.ca atare nu poate face atatea stricaciuni, cum mi-am imaginat..asta era teama mea cea mare, sa nu fac mai mult rau organismului.peste 1, 6 luni il intrerup dupa o schema propusa de dr, asa cum stiam, adica treptat...ceea ce va fi bine si dr mi-a garantat ca nu voi simti nici un efect de intrerupere.iar asta m-a linistit si mai mult.
Oricum, stiu ce trebuie sa fac in continuare si asta e cel mai important.
Multumesc celor care mi-au fost alaturi cu toate raspunsurile lor si sunt sigura ca vom auzi numai de bine
O seara minunata !
P.S. Am uitat sa va spun ca azi mi-am comandat cartea : Invinge depresia ca sa nu te invinga ea pe tine... si in weekend m-am uitat la filmul documentar Proiectul 10:10:10 pe care vi-l recomand, mai ales celor care nu vor sa ia tratament alopat.
buna dimineata!
cum sa scap de starile anxietatii de dimineata..?
ma trezesc foarte devreme cu o stare de neliniste...si nu pot face nimic..pe parcursul zilei imi revin, nu in totalitate..dar dimineata e cel mai rau, incep sa urasc diminetile.
daca a mai trecut cineva prin asta putem vb..
multumesc!
o zi frumoasa!
cum sa scap de starile anxietatii de dimineata..?
ma trezesc foarte devreme cu o stare de neliniste...si nu pot face nimic..pe parcursul zilei imi revin, nu in totalitate..dar dimineata e cel mai rau, incep sa urasc diminetile.
daca a mai trecut cineva prin asta putem vb..
multumesc!
o zi frumoasa!
Xara ai luat decizia corecta.Sa mi spui si mie te rog cum e cartea dupa ce o citesti as vrea sa o comand si eu daca merita.
Ariana si la mine tot dimineata vin, insa acum ca le stiu atunci cand vin le astept cu bratele deschise, si le chem sa vad cu ce mai apar nou.De ceva vreme dimineata mi am schimbat obiceiurile si nu prea mai vin, cred ca nu le mai e drag de mine :)))).
Ariana si la mine tot dimineata vin, insa acum ca le stiu atunci cand vin le astept cu bratele deschise, si le chem sa vad cu ce mai apar nou.De ceva vreme dimineata mi am schimbat obiceiurile si nu prea mai vin, cred ca nu le mai e drag de mine :)))).
Buna Marinadriana
Multumesc pt suport
Chiar acum m-a sunat de la Cargus sa-mi spuna ca vine cu cartea si ma apuc de ea...imediat ce o citesc va scriu impresiile
Azi am gasit acest mesaj si vi-l postez si voua, poate ajuta :
http://filedelumina.ro/2013/03/05/chiar-neacceptarea-este-cauza-tulburarii/
O zi buna !
Multumesc pt suport
Chiar acum m-a sunat de la Cargus sa-mi spuna ca vine cu cartea si ma apuc de ea...imediat ce o citesc va scriu impresiile
Azi am gasit acest mesaj si vi-l postez si voua, poate ajuta :
http://filedelumina.ro/2013/03/05/chiar-neacceptarea-este-cauza-tulburarii/
O zi buna !
Ah.am uitat sa va las si un filmulet...dar vi-l las acum si sunt sigura ca o sa va placa
http://www.ozibuna.net/exerseaza-ti-buna-dispozitie/filmulete-motivationale-inspiratie/iubirea-de-sine.html
Toate cele bune !
http://www.ozibuna.net/exerseaza-ti-buna-dispozitie/filmulete-motivationale-inspiratie/iubirea-de-sine.html
Toate cele bune !
Xara cu mare placere.Asa cum a spus si Dualtrax primul lucru pe care trebuie sa l facem este acceptarea.eu va spun ca pana sa dau de acest forum nu acceptam sub nici o forma acest diagnostic cu toate ca urmam tratament.insa dupa ce am citit aici indrumarile catorva dintre voi care au reusit sa depaseasca aceste strari, am acceptat si nu am mai dat vina pe nu stiu ce boli.Imediat au inceput sa apara si rezultatele bune.
toti am acceptat de ceea ce suferim ceea ce nu putem accepta e ca e posibil deacum inainte sa traim in neliniste, frik, stari de rau si cum inainte eram cele mai vesele si pline de viata.ariana, eu inainte si acum ink dar mai rar, ma trezeam dimineata cu stari de ameteala si ma speriam si uite asa eram deja agitata, nelinistita si simteam de la primele ore ale diminetii simtomele anxietatii,.dupaia in timp imi trecea ameteala si numai eram rau dimineata, eu vad ca seara sunt mai rau, dimineata sunt bine.astazi eram la rand la banca, la un rand maree ca imi pierdeam rabdarea si nu e prima oara cand atunci cand ma enervez ca am de stat atata la un rand, ma apuk raul cateodata ieseam din rand chiar si plecam, ca-mi era rau, dar acum m-am calmat, imi repetam ca nu am nimik, ca nu-s ametita decat din cauza anxietatii si mi-am revenit imediat si nu am mai avut treaba pana acum.a fost sg moment de frik pe ziua de azi si sper sa termin cu bine ziua.astept si eu vesti despre cartea comandata si daca e bune cu drag am sa imi fac comanda.
Ionela,
In primele pagini ale cartii despre care aminteam mai sus am gasit urmatoarele cuvinte '.preia controlul asupra vietii tale in fiecare zi,.poti sa descoperi noi modalitati de gandire, de actiune si de a fi in contact cu altii, ..ascuns in tine sta curajul de a deschide o usa noua in viata ta, de a-i trece pragul si de a-ti construi o viata ce merita traita '
Imi cer scuze ca am intervenit, poate nu sunt cea mai potrivita in a da sfaturi, dar consider ca esti destul de tanara si este musai sa investesti cativa banuti in aceasta carte si astfel sa-ti raspunda la nelamuririle si starea de confuzie cu care te confrunti..eu dupa ce am citit postarile acestui forum am decis sa actionez si am cautat tot ce ar putea sa vina in ajutorul meu..asa am ajuns sa-mi caut filme care m-ar fi putut ajuta si am gasit acel documentar despre care am scris mai sus si ti-l recomand sa-l vezi si iti vei schimba starea.asa am gasit cartile din care ma inspir si ma ajuta.si multe altele despre care am povestit deja.dar m-a incurajat mult ceea ce am citit in paginile acestui forum si am vazut ca cei care s-au vindecat au actionat in acesta directie...ceea ce iti doresc si tie. Si mai ales nu uita : ANXIETATEA NU ESTE O BOALA, asa ca relaxeaza-te, fa exercitii de respiratie, asa cum ne-a invatat Dualtrax si hidrateaza-te cu multa apa...mergi in parc si bucura-te de soare
O seara buna si sa auzim de bine
In primele pagini ale cartii despre care aminteam mai sus am gasit urmatoarele cuvinte '.preia controlul asupra vietii tale in fiecare zi,.poti sa descoperi noi modalitati de gandire, de actiune si de a fi in contact cu altii, ..ascuns in tine sta curajul de a deschide o usa noua in viata ta, de a-i trece pragul si de a-ti construi o viata ce merita traita '
Imi cer scuze ca am intervenit, poate nu sunt cea mai potrivita in a da sfaturi, dar consider ca esti destul de tanara si este musai sa investesti cativa banuti in aceasta carte si astfel sa-ti raspunda la nelamuririle si starea de confuzie cu care te confrunti..eu dupa ce am citit postarile acestui forum am decis sa actionez si am cautat tot ce ar putea sa vina in ajutorul meu..asa am ajuns sa-mi caut filme care m-ar fi putut ajuta si am gasit acel documentar despre care am scris mai sus si ti-l recomand sa-l vezi si iti vei schimba starea.asa am gasit cartile din care ma inspir si ma ajuta.si multe altele despre care am povestit deja.dar m-a incurajat mult ceea ce am citit in paginile acestui forum si am vazut ca cei care s-au vindecat au actionat in acesta directie...ceea ce iti doresc si tie. Si mai ales nu uita : ANXIETATEA NU ESTE O BOALA, asa ca relaxeaza-te, fa exercitii de respiratie, asa cum ne-a invatat Dualtrax si hidrateaza-te cu multa apa...mergi in parc si bucura-te de soare
O seara buna si sa auzim de bine
multumesc xara, sincer cunosc toate starile, am citit toate comentariile si nu numai pe romedic de peste tot unde gaseam citeam, ca sa ma asigur intradevar ca nu am altceva si ceea ce ma supara e anxietate.am fost in stari foarte grele, singura cand imi venea sa urlu de suparare, depresie toate se instalase in mine, dar macar eu am resusit sa inving totul fara sa chem salvarea de 10ori sau sa ma duc la urgente in fiecare seara, prin ce am trecut eu am resusit sa ma stapanesc bine mai ales ca eram departe de casa si eu m-am dus la munk nu sa umblu pe la spitale.am reusit sa trec peste atacurile de panik citind din cartea, puterea extraordinara a subconstientului, cred ca a fost primul pas bun pe care l-am facut in lupta cu anxietatea, am vizionat si eu diverse filmulete, documentare dar sa fim seriosi ca suntem mii de pers in aceasta situatie si bine ne-ar fi la toti ca daca ne uitam la filmul, the secret, de exemplu sa ne si vindecam.trebuie multa putere de convindegere sprijin din partea celor dragi si multe altele.eu sunt multumita macar ca numai am atacuri de panik care ma bulversa cu totul, nu pot spune ca acum ma simpt rau, nu sunt toata ziua ca inainte numai cu gandul la rau, daca ma aflu in preajma cuiva cu care sa vb sunt foarte bine, desi inainte nu suportam nici sa simpt prezenta cuiva acum din contra imi da o stare de bine, rad si ma simpt ca inainte cum sunt sg revine o stare de melancolie.am sa caut cartea pe net si chiar o camand si ast cu nerabdare sa o citesc...
Ionela, nu esti singura care a trecut prin atacuri de panica si stari oribile de anxietate fara sa cheme salvarea. Eu nici nu am indraznit sa o fac, din cauza mamei, cu toate ca in unele momente as fi vrut enorm sa sun eu, de unul singur, mai ales atunci cand nu stiam de anxietate si aveam primele mele atacuri de panica.
Dupa cum am spus, am sa va povestesc prin ce am trecut in anii 2011-2012 si cu ce forte noi am asteptat 2013. Totul a inceput in vara anului 2011, dupa ce am facut o prostie de adolescent. Mai cu fumatul, mai cu alcoolul, niciodata in exces, pentru ca parintii mei sunt oameni intelectuali si nu am vrut sa ma las mai prejos si sa ii fac de rusine, dar oricum, cand mai aveam ocazia, mai trageam cate o tigara, cate un pahar cu bere. Dar in acea vara, am luat-o pe o cale gresita, fiind la moda starea aia 'high' am zis hai sa incerc si eu. Si numai bine ca Dumnezeu m-a pedepsit pentru ce facusem. La vreo saptamana dupa ce am incercat chimicalele, intr-o seara de duminica a venit si atacul de panica. Stateam in pat, nu prea aveam somn si nu mai retin minte exact, dar stiu ca m-am trezit instantaneu, m-am dus in camera mamei si primul atac de panica s-a transformat intr-un 'succes'. Tremuraturi, frica intensa, mai intensa ca orice alta frica de pana acum, mai ales fiindca nu stiam ce e cu mine. Vreo 2 ore in seara aia au fost un adevarat cosmar. In zilele urmatoare, au aparut si alte simptome: nu ma mai puteam concentra, simteam ca ametesc la fiecare 100 de metri pe care ii faceam, aveam o stare de parca nu as mai fi fost eu, de decorporalizare aproape. Oribile senzatii, va spun pe cuvant. Mai ales ca nu stiam de la ce pot sa fie aceste senzatii, eram pur si simplu mort de frica. Ma gandeam ca o sa fiu asa toata viata si nu o sa mai imi revin niciodata. Va dati seama ce scenarii treceau prin capul meu in momentul ala. Psihoterapeutul mi-a spus ca aceste simptome au aparut din cauza sevrajului, dar eu nu am avut de-a face cu etnobotanicele decat de 3 ori, prea putin sa se instaleze o cat de mica dependenta, mai ales ca prietenii cu care faceam treburile astea nu au avut nici o problema si ei au luat si de mai multe ori. Acele 7 zile au fost iad, pot sa zic. Niciodata nu am trait mai urat decat atunci.
Insa, incet-incet mi-am revenit si au disparut simptomele. M-am bucurat pentru reusita asta, va dati seama. Dar mai mult eram speriat de ce mi s-a intamplat decat de ameliorarea problemei mele.
In fine, a trecut ceva timp, o data ce a venit iarna, a fost un dezastru total. Eram foarte depresiv, foarte anxios, aveam niste stari oribile, nu le pot descrie. Ma gandeam ca in curand o sa innebunesc. Si ce o sa ma fac daca innebunesc, pentru ca nu aveam de gand sa traiesc cu nebunia inca 50 de ani de-acum incolo. Unde o sa se duca viitorul meu? Tot ce facusem pana acum se ducea de rapa, oare?
Iarna cumplita. Venirea primaverii parca imi mai dadea raze de bucurie in suflet. Aerul curat si soarele batand in casa ma inspirau si ma faceau mai fericit. Dar noaptea iar eram mohorat, trist fara motiv, speriat ca voi muri sau ca voi innebuni. Am aflat si de acest forum si de oamenii care s-au vindecat, dar nu credeam ca o sa pot sa ma vindec vreodata. Ma gandeam 'Azi sunt mai bine ca acum o saptamana, fac progrese, sunt aproape 90% recuperat' si la cateva zile iar cadeam. Aceeasi situatie se intampla si in urmatoarea saptamana 'Azi sunt mai bine, sunt 90% recuperat'. Si nu eram. In mintea mea era pur si simplu o invalmaseala de idei, de sperante ca voi fi bine. Nu mai stiam cum e sa fiu normal, imi pierdusem total speranta. Nu mai stiam daca o sa ma refac vreodata, sau daca o sa raman asa tot restul vietii. Vroiam sa lupt dar parca nimeni nu ma intelegea ! Nici psihoterapeutul nu corespundea. Nici un efect. Am luat si niste pastile de Calmogen, numai de gura mamei, cand situatia se inrautatise iarasi, dar nu vroiam sa continui pe pastile.
Vara a venit si am plecat la tara, fara calculator, stiind ca si asta ma afecteaza. Vroiam sa ma relaxez, sa ma apuc de fotbal iar, sa stau cu prietenii. Si asta am si facut. Anxietatea a inceput sa nu-si mai faca simtita prezenta, chiar fara sa stiu. Disparea la fel de silentios cum a si aparut. Eram foarte entuziast ca reusisem sa ma vindec, insa, spre uimirea mea, nu intelegeam cum puteam sa fiu atat de vulnerabil la gandurile negre.
Venirea iernii in anul asta a adus iar anxietatea, la scara mult mai mica. Am mai avut niste atacuri de panica, pe care le-am controlat. Viata nu e roz cu toate problemele ei, dar de ce sa nu ma bucur de ea? Cel putin daca anxietatea imi spune ca o sa patesc ceva inevitabil, macar sa fac ce vreau in timpul in care anxietatea nu ma afecteaza.
Vreau sa spun ca in unele momente, mi-e dor de anxietate. Pentru ca mi-e dor de acele stari intense de frica. Suna cam ciudat, dar asa simt. Intr-un fel, anxietatea poate fi un rau necesar. Puteti sa va mandriti, intr-un fel, ca sunteti acesti oameni incercati de Dumnezeu, nu va pierdeti credinta in El. :)
Deja ma doare mana la cat am scris. :))
Dupa cum am spus, am sa va povestesc prin ce am trecut in anii 2011-2012 si cu ce forte noi am asteptat 2013. Totul a inceput in vara anului 2011, dupa ce am facut o prostie de adolescent. Mai cu fumatul, mai cu alcoolul, niciodata in exces, pentru ca parintii mei sunt oameni intelectuali si nu am vrut sa ma las mai prejos si sa ii fac de rusine, dar oricum, cand mai aveam ocazia, mai trageam cate o tigara, cate un pahar cu bere. Dar in acea vara, am luat-o pe o cale gresita, fiind la moda starea aia 'high' am zis hai sa incerc si eu. Si numai bine ca Dumnezeu m-a pedepsit pentru ce facusem. La vreo saptamana dupa ce am incercat chimicalele, intr-o seara de duminica a venit si atacul de panica. Stateam in pat, nu prea aveam somn si nu mai retin minte exact, dar stiu ca m-am trezit instantaneu, m-am dus in camera mamei si primul atac de panica s-a transformat intr-un 'succes'. Tremuraturi, frica intensa, mai intensa ca orice alta frica de pana acum, mai ales fiindca nu stiam ce e cu mine. Vreo 2 ore in seara aia au fost un adevarat cosmar. In zilele urmatoare, au aparut si alte simptome: nu ma mai puteam concentra, simteam ca ametesc la fiecare 100 de metri pe care ii faceam, aveam o stare de parca nu as mai fi fost eu, de decorporalizare aproape. Oribile senzatii, va spun pe cuvant. Mai ales ca nu stiam de la ce pot sa fie aceste senzatii, eram pur si simplu mort de frica. Ma gandeam ca o sa fiu asa toata viata si nu o sa mai imi revin niciodata. Va dati seama ce scenarii treceau prin capul meu in momentul ala. Psihoterapeutul mi-a spus ca aceste simptome au aparut din cauza sevrajului, dar eu nu am avut de-a face cu etnobotanicele decat de 3 ori, prea putin sa se instaleze o cat de mica dependenta, mai ales ca prietenii cu care faceam treburile astea nu au avut nici o problema si ei au luat si de mai multe ori. Acele 7 zile au fost iad, pot sa zic. Niciodata nu am trait mai urat decat atunci.
Insa, incet-incet mi-am revenit si au disparut simptomele. M-am bucurat pentru reusita asta, va dati seama. Dar mai mult eram speriat de ce mi s-a intamplat decat de ameliorarea problemei mele.
In fine, a trecut ceva timp, o data ce a venit iarna, a fost un dezastru total. Eram foarte depresiv, foarte anxios, aveam niste stari oribile, nu le pot descrie. Ma gandeam ca in curand o sa innebunesc. Si ce o sa ma fac daca innebunesc, pentru ca nu aveam de gand sa traiesc cu nebunia inca 50 de ani de-acum incolo. Unde o sa se duca viitorul meu? Tot ce facusem pana acum se ducea de rapa, oare?
Iarna cumplita. Venirea primaverii parca imi mai dadea raze de bucurie in suflet. Aerul curat si soarele batand in casa ma inspirau si ma faceau mai fericit. Dar noaptea iar eram mohorat, trist fara motiv, speriat ca voi muri sau ca voi innebuni. Am aflat si de acest forum si de oamenii care s-au vindecat, dar nu credeam ca o sa pot sa ma vindec vreodata. Ma gandeam 'Azi sunt mai bine ca acum o saptamana, fac progrese, sunt aproape 90% recuperat' si la cateva zile iar cadeam. Aceeasi situatie se intampla si in urmatoarea saptamana 'Azi sunt mai bine, sunt 90% recuperat'. Si nu eram. In mintea mea era pur si simplu o invalmaseala de idei, de sperante ca voi fi bine. Nu mai stiam cum e sa fiu normal, imi pierdusem total speranta. Nu mai stiam daca o sa ma refac vreodata, sau daca o sa raman asa tot restul vietii. Vroiam sa lupt dar parca nimeni nu ma intelegea ! Nici psihoterapeutul nu corespundea. Nici un efect. Am luat si niste pastile de Calmogen, numai de gura mamei, cand situatia se inrautatise iarasi, dar nu vroiam sa continui pe pastile.
Vara a venit si am plecat la tara, fara calculator, stiind ca si asta ma afecteaza. Vroiam sa ma relaxez, sa ma apuc de fotbal iar, sa stau cu prietenii. Si asta am si facut. Anxietatea a inceput sa nu-si mai faca simtita prezenta, chiar fara sa stiu. Disparea la fel de silentios cum a si aparut. Eram foarte entuziast ca reusisem sa ma vindec, insa, spre uimirea mea, nu intelegeam cum puteam sa fiu atat de vulnerabil la gandurile negre.
Venirea iernii in anul asta a adus iar anxietatea, la scara mult mai mica. Am mai avut niste atacuri de panica, pe care le-am controlat. Viata nu e roz cu toate problemele ei, dar de ce sa nu ma bucur de ea? Cel putin daca anxietatea imi spune ca o sa patesc ceva inevitabil, macar sa fac ce vreau in timpul in care anxietatea nu ma afecteaza.
Vreau sa spun ca in unele momente, mi-e dor de anxietate. Pentru ca mi-e dor de acele stari intense de frica. Suna cam ciudat, dar asa simt. Intr-un fel, anxietatea poate fi un rau necesar. Puteti sa va mandriti, intr-un fel, ca sunteti acesti oameni incercati de Dumnezeu, nu va pierdeti credinta in El. :)
Deja ma doare mana la cat am scris. :))
Felicitari Cheyenne, ai reusit, asta imi intareste increderea ca totul este in mintea noastra
Cautand cat mai multe raspunsuri la intrebarile care ma framantau, iata peste ce am dat :
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2013/03/fizica-si-filozofia-puterii-gandului.html?utm_source=feedburnerutm_medium=emailutm_campaign=Feed:+FrumoasaVerde+%28Frumoasa+verde%29utm_content=Yahoo!+Mail
Exact cum spuneam mai sus, totul este in mintea noastra si fabricat de noi
O zi cat mai buna tuturor!
Cautand cat mai multe raspunsuri la intrebarile care ma framantau, iata peste ce am dat :
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2013/03/fizica-si-filozofia-puterii-gandului.html?utm_source=feedburnerutm_medium=emailutm_campaign=Feed:+FrumoasaVerde+%28Frumoasa+verde%29utm_content=Yahoo!+Mail
Exact cum spuneam mai sus, totul este in mintea noastra si fabricat de noi
O zi cat mai buna tuturor!
si pentru xara
salut la toata lumea..
depresia e o boala...nu se vindeca nici cu popi, nici cu vrajeli de gandire pozitiva, nici cu terapie, nici cu medicatie.dar toate aceste lucruri enumerate iti mai imbunatatesc factorul viatza...zi cu zi.Depresia va disparea la un moment dat, asa de la sine...dupa ce iti va arata ea si alta fatza o gandirii tale, o alta imagine a puterii creierului.
...eu am mai scris aici pe forum, am inceput cu xanax, fara a avea ceva, doar ca eram foarte nervos si nu putea dormi...am facut atac de panica(nu mai luam xanax de vreun an) m-a pus doctora pe ceva usor anxiar...tare ma mai simteam bine, dar n-a durat prea mult.mi-a dat si lexotan sa dorm mai bine si iar mi-era asa de bine dar n-a durat prea mult,...mi-a dat asentra -nu prea mi-a facut bine, mi l-a schimbat cu trittico care ma "ametea" de tot..eram aproape lesinat...mi-era parca iar bine, dar n-a tinut prea mult, mi-a dat anafranil cu imovane.parca nu mi-era deloc bine... am revenit la anxiar si lexotan.tot mai rau si mai rau...
am luat timp de 2 ani se vede si mai sus o parte din tratamente...mai sunt pastile pe care nu mi le aduc aminte cum se chemau, oricum ceva pentru schizofrenie Amisulprid-mi-am amintit.(100 lei cutia), cate jumate de pastila...nik...stii ce-i aia nik.
...am incercat sa le las.pastilele desigur.simteam ca turbez...am tot lasat tratamentul...l-am reluat din nou...nicicum nu simteam vreo imbunatatire.
...in ianuarie am zis..nu mai iau nimic sa vad ce o fi.am tot redus..dar parca contracronometru...cam doua saptamani si gata...nu mai iau nici macar o pastila..am dat-o pe valeriana si hamei.
Ca sa nu fiu mincinos...am zile bune...dar bune ca pe vremuri.dar, exista si un dar cand imi vine nush de unde cate un semiatac de panica...nu stiu incotro s-o apuc.Insa am gasit si pentru astfel de stari o "alinare" in sensul ca stau undeva intins sau macar pe un scaun si respir si inspir...hiperoxigenarea creierului ii spun eu.Un atac de panica de acest fel nu mai tine mai mult de 10 minute(inainte tinea o zi intreaga-bloc de atac de panica), insa pe toata perioada cand nu am vreo stare depresiv-anxioasa sunt la fel ca inainte si ce observ pe zi ce trece starile sunt tot mai rare si ma simt foarte, foarte bine pe tot parcursul zilei.
Ca o concluzie...o doar parerea mea proprie si personala.in cazul unui atac de panica e bine sa ai pastile la purtator, dar eu nu cred ca tratamentul de zi cu zi ajuta..eu cred ca mai tare te afunda si pana la urma ajungi la depresie,..despresie care odata ce pune stapanire pe tine...te chinuie sora cu moartea.insa si asa cred din experienta...daca respiri, daca ai ocupatie pentru creier.sa nu il lasi sa cada in "prapastie" te vindeci mai repede.tratamentul il vad necesar, dar foarte mult trebuie sa te ajuti tu insuti, in sensul ca sunt foarte multe exercitii pentru relaxare mai ales seara si dimineatza(stiu ca nu ai nici un chef sa faci ceva-dar trebuie sa invingi deziluzia care parca te sugruma)...sa nu schimbi pastilele cu altele tot mai si tot mai puternice...ajungi sigur la spital internat(multumesc lui Dumnezeu ca pe acolo nu am fost), dar nu e de glumit...pentru ca beleau de creier nu se mai multumeste cu pastile si tot cere din ce in ce mai tari.Nu stiu cati or sa poata, mai mult ca sigur nici jumatate din cei cu depresie nu vor vrea sa se ajute.dar eu vreau sa va spun ca se poate trai ca inainte...si se poate grabi vindecarea cu mult efort fizic, cu respiratie, cu reducerea dozelor mari de pastile la cei care au plecat de la xanax si au ajuns cine stie la ce alte halucinogene(de astea chiar nu am incercat dar am fost la un pas cand vedeam ca nu imi mai trece cu nimic)...si cat de multa activitate care sa tina mintea ocupata.eu am scris foarte mult pe blogul personal, am jucat jocuri pe playstation, am condus masina cu toate ca simteam ca inebunesc de multe ori la volan, am fost plecat din tara cu toate ca gandul ca va trebui sa plec de acasa imi provoca atac de panica instant...mai simplu spus...frica aceea de ceva anume, de aglomeratie, de a stat sau nu singur, de a merge cu masina, de a iesi cu oameni la petreceri, trebuie invinsa...orice fobie se trateaza doar dand piept in piept cu frica de acel ceva..
Ce am scris eu aici azi, mi-a fost simplu sa scriu acum.dupa mai bine de 4 ani de tratament din care 2 sub supravegherea unui specialist...dar acum vreo jumate de an nici nu puteam citi vreun forum de depresie ca ma lua raul instant..asta va spun.in depresie mintea e slabita...trebuie fortata sa se trezeasca..a...inca un fapt, daca ma enervam catusi de putin, deja apelam la pastila sa ma calmez..acum simt nevoia sa ma enervez.imi da o stapanire de sine...sunt sigur pe mine cand vorbesc ceva mai inflacarat...ma simt sigur pe mine...nu imi mai este frica...
Se poate...dar trebuie curaj.
salut la toata lumea..
depresia e o boala...nu se vindeca nici cu popi, nici cu vrajeli de gandire pozitiva, nici cu terapie, nici cu medicatie.dar toate aceste lucruri enumerate iti mai imbunatatesc factorul viatza...zi cu zi.Depresia va disparea la un moment dat, asa de la sine...dupa ce iti va arata ea si alta fatza o gandirii tale, o alta imagine a puterii creierului.
...eu am mai scris aici pe forum, am inceput cu xanax, fara a avea ceva, doar ca eram foarte nervos si nu putea dormi...am facut atac de panica(nu mai luam xanax de vreun an) m-a pus doctora pe ceva usor anxiar...tare ma mai simteam bine, dar n-a durat prea mult.mi-a dat si lexotan sa dorm mai bine si iar mi-era asa de bine dar n-a durat prea mult,...mi-a dat asentra -nu prea mi-a facut bine, mi l-a schimbat cu trittico care ma "ametea" de tot..eram aproape lesinat...mi-era parca iar bine, dar n-a tinut prea mult, mi-a dat anafranil cu imovane.parca nu mi-era deloc bine... am revenit la anxiar si lexotan.tot mai rau si mai rau...
am luat timp de 2 ani se vede si mai sus o parte din tratamente...mai sunt pastile pe care nu mi le aduc aminte cum se chemau, oricum ceva pentru schizofrenie Amisulprid-mi-am amintit.(100 lei cutia), cate jumate de pastila...nik...stii ce-i aia nik.
...am incercat sa le las.pastilele desigur.simteam ca turbez...am tot lasat tratamentul...l-am reluat din nou...nicicum nu simteam vreo imbunatatire.
...in ianuarie am zis..nu mai iau nimic sa vad ce o fi.am tot redus..dar parca contracronometru...cam doua saptamani si gata...nu mai iau nici macar o pastila..am dat-o pe valeriana si hamei.
Ca sa nu fiu mincinos...am zile bune...dar bune ca pe vremuri.dar, exista si un dar cand imi vine nush de unde cate un semiatac de panica...nu stiu incotro s-o apuc.Insa am gasit si pentru astfel de stari o "alinare" in sensul ca stau undeva intins sau macar pe un scaun si respir si inspir...hiperoxigenarea creierului ii spun eu.Un atac de panica de acest fel nu mai tine mai mult de 10 minute(inainte tinea o zi intreaga-bloc de atac de panica), insa pe toata perioada cand nu am vreo stare depresiv-anxioasa sunt la fel ca inainte si ce observ pe zi ce trece starile sunt tot mai rare si ma simt foarte, foarte bine pe tot parcursul zilei.
Ca o concluzie...o doar parerea mea proprie si personala.in cazul unui atac de panica e bine sa ai pastile la purtator, dar eu nu cred ca tratamentul de zi cu zi ajuta..eu cred ca mai tare te afunda si pana la urma ajungi la depresie,..despresie care odata ce pune stapanire pe tine...te chinuie sora cu moartea.insa si asa cred din experienta...daca respiri, daca ai ocupatie pentru creier.sa nu il lasi sa cada in "prapastie" te vindeci mai repede.tratamentul il vad necesar, dar foarte mult trebuie sa te ajuti tu insuti, in sensul ca sunt foarte multe exercitii pentru relaxare mai ales seara si dimineatza(stiu ca nu ai nici un chef sa faci ceva-dar trebuie sa invingi deziluzia care parca te sugruma)...sa nu schimbi pastilele cu altele tot mai si tot mai puternice...ajungi sigur la spital internat(multumesc lui Dumnezeu ca pe acolo nu am fost), dar nu e de glumit...pentru ca beleau de creier nu se mai multumeste cu pastile si tot cere din ce in ce mai tari.Nu stiu cati or sa poata, mai mult ca sigur nici jumatate din cei cu depresie nu vor vrea sa se ajute.dar eu vreau sa va spun ca se poate trai ca inainte...si se poate grabi vindecarea cu mult efort fizic, cu respiratie, cu reducerea dozelor mari de pastile la cei care au plecat de la xanax si au ajuns cine stie la ce alte halucinogene(de astea chiar nu am incercat dar am fost la un pas cand vedeam ca nu imi mai trece cu nimic)...si cat de multa activitate care sa tina mintea ocupata.eu am scris foarte mult pe blogul personal, am jucat jocuri pe playstation, am condus masina cu toate ca simteam ca inebunesc de multe ori la volan, am fost plecat din tara cu toate ca gandul ca va trebui sa plec de acasa imi provoca atac de panica instant...mai simplu spus...frica aceea de ceva anume, de aglomeratie, de a stat sau nu singur, de a merge cu masina, de a iesi cu oameni la petreceri, trebuie invinsa...orice fobie se trateaza doar dand piept in piept cu frica de acel ceva..
Ce am scris eu aici azi, mi-a fost simplu sa scriu acum.dupa mai bine de 4 ani de tratament din care 2 sub supravegherea unui specialist...dar acum vreo jumate de an nici nu puteam citi vreun forum de depresie ca ma lua raul instant..asta va spun.in depresie mintea e slabita...trebuie fortata sa se trezeasca..a...inca un fapt, daca ma enervam catusi de putin, deja apelam la pastila sa ma calmez..acum simt nevoia sa ma enervez.imi da o stapanire de sine...sunt sigur pe mine cand vorbesc ceva mai inflacarat...ma simt sigur pe mine...nu imi mai este frica...
Se poate...dar trebuie curaj.
Buna Valer,
Iti multumesc ca ai descris concret etapele prin care ai trecut si mai ales efortul pe care l-ai facut ca sa ajungi azi in acest punct in care zici ca iti este bine.
Da...sunt perfect de acord cu faptul ca este nevoie de curaj si mai ales de dorinta de a te face bine intai fiecare singur si apoi cu ajutor si din afara
Dupa parerea mea, depresia este o stare pe care daca o intelegi si o gestionezi, afli pana la urma unde e "buba" si vine si vindecarea.ca sa ajung la aceasta parere am citit muuuult..am inteles ca este o stransa legatura intre modul in care te alimentezi, in felul in care faci efort fizic, mai ales cat si cum.am inteles ca sanatatea creierului este in stransa legatura cu felul in care iti manifesti emotiile, daca ti le manifesti, cat de mult iubesti..daca te iubesti pe tine, daca stii care este valoarea ta si mai ales daca nu esti in asteptarea pe care gresit am vazut-o manifestandu-se la majoritatea.sa fie iubiti, sa fie apreciati si sa li se dea valoare...NU NU NU, GRESIT..am inteles de mult ca intai trebuie sa ne iubim ca sa fim iubiti, apoi trebuie sa daruim ca sa primim..sa ne apreciem si mai ales sa ne cunoastem noi singuri valoarea.mi-a trebuit ceva timp asteptand sa ma "fericeasca" cineva din afara...si am inteles ca intai trebuie sa fiu eu fericita din interior spre in afara...si apoi toate lucrurile din viata mea se vor alinia la tot ce voi manifesta in exterior.pt ca azi stiu ca depresia are la baza o mare nefericire, o indelungata tristete in asteptarea a primi ceva...din afara, de la celalalt sau de la ceilalti
Starea mea a debutat cu aceasta tristete, de altfel eu fiind o fire f vesela si optimista, m-am trezit intr-o zi ca imi vine sa plang, sa vars, sa dorm si nu mai aveam puterea sa fac nimic..toata carnea mea ma tragea in jos si daca ma asezam nu mai aveam nici un chef sa ma ridic...mai mult de-atat priveam intr-un punct fix de oriunde, fara sa vad ceva, mandibula imi era inclestata in maxilar, ma dureau muschii fetzei si colturile gurii erau tot timpul indreptate in jos..si peste toate aceste simptome fizice simteam ca sunt goala in suflet, de parca pana atunci am avut ceva care imi acoperea plexul solar si dintr-o data nu mai era nimic acolo, eram descoperita..aceasta stare a durat muuuult, de anul trecut din primavara pana s-a instalat vara...timp in care luam pliculete cu calciu si magneziu si parca imi trecea starea de greata...iar asa-zisa durere de muschi/oase o tratam cu paracetamol..ca golul din suflet si plansul nu le puteam trata cu nimic, decat ca mergeam la serviciu si in drum pana acolo plangeam pana ma racoream si la intoarcere faceam la fel..asta ma usura cat de cat...
Seful meu era un tinerel arogant care isi dadea aere de "patron" si asta ma nemultumea si mai tare..in fiecare zi plecam cu gandul ca "azi imi dau demisia"...dar la finalul programului spuneam : "lasa, maine"..si tot asa pana intr-o zi din toamna cand am decis ca GATA, imi dau demisia..."nu se poate sa stau intr-un serviciu unde nu sunt apreciata".aici am suferit cel mai mult, am asteptat aprecierea din afara, am tot asteptat sa-mi recunoasca cineva ( altcineva) valoarea...
Faptul ca nu m-am mai dus la munca, ca nu mai aveam program m-a mai usurat putin, nu mai depindeam de orar, nu mai trebuia sa cheltuiesc bani de drumul dus-intors, pe pachet...si mai ales nu mai trebuia sa-i vad moaca "patronului".eram in sfarsit "libera"..doar ca stand acasa s-a intamplat altceva, am constientizat ca nu fac nimic, ce nu aveam "valoare" inainte si nu "ma aprecia" nimeni...acasa eram si mai singura..copilul meu venea, ma vedea, dar si-a zis ca o fi vreo perioada prin care trec, dar nu e nimic serios, asa ca isi vedea in continuare de viata lui.facultate, serviciu, iesiri, prieteni.eu ?! NIMIC...nici nu ieseam, nici de prieteni nu aveam chef, oricum ma consideram mintita, pacalita etc.am inceput sa-mi depun CV-ul la diverse firme cu atat mai mult cu cat sunt super calificata, insa nu ma chema nimeni la interviuri..am inteles atunci ca varsta de pensionare este 40 ani, pt ca am avut un interviu fortat de catre mine cu un angajator care mi-a spus franc ca el nici nu se uita la CV-urile persoanelor de peste 40 ani. BRAVO am strigat si noi cei care avem 40 ani ce trebuie sa facem dupa aceasta varsta ?...asta a pus capac la toate trairile mele de pana atunci...a fost picatura care mi-a dat de inteles ca sunt intr-un punct in care m-am ratacit.si nu mai gasesc drumul catre mine, nu ma mai recunosc..cine sunt toti acesti oameni care isi permit sa ne dezechilibreze in fiecare zi ???.si ce tot astept?
In fine, dupa sarbatorile de iarna in fiecare saptamana am ajuns la urgenta cu ideea ca n-am aer, sau venea salvarea acasa tot pe acest simptom.pana intr-o zi cand fratele meu a zis sa mergem sa facem niste analize amanuntite sa vedem ce am.si "norocul" meu a fost ca un medic de garda mi-a adus rezultatele analizelor, mi-a zis ca nu am nici macar lipsa de calciu, ca toate sunt bune organic si ca ar trebui sa stau de vb cu colega lui, medic psihiatru.asa am facut cunostinta cu ANXIETATEA...ea era, ea se instalase pe la mine si imi dadea o gramada de simptome...doamna dr, f draguta mi-a recomandat imediat asentra si in 10 zile am fost altcinvea...m-a ajutat mult sa-mi revin fizic, iar psihic am citit muuuuult si am inteles multe despre mine, despre creierul meu, despre exercitiile fizice si alimentatie si mai ales am aflat ca am valoare, eu perosnal o am, e a mea, mi-am construit-o in timp prin tot ceea ce am facut si nu trebuie sa astept de la nimeni nici o recunoastere, ca ceilalti din afara valorii mele sunt preocupati si ei la randul lor cu asteptarea valorii din partea altora, asa ca...nu trebuie sa astept sa ma aprecieze nimeni din cei care nu sunt ei insisi apreciati si nu simt ei insisi ca au valoare...si atunci ce astept ?!..
Asa ca azi, draga Valer, la o luna de asentra, am scos tot din debarale, am asezat toate lucrurile in pungi, cutii, pachete.am facut curatenie in creierul meu, in sufletul meu.in organism..fac exercitii de respiratie zi de zi in parc pt ca am timp, mananc incet si calm, sunt atenta la toate nevoile mele, ma iubesc si ma accept asa cum sunt, ma rog in fiecare zi, petrec timp de calitate cu toata lumea, ma bucur de fiecare moment al fiecarei zile, ma simt excelent.si ma pregatesc sa deschid usa unei vieti noi si frumoasa in alta tara..la sfarsitul acestei luni, imi iau valoarea, stima si aprecierea..si asentra inca 2 luni.. si plecam sa-i bucuram pe altii cu prezenta mea completa intr-o alta tara..ceea ce ma face si mai fericita
Mii de scuze daca v-am plicitisit, nu asta am intentionat, ci dimpotriva, am vrut sa descriu aproape complet drumul pe care l-am parcurs pana aici si, asa cum spune si Valer si multi altii pe acest forum, curajul pe care trebuie sa-l avem in a ne face bine singuri, chiar daca apelam la ajutor si in afara.
Si sa nu uitam ca suntem unici, ca Dumnezeu ne iubeste, sa nu responsabilizam pe nimeni cu valoarea si aprecierea noastra, astea sunt ale noastre, iar noi trebuie sa le recunoastem
Acestea fiind povestite va doresc seara frumoasa si ca de obicei sa auzim numai de bine !
Iti multumesc ca ai descris concret etapele prin care ai trecut si mai ales efortul pe care l-ai facut ca sa ajungi azi in acest punct in care zici ca iti este bine.
Da...sunt perfect de acord cu faptul ca este nevoie de curaj si mai ales de dorinta de a te face bine intai fiecare singur si apoi cu ajutor si din afara
Dupa parerea mea, depresia este o stare pe care daca o intelegi si o gestionezi, afli pana la urma unde e "buba" si vine si vindecarea.ca sa ajung la aceasta parere am citit muuuult..am inteles ca este o stransa legatura intre modul in care te alimentezi, in felul in care faci efort fizic, mai ales cat si cum.am inteles ca sanatatea creierului este in stransa legatura cu felul in care iti manifesti emotiile, daca ti le manifesti, cat de mult iubesti..daca te iubesti pe tine, daca stii care este valoarea ta si mai ales daca nu esti in asteptarea pe care gresit am vazut-o manifestandu-se la majoritatea.sa fie iubiti, sa fie apreciati si sa li se dea valoare...NU NU NU, GRESIT..am inteles de mult ca intai trebuie sa ne iubim ca sa fim iubiti, apoi trebuie sa daruim ca sa primim..sa ne apreciem si mai ales sa ne cunoastem noi singuri valoarea.mi-a trebuit ceva timp asteptand sa ma "fericeasca" cineva din afara...si am inteles ca intai trebuie sa fiu eu fericita din interior spre in afara...si apoi toate lucrurile din viata mea se vor alinia la tot ce voi manifesta in exterior.pt ca azi stiu ca depresia are la baza o mare nefericire, o indelungata tristete in asteptarea a primi ceva...din afara, de la celalalt sau de la ceilalti
Starea mea a debutat cu aceasta tristete, de altfel eu fiind o fire f vesela si optimista, m-am trezit intr-o zi ca imi vine sa plang, sa vars, sa dorm si nu mai aveam puterea sa fac nimic..toata carnea mea ma tragea in jos si daca ma asezam nu mai aveam nici un chef sa ma ridic...mai mult de-atat priveam intr-un punct fix de oriunde, fara sa vad ceva, mandibula imi era inclestata in maxilar, ma dureau muschii fetzei si colturile gurii erau tot timpul indreptate in jos..si peste toate aceste simptome fizice simteam ca sunt goala in suflet, de parca pana atunci am avut ceva care imi acoperea plexul solar si dintr-o data nu mai era nimic acolo, eram descoperita..aceasta stare a durat muuuult, de anul trecut din primavara pana s-a instalat vara...timp in care luam pliculete cu calciu si magneziu si parca imi trecea starea de greata...iar asa-zisa durere de muschi/oase o tratam cu paracetamol..ca golul din suflet si plansul nu le puteam trata cu nimic, decat ca mergeam la serviciu si in drum pana acolo plangeam pana ma racoream si la intoarcere faceam la fel..asta ma usura cat de cat...
Seful meu era un tinerel arogant care isi dadea aere de "patron" si asta ma nemultumea si mai tare..in fiecare zi plecam cu gandul ca "azi imi dau demisia"...dar la finalul programului spuneam : "lasa, maine"..si tot asa pana intr-o zi din toamna cand am decis ca GATA, imi dau demisia..."nu se poate sa stau intr-un serviciu unde nu sunt apreciata".aici am suferit cel mai mult, am asteptat aprecierea din afara, am tot asteptat sa-mi recunoasca cineva ( altcineva) valoarea...
Faptul ca nu m-am mai dus la munca, ca nu mai aveam program m-a mai usurat putin, nu mai depindeam de orar, nu mai trebuia sa cheltuiesc bani de drumul dus-intors, pe pachet...si mai ales nu mai trebuia sa-i vad moaca "patronului".eram in sfarsit "libera"..doar ca stand acasa s-a intamplat altceva, am constientizat ca nu fac nimic, ce nu aveam "valoare" inainte si nu "ma aprecia" nimeni...acasa eram si mai singura..copilul meu venea, ma vedea, dar si-a zis ca o fi vreo perioada prin care trec, dar nu e nimic serios, asa ca isi vedea in continuare de viata lui.facultate, serviciu, iesiri, prieteni.eu ?! NIMIC...nici nu ieseam, nici de prieteni nu aveam chef, oricum ma consideram mintita, pacalita etc.am inceput sa-mi depun CV-ul la diverse firme cu atat mai mult cu cat sunt super calificata, insa nu ma chema nimeni la interviuri..am inteles atunci ca varsta de pensionare este 40 ani, pt ca am avut un interviu fortat de catre mine cu un angajator care mi-a spus franc ca el nici nu se uita la CV-urile persoanelor de peste 40 ani. BRAVO am strigat si noi cei care avem 40 ani ce trebuie sa facem dupa aceasta varsta ?...asta a pus capac la toate trairile mele de pana atunci...a fost picatura care mi-a dat de inteles ca sunt intr-un punct in care m-am ratacit.si nu mai gasesc drumul catre mine, nu ma mai recunosc..cine sunt toti acesti oameni care isi permit sa ne dezechilibreze in fiecare zi ???.si ce tot astept?
In fine, dupa sarbatorile de iarna in fiecare saptamana am ajuns la urgenta cu ideea ca n-am aer, sau venea salvarea acasa tot pe acest simptom.pana intr-o zi cand fratele meu a zis sa mergem sa facem niste analize amanuntite sa vedem ce am.si "norocul" meu a fost ca un medic de garda mi-a adus rezultatele analizelor, mi-a zis ca nu am nici macar lipsa de calciu, ca toate sunt bune organic si ca ar trebui sa stau de vb cu colega lui, medic psihiatru.asa am facut cunostinta cu ANXIETATEA...ea era, ea se instalase pe la mine si imi dadea o gramada de simptome...doamna dr, f draguta mi-a recomandat imediat asentra si in 10 zile am fost altcinvea...m-a ajutat mult sa-mi revin fizic, iar psihic am citit muuuuult si am inteles multe despre mine, despre creierul meu, despre exercitiile fizice si alimentatie si mai ales am aflat ca am valoare, eu perosnal o am, e a mea, mi-am construit-o in timp prin tot ceea ce am facut si nu trebuie sa astept de la nimeni nici o recunoastere, ca ceilalti din afara valorii mele sunt preocupati si ei la randul lor cu asteptarea valorii din partea altora, asa ca...nu trebuie sa astept sa ma aprecieze nimeni din cei care nu sunt ei insisi apreciati si nu simt ei insisi ca au valoare...si atunci ce astept ?!..
Asa ca azi, draga Valer, la o luna de asentra, am scos tot din debarale, am asezat toate lucrurile in pungi, cutii, pachete.am facut curatenie in creierul meu, in sufletul meu.in organism..fac exercitii de respiratie zi de zi in parc pt ca am timp, mananc incet si calm, sunt atenta la toate nevoile mele, ma iubesc si ma accept asa cum sunt, ma rog in fiecare zi, petrec timp de calitate cu toata lumea, ma bucur de fiecare moment al fiecarei zile, ma simt excelent.si ma pregatesc sa deschid usa unei vieti noi si frumoasa in alta tara..la sfarsitul acestei luni, imi iau valoarea, stima si aprecierea..si asentra inca 2 luni.. si plecam sa-i bucuram pe altii cu prezenta mea completa intr-o alta tara..ceea ce ma face si mai fericita
Mii de scuze daca v-am plicitisit, nu asta am intentionat, ci dimpotriva, am vrut sa descriu aproape complet drumul pe care l-am parcurs pana aici si, asa cum spune si Valer si multi altii pe acest forum, curajul pe care trebuie sa-l avem in a ne face bine singuri, chiar daca apelam la ajutor si in afara.
Si sa nu uitam ca suntem unici, ca Dumnezeu ne iubeste, sa nu responsabilizam pe nimeni cu valoarea si aprecierea noastra, astea sunt ale noastre, iar noi trebuie sa le recunoastem
Acestea fiind povestite va doresc seara frumoasa si ca de obicei sa auzim numai de bine !
sunt deja impresionata de sfaturile date de tine dualtrax, voi incerca sa le aplic, desi eu in prezent iau nedicamente destul de puternice de aproape 3 luni. am incercat sa renunt dar panica si compulsiile au revenit chiar si mai dur si a trebuit sa reiau tratamentul pshiatric. in indicatiile medicamentoase se precizeaza sa nu se ia in perioada tratamentului cu ele nici un fel de supliment alimentar sau vitamine. nu stiu cum sa procedez sa-mi fie bine ?
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10Neliniste
- 11anxietate, distonie neurovegetativa
- 19Dureri de cap de trei luni
- 7nu inteleg ce se intampla cu mine???
- 3Atacuri de panica inainte sa adorm!
- 5face hemodializa de un an de zile, in ultimul timp starea lui psihica s-a agravat..
- 6anxietate si homeopatia
- 5Dureri de stomac si greturi din cauza anxietatii?
- 10materiale informative (in engleza) pt persoane care aud voci
- 6Cum scap de depresie?
- 6Cum sa mai abordezi vorbesti cu femeile din ziua de azi!
- 1019 ani si atac de panica
- 6din starea asta de bine, dupa ce tine putin timp, cobor asa din ea
- 1Anxietate, atacuri de panica si depresie SAU distonie neurovegetativa
- 6TSH mare-tulburare emotionala adolescent
- 7Atacuri de panica
- 7atacuri de panica
- 9Recadere anxietate?
- 3Se poate scapa de anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: