Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
am uitat sa specific ca am facut analize peste analize, rmn, radiologii, de toate si toate-s bune, frica mea cea mai mare e sa nu fie vorba de simtome psiho somatice pt k acestea pot duce la boli foarte grave.
Buna Gabriela.imi pare rau ptr ceea ce ti se intampla.Dar trebuie sa "iei taurul de coarne" cum se zice.Pentru un diagnostic corect poti sa mergi la un dr psihiatru sau la psiholog, in functie de cum vrei sa abordezi problema.
Daca deja ti s-a pus dg de tulburare anxioasa trebuie sa stii ca nu se moare si nici nu innebunesti din asta.
Daca iti afecteaza stilul de viata si te impiedica in activitatile zilnice iti recomand sa mergi la dr psihiatru ptr un tratament.Daca simti ca poti duce anxietatea pe picioarele tale si esti o persoana mai puternica din fire iti recomand sa mergi la psiholog si sa incerci ceva naturist.
Nu stiu daca as putea sa te ajut mai mult decat cu incurajari si cateva sfaturi.Simptomele tale difera de ale mele dar te poti identifica cu multi de pe acest forum si poti afla multe.O zi buna iti doresc
Daca deja ti s-a pus dg de tulburare anxioasa trebuie sa stii ca nu se moare si nici nu innebunesti din asta.
Daca iti afecteaza stilul de viata si te impiedica in activitatile zilnice iti recomand sa mergi la dr psihiatru ptr un tratament.Daca simti ca poti duce anxietatea pe picioarele tale si esti o persoana mai puternica din fire iti recomand sa mergi la psiholog si sa incerci ceva naturist.
Nu stiu daca as putea sa te ajut mai mult decat cu incurajari si cateva sfaturi.Simptomele tale difera de ale mele dar te poti identifica cu multi de pe acest forum si poti afla multe.O zi buna iti doresc
buna tuturor
dupa 4 zile in care nu am mai baut sunatoarea starea mea s a degradat vizibil in sensul ca imi simt capul foarte greu, ametit, somnul este neodihnitor, cu multe vise
aseara inainte de culcare am baut o caa de ceai si nu stiu daca este autosugestie sau chiar are efect dar am dormit mai bine si capul este mai limpede astazi
eu o sa continui cu un ceai de suntatoare seara daca imi face bine, poate este mult dar ceva trebuie sa iau sa ma simt mai bine
aly, nu trebuia sa renunti la tratament dar daca tot ai facut o incearca si tu cu sunatoarea, rau nu are cum sa ti faca, atentie, nu lua sunatoare cu antidepresive
gabriela, la un medic psihiatru ai fost, ti a dat vreun tratament, este posibil sa fie anxietatea ce ai tu dar sa stii, ca din cate persoane comunicam pe forum, simptomele sunt destul de diferite, deci poate lua diferite forme
si eu cred ca sunt depresiv anxioasa dar nu am simptomele descrise de tine am ajuns la concluzia asta dupa ce am facut analize si au iesit bune
modgyyy si blixa, multumesc pt raspuns
mada, ronicolle, cum mai sunteti???
dupa 4 zile in care nu am mai baut sunatoarea starea mea s a degradat vizibil in sensul ca imi simt capul foarte greu, ametit, somnul este neodihnitor, cu multe vise
aseara inainte de culcare am baut o caa de ceai si nu stiu daca este autosugestie sau chiar are efect dar am dormit mai bine si capul este mai limpede astazi
eu o sa continui cu un ceai de suntatoare seara daca imi face bine, poate este mult dar ceva trebuie sa iau sa ma simt mai bine
aly, nu trebuia sa renunti la tratament dar daca tot ai facut o incearca si tu cu sunatoarea, rau nu are cum sa ti faca, atentie, nu lua sunatoare cu antidepresive
gabriela, la un medic psihiatru ai fost, ti a dat vreun tratament, este posibil sa fie anxietatea ce ai tu dar sa stii, ca din cate persoane comunicam pe forum, simptomele sunt destul de diferite, deci poate lua diferite forme
si eu cred ca sunt depresiv anxioasa dar nu am simptomele descrise de tine am ajuns la concluzia asta dupa ce am facut analize si au iesit bune
modgyyy si blixa, multumesc pt raspuns
mada, ronicolle, cum mai sunteti???
multumesc mult, singura mea problema e asta k nu stiu diagnosticul corect pt k anxietatea stiu k nu afecteaza sanatatea dar tulburarea psiho somatica da, aveti ceva recomandari pt Arad?sau Timisoare cineva care sa te asculte pana la capat nu sa te indoape de medicamente.multumesc
da santi am fost si mi sa pus diagnostic de tulburare anxioasa pt ca am zis ca fac atacuri de panica.insa eu fac atacuri de pani datorita unor sintome pe care le am inaintea atacului.este posibil ca anxietatea sa dea tot felu de dureri si stari?
@gabriela-sonia: nimeni n-o sa-ti poata pune aici pe forum un diagnostic, pt ca daca ar face-o, n-ar fi deloc etic si oricine altcineva in afara de un specialist, chiar daca a experimentat trairile tale, isi poate da cu parerea si atat! Nu stim suficiente date despre tine, cu istoria ta de viata, pt a-ti pune un diagnostic. Insa, chiar daca eu sunt si psiholog clinician, consider ca pe tine nu te ajuta sa stii un diagnostic, ci mai repede ce ai de facut - planul de interventie (stabilirea impreuna cu psihoterapeutul sau psihologul clinician a unui nr aprox de sedinte, a obiectivelor de atins, etc). Pt ca un diagnostic poate fi uneori o etichetare pt pacient, care incepe disperat si cauta info despre acel diagnostic si le gaseste atat din surse sigure, cat si nesigure care il pot afecta. Si de multe ori, acel diagnostic poate fi prematur pus(de multe ori, nu poti pune un diagnostic dupa prima sedinta, asa ca in niciun caz mu se poate aici pe forum), iar mintea pacientului deja s-a setat pe "aoleu am tulburare bipolara, sau am anxietate sau depresie..." si poate omul n-are decat un episod sau doar simptome ale vreunei tulburari. La psiholog nu se face ca la medic: te doare capul si ti se prescrie algocalmin. Pe scurt, nu-ti mai cauta diagnostice, mai ales pe internet, ci mai bine intreaba un specialist psiholog, la cabinet.
Si inteleg ca ai fost la un psihiatru care ti-a pus un diagnostic - in afara de a respecta medicatia prescrisa (probabil ai primit recomandare de medicatie) si de a merge periodic la control, poti merge la psiholog, asa cum ti-am zis mai sus.
Si inteleg ca ai fost la un psihiatru care ti-a pus un diagnostic - in afara de a respecta medicatia prescrisa (probabil ai primit recomandare de medicatie) si de a merge periodic la control, poti merge la psiholog, asa cum ti-am zis mai sus.
va multumesc foarte frumos pt raspuns, intradevar am fost si la psiholog diagnostic atac de panica la psihiatru mi sa dat niste benzodiazepane care mi-au facut mai mult rau decat bine, eu stiu si sant constienta ca comportamentul meu si gandurile mele imi afecteaza stare, dar chiar numai inteleg nimic, treceri la de o stare la alta zic ei din cauza depresiei, atacuri de panica pe fond anxios, simtome psihosomatice care imi dau atacuri de panica?atat as vrea sa stiu de unde vin starile astea si daca am acele simtome psihosomatice trec sau se vor transforma in boala psihosomatica, pt k am vazut k acea boala afecteaza ft mult santatea.multumesc.si as vrea sa va mai intreb daca stiti un psihoterapeut bun in arad?
santi
Am zis sa vad cum este si fara medicamente, daca pot sa depasesc singur momentele astea, pot spune ca 80 % sunt bine..dar ma deranjeaza foarte tare seanatia asta de irealitate..plus faza cu stranutu..nu pot stranuta.."simt o miscare ceva parca pe nas" care ma face sa stranut..dar eu nu pot.E tare ciudata chestia asta.Cine a mai avut senzatia asta cu stranutul ? E ceva anormal..daca nu poti stranuta ?
@ Mada2007 cum mai esti ? restu sunteti bine ? :)
Am zis sa vad cum este si fara medicamente, daca pot sa depasesc singur momentele astea, pot spune ca 80 % sunt bine..dar ma deranjeaza foarte tare seanatia asta de irealitate..plus faza cu stranutu..nu pot stranuta.."simt o miscare ceva parca pe nas" care ma face sa stranut..dar eu nu pot.E tare ciudata chestia asta.Cine a mai avut senzatia asta cu stranutul ? E ceva anormal..daca nu poti stranuta ?
@ Mada2007 cum mai esti ? restu sunteti bine ? :)
Psihoterapeuti Arad: http://www.la-psiholog.ro/terapeuti/arad
salutare tuturor!
eu sunt bine, aseara am fost la o petrecere care a durat pana la 2 noaptea. am fost in forma, am dansat si am ras. inca nu sunt perfect, dar am tot mai multe momente bune si foarte bune. ma amuzam aseara cu un coleg si ii povesteam de anxietatea mea si de faptul ca specialistii vad rezolvarea problemei total diferit: doctorul mi-a prescris medicamente, psihologul e impotriva medicamentelor si imi da exercitii pt a forma noi carari in subconstient, terapeutul reiki imi spune ca totul e cauzat de dezechilibrul energetic, iar preotul m-a invitat la rugaciune. fiecare crede in ceea ce a fost el invatat sa creada. voi termina ultimele 2 sedinte de bioenergie programate sapt viitoare si sunt foarte curioasa cum voi fi. vine si concediul si sper sa am posibilitatea sa ma si odihnesc. deja imi fac planuri.
santi, nu inteleg de ce nu-ti bei ceaiul de sunatoare in continuare. doza de sunatoare e infima intr-un ceai, cred ca te ajuta mai mult prin autosugestie. eu as prefera sa fiu dependenta de ceaiul de sunatoare toata viata mea si sa ma simt bine, nu? e de preferat dependenta asta unei dependente de xanax sau anxiar. numai ca trebuie sa intri pe net sa vezi ca sunatoarea nu trebuie combinata cu unele medicamente. hai, sa ne anunti ca ti-ai revenit!!
ally, nu stiu daca ai facut bine sa intrerupi tratamentul. tocmai asta e greseala pe care o fac multi. daca incep si se simt bine, opresc medicatia. sa dea Dumnezeu sa-ti fie bine!! e decizia ta, trebuie sa ti-o asumi daca lucrurile nu merg bine. daca esti tare mental si respecti sfaturile celor care au scapat de anxietate, vei fi bine.
ronicolle, tu ce mai faci? vreun interviu pt job? cu scoala de soferi cum stai?
o zi frumoasa va doresc!!
eu sunt bine, aseara am fost la o petrecere care a durat pana la 2 noaptea. am fost in forma, am dansat si am ras. inca nu sunt perfect, dar am tot mai multe momente bune si foarte bune. ma amuzam aseara cu un coleg si ii povesteam de anxietatea mea si de faptul ca specialistii vad rezolvarea problemei total diferit: doctorul mi-a prescris medicamente, psihologul e impotriva medicamentelor si imi da exercitii pt a forma noi carari in subconstient, terapeutul reiki imi spune ca totul e cauzat de dezechilibrul energetic, iar preotul m-a invitat la rugaciune. fiecare crede in ceea ce a fost el invatat sa creada. voi termina ultimele 2 sedinte de bioenergie programate sapt viitoare si sunt foarte curioasa cum voi fi. vine si concediul si sper sa am posibilitatea sa ma si odihnesc. deja imi fac planuri.
santi, nu inteleg de ce nu-ti bei ceaiul de sunatoare in continuare. doza de sunatoare e infima intr-un ceai, cred ca te ajuta mai mult prin autosugestie. eu as prefera sa fiu dependenta de ceaiul de sunatoare toata viata mea si sa ma simt bine, nu? e de preferat dependenta asta unei dependente de xanax sau anxiar. numai ca trebuie sa intri pe net sa vezi ca sunatoarea nu trebuie combinata cu unele medicamente. hai, sa ne anunti ca ti-ai revenit!!
ally, nu stiu daca ai facut bine sa intrerupi tratamentul. tocmai asta e greseala pe care o fac multi. daca incep si se simt bine, opresc medicatia. sa dea Dumnezeu sa-ti fie bine!! e decizia ta, trebuie sa ti-o asumi daca lucrurile nu merg bine. daca esti tare mental si respecti sfaturile celor care au scapat de anxietate, vei fi bine.
ronicolle, tu ce mai faci? vreun interviu pt job? cu scoala de soferi cum stai?
o zi frumoasa va doresc!!
Neata.Ce bine ca ti-ai revenit mada...e greu sa-ti revii daca stai prea mult intr-o stare de tensiune, teama, multe ganduri si alte stari.Chiar sunt curioasa cum va fi dupa bioenergie, sa vezi cat va dura efctul sedintelor.Stai sa vezi cand o sa pleci in vacanta ce bine ai sa te simti.O sa fie un pic de teama la inceput dar o sa treaca imediat ce simti gustul distractiei.Si eu mi-am facut planurile de mers la mareee.abia astept.Momentan nu au mai aparut interviuri, iar pe 13 am traseul iar instructorul meu s-a facut invizibil :D deci mari sanse sa iau permisul de data aceasta nu sunt.
In rest toate bune si frumoase...iau in continuare vitaminele si capsulele de sunatoare cu ginseng si sper sa fie daca nu mai bine macar sa raman asa cum sunt acum :)
O zi buna va doresc
In rest toate bune si frumoase...iau in continuare vitaminele si capsulele de sunatoare cu ginseng si sper sa fie daca nu mai bine macar sa raman asa cum sunt acum :)
O zi buna va doresc
mada2007
Ma bucur pentru tine ca esti mai ok mada.Cu privire la mine si la toata chestia asta cu medicamentele, pot spune ca a fost ambitia mea sa renunt o saptmana, defapt azi am 1 saptmana si 2 zile de cand numai iau.Am vrut sa vad cum imi este.Dar deja au inceput sa apara dureri de cap, senzatia de irealitate o am tot timpul..ceva de genul..daca ma duc pana afara..parca nu am fost eu acolo..si mie se par toate lucurile ciudate.M-am cam inchis in casa..prefer sa stau mai mult timp la pc...nu pot stranuta normal.:| ba chiar deloc.Chestia asta o aveti careva ? sau ati avut-o ?...
ronicolle
Bafta cu traseul, sa ne dai un raspuns bun. :D
O zi cat mai buna la toti !
Ma bucur pentru tine ca esti mai ok mada.Cu privire la mine si la toata chestia asta cu medicamentele, pot spune ca a fost ambitia mea sa renunt o saptmana, defapt azi am 1 saptmana si 2 zile de cand numai iau.Am vrut sa vad cum imi este.Dar deja au inceput sa apara dureri de cap, senzatia de irealitate o am tot timpul..ceva de genul..daca ma duc pana afara..parca nu am fost eu acolo..si mie se par toate lucurile ciudate.M-am cam inchis in casa..prefer sa stau mai mult timp la pc...nu pot stranuta normal.:| ba chiar deloc.Chestia asta o aveti careva ? sau ati avut-o ?...
ronicolle
Bafta cu traseul, sa ne dai un raspuns bun. :D
O zi cat mai buna la toti !
@aly: ai nevoie sa mergi neaparat la psihiatru si sa-i spui ce trairi ai, dar si faptul ca ai intrerupt medicatia. Nu sta asa.
@sonia: nu ti se poate pune diagnostic "atac de panica", deoarece acela nu reprezinta o tulburare propriu-zisa, ci un simptom care insoteste orice tulburare, cum ar fi: tulburarile afective, tulburarile anxioase/tulburarea de panica, etc. Simptomele, sunt menite sa-ti atraga atentia asupra faptului ca in organismul si/sau in psihicul se intampla ceva si ca trebuie sa iei masuri. Nu stiu un psiholog in Arad, insa poti intra pe www.copsi.ro si sa cauti in registrul psihologilor din Romania, unul cu adresa cabinetului in Arad sau imprejurimi. Gaseste unul si mergi cu incredere la el. Ar fi de preferat sa fie specializat in psihoterapii cognitiv-comportamentale, pt ca acest tip de terapie si-a dovedit din plin eficienta in cazul tulburarilor anxioase.
Sanatate!
@sonia: nu ti se poate pune diagnostic "atac de panica", deoarece acela nu reprezinta o tulburare propriu-zisa, ci un simptom care insoteste orice tulburare, cum ar fi: tulburarile afective, tulburarile anxioase/tulburarea de panica, etc. Simptomele, sunt menite sa-ti atraga atentia asupra faptului ca in organismul si/sau in psihicul se intampla ceva si ca trebuie sa iei masuri. Nu stiu un psiholog in Arad, insa poti intra pe www.copsi.ro si sa cauti in registrul psihologilor din Romania, unul cu adresa cabinetului in Arad sau imprejurimi. Gaseste unul si mergi cu incredere la el. Ar fi de preferat sa fie specializat in psihoterapii cognitiv-comportamentale, pt ca acest tip de terapie si-a dovedit din plin eficienta in cazul tulburarilor anxioase.
Sanatate!
Salutare,
vad ca unii se simt mai bine ceea ce ma bucura, e clar ca daca luam masuri sa schimbam lucrurile din viata noastra in bine dispar si anumite stari de disconfort sau macar se amelioreaza.
Momentan eu ma lupt cu simptome mai ales somatizand la cap, am mereu o presiune in cap, in ochi, ca un cerc in jurul capului samd. Mi s-a pus diagnosticul de cefalee de tensiune in lipsa a ceva fizic care sa fie evidentiat pe RMN sau CT. Mai multe amanunte gasiti aici: http://www.medreflexline.ro/detalii.aspx?cefaleea_de_tensiune
V-ati confruntat si voi cu asa ceva? Pe mine ma usuca efectiv sa port starile astea dupa mine zi de zi. Ieri seara mi-a fost si rau fizic, am avut o stare de greata care m-a insotit pana astazi la pranz, culmea e cand ma simt ceva mai rau ma simt putin mai bine psihic si invers, parca nu pot sa gasesc acel echilibru si fizic si mental...
Din pacate in lipsa a ceva fizic trebuie sa ma resemnez ca totul e mental samd chiar daca starile si simptomele sunt cat se poate de fizice...
Ma deranjeaza si lumina, presiunea din cap, parca am capul strans intr-o menghina, si trebuie sa fac mereu cate ceva, asa ma mai distrag de la afectele fizice si psihice, incerc sa dorm mai mult si la ore mai timpurii ca pana acum cand ma culcam doar pe la 2 noaptea, insa sunt si f irascibil si nervos si focusat pe starile interioare si cred ca sunt mai greu de tolerat mai ales de catre cei apropiati mie zi de zi. Durerile nu cedeaza la analgezice sau alte medicamente din pacate. Medicatie psihiatrica am incercat sa iau dar dupa 2 saptamani ma simteam parca mai rau si mai ciudat si le-am abandonat si anti-depresivele (Zoloft - sertralina cat despre anxiolitice nici nu prea am luat (Bromazepam). Chiar e o intreaga discutie privind aceste medicamente ca se trateaza in masa cu ele si nu la toti functioneaza sau ar avea nevoie de ele, un articol zic eu cel putin interesant gasiti aici la emisiunea Dr Oz: http://www.doctoroz.com/episode/truth-about-anti-depressants
Am reluat si terapia si psihologul meu imi zicea ca exista mai multe tipuri de anxietate iar simptomele mele sunt din cauza unei anxietati existentiale si nu una de conjunctura cum aveam pe vremuri la metrou, avion sau mai stiu eu in ce alte situatii dar ma simteam relativ ok acasa.
Daca aveti sfaturi le astept, sper ca aceste simptome fizice sa se mai amelioreze macar pt ca efectiv sunt momente cand ma strange atat de tare capul si presiunea in ochi samd ca practic ma cam decuplez de la realitate si parca-s pe alta lume.
Una peste alta m-am pricopsit si cu un trismus in urma unei anestezii la dentist si nu mai pot deschide f mult gura si doare cand incerc sa o deschid, se va reface in timp si putin cate putin facand exercitii, asta ca nu erau de ajuns simptomele la cap l-am mai adaugat si pe asta.
Sper ca voua sa va fie mai bine caci eu traversez o perioada f grea si incepe sa se simta perioada lunga in care am avut aceste simptome sunt obosit si fizic si psihic sa le port dupa mine zi de zi astfel si sa imi mai vad si de viata sau responsabilitatile de zi cu zi.
Numai bine! Gabriel.
vad ca unii se simt mai bine ceea ce ma bucura, e clar ca daca luam masuri sa schimbam lucrurile din viata noastra in bine dispar si anumite stari de disconfort sau macar se amelioreaza.
Momentan eu ma lupt cu simptome mai ales somatizand la cap, am mereu o presiune in cap, in ochi, ca un cerc in jurul capului samd. Mi s-a pus diagnosticul de cefalee de tensiune in lipsa a ceva fizic care sa fie evidentiat pe RMN sau CT. Mai multe amanunte gasiti aici: http://www.medreflexline.ro/detalii.aspx?cefaleea_de_tensiune
V-ati confruntat si voi cu asa ceva? Pe mine ma usuca efectiv sa port starile astea dupa mine zi de zi. Ieri seara mi-a fost si rau fizic, am avut o stare de greata care m-a insotit pana astazi la pranz, culmea e cand ma simt ceva mai rau ma simt putin mai bine psihic si invers, parca nu pot sa gasesc acel echilibru si fizic si mental...
Din pacate in lipsa a ceva fizic trebuie sa ma resemnez ca totul e mental samd chiar daca starile si simptomele sunt cat se poate de fizice...
Ma deranjeaza si lumina, presiunea din cap, parca am capul strans intr-o menghina, si trebuie sa fac mereu cate ceva, asa ma mai distrag de la afectele fizice si psihice, incerc sa dorm mai mult si la ore mai timpurii ca pana acum cand ma culcam doar pe la 2 noaptea, insa sunt si f irascibil si nervos si focusat pe starile interioare si cred ca sunt mai greu de tolerat mai ales de catre cei apropiati mie zi de zi. Durerile nu cedeaza la analgezice sau alte medicamente din pacate. Medicatie psihiatrica am incercat sa iau dar dupa 2 saptamani ma simteam parca mai rau si mai ciudat si le-am abandonat si anti-depresivele (Zoloft - sertralina cat despre anxiolitice nici nu prea am luat (Bromazepam). Chiar e o intreaga discutie privind aceste medicamente ca se trateaza in masa cu ele si nu la toti functioneaza sau ar avea nevoie de ele, un articol zic eu cel putin interesant gasiti aici la emisiunea Dr Oz: http://www.doctoroz.com/episode/truth-about-anti-depressants
Am reluat si terapia si psihologul meu imi zicea ca exista mai multe tipuri de anxietate iar simptomele mele sunt din cauza unei anxietati existentiale si nu una de conjunctura cum aveam pe vremuri la metrou, avion sau mai stiu eu in ce alte situatii dar ma simteam relativ ok acasa.
Daca aveti sfaturi le astept, sper ca aceste simptome fizice sa se mai amelioreze macar pt ca efectiv sunt momente cand ma strange atat de tare capul si presiunea in ochi samd ca practic ma cam decuplez de la realitate si parca-s pe alta lume.
Una peste alta m-am pricopsit si cu un trismus in urma unei anestezii la dentist si nu mai pot deschide f mult gura si doare cand incerc sa o deschid, se va reface in timp si putin cate putin facand exercitii, asta ca nu erau de ajuns simptomele la cap l-am mai adaugat si pe asta.
Sper ca voua sa va fie mai bine caci eu traversez o perioada f grea si incepe sa se simta perioada lunga in care am avut aceste simptome sunt obosit si fizic si psihic sa le port dupa mine zi de zi astfel si sa imi mai vad si de viata sau responsabilitatile de zi cu zi.
Numai bine! Gabriel.
Gabriel,
daca urmaresti postarile mele vei gasi linkul de unde iti poti descarca metoda linden ce contine o carte si mai multe inregistrari audio si video facute de un tip care a suferit multi an de anxietate si si-a revenit. singura problema e ca toate sunt in engleza. mie mi-au fost de ajutor.
pentru a ameliora durerile cauzate de anxietate, poti face terapii precum bowen, presopunctura, acupunctura, masaj. daca nu te-a ajutat psihoterapeutul prima data, de ce ai apelat tot la el? poate nu ar fi rau sa cauti altul.
numai bine! fa-ti timp si citeste tot ce s-a postat pe aici, vei gasi multe sfaturi bune.
daca urmaresti postarile mele vei gasi linkul de unde iti poti descarca metoda linden ce contine o carte si mai multe inregistrari audio si video facute de un tip care a suferit multi an de anxietate si si-a revenit. singura problema e ca toate sunt in engleza. mie mi-au fost de ajutor.
pentru a ameliora durerile cauzate de anxietate, poti face terapii precum bowen, presopunctura, acupunctura, masaj. daca nu te-a ajutat psihoterapeutul prima data, de ce ai apelat tot la el? poate nu ar fi rau sa cauti altul.
numai bine! fa-ti timp si citeste tot ce s-a postat pe aici, vei gasi multe sfaturi bune.
salutare tuturor
pt gabriel
si eu de ceva timp imi simt capul foarte ametit, greu, parca duc un bolovan si imi este greu sa mi desfasor activitatile zilnice
ieri am fost ok, azi ok pe zi insa acum pe seara iar am avut capul foarte ametit, lipsa de concentrare, parca eram pe alta lume si nu am putut sa ma bucur de plimbare
antidepresivele isi fac efecutul dupa 2 3 saptamani, timp in care te simti mai rau ca inainte
am reluat sunatoarea si am vazut imediat efectele pozitive, somn mai odihnitor, capul limpede, o sa revin la doza mea de 2 cani pe zi, una dimineata si alta seara
in rest sunt cat de cat ok, daca nu ar fi capul asta care sa mi dea de fruca din cand in cand as fi aproape perfect
ma bucur pt toti care se simt mai bine
ronicolle este f bine ca iei capsulele cu sunatoare, o sa stimti efectul, din tot ce am luat in perioada asta sunatoarea mi a facut cel mai bine
pt gabriel
si eu de ceva timp imi simt capul foarte ametit, greu, parca duc un bolovan si imi este greu sa mi desfasor activitatile zilnice
ieri am fost ok, azi ok pe zi insa acum pe seara iar am avut capul foarte ametit, lipsa de concentrare, parca eram pe alta lume si nu am putut sa ma bucur de plimbare
antidepresivele isi fac efecutul dupa 2 3 saptamani, timp in care te simti mai rau ca inainte
am reluat sunatoarea si am vazut imediat efectele pozitive, somn mai odihnitor, capul limpede, o sa revin la doza mea de 2 cani pe zi, una dimineata si alta seara
in rest sunt cat de cat ok, daca nu ar fi capul asta care sa mi dea de fruca din cand in cand as fi aproape perfect
ma bucur pt toti care se simt mai bine
ronicolle este f bine ca iei capsulele cu sunatoare, o sa stimti efectul, din tot ce am luat in perioada asta sunatoarea mi a facut cel mai bine
Multumesc mult dnei psiholog Cristina pt raspunsuri, intradevar am gresit eu diagnosticul a fost tulbutare de anxietate, insa am reusit sa vorbesc online cu un psihoterapeut care dupa o lunga convorbire mia spus ca la mine e Mai mult depresie insotita de sintome psihosomatice, neintelegand de unde provin aceste dureri in momentul cand ma luau ma speriam si faceam atac de panica.acum intrebarea mea este cand imi voi invinge depresia vor trece acele simtome psihosomatice sau voi ramane pe viata cu ele?multumesc de raspunsuri multa sanatate
Salutare,
pt mada2007:
stiu metoda Linden, am dat si eu de ea acum vreo 6 ani cand ma ucideau atacurile de panica axnietatea si alte cele, e oarecum utila dar nu o vad ca pe o solutie unica.
pt simptome am incercat Bowen si am reluat acum de curand, acupunctura am incercat si in trecut dar nu stiu cat de mare e efectul insa nu o vad ca pe o solutie, probabil trebuie sa insisti sa ai rabdare si timp, si de ce nu si banii aferenti pt aceste terapii complementare.
psihologul initial m-a ajutat sa nu mai am atacuri de panica si alte cele insa acum am schimbat pt ca eu cred ca natura problemelor mele nu mai e anxietatea punctuala ci mai degraba una existentiala.
nu stiu cati dintre cei care acuza probleme de genul asta sunt fericiti sau nu au probleme in familie sau relatie sau isi iubesc jobul pe care il au.
tind sa cred ca mai degraba schimbi lucrurile in viata ta si probabil ajungi sa te simti mult mai bine facand asta decat cu pastile sau mai stiu eu ce.
pt Santi:
orice antidepresiv daca e sa functioneze nu te face sa te simti mai rau dupa care mai bine, astea-s baliverne, eu nu cred in ele, in cel mai bun caz cred ca incepi sa simti efectele benefice dupa minim 2 saptamani dar nu are voie sa iti fie mai rau, asta inseamna ca nu e bun pt cazul tau si nu cred ca e ok sa continui sa il iei daca te face sa te simti mai rau decat fara el.
cat despre sunatoare pare a fi mai mult placebo la tine, dar daca iti face bine continua sa iei, totusi se recomanda pauza adica nu merge sa bei sunatoare in continuu pe termen nelimitat.
toate remediile astea naturiste oricum actioneaza mai greu, in timp, cu rabdare si oricum cred ca-s complementare si nu metoda de a scapa definitiv de probleme, vorba unui amic, problemele psihice nu se rezolva cu pastile (ci mai degraba cu schimarea gandirii, opticii, focusarii, igiena somnului samd). somnul dupa mine e f important si cred ca multi cu probleme de genul asta dorm putin, tarziu si slab calitativ. la fel cum cred ca multi care au probleme mentale sau spirtuale sau psihice sunt nefericiti sau au probleme in relatiile cu oamenii din jurul lor.
facand curatenie in minte si in jurul nostru sunt convins ca ajungem sa ne simtim mai bine.
eu incerc sa dorm mai mult si mai calitativ, sa nu ma mai cert cu sotia mai ales, am si copil mic si parca de cand a aparut si eu m-am dus pe o panta descendenta, jobul e stressant si sunt de N ani acolo, sunt nefericit si stressat si imi acord prea putin timp si lucruri bune si cred ca de aia ma simt astfel.
insa calitatea vietii e f mult afectata de presiunea asta din cap, la tample, sunt momente in care ma simt incapabil sa fiu concentrat sau sa am chef de orice altceva decat sa zac si sa dorm si sa uit. plus unele furnicaturi in anumite zone ale corpului care nu au ce cauta acolo. incerc sa nu ma focusez pe ele si sa fac alte lucruri ca poate se vor ameliora si vor disparea. daca m-as focusa pe ele ca pana acum nu fac decat sa le amplific. oricum ar fi e greu si am devenit nervos, iritabil, lipsit de speranta si fac lucrurile cu f mari eforturi. si sincer negasind ceva fizic nu ramane decat partea psihica si mentala, uzura pe termen lung. dupa cum spuneam m-am mai pricopsit si cu un trismus si ma doare falca atunci cand incerc sa deschid gura si nu pare sa se amelioreze, si daca se va intampla e pe termen mediu-lung trebuie terapie cu caldura, exercitii, rabdare samd.
ajung sa cred ca mai mult ma chinuiesc in viata asta decat sa ma bucur de ea, dar nu pot decat sa merg inainte, sa continui sa am un job, sa fac ce depinde de mine, sa merg si pe la psiholog, sa face ceva schimbari in viata si in jurul meu si poate toate astea vor deveni istorie la un moment dat...
duminica placuta si linistita va doresc!
Gabriel
pt mada2007:
stiu metoda Linden, am dat si eu de ea acum vreo 6 ani cand ma ucideau atacurile de panica axnietatea si alte cele, e oarecum utila dar nu o vad ca pe o solutie unica.
pt simptome am incercat Bowen si am reluat acum de curand, acupunctura am incercat si in trecut dar nu stiu cat de mare e efectul insa nu o vad ca pe o solutie, probabil trebuie sa insisti sa ai rabdare si timp, si de ce nu si banii aferenti pt aceste terapii complementare.
psihologul initial m-a ajutat sa nu mai am atacuri de panica si alte cele insa acum am schimbat pt ca eu cred ca natura problemelor mele nu mai e anxietatea punctuala ci mai degraba una existentiala.
nu stiu cati dintre cei care acuza probleme de genul asta sunt fericiti sau nu au probleme in familie sau relatie sau isi iubesc jobul pe care il au.
tind sa cred ca mai degraba schimbi lucrurile in viata ta si probabil ajungi sa te simti mult mai bine facand asta decat cu pastile sau mai stiu eu ce.
pt Santi:
orice antidepresiv daca e sa functioneze nu te face sa te simti mai rau dupa care mai bine, astea-s baliverne, eu nu cred in ele, in cel mai bun caz cred ca incepi sa simti efectele benefice dupa minim 2 saptamani dar nu are voie sa iti fie mai rau, asta inseamna ca nu e bun pt cazul tau si nu cred ca e ok sa continui sa il iei daca te face sa te simti mai rau decat fara el.
cat despre sunatoare pare a fi mai mult placebo la tine, dar daca iti face bine continua sa iei, totusi se recomanda pauza adica nu merge sa bei sunatoare in continuu pe termen nelimitat.
toate remediile astea naturiste oricum actioneaza mai greu, in timp, cu rabdare si oricum cred ca-s complementare si nu metoda de a scapa definitiv de probleme, vorba unui amic, problemele psihice nu se rezolva cu pastile (ci mai degraba cu schimarea gandirii, opticii, focusarii, igiena somnului samd). somnul dupa mine e f important si cred ca multi cu probleme de genul asta dorm putin, tarziu si slab calitativ. la fel cum cred ca multi care au probleme mentale sau spirtuale sau psihice sunt nefericiti sau au probleme in relatiile cu oamenii din jurul lor.
facand curatenie in minte si in jurul nostru sunt convins ca ajungem sa ne simtim mai bine.
eu incerc sa dorm mai mult si mai calitativ, sa nu ma mai cert cu sotia mai ales, am si copil mic si parca de cand a aparut si eu m-am dus pe o panta descendenta, jobul e stressant si sunt de N ani acolo, sunt nefericit si stressat si imi acord prea putin timp si lucruri bune si cred ca de aia ma simt astfel.
insa calitatea vietii e f mult afectata de presiunea asta din cap, la tample, sunt momente in care ma simt incapabil sa fiu concentrat sau sa am chef de orice altceva decat sa zac si sa dorm si sa uit. plus unele furnicaturi in anumite zone ale corpului care nu au ce cauta acolo. incerc sa nu ma focusez pe ele si sa fac alte lucruri ca poate se vor ameliora si vor disparea. daca m-as focusa pe ele ca pana acum nu fac decat sa le amplific. oricum ar fi e greu si am devenit nervos, iritabil, lipsit de speranta si fac lucrurile cu f mari eforturi. si sincer negasind ceva fizic nu ramane decat partea psihica si mentala, uzura pe termen lung. dupa cum spuneam m-am mai pricopsit si cu un trismus si ma doare falca atunci cand incerc sa deschid gura si nu pare sa se amelioreze, si daca se va intampla e pe termen mediu-lung trebuie terapie cu caldura, exercitii, rabdare samd.
ajung sa cred ca mai mult ma chinuiesc in viata asta decat sa ma bucur de ea, dar nu pot decat sa merg inainte, sa continui sa am un job, sa fac ce depinde de mine, sa merg si pe la psiholog, sa face ceva schimbari in viata si in jurul meu si poate toate astea vor deveni istorie la un moment dat...
duminica placuta si linistita va doresc!
Gabriel
pt gabriel
un bun prieten a urmat un tratament antidepresiv acum ceva timp
am fost impreuna la psihiatru care i a spus ca in primele 2 saptamani o sa se simta mai rau dar sa nu opreasca tratamentul ca abia dupa ceva timp isi face efectul
a luat fevarin si lexotan
acum este super ok, nu mai face tratament si nici nu a dezvoltat vreo dependenta
cat despre sunatoare, nu sttiu daca este placebo sau nu dar este singura care imi limpezeste minte si imi alunga ameteala
am facut pauza 4 zile si aveam capul foarte foarte ametit, acum decand am reluat o este mult mai ok
sunt persoane care fac ani de zile tratament antidepresiv iar eu dc o sa fie nevoie sa beau ani de zile sunatoare o sa beau, ceva trebuie sa fac sa mi ie bine
nu cred ca exagerez cu 2 cani pe zi, beau din ianuarie
si faptul ca ma simt mai bine de la ea imi indica faptul ca poate sufar de depresie cu somatizari
incearca si tu, rau nu are ce sa ti faca, vezi dc iti mai dispare ameteala
chiar sunt curioasa dc mai are efectul asta si la altii
un bun prieten a urmat un tratament antidepresiv acum ceva timp
am fost impreuna la psihiatru care i a spus ca in primele 2 saptamani o sa se simta mai rau dar sa nu opreasca tratamentul ca abia dupa ceva timp isi face efectul
a luat fevarin si lexotan
acum este super ok, nu mai face tratament si nici nu a dezvoltat vreo dependenta
cat despre sunatoare, nu sttiu daca este placebo sau nu dar este singura care imi limpezeste minte si imi alunga ameteala
am facut pauza 4 zile si aveam capul foarte foarte ametit, acum decand am reluat o este mult mai ok
sunt persoane care fac ani de zile tratament antidepresiv iar eu dc o sa fie nevoie sa beau ani de zile sunatoare o sa beau, ceva trebuie sa fac sa mi ie bine
nu cred ca exagerez cu 2 cani pe zi, beau din ianuarie
si faptul ca ma simt mai bine de la ea imi indica faptul ca poate sufar de depresie cu somatizari
incearca si tu, rau nu are ce sa ti faca, vezi dc iti mai dispare ameteala
chiar sunt curioasa dc mai are efectul asta si la altii
Salut Santi,
un medicament nu are voie sa iti faca mai rau asta inseamna ca nu e ok pt tine. am 2 prieteni psihiatri si crede-ma ca stiu ce zic. Fevarin am luat si eu 2 zile si in a 3a zi am avut niste convulsii si transpiratii si l-am dat cat colo, daca mergeam pe premiza lasa ca iti va face bine acum nu cred ca mai scriam randurile astea. oricum psihiatria mi se pare ultima reduta cand nu se gaseste o explicatie te trimit acolo, de parca aia stiu ce efecte au medicamentele in capul omului, de aia si fac teste ia medicamentul X si daca nu e ok mergem cu Y samd. combinatia clasica e de obicei anxiolitic ca sa te calmeze cu antidepresiv ca sa iti revii. eu nu ma simt nici anxios nici depresiv ci doar la capatul rabdarii si puterilor cu simptomele pe care le acuz. st stiu din experientele anterioare cum se simte si anxietatea si depresia iar acum nu simt ca as avea vreuna sau alta. pe de alta parte si la analize nu iese nimic in neregula si am ajuns la un moment dat sa sondez piste ca boala Lyme sau intoxicatia cu metale grele.
poate oi da si de o explicatie si un remediu si am sa ma simt iar bine si sa ma pot bucura de viata si de oportunitatile pe care mi le ofera si de care nu prea ma pot bucura acum.
la mine astea naturiste simt ca-s apa de ploaie luat vreo 2-3 luni sunatoare dar in afara ca in unele seri adormeam ca picat cu plumb alte efecte nu am observat, poate doar o intoleranta la lumina mai pronuntata.
eu nu am ameteli ci:
senzatie sugrumare
durere de cap la tample si in jurul lui ca un cerc de fier strans bine
presiune in cap si ochi
furnicaturi mai ales in zona pelviana si la ochi, nu ma intrebati de ce ca o explicatie fiZica nu am...
un medicament nu are voie sa iti faca mai rau asta inseamna ca nu e ok pt tine. am 2 prieteni psihiatri si crede-ma ca stiu ce zic. Fevarin am luat si eu 2 zile si in a 3a zi am avut niste convulsii si transpiratii si l-am dat cat colo, daca mergeam pe premiza lasa ca iti va face bine acum nu cred ca mai scriam randurile astea. oricum psihiatria mi se pare ultima reduta cand nu se gaseste o explicatie te trimit acolo, de parca aia stiu ce efecte au medicamentele in capul omului, de aia si fac teste ia medicamentul X si daca nu e ok mergem cu Y samd. combinatia clasica e de obicei anxiolitic ca sa te calmeze cu antidepresiv ca sa iti revii. eu nu ma simt nici anxios nici depresiv ci doar la capatul rabdarii si puterilor cu simptomele pe care le acuz. st stiu din experientele anterioare cum se simte si anxietatea si depresia iar acum nu simt ca as avea vreuna sau alta. pe de alta parte si la analize nu iese nimic in neregula si am ajuns la un moment dat sa sondez piste ca boala Lyme sau intoxicatia cu metale grele.
poate oi da si de o explicatie si un remediu si am sa ma simt iar bine si sa ma pot bucura de viata si de oportunitatile pe care mi le ofera si de care nu prea ma pot bucura acum.
la mine astea naturiste simt ca-s apa de ploaie luat vreo 2-3 luni sunatoare dar in afara ca in unele seri adormeam ca picat cu plumb alte efecte nu am observat, poate doar o intoleranta la lumina mai pronuntata.
eu nu am ameteli ci:
senzatie sugrumare
durere de cap la tample si in jurul lui ca un cerc de fier strans bine
presiune in cap si ochi
furnicaturi mai ales in zona pelviana si la ochi, nu ma intrebati de ce ca o explicatie fiZica nu am...
Gabriel,
ai mare dreptate in tot ce scrii. la mine problemele au aparut dupa nasterea piciului mic care are acum 2 ani si un pic si cred ca au avut ca punct de pornire noptile nedormite. nici acum nu ma lasa piciul sa dorm, si eu si sotul meu suntem obositi si nervosi din cauza asta. ai dreptate si cu certurile din familie, la noi din cauza piciului mic si a faptului ca mi s-a schimbat total viata si rareori mai avem timp si pt noi, au aparut tot felul de discutii care m-au afectat foarte mult, eu fiind genul de persoana care pune la suflet tot. nici eu nu cred ca medicamentele sunt rezolvarea, noi singuri trebuie sa gasim ce ne nemultumeste si sa rezolvam cumva. ma regasesc perfect in trairile tale, si eu m-am saturat si sunt la capatul puterilor si simt ca nu ma bucur de viata si de ce-mi ofera ea. am incercat tot felul de terapii care doar mi-au ameliorat starile. acum fac sedinte de bioenergie care imi dau niste stari tare ciudate. nu pot decat sa sper ca odata cu trecerea timpului, piciul cel mic va creste si ne vom odihni mai bine. am facut si psihoterapie dar nu reusesc sa aplic multe din cele sugerate acolo ( nu reusesc sa ma ocup de mine, sa am un hobby, sa petrec timp cu prietenele sau facand ce imi place) din lipsa de timp si energie. ma surprinde faptul ca prietenii tai psihiatri nu te pot ajuta cu un diagnostic clar si nu reusesc sa-ti gaseasca un tratament care sa mearga pe ce ai tu. eu am tratament dat de un neurolog care contine un anxiolitic-bromazepam dar pe care nu prea as vrea sa il iau, desi daca stau si ma gandesc ii dau dreptate dr care spune ca luand noaptea medicamentul voi reusi sa am un somn odihnitor si a doua zi m-as simti mai bine. numai ca tare mi-e teama de medicamentele astea care incearca sa ne vindece anesteziindu-ne creierul. nu stiu cum vom gasi iesirea din situatia asta, probabil ca la un moment dat vom gasi o rezolvare.
sanatate si numai bine tuturor!!
ai mare dreptate in tot ce scrii. la mine problemele au aparut dupa nasterea piciului mic care are acum 2 ani si un pic si cred ca au avut ca punct de pornire noptile nedormite. nici acum nu ma lasa piciul sa dorm, si eu si sotul meu suntem obositi si nervosi din cauza asta. ai dreptate si cu certurile din familie, la noi din cauza piciului mic si a faptului ca mi s-a schimbat total viata si rareori mai avem timp si pt noi, au aparut tot felul de discutii care m-au afectat foarte mult, eu fiind genul de persoana care pune la suflet tot. nici eu nu cred ca medicamentele sunt rezolvarea, noi singuri trebuie sa gasim ce ne nemultumeste si sa rezolvam cumva. ma regasesc perfect in trairile tale, si eu m-am saturat si sunt la capatul puterilor si simt ca nu ma bucur de viata si de ce-mi ofera ea. am incercat tot felul de terapii care doar mi-au ameliorat starile. acum fac sedinte de bioenergie care imi dau niste stari tare ciudate. nu pot decat sa sper ca odata cu trecerea timpului, piciul cel mic va creste si ne vom odihni mai bine. am facut si psihoterapie dar nu reusesc sa aplic multe din cele sugerate acolo ( nu reusesc sa ma ocup de mine, sa am un hobby, sa petrec timp cu prietenele sau facand ce imi place) din lipsa de timp si energie. ma surprinde faptul ca prietenii tai psihiatri nu te pot ajuta cu un diagnostic clar si nu reusesc sa-ti gaseasca un tratament care sa mearga pe ce ai tu. eu am tratament dat de un neurolog care contine un anxiolitic-bromazepam dar pe care nu prea as vrea sa il iau, desi daca stau si ma gandesc ii dau dreptate dr care spune ca luand noaptea medicamentul voi reusi sa am un somn odihnitor si a doua zi m-as simti mai bine. numai ca tare mi-e teama de medicamentele astea care incearca sa ne vindece anesteziindu-ne creierul. nu stiu cum vom gasi iesirea din situatia asta, probabil ca la un moment dat vom gasi o rezolvare.
sanatate si numai bine tuturor!!
santi,
imi pare bine ca simti ca te ajuta sunatoarea, vezi ca exista si medicamente pe baza de sunatoare sau ti-e teama sa iei?
oricum, vad ca esti mult mai bine ca la debutul anxietatii. totusi nici tu nu reusesti sa scapi total de starile astea idioate. nu inteleg de ce te apuca ametelile seara cand te intorci acasa. mie mi-e bine cand revin acasa, cel mai rau imi e dimineata.
ronicolle,
nu stiam ca iei ceva pe baza de sunatoare. de cand iei si ce efecte are tratamentul? ti l-a recomandat cineva?
o seara buna tuturor!!!
imi pare bine ca simti ca te ajuta sunatoarea, vezi ca exista si medicamente pe baza de sunatoare sau ti-e teama sa iei?
oricum, vad ca esti mult mai bine ca la debutul anxietatii. totusi nici tu nu reusesti sa scapi total de starile astea idioate. nu inteleg de ce te apuca ametelile seara cand te intorci acasa. mie mi-e bine cand revin acasa, cel mai rau imi e dimineata.
ronicolle,
nu stiam ca iei ceva pe baza de sunatoare. de cand iei si ce efecte are tratamentul? ti l-a recomandat cineva?
o seara buna tuturor!!!
gabriel,
daca iei un anxiolitic iti dispar furnicaturile si durerile de cap?
daca iei un anxiolitic iti dispar furnicaturile si durerile de cap?
gabriela-sonia: simptomele psihosomatice dureaza atat cat ai tu nevoie de ele :)! Daca nu-ti folosesc, lasa-le sa plece!
Orice boala are si o latura psihica, apar niste trairi subiective, factorii afectivi(emotionali)se regasesc la originea si intretin multe dintre boli. Atitudinea fata de sanatate si boala este foarte importanta, stiut fiind faptul ca sunt pacienti care cu ajutorul optimismului care ii caracterizeaza, influenteaza prin stagnare sau chiar involutie a cancerului (este doar unul din posibilele exemple) sau a oricarei boli si unul pesimist care contribuie prin aceasta atitudine de retragere, de alegere a suferintei in locul unui efort de impotrivire in fata bolii(nici nu e nevoie de fapt sa te impotrivesti, ci sa crezi cu tarie ca e doar un episod din viata ta si ca vei trece peste el cu bine, dar mai ales, ca vei invata ceva din el, bun sau rau) la o evolutie rapida a bolii. Din pacate, mai sunt si alti factori care influenteaza aparitia si dezvoltarea unei boli, care tin de educatia persoanei, de inteligenta dobandita, de mediul in care traieste si mai ales, de mostenirea genetica. Daca luam ca ex factorii inteligenta si educatie(inclusiv cultura), va pot da un exemplu al unei persoane pe care am cunoscut-o si care a preferat sa moara decat sa accepte amputarea unui brat in proportie de 70%, aceasta amputare fiind intr-adevar singura solutie care i-ar fi salvat viata si i-ar fi prelungit-o cu cel putin 5 ani. Motivul pt care a refuzat operatia: "nu vreau sa merg pe lumea cealalta fara o mana, vreau sa fiu intreg". In urma acestei alegeri, a suferit enorm, a plans si a injurat toti medicii din lume(de parca erau ei de vina pt alegerea lui sau pt ca era bolnav si a stat pana infectia a ajuns la os!) pt ca "nu au vrut sa-l ajute si pt ca sunt prosti, au facut scoala degeaba!" pana in secunda in care a murit. In realitate, acest om era "mort de frica", ii era teama de boala, de durere si mai ales, de imaginea lui in fata lui D-zeu si a celorlalti, limitandu-si practic viata datorita atitudinii lui, a credintelor absurde - dar ale lui!
Asadar: o atitudine diferita fata de sanatate si boala poate reduce inclusiv simptomatologia, depinde de cat esti de pregatit sa accepti influenta factorilor psihici asupra organismului tau!
Orice boala are si o latura psihica, apar niste trairi subiective, factorii afectivi(emotionali)se regasesc la originea si intretin multe dintre boli. Atitudinea fata de sanatate si boala este foarte importanta, stiut fiind faptul ca sunt pacienti care cu ajutorul optimismului care ii caracterizeaza, influenteaza prin stagnare sau chiar involutie a cancerului (este doar unul din posibilele exemple) sau a oricarei boli si unul pesimist care contribuie prin aceasta atitudine de retragere, de alegere a suferintei in locul unui efort de impotrivire in fata bolii(nici nu e nevoie de fapt sa te impotrivesti, ci sa crezi cu tarie ca e doar un episod din viata ta si ca vei trece peste el cu bine, dar mai ales, ca vei invata ceva din el, bun sau rau) la o evolutie rapida a bolii. Din pacate, mai sunt si alti factori care influenteaza aparitia si dezvoltarea unei boli, care tin de educatia persoanei, de inteligenta dobandita, de mediul in care traieste si mai ales, de mostenirea genetica. Daca luam ca ex factorii inteligenta si educatie(inclusiv cultura), va pot da un exemplu al unei persoane pe care am cunoscut-o si care a preferat sa moara decat sa accepte amputarea unui brat in proportie de 70%, aceasta amputare fiind intr-adevar singura solutie care i-ar fi salvat viata si i-ar fi prelungit-o cu cel putin 5 ani. Motivul pt care a refuzat operatia: "nu vreau sa merg pe lumea cealalta fara o mana, vreau sa fiu intreg". In urma acestei alegeri, a suferit enorm, a plans si a injurat toti medicii din lume(de parca erau ei de vina pt alegerea lui sau pt ca era bolnav si a stat pana infectia a ajuns la os!) pt ca "nu au vrut sa-l ajute si pt ca sunt prosti, au facut scoala degeaba!" pana in secunda in care a murit. In realitate, acest om era "mort de frica", ii era teama de boala, de durere si mai ales, de imaginea lui in fata lui D-zeu si a celorlalti, limitandu-si practic viata datorita atitudinii lui, a credintelor absurde - dar ale lui!
Asadar: o atitudine diferita fata de sanatate si boala poate reduce inclusiv simptomatologia, depinde de cat esti de pregatit sa accepti influenta factorilor psihici asupra organismului tau!
va multumesc foarte mult, imi este foarte greu enorm de greu sa ma controlez intru intr-o stare de disperare care parca imi blocheaza creierul atunci ma simt groaznic nu as putea descrie starea, dar pe mine ce ma oboseste ft mult sant starile care sant inafara atacului de panica si care dureaza cateva ore pe zi, numai stiu ce analize si ce suplimente sau vitamine sa iau, ma simt extra epuizata si strista-nervoasa k a trecut un an in care nu m-am putut ocupa caitativ de viata mea si a micutei mele, nu ma pot bucura de absolut nimic e groaznic, multumesc doamnei psiholog pacat ca nu santeti din arad santeti un o bun.
Buna Mada,
nu e vorba de pus un diagnostic, e vorba de gasit o solutie, altfel diagnosticul e clar, in zona anxietatii si depresiei, totul pe fond de stress din varii motive (job, relatie, copil mic, samd). poate astea-s simptomele nefercirii si noi le etichetam sub diverse nume cine stie...
daca esti nefericit si traisti o alta viata decat cea pe care ai vrea-o ce sa rezolve o pastila si cum? sa fim seriosi...probabil de aia sunt si atati suferinzi emotional si pt care pastilele nu functioneaza. or fi si cazuri in care au succes dar ma indoiesc de eficacitatea unor medicamente din sfera asta mentala. poate pt cei cu psihoze sau schizofrenii.
parerea mea este ca atat cu cat stii mai multe cu atat iti pui si mai multe intrebari, personal am fost in terapii, am terminat printre altele si facultatea de psihologie, sunt un om informat si la zi si cu toate astea nu reusesc sa imi gasesc un remediu pt problemele mele, poate ca il caut unde nu trebuie, in analize si mers pe te miri unde si cand de fapt problema e viata pe care si cu cine o duc samd.
referitor la intrebarile tale, anxioliticul te cam moleseste si te face putin indiferent, cred ca as putea spune ca mascheaza niste simptome, dar nu reprezinta de departe o solutie, se ia maxim o luna, se incepe si se lasa treptat, nu e o solutie pe termen lung. medicamentul indicat de tine este bromazepam, cu timp de injumatatire de cam 10-12 ore, daca il iei inainte de culcare pana dimineata va mai fi jumatate activ, dupa 12 ore pe sfert, samd. daca le legi una dupa alta o perioada practic vei fi mereu sub influenta lui. se spune despre bromazepam ca este anxiolitic de zi, e mai usurel decat altele, mai soft.
personal il iau f rar, dimineata ma trezesc cam buimac putin de la el si de-abia dupa pranz isi cam trece efectul, poti incerca sa vezi daca te ajuta, daca nu te scoala ala micul si pot dormi 7-8 ore neintrerupt il poti lua, altfel cred ca mai rau te va capia.
de obicei astea se iau in prima luna si dupa aia continui cu antidepresiv, pe mine unul nu m-a ajutat combinatia asta, de asta spun ca poate nu toti au pb psihiatrice si de aia nici nu ii ajuta aceste medicamente.
legat de bioenergie, nu stiu cu cine faci, personal sunt sceptic si la tipul asta de terapie dar vreau sa ma duc la Tiberiu Molnar, il prindem in Iunie in Bucuresti dupa care pleaca la Timisoara si pe urma in Asia si cred ca mai revine la toamna - iarna in Bucuresti. nu fac reclama, vreau sa ma duc la el, pt ca am auzit lucruri bune si pt ca NU ia bani, o face din pasiune, se face pase de cateva minute timp de 7 zile dupa care pauza si tot asa. atat timp cat nu exista tarife (de altfel mari la altii de ex) mi se pare ca bonitatea lui e si mai mare astfel si vreau sa incerc sa vad ce si cum.
in rest o sa continui sa ma duc la Bowen, psihoterapie, sa imbunatatesc somnul, relatia cu oamenii de langa mine dar mai ales relatia cu MINE insumi, stiti cum se spune, daca esti tu impacat cu tine insuti altfel vezi lumea.
as vrea sa te intrebi ceva, nu trebuie sa imi raspunzi, dar ti-ai dorit copilul si relatia cu actualul sot? ai parte de iubire, sustinere, respect, liniste, samd de la oamenii de langa tine? poate solutia sta in schimbari in viata ta nu in pastile.
nu imi dispar de la anxiolitic durerile de cap sau furnicaturile ci daca nu ma focusez pe ele si fac diverse si astfel nu le mai observ sau dispar. depinde pe ce ne setam, de exemplu cand aveam certuri zilnice cu sotia vedeam si auzeam pe strada numai oameni care se certau, cand a aparut copilul vedeam toti bebelusii, si tot asa. poate asa e si cu starile noastre, uitam sa mai vedem soarele si florile si vedem doar nebunii de pe strada sau oamenii cu probleme.
seara buna tuturor!
Gabriel
nu e vorba de pus un diagnostic, e vorba de gasit o solutie, altfel diagnosticul e clar, in zona anxietatii si depresiei, totul pe fond de stress din varii motive (job, relatie, copil mic, samd). poate astea-s simptomele nefercirii si noi le etichetam sub diverse nume cine stie...
daca esti nefericit si traisti o alta viata decat cea pe care ai vrea-o ce sa rezolve o pastila si cum? sa fim seriosi...probabil de aia sunt si atati suferinzi emotional si pt care pastilele nu functioneaza. or fi si cazuri in care au succes dar ma indoiesc de eficacitatea unor medicamente din sfera asta mentala. poate pt cei cu psihoze sau schizofrenii.
parerea mea este ca atat cu cat stii mai multe cu atat iti pui si mai multe intrebari, personal am fost in terapii, am terminat printre altele si facultatea de psihologie, sunt un om informat si la zi si cu toate astea nu reusesc sa imi gasesc un remediu pt problemele mele, poate ca il caut unde nu trebuie, in analize si mers pe te miri unde si cand de fapt problema e viata pe care si cu cine o duc samd.
referitor la intrebarile tale, anxioliticul te cam moleseste si te face putin indiferent, cred ca as putea spune ca mascheaza niste simptome, dar nu reprezinta de departe o solutie, se ia maxim o luna, se incepe si se lasa treptat, nu e o solutie pe termen lung. medicamentul indicat de tine este bromazepam, cu timp de injumatatire de cam 10-12 ore, daca il iei inainte de culcare pana dimineata va mai fi jumatate activ, dupa 12 ore pe sfert, samd. daca le legi una dupa alta o perioada practic vei fi mereu sub influenta lui. se spune despre bromazepam ca este anxiolitic de zi, e mai usurel decat altele, mai soft.
personal il iau f rar, dimineata ma trezesc cam buimac putin de la el si de-abia dupa pranz isi cam trece efectul, poti incerca sa vezi daca te ajuta, daca nu te scoala ala micul si pot dormi 7-8 ore neintrerupt il poti lua, altfel cred ca mai rau te va capia.
de obicei astea se iau in prima luna si dupa aia continui cu antidepresiv, pe mine unul nu m-a ajutat combinatia asta, de asta spun ca poate nu toti au pb psihiatrice si de aia nici nu ii ajuta aceste medicamente.
legat de bioenergie, nu stiu cu cine faci, personal sunt sceptic si la tipul asta de terapie dar vreau sa ma duc la Tiberiu Molnar, il prindem in Iunie in Bucuresti dupa care pleaca la Timisoara si pe urma in Asia si cred ca mai revine la toamna - iarna in Bucuresti. nu fac reclama, vreau sa ma duc la el, pt ca am auzit lucruri bune si pt ca NU ia bani, o face din pasiune, se face pase de cateva minute timp de 7 zile dupa care pauza si tot asa. atat timp cat nu exista tarife (de altfel mari la altii de ex) mi se pare ca bonitatea lui e si mai mare astfel si vreau sa incerc sa vad ce si cum.
in rest o sa continui sa ma duc la Bowen, psihoterapie, sa imbunatatesc somnul, relatia cu oamenii de langa mine dar mai ales relatia cu MINE insumi, stiti cum se spune, daca esti tu impacat cu tine insuti altfel vezi lumea.
as vrea sa te intrebi ceva, nu trebuie sa imi raspunzi, dar ti-ai dorit copilul si relatia cu actualul sot? ai parte de iubire, sustinere, respect, liniste, samd de la oamenii de langa tine? poate solutia sta in schimbari in viata ta nu in pastile.
nu imi dispar de la anxiolitic durerile de cap sau furnicaturile ci daca nu ma focusez pe ele si fac diverse si astfel nu le mai observ sau dispar. depinde pe ce ne setam, de exemplu cand aveam certuri zilnice cu sotia vedeam si auzeam pe strada numai oameni care se certau, cand a aparut copilul vedeam toti bebelusii, si tot asa. poate asa e si cu starile noastre, uitam sa mai vedem soarele si florile si vedem doar nebunii de pe strada sau oamenii cu probleme.
seara buna tuturor!
Gabriel
Gabriel,
ai dreptate iar ca solutia nu e in medicamente, ci in schimbarile pe care trebuie sa le facem in viata noastra. sa stii ca m-am casatorit de cativa ani cu sotul meu, a fost o dragoste ca in povesti, eu imi doream tare mult sa mai fac un copil( mai aveam unul din prima casnicie) si mi se parea ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. am ramas insarcinata si am pierdut sarcina. a fost o perioada de vreo luna in care am fost intr-o stare de depresie totala, plangeam tot timpul si nu mai aveam chef de nimic. pe urma am ramas insarcinata. cand am facut prima ecografie, am iesit din cabinetul dr si, in masina, m-a cuprins o panica groaznica. nici nu ma puteam misca. atunci am realizat ce mi se intampla. probabil ca m-a speriat ceea ce urma si abia atunci, vazand ecografia, am inteles ca urma sa mai am un copil si m-a cuprins ingrijoararea. ciudat, nu? imi dorisem foarte mult un al doilea copil cu omul pe care il iubeam si totusi imi era frica!!! si ce frica!! in timpul sarcinii am avut tot soiul de stari pe care le-am pus pe seama hormonilor. am nascut si in ziua in care s-a intamplat asta m-am simtit cea mai fericita din lume. si asa am fost pana ce piciul meu a inceput sa mearga. eram la schi la sibiu cand m-au luat starile de anxietate. la inceput un nod in gat, apoi starea aia de neliniste continua, dureri de stomac, etc. faptul ca imi pierdusem independenta total si nu puteam face 2 pasi fara pitic cred ca m-au facut sa clachez. relatia minunata pe care o avusesem cu sotul meu nu mai era minunata, stii ce face un copil dintr-o relatie. eram amandoi obositi, dar el isi mai permitea iesiri saptamanale la tenis, schi si altele. a mai fost plecat din tara cateva saptamani, dar eu am ramas pe metereze cu cei doi copii. incercand sa fiu mama perfecta, starile mele se inrautateau. am gasit o bona care sa ma ajute de 2 ori pe sapt, am inceput serviciul mai devreme decat planificasem initial, dar starile sunt departe de a se fi terminat. in momentul de fata, relatia cu sotul meu e ok, dar e departe de relatia idilica de la inceput. au aparut destul de multe probleme intre noi si din cauza copiilor, cu fiul meu din prima casnicie se poarta prea dur si asta nu-mi place, e prea cicalitor si suparacios, vrea sa stam plecati de acasa mai tot timpul, iar pe mine sa plec cu copiii ma darama. numai gandul ca plecam in locuri necunoscute ma face sa-mi fie rau. el sustine ca nu poate decat sa ma ajute iesitul, insa pe mine ma streseaza piciul mic care nu sta locului o clipa si ma oboseste peste masura. chiar ieri am fost la un parc de distractii pt copii unde eu nu voiam sa merg si dupa doar o ora si jumatate de stat in soare si galagie eram stoarsa de puteri, abia ma mai tineam pe picioare, simteam ca ma prabusesc din clipa in clipa, desi sotul meu se ocupa de copil in astfel de situatii.
am dat mai multe detalii tocmai ca sa intelegi cam care e situatia. ce ar putea face medicamentele in cazul meu? sau un psiholog? am fost un an la unul, dar nu m-a prea ajutat. daca ai idei, sunt nerabdatoare sa le ascult!
am uitat sa adaug si o mama operata de cancer care din cand in cand are mari probleme de sanatate si stari depresive. cam asta e.
ai dreptate iar ca solutia nu e in medicamente, ci in schimbarile pe care trebuie sa le facem in viata noastra. sa stii ca m-am casatorit de cativa ani cu sotul meu, a fost o dragoste ca in povesti, eu imi doream tare mult sa mai fac un copil( mai aveam unul din prima casnicie) si mi se parea ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. am ramas insarcinata si am pierdut sarcina. a fost o perioada de vreo luna in care am fost intr-o stare de depresie totala, plangeam tot timpul si nu mai aveam chef de nimic. pe urma am ramas insarcinata. cand am facut prima ecografie, am iesit din cabinetul dr si, in masina, m-a cuprins o panica groaznica. nici nu ma puteam misca. atunci am realizat ce mi se intampla. probabil ca m-a speriat ceea ce urma si abia atunci, vazand ecografia, am inteles ca urma sa mai am un copil si m-a cuprins ingrijoararea. ciudat, nu? imi dorisem foarte mult un al doilea copil cu omul pe care il iubeam si totusi imi era frica!!! si ce frica!! in timpul sarcinii am avut tot soiul de stari pe care le-am pus pe seama hormonilor. am nascut si in ziua in care s-a intamplat asta m-am simtit cea mai fericita din lume. si asa am fost pana ce piciul meu a inceput sa mearga. eram la schi la sibiu cand m-au luat starile de anxietate. la inceput un nod in gat, apoi starea aia de neliniste continua, dureri de stomac, etc. faptul ca imi pierdusem independenta total si nu puteam face 2 pasi fara pitic cred ca m-au facut sa clachez. relatia minunata pe care o avusesem cu sotul meu nu mai era minunata, stii ce face un copil dintr-o relatie. eram amandoi obositi, dar el isi mai permitea iesiri saptamanale la tenis, schi si altele. a mai fost plecat din tara cateva saptamani, dar eu am ramas pe metereze cu cei doi copii. incercand sa fiu mama perfecta, starile mele se inrautateau. am gasit o bona care sa ma ajute de 2 ori pe sapt, am inceput serviciul mai devreme decat planificasem initial, dar starile sunt departe de a se fi terminat. in momentul de fata, relatia cu sotul meu e ok, dar e departe de relatia idilica de la inceput. au aparut destul de multe probleme intre noi si din cauza copiilor, cu fiul meu din prima casnicie se poarta prea dur si asta nu-mi place, e prea cicalitor si suparacios, vrea sa stam plecati de acasa mai tot timpul, iar pe mine sa plec cu copiii ma darama. numai gandul ca plecam in locuri necunoscute ma face sa-mi fie rau. el sustine ca nu poate decat sa ma ajute iesitul, insa pe mine ma streseaza piciul mic care nu sta locului o clipa si ma oboseste peste masura. chiar ieri am fost la un parc de distractii pt copii unde eu nu voiam sa merg si dupa doar o ora si jumatate de stat in soare si galagie eram stoarsa de puteri, abia ma mai tineam pe picioare, simteam ca ma prabusesc din clipa in clipa, desi sotul meu se ocupa de copil in astfel de situatii.
am dat mai multe detalii tocmai ca sa intelegi cam care e situatia. ce ar putea face medicamentele in cazul meu? sau un psiholog? am fost un an la unul, dar nu m-a prea ajutat. daca ai idei, sunt nerabdatoare sa le ascult!
am uitat sa adaug si o mama operata de cancer care din cand in cand are mari probleme de sanatate si stari depresive. cam asta e.
@mada si tuturor: tocmai asta e gandul care mentine problema "ce pot face medicamentele sau un psiholog pt mine?"! Nimeni din afara nu trebuie sa faca ceva pt voi, ci voi aveti nevoie sa schimbati multe in interiorul vostru, cu sau fara ajutor din afara! Atata vreme cat nu intelegi ca nu lumea trebuie sa se schimbe, ci tu, orice terapie, medicament, vraja sau licoare sunt INUTILE! Pt ca cei care nu isi asuma responsabilitatea pt tot ceea ce traiesc si pt posibilitatea de a gasi solutii la problemele lor (solutiile nu inseamna obligatoriu un final fericit, ci un final al problemei din care ai de invatat ceva, astfel incat pe viitor sa nu mai repeti greseala, iar daca o repeti, asta e, iti asumi responsabilitatea si consecintele!). Si responsabilitatea este valabila atat pt probleme mici, cat si pt probleme mai mari (cancer, ulcer, etc).
Si poate parea paradoxal, dar uneori e mai usor sa iti asumi responsabilitatea pt anumite probleme ale celorlalti(decat pt ale tale), cand de fapt nu este asa.
Iar realitatea e ca odata intamplat, acel fapt devine trecut, iar trecutul nu mai poate fi schimbat. Este fff importanta orientarea spre solutii si mai putin pe responsabilitate (uneori confundata cu vina). Cu alte cuvinte: 'ce fac de acum incolo?:'
Iar realitatea e ca odata intamplat, acel fapt devine trecut, iar trecutul nu mai poate fi schimbat. Este fff importanta orientarea spre solutii si mai putin pe responsabilitate (uneori confundata cu vina). Cu alte cuvinte: 'ce fac de acum incolo?:'
Buna, am cutit majoritatea posurilor din aceasta sectiune si nu prea m-am putut abtine sa nu intervin si eu cu "povestea " mea.
Am sa va povestesc pe scurt prin ce am trecut si cum sunt acum :
In august 2013 intr-o noapte in jurul orei 04:00 m-am trezit cu o frica cumplita de moarte, senzatie de sufocare, nod in gat, parca ceva ma strangea de piept, in casa cald, eu eram rece ca si gheata, mi-am trezit sotia zicand-i " imi cer scuze ca te las vaduva la 25 de ani " speriata a incercat sa ma calmeze ca nu e nimic, am adormit iar dimineata cand m-am trezit pe la ora 07:00 am sunat direct la 112 ca fav infarct si ca mor... a venit ambulanta " atac de panica " nu stiam ce e cu ce se mananca asta, nu mai trecusem prin asta pana atunci.
Ajunsesem in saptamana respectiva sa sun la ambulanta de 4 ori sa merg la urgenta de 2 ori, pana iau " tauru de coarne " si merg la psihiatru, facand asta dupa ce toata lumea mia zis ca e atac de panica si un lung sir de analize facute iesind bine, am zis ca totul e pe baza de psihic si doar psihiatru ma ppate ajuta. Asa a si fost zicand si psihiatrul ca e un atac de panica cu toate simtomele lui, am ascultat si am luat tratamentul 10mg seroxat + 5 mg rivotril dimineata si 5 mg rivotril seara. Ziua nr 1 de luare a medicamentelor a fost paralizie complecta fara sa ppt vorbi fara sa ma pot misca, suna sotia la ambulanta si pe psihiatru, acesta din urma zicandu-i sa mai imi dea 10 mg seroxat si 5 mg rivotril, intre timp vine ambulanta zicand ca asrea is efectele medicamentelor. Ziua nr 2 decurge mai bine senzatie de ameteala dupa cam 3 zile totul a fost normal, fara atacuri de panica si fara nici un simtom ciudat, am luat acest tratament 3 luni dupa aceea mia scos doza de rivitril de seara zicand ca incet incet vom renunta la medicamente... ajungand in cele din ruma respectiv acum 2 luni jumate sa iau 5 mg seroxat 0.25 mg rivoteil doar dimineata asa mia zis doctorul ca trebe sa ies din tratament. Mentionez faptul ca pe durata tratamentului nu am avut absolut nici cea mai mica senzatie de anxietate sau tulburare de ori ce fel, viata normala. Problema ca si la inceput e acum.la sfarsit cand trebe sa renunti si de o saptamana nu mai iau absolut nici un fel de medicament. Simtome ciudate de vajait in cap, flasuri in privire, neconcordanta in vorbire si instabilitate fizica, simt ca imi pierd echilibru, il sun pe.medic si in intreb de toate astea la care imi zice, e normal asa ceva, fi tare 10-14 zile si toate simtomele vor disparea de la sine.
Ceea ce vreau sa zic prin asta e sa nu se ia medicamente de cum zice unu prin asemanarea unor simtome si sa se faca la fel sfatul meu si al psihiatrului e sa luam si sa luati medicamente dupa o schema foarte clara...
Am sa va povestesc pe scurt prin ce am trecut si cum sunt acum :
In august 2013 intr-o noapte in jurul orei 04:00 m-am trezit cu o frica cumplita de moarte, senzatie de sufocare, nod in gat, parca ceva ma strangea de piept, in casa cald, eu eram rece ca si gheata, mi-am trezit sotia zicand-i " imi cer scuze ca te las vaduva la 25 de ani " speriata a incercat sa ma calmeze ca nu e nimic, am adormit iar dimineata cand m-am trezit pe la ora 07:00 am sunat direct la 112 ca fav infarct si ca mor... a venit ambulanta " atac de panica " nu stiam ce e cu ce se mananca asta, nu mai trecusem prin asta pana atunci.
Ajunsesem in saptamana respectiva sa sun la ambulanta de 4 ori sa merg la urgenta de 2 ori, pana iau " tauru de coarne " si merg la psihiatru, facand asta dupa ce toata lumea mia zis ca e atac de panica si un lung sir de analize facute iesind bine, am zis ca totul e pe baza de psihic si doar psihiatru ma ppate ajuta. Asa a si fost zicand si psihiatrul ca e un atac de panica cu toate simtomele lui, am ascultat si am luat tratamentul 10mg seroxat + 5 mg rivotril dimineata si 5 mg rivotril seara. Ziua nr 1 de luare a medicamentelor a fost paralizie complecta fara sa ppt vorbi fara sa ma pot misca, suna sotia la ambulanta si pe psihiatru, acesta din urma zicandu-i sa mai imi dea 10 mg seroxat si 5 mg rivotril, intre timp vine ambulanta zicand ca asrea is efectele medicamentelor. Ziua nr 2 decurge mai bine senzatie de ameteala dupa cam 3 zile totul a fost normal, fara atacuri de panica si fara nici un simtom ciudat, am luat acest tratament 3 luni dupa aceea mia scos doza de rivitril de seara zicand ca incet incet vom renunta la medicamente... ajungand in cele din ruma respectiv acum 2 luni jumate sa iau 5 mg seroxat 0.25 mg rivoteil doar dimineata asa mia zis doctorul ca trebe sa ies din tratament. Mentionez faptul ca pe durata tratamentului nu am avut absolut nici cea mai mica senzatie de anxietate sau tulburare de ori ce fel, viata normala. Problema ca si la inceput e acum.la sfarsit cand trebe sa renunti si de o saptamana nu mai iau absolut nici un fel de medicament. Simtome ciudate de vajait in cap, flasuri in privire, neconcordanta in vorbire si instabilitate fizica, simt ca imi pierd echilibru, il sun pe.medic si in intreb de toate astea la care imi zice, e normal asa ceva, fi tare 10-14 zile si toate simtomele vor disparea de la sine.
Ceea ce vreau sa zic prin asta e sa nu se ia medicamente de cum zice unu prin asemanarea unor simtome si sa se faca la fel sfatul meu si al psihiatrului e sa luam si sa luati medicamente dupa o schema foarte clara...
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5Am nevoie de un sfat, va rog. Prietena mea e insarcinata si are probleme psihice serioase.
- 25Atac de panica? Anxietate?
- 16ganduri obsesive
- 10tulburare psihica nediagnosticata
- 4O pers cu probleme grave psihice.. se poate interna pe o perioada mai indelungata?
- 7Intr-o seara dintr-o data simteam ca ma sufoc
- 14va rog sa ma ajutati.. atacuri de panica, depresia si anxietatea
- 5renuntarea la zoloft
- 6Cum scap de depresie?
- 8Stare de anxietate, frica, panica
- 3Primul atac de panica
- 7Sufar de anxietate generalizata
- 3Ce sa fie? Inima sau anxietate/depresie?
- 1Problema neurologica ?
- 5Trăiesc cu frica unui atac de cord!
- 2Interpretare analize electroliti
- 5Forum de ajutor reciproc pentru tulburari de panica si anxietate !
- 4Anxietate si atacuri de panica
- 9Serlift pentru atacuri de panica. ma trezesc in continuare speriata și foarte obosita
- 2Copilul meu face atacuri de panica
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: