Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
@ Ias11
Poate fi si de la caldura sau... daca ai facut mult efort. Sau efort. Ia si tu un Xanax 0, 25, incearca sa dormi imediat ce ti se face somn, ca trece.
@ mircea u
tu iei ceva pentru anxietate (macar la nevoie) ?
@ mada2007
Eu am luat vreo 6 luni efectin, efecte secundare schimb cu venlafaxina, 6 luni, efecte secundare, schimb cu seroxat 6-12 luni (nu mai retin exact), anxietatea se retrage complet.
Momentan nu mai iau decat cate un xanax sau un anxiar pe saptamana cand apare vreo stare de anxietate. Dar nicidecum nu apare zilnic sau pe perioade mai mari.
Eu nu am putut sa sufar anxietatea. Si nici nu aveam motiv sa o duc pe picioare, cum tot afirma unele persoane.
M-am dus din start la psihiatru si mi-a prescris tratament.
Nu vad de ce m-as fi chinuit.
Si acum daca am stari de depresie sau anxietate inghit imediat pastila si in 10-15 minute, imi trec starile.
Chinul produs de aceste hidoase afectiuni nu e o pasiune a existentei mele.
Si mai am o vorba: numai cine a simtit asa ceva la viata lui stie ce inseamna acest chin. Medicii si psihologii care nu au trecut prin asa ceva habar nu au.
Poate fi si de la caldura sau... daca ai facut mult efort. Sau efort. Ia si tu un Xanax 0, 25, incearca sa dormi imediat ce ti se face somn, ca trece.
@ mircea u
tu iei ceva pentru anxietate (macar la nevoie) ?
@ mada2007
Eu am luat vreo 6 luni efectin, efecte secundare schimb cu venlafaxina, 6 luni, efecte secundare, schimb cu seroxat 6-12 luni (nu mai retin exact), anxietatea se retrage complet.
Momentan nu mai iau decat cate un xanax sau un anxiar pe saptamana cand apare vreo stare de anxietate. Dar nicidecum nu apare zilnic sau pe perioade mai mari.
Eu nu am putut sa sufar anxietatea. Si nici nu aveam motiv sa o duc pe picioare, cum tot afirma unele persoane.
M-am dus din start la psihiatru si mi-a prescris tratament.
Nu vad de ce m-as fi chinuit.
Si acum daca am stari de depresie sau anxietate inghit imediat pastila si in 10-15 minute, imi trec starile.
Chinul produs de aceste hidoase afectiuni nu e o pasiune a existentei mele.
Si mai am o vorba: numai cine a simtit asa ceva la viata lui stie ce inseamna acest chin. Medicii si psihologii care nu au trecut prin asa ceva habar nu au.
@clara, numai iau xanax de jumatate de an, mai iau din cand in cand cate o pastila de plante, gen Relaxiem, beau ceai de hibiscus si sport!am zis ca din septembrie o sa-mi iau si niste sedinte de psihoterapie!si mai fac o cura de cate 10 zile pe luna, de Vagostabil, cate o pastiluta pe noapte!
Multumesc clara. Am încercat si cu xanax dar are nişte efecte foarte ciudate la mine. Imi e greata de la el. Nici eu nu suport anxietatea si vreau sa o tratez. Intr-adevăr si psihiatrul meu mi-a dat xanax dar nu pot sa il iau.
Iar acum fac psihoterapie si remedii naturiste.
Iar acum fac psihoterapie si remedii naturiste.
clara,
eu ma chinui cu anxietatea de aproape 2 ani. am 2 tratamente date de psihiatru- cipralex cu anxiar( dupa primele 2 zile de cipralex am intrat intr-o stare de agitatie maxima de simteam ca imi vine sa fug in lume. groaznice momente!!!). am incercat sa iau tratamentul asta in oct anul trecut. acum o luna am fost la alt psihiatru care mi-a dar seroxat+xanax si care mi-a spus ca el crede in puterea medicamentelor. mi-e frica sa iau tratamentul. mi-e frica sa nu am iar starile alea groaznice date de 2 jumatati de pastila de cipralex. eu acum iau la nevoie cate un bromazepam de 1, 5 dat de dr neurolog. functionez normal la exterior, dar zilnic am stari anxioase gen nod in gat, durere de stomac, apasare pe piept. tu nu ai avut efecte secundare de la seroxat? nu te-ai ingrasat? psihiatrul care mi l-a dat mi-a zis ca ma voi ingrasa. dupa cat timp a inceput sa lucreze seroxatul? sa inteleg ca acum ai zile fara anxietate? complet fara anxietate? ai facut psihoterapie sau ai incercat tratament homeopat? cat timp ai avut anxietate?
multumesc pt raspunsuri si pt sustinere!!
eu ma chinui cu anxietatea de aproape 2 ani. am 2 tratamente date de psihiatru- cipralex cu anxiar( dupa primele 2 zile de cipralex am intrat intr-o stare de agitatie maxima de simteam ca imi vine sa fug in lume. groaznice momente!!!). am incercat sa iau tratamentul asta in oct anul trecut. acum o luna am fost la alt psihiatru care mi-a dar seroxat+xanax si care mi-a spus ca el crede in puterea medicamentelor. mi-e frica sa iau tratamentul. mi-e frica sa nu am iar starile alea groaznice date de 2 jumatati de pastila de cipralex. eu acum iau la nevoie cate un bromazepam de 1, 5 dat de dr neurolog. functionez normal la exterior, dar zilnic am stari anxioase gen nod in gat, durere de stomac, apasare pe piept. tu nu ai avut efecte secundare de la seroxat? nu te-ai ingrasat? psihiatrul care mi l-a dat mi-a zis ca ma voi ingrasa. dupa cat timp a inceput sa lucreze seroxatul? sa inteleg ca acum ai zile fara anxietate? complet fara anxietate? ai facut psihoterapie sau ai incercat tratament homeopat? cat timp ai avut anxietate?
multumesc pt raspunsuri si pt sustinere!!
Ce ne-am face noi fara tine, Clara??? Iti multumim ca esti alaturi de noi!
Am atacuri de panica din cauza stomacului, nu pot manca mai nimic si mi se ridica acidul gastric pana in gat :(
Mada2007. Eu iau seroxat am pus un pic pe mine dar nu notabil..simptonele sau diminuat dupa vro 3 saptamanii, acum am 1 luna juma de tratament si totul e chiar ok cam 90% evident am scapat si de ameteli care erau enervante. Pot sa mai adaug ca primele 2 saptamanii de tratament au fost groaznice am zis ca mor...numai efecte adverse dar am indurat si cand eram pe punctu de a ceda luam una bucata anxiar si credema ca a meritat efortu conduc singur masina merg singur pe strada chestii banale totusi dar imposibile pentru mine inainte. Am facut si psihoterapie dar fara rezultate notabile. Ai putea totusi sa incerci si un tratament.
pcristi,
eu nu am stari atat de nasoale incat sa nu-mi pot desfasura activitatile zilnice. eu conduc masina, fac cumparaturi, merg la strand, la sala, in vizite, planuiesc o iesire afara. starile mele sunt usoare in comparatie cu ce ai avut tu. am facut tot ce trebuie sa scap de stari, s-au diminuat, dar nu dispar de tot. am si zile de nota 10 fara tratament. imi surade ideea tratamentului pt ca e solutia cea mai usoara, dar stiu ca trebuie sa imi schimb modul de a fi si de a gandi, ca trebuie sa invat sa ma relaxez si sa ma bucur de viata frumoasa pe care o am. ideea e ca stiu ca primele sapt de tratament sunt insuportabile si tu ai suportat asta pt ca iti era foarte rau si nu puteai functiona corect. dar te-ai gandit ce va fi dupa tratament?
ma bucur ca scrii ca esti mai bine. tine-o tot asa dar invata sa nu le mai pui pe toate la suflet si sa te iubesti pe tine cel mai mult!
eu nu am stari atat de nasoale incat sa nu-mi pot desfasura activitatile zilnice. eu conduc masina, fac cumparaturi, merg la strand, la sala, in vizite, planuiesc o iesire afara. starile mele sunt usoare in comparatie cu ce ai avut tu. am facut tot ce trebuie sa scap de stari, s-au diminuat, dar nu dispar de tot. am si zile de nota 10 fara tratament. imi surade ideea tratamentului pt ca e solutia cea mai usoara, dar stiu ca trebuie sa imi schimb modul de a fi si de a gandi, ca trebuie sa invat sa ma relaxez si sa ma bucur de viata frumoasa pe care o am. ideea e ca stiu ca primele sapt de tratament sunt insuportabile si tu ai suportat asta pt ca iti era foarte rau si nu puteai functiona corect. dar te-ai gandit ce va fi dupa tratament?
ma bucur ca scrii ca esti mai bine. tine-o tot asa dar invata sa nu le mai pui pe toate la suflet si sa te iubesti pe tine cel mai mult!
Prieteni aveti idee ce analize se face ptr circulatia cerebrala sau ce aparat exista pentru a vedea acest lucru? Rog sprijin si suport ptr cei care stiu sau au facut asa ceva. Multumesc.
Mada2007. Nu am facut planuri pentru viitor sincer nu stiu ce o sa fac dupa tratament intre timp incerc sa imi schimb stilul de viata dar mai am de munca, docamdata ma multumesc ca pot sa ma misc.
Alinionut87. Sincer nu stiu dar ai putea sa dai search pe google. Nu imi aduc aminte cineva dupa topic-ul acesta sa fi facut asemenea analize bine posibil sa ma insel.
Alinionut87. Sincer nu stiu dar ai putea sa dai search pe google. Nu imi aduc aminte cineva dupa topic-ul acesta sa fi facut asemenea analize bine posibil sa ma insel.
Am mai postat intrebarea general acum o ora, si mi s-a recomandat acest link si am citit multe comentarii si nu imi vine sa cred cati oameni trec prin asa ceva. Poate veti dori sa aflati si prin ce trec eu..poate exista o scapare..o noua sansa..ne putem imprieteni ca sa ne sprijinim reciproc in aceasta lupta..
Buna ziua! Ma numesc Andreea si am 18 ani. Sunt eleva in clasa a 12-ea. M-am decis sa imi spun povestea in speranta ca voi primi un ajutor, o intelegere sau un sfat in legatura cu o problema care m-a facut sa nu mai fiu aceeasi persoana, practic sa imi pierd adevaratul rost al vietii.
Suna bizar ca o persoana de 18 ani poate fi anxioasa sau depresiva, nici eu nu cred, dar se pare ca a devenit constanta predominanta in existenta mea.. Acum trei ani, in urma unor analize am aflat ca sufar de Toxoplasmoza. Nu aveam stari febrile sau alte manifestari somatice decat inflamarea ganglionilor latero-cervicali care nu ceda la administrarea antibioticelor comune. Am urmat un tratament de 21 de zile cu ampicilina si gentamicina injectabila iar raspunsul a fost unul favorabil. Intre timp am mai avut raceli usoare care treceau repede( doar o infectie cu streptococ beta hemolitic gr. A mi-a dat putine batai de cap, urmand tratament cu Cefort). Probleme gastro-intestinale nu am avut( doar sindromul colonului iritabil rezolvat prin regim si enterocolita care a tinut doar doua zile).
Adevarata problema a inceput la sfarsitul lunii iunie cand am simtit un discomfort la amigdala stanga. Doamna doctor de familie s-a uitat in gatul meu si mi-a spus ca nu era nici inflamat nici iritat si nu avea nici puroi. Mi-a dat preventiv Ibuprofen si Bioparox pe care le-am administrat cinci zile dupa care discomfortul nu a cedat. In seara de 7 iulie inaintea exudatului faringian am simtit o durere puternica in zona tamplelor insotita de o turere a timpanului stang. A doua zi nu aveam nimic, pana la ora 11:00 cand am simtit ca imi pierd controlul ca am un imens gol in stomac si furnicaturi ale mainilor, o stare oribila pe care nu am mai avut-o niciodata. Prima intrebare pe care am pus-o a fost :, , Cum e sa mori? ', fiindca eu asta simteam. Bunicii mei au ras de mine pana si-au dat seama ca eu aveam senzatia ca lesin si am ajuns la urgente unde mi s-a administrat calciu intravenos. Mi s-a spus ca am atac de panica sau hipocalcemie. Din ziua aceea nu am mai fost eu. Nu m-am mai putut concentra la nimic nu mai puteam sa merg drept pe strada fiindca mi se clatina capul, parca eram mahmura. Ma enervam usor, plangeam fara motiv aveam ba palpitatii, ba usturime in capul pieptului, vertij, tulburare de vedere, gheara la inima, ganduri negre. Cautam cu infrigurare oameni care sa aiba probleme ca ale mele, care, la fel la mine cautau ajutor. Am ajuns la un psiholog care mi-a dat un tratament homeopat ce nu m-a ajutat. Nici sfaturile dumneaei nu mi-au folosit. Tin sa precizez ca la liceu am rezultate bune fiind olimpica, printre primii din clasa si vine cel mai greu an nu vreau sa cad in acest abis crunt.
Acum doua saptamani am ajuns la internist unde mi s-a pus sindromul de oboseala cronica, in urma simptomelor de stari subfebrile si dureri articulare. Am luat Sargenor si Equilibra si incepusem sa ma simt mai bine. Analizele erau bune, doar Bilirubina putin crescuta, calciu seric crescut si TGO scazut. Dar nu pareau probleme. Insa, de cateva zile starile de rau au revenit si ce m-au alertat cel mai mult au fost vertijurile si vederea incetosata. Acum sunt si racita, ceea ce imi amplifica starile. Am citit pe internet si ca purtatorii de Toxoplasma gondii tind sa capete schizofrenie..Mama este asistenta medicala si mi-a spus de cazul unei femei care de la 21 de ani suferea de aceasta boala crunta. Ceea ce m-a determinat sa va scriu a fost ca atunci cand am stat astazi in pat am simtit ca nu imi pot goli mintea nu ma pot relaxa. De exemplu daca ma gandeam la apa imi apareau o gramada de alte ganduri ce nu aveau nicio legatura si se inmulteau si imi sufocau creierul. Este GROAZNIC eu imi vreau viata inapoi. Eram o fata vesela, studioasa, pasionata de lectura de viata de prieteni, relatia cu iubitul meu a luat o turnura pe care nu mi-am dorit-o. Nu ne-am despartit dar ne-am racit din cauza starii mele. Nu mai sunt om uneori am avut si ganduri de suicid am simtit ca vreau sa vina cineva sa imi ia viata ca eu nu mai pot cu aceste simptome nu stiu daca le-a mai avut cineva cumulat.
Va multumesc NESPUS pentru rabdarea acordata, , chinului' meu si va rog sa ma ajutati am mare nevoie sa vad din nou lumina zilei, sa ma trezesc din acest cosmar.
Buna ziua! Ma numesc Andreea si am 18 ani. Sunt eleva in clasa a 12-ea. M-am decis sa imi spun povestea in speranta ca voi primi un ajutor, o intelegere sau un sfat in legatura cu o problema care m-a facut sa nu mai fiu aceeasi persoana, practic sa imi pierd adevaratul rost al vietii.
Suna bizar ca o persoana de 18 ani poate fi anxioasa sau depresiva, nici eu nu cred, dar se pare ca a devenit constanta predominanta in existenta mea.. Acum trei ani, in urma unor analize am aflat ca sufar de Toxoplasmoza. Nu aveam stari febrile sau alte manifestari somatice decat inflamarea ganglionilor latero-cervicali care nu ceda la administrarea antibioticelor comune. Am urmat un tratament de 21 de zile cu ampicilina si gentamicina injectabila iar raspunsul a fost unul favorabil. Intre timp am mai avut raceli usoare care treceau repede( doar o infectie cu streptococ beta hemolitic gr. A mi-a dat putine batai de cap, urmand tratament cu Cefort). Probleme gastro-intestinale nu am avut( doar sindromul colonului iritabil rezolvat prin regim si enterocolita care a tinut doar doua zile).
Adevarata problema a inceput la sfarsitul lunii iunie cand am simtit un discomfort la amigdala stanga. Doamna doctor de familie s-a uitat in gatul meu si mi-a spus ca nu era nici inflamat nici iritat si nu avea nici puroi. Mi-a dat preventiv Ibuprofen si Bioparox pe care le-am administrat cinci zile dupa care discomfortul nu a cedat. In seara de 7 iulie inaintea exudatului faringian am simtit o durere puternica in zona tamplelor insotita de o turere a timpanului stang. A doua zi nu aveam nimic, pana la ora 11:00 cand am simtit ca imi pierd controlul ca am un imens gol in stomac si furnicaturi ale mainilor, o stare oribila pe care nu am mai avut-o niciodata. Prima intrebare pe care am pus-o a fost :, , Cum e sa mori? ', fiindca eu asta simteam. Bunicii mei au ras de mine pana si-au dat seama ca eu aveam senzatia ca lesin si am ajuns la urgente unde mi s-a administrat calciu intravenos. Mi s-a spus ca am atac de panica sau hipocalcemie. Din ziua aceea nu am mai fost eu. Nu m-am mai putut concentra la nimic nu mai puteam sa merg drept pe strada fiindca mi se clatina capul, parca eram mahmura. Ma enervam usor, plangeam fara motiv aveam ba palpitatii, ba usturime in capul pieptului, vertij, tulburare de vedere, gheara la inima, ganduri negre. Cautam cu infrigurare oameni care sa aiba probleme ca ale mele, care, la fel la mine cautau ajutor. Am ajuns la un psiholog care mi-a dat un tratament homeopat ce nu m-a ajutat. Nici sfaturile dumneaei nu mi-au folosit. Tin sa precizez ca la liceu am rezultate bune fiind olimpica, printre primii din clasa si vine cel mai greu an nu vreau sa cad in acest abis crunt.
Acum doua saptamani am ajuns la internist unde mi s-a pus sindromul de oboseala cronica, in urma simptomelor de stari subfebrile si dureri articulare. Am luat Sargenor si Equilibra si incepusem sa ma simt mai bine. Analizele erau bune, doar Bilirubina putin crescuta, calciu seric crescut si TGO scazut. Dar nu pareau probleme. Insa, de cateva zile starile de rau au revenit si ce m-au alertat cel mai mult au fost vertijurile si vederea incetosata. Acum sunt si racita, ceea ce imi amplifica starile. Am citit pe internet si ca purtatorii de Toxoplasma gondii tind sa capete schizofrenie..Mama este asistenta medicala si mi-a spus de cazul unei femei care de la 21 de ani suferea de aceasta boala crunta. Ceea ce m-a determinat sa va scriu a fost ca atunci cand am stat astazi in pat am simtit ca nu imi pot goli mintea nu ma pot relaxa. De exemplu daca ma gandeam la apa imi apareau o gramada de alte ganduri ce nu aveau nicio legatura si se inmulteau si imi sufocau creierul. Este GROAZNIC eu imi vreau viata inapoi. Eram o fata vesela, studioasa, pasionata de lectura de viata de prieteni, relatia cu iubitul meu a luat o turnura pe care nu mi-am dorit-o. Nu ne-am despartit dar ne-am racit din cauza starii mele. Nu mai sunt om uneori am avut si ganduri de suicid am simtit ca vreau sa vina cineva sa imi ia viata ca eu nu mai pot cu aceste simptome nu stiu daca le-a mai avut cineva cumulat.
Va multumesc NESPUS pentru rabdarea acordata, , chinului' meu si va rog sa ma ajutati am mare nevoie sa vad din nou lumina zilei, sa ma trezesc din acest cosmar.
@andreea: ti-am raspuns acolo unde ai postat initial topicul - poate vei fi interesata sa citesti :)
@clara_p: este o pacaleala a creierului faptul ca oamenii pot sa isi rezolve singuri, absolut de fiecare data, problemele - dovada e ca tu inca mai scri aici si inca nu ai reusit sa-ti asumi responsabilitatea in totalitate pt multe lucruri din viata ta. A vorbi pe la colturi persoanele care te-au ajutat, dar care nu aveau cum sa schimbe ei ceva la tine fara ca tu sa depui efort constant, e un gest de imaturitate. E mai usor sa spui ca "medicii si psihologii nu au habar daca nu au trecut prin asta" si sa continui sa porti in suflet multe resentimente, fata de cine..numai tu sti (sau poate nici nu sti). Dar, orice emotie negativa purtata in interior, mai devreme sau mai tarziu se va transforma in boala fizica si sigur sti asta, pt ca esti o pers inteligenta, care a si citit, insa care se lasa influentata de emotii. Faptul ca ai avut "dupa 7 ani" de la psihoterapie un episod psihotic, nu are nicio legatura cu hipnoza pe care ai facut-o, ci mai degraba cu modul in care a evoluat starea ta mentala generala - cu siguranta ai facut multe pt a de insanatosi, dar nu destul. Sau poate, pur si simplu, ai gasit un echilibru o perioada, dar nu aveai toate schemele dezadaptative schimbate, mai aveai de lucru cu personalitatea ta si astfel, la cel mai intens stimul negativ (o situatie, un incident care si-au lasat amprenta pe undeva) intalnit dupa cativa ani, hop si episodul psihotic! Si sa stii ca oricine poate trece printr-un episod psihotic la un moment dat, fara ca acest lucru sa insemne ca e obligatoriu sa capete o tulburare grava.
@all: Acest forum a fost creat pt ca voi sa va impartasiti experientele si sa va incurajati sa mergeti mai departe, insa nu pt a va recomanda medicamente unii altora si nici pt a va influenta negativ prin filtrul personal al gandirii. Nu exista nicio formula de tratament universal valabila, deci nici anxiarul sau xanax-ul nu pot folosi tuturor, chiar daca sunt mai usoare si mai des recomandate. Iar daca as face o scurta trecere in revista a simptomelor pe care le descrieti, niciunul dintre voi nu aveti doar anxietate si nici simptomele nu-s toate la fel - deci, cum sa vi se potriveasca acelasi tratament?
@clara_p: este o pacaleala a creierului faptul ca oamenii pot sa isi rezolve singuri, absolut de fiecare data, problemele - dovada e ca tu inca mai scri aici si inca nu ai reusit sa-ti asumi responsabilitatea in totalitate pt multe lucruri din viata ta. A vorbi pe la colturi persoanele care te-au ajutat, dar care nu aveau cum sa schimbe ei ceva la tine fara ca tu sa depui efort constant, e un gest de imaturitate. E mai usor sa spui ca "medicii si psihologii nu au habar daca nu au trecut prin asta" si sa continui sa porti in suflet multe resentimente, fata de cine..numai tu sti (sau poate nici nu sti). Dar, orice emotie negativa purtata in interior, mai devreme sau mai tarziu se va transforma in boala fizica si sigur sti asta, pt ca esti o pers inteligenta, care a si citit, insa care se lasa influentata de emotii. Faptul ca ai avut "dupa 7 ani" de la psihoterapie un episod psihotic, nu are nicio legatura cu hipnoza pe care ai facut-o, ci mai degraba cu modul in care a evoluat starea ta mentala generala - cu siguranta ai facut multe pt a de insanatosi, dar nu destul. Sau poate, pur si simplu, ai gasit un echilibru o perioada, dar nu aveai toate schemele dezadaptative schimbate, mai aveai de lucru cu personalitatea ta si astfel, la cel mai intens stimul negativ (o situatie, un incident care si-au lasat amprenta pe undeva) intalnit dupa cativa ani, hop si episodul psihotic! Si sa stii ca oricine poate trece printr-un episod psihotic la un moment dat, fara ca acest lucru sa insemne ca e obligatoriu sa capete o tulburare grava.
@all: Acest forum a fost creat pt ca voi sa va impartasiti experientele si sa va incurajati sa mergeti mai departe, insa nu pt a va recomanda medicamente unii altora si nici pt a va influenta negativ prin filtrul personal al gandirii. Nu exista nicio formula de tratament universal valabila, deci nici anxiarul sau xanax-ul nu pot folosi tuturor, chiar daca sunt mai usoare si mai des recomandate. Iar daca as face o scurta trecere in revista a simptomelor pe care le descrieti, niciunul dintre voi nu aveti doar anxietate si nici simptomele nu-s toate la fel - deci, cum sa vi se potriveasca acelasi tratament?
Of.si cata treaba am dar nu ma pot abtine de la un comentariu.Doamna psiholog, imi pare bine ca sunteti aici si ajutati tinerii dar trebuie sa tineti cont ca cel bolnav de multi ani e EL, insusi un medic daca e deschis putin la minte.In ceea ce priveste medicamentele si medicii testeaza pe oameni, sa vedem daca mere xsau y si nici nu sunt atat de multe antidepresive pe piata sau benzodiazepine sa aiba tot inxiosul tratament personalizat.Clara a dat dintotdeauna sfaturi bune si nu stiu daca ar fi ajutat o pe ea mersul la psiholog...Eu aveam 22 de ani cand a inceput totul, nu era internet, nu stiam de psiholog, dar ceea ce stiu e faptul ca toti banii care mi au iesit plus la nunta i am dat la doctori...credeam ca sanatatea se cumpara dar s a dovedit a nu fi asa...deci sfatul meu pt cei tineri e urmatorul...orice document de la medic sa l pastrati pt orice eventualitate, ex.pensionare pe caz de boala...mergeti la psiholog, daca vedeti ca nu e de ajutor luati juma de anxiar si cu Dumnezeu inainte.Multumesc tuturor pt sfaturi si multumesc in primul rand Clarei care de cate ori am avut nevoie a intervenit cu o vorba si o sugestie gratuit.Sanatate multa si sa auzim de bine
buna seara, cum va mai simtiti... ? sper ca sunteti ok, o seara placuta va doresc !
dar nu te abtine @mir :)! E normal sa spui ce simti. Cu siguranta v-a ajutat mult clara prin ceea ce a descris, insa o abordare atat de simplista in genul "ia un axiar si-ti trece, pt ca medicii fac experimente pe noi", nu-i deloc una constructiva, mai ales pt cei usor de influentat. Si ce te faci apoi cu posibilele complicatii, efecte adverse? Daca toata lumea ar fi putut fi medicul propriu, nu am fi avut pe lume boli(tot o gandire simplista). Si eu cred in capacitatea organismului uman de a se "repara" singur, dar cred si in varianta ca se si imbolnaveste singur! Omul e influentat si de mediu si educatie, dar o pondere mare o are si partea genetica, fara a le exclude pe celelalte. Iar faza in care a ajuns omenirea e una in care depindem mult unii de altii, atat ca societate, cat si ca indivizi. Poti sa devii vegan, raw vegan sau mai stiu eu ce alt curent de abstinenta alimentara ar mai aparea, dar asta nu te va feri de boli sau nefericire. Sau cum a zis o clienta de-a mea "mi-as dori sa-mi iau familia si sa fug undeva, sa ne ascundem departe, sa nu mai patim nimic, niciodata !!!" - credeti ca ar functiona asta? Altfel spus, pot exista multe remedii, dar nu-s general valabile si fara efecte adverse, sau care sa garanteze vindecare. Medicatia este utila, dar nu in toate cazurile.
"Dovada e ca inca tu mai scrii aici si inca nu ai reusit sa ti asumi responsabilitatea in totalitate pt multe lucruri din viata ta".va rog doamna psiholog sa comentati putin.va multumesc,...sa avem parte de sanatate cu totii, sanatate pe care nu ne o poate garanta nimeni si nimic!
@mir: adica, recomandarile Clarei pt medicamente, oricat ar fi de "dulci" pt cei care cauta denumiri de medicamente, sunt subiective la maxim(ca sa nu zic "periculoase"): ce a mers la clara, nu merge la toti, asa cum nici ce a mers la tine, nu merge la toti, deci si tu ai fost subiectiv, dar unul mai putin suparat :). Ca sa intelegi, compara putin ce a scris dualtrax la inceput si ce a scris ea - si tonul spune multe, nu doar continutul. La frustrare si suparare ma refer: astea nu-s pozitii din care sa poti recomanda ceva, nu mai spun ca nici clara, nici tu si nici altii de pe aici nu sunteti in masura sa recomandati medicamente(decat medicii o pot face - fie ca ne convine sau nu). La asta ma refer si la faptul ca, din moment ce ai probleme atat de vechi si nerezolvate, nu poti vedea lucrurile asa cum sunt, devii inflexibil si nu accepti decat ceea ce sti/crezi tu ca e bine. Ori din perspectiva mea, indiferent ce anume ajuta clientul sa redevina echilibrat pe termen lung, e un lucru bun (un prieten, o ruda, un psihoterapeut, un necunscut care iti spune ceva la momentul potrivit, un vraci cu un snop de plante - daca tu crezi in asta), dar cu medicamentele nu te joci. Din pacate, noi ca popor, folosim cel mai des automedicatia, pt ca ne-am obisnuit ca la primul semn de ceva sa bagam repede pe gat hapul! Asta vreau sa spun si de asta sunt asa vehementa impotriva tuturor sfaturilor de acest gen! Cu oamenii care le dau(sfaturile) nu am nimic, pt ca asta e perspectiva lor si sunt liberi s-o aiba, dar ceilalti n-au nicio vina (decat ca inghit orice)!
Deci, pt a va linisti, nu am nimic cu clara si cu nimeni de aici, mai ales ca atat ea cat si multi altii, chiar au oferit anumite recomandari foarte bune (carti, link-uri, medici, psihologi, chiar si experiente de-ale lor pozitive si din care se poate invata ceva bun), dar totul pana la recomandari de medicamente fara a fi medic.
Deci, pt a va linisti, nu am nimic cu clara si cu nimeni de aici, mai ales ca atat ea cat si multi altii, chiar au oferit anumite recomandari foarte bune (carti, link-uri, medici, psihologi, chiar si experiente de-ale lor pozitive si din care se poate invata ceva bun), dar totul pana la recomandari de medicamente fara a fi medic.
@ Ias11
Mai baga atunci un remediu naturist cand iti e asa de rau.
@ mircea u
Fereste-te de soare cat poti.
Sa stiti ca in general, naturistele astea nu sunt chiar asa de eficiente. Apa de ploaie le-ar numi unii raportat cu senzatia de linistire pe care au avut-o cand au luat un antidepresiv sau un anxiolitic.
@ mada2007
Alea au fost efecte secundare de la Cipralex. Foarte bine ca nu ai mai luat. Medicii nu au de unde stii cum reactioneaza fiecare organism la fiecare medicament. Unii merg perfect cu Cipralex, altii, ca mine, erau sa moara cand au inghitit o singura pastila. Am vomitat toata noaptea de era sa chem salvarea. Mama s-a speriat teribil. Nu mi-a mers cu asta, dar am testat altele pina cand am descoperit unul care merge pe neurotransmitatorii mei. Eu nu rezist zile sau saptamani in sir sa se acomodeze corpul cu cine stie ce efecte secundare teribile. I-am pus imediat pe doctori sa imi schimbe vreo 10 retete de ad-uri pina mi-am descoperit antidepresivul cu care ma inteleg. Nu stateam la discutii cu ele. Le puneam inapoi pe masa imediat. Si ceream alta reteta.
Eu cu xeroxatul m-am vindecat de anxietate. Il consider un medicament care mi-a mers nesperat de bine. Nu m-am ingrasat un gram de la el. La mine a inceput sa lucreze din prima zi.
Am fost la psiholog, mai mult m-au rascolit povestirile pe care tot a trebuit sa le repet. Nu mi-a facut bine.
Am luat tratament homeopat. Nu a mers.
Eu nu mai am anxietate astfel incat sa fiu nevoita sa iau un ad zilnic. O data sau maxim de doua ori pe saptamana, ocazional, cand ma mai apuca cate o stare de anxietate (fara motiv; simt un fel de frica), mai iau cate un anxiar sau cate un xanax de 0, 25 (cum iei tu bromazepamul; sunt tot benzodiapine). M-a vindecat seroxatul acela acum vreo 9 ani.
Nu am avut efecte secundare de la el nici la inceputul si nici in timpul tratamentului. Nu am avut efecte secundare nici de la efectin sau venlafaxina la inceputul tratamentului.
Toti sunteti draguti si toti avem nevoie de afectiune. Daca am trai intr-un mediu pozitiv si plin de afectiune s-ar mai rezolva din problemele noastre.
@ AlexB21
Ia si tu macar o bezo cand vine atacul. Nu sta sa te chinuiesti nejustificat.
Mai baga atunci un remediu naturist cand iti e asa de rau.
@ mircea u
Fereste-te de soare cat poti.
Sa stiti ca in general, naturistele astea nu sunt chiar asa de eficiente. Apa de ploaie le-ar numi unii raportat cu senzatia de linistire pe care au avut-o cand au luat un antidepresiv sau un anxiolitic.
@ mada2007
Alea au fost efecte secundare de la Cipralex. Foarte bine ca nu ai mai luat. Medicii nu au de unde stii cum reactioneaza fiecare organism la fiecare medicament. Unii merg perfect cu Cipralex, altii, ca mine, erau sa moara cand au inghitit o singura pastila. Am vomitat toata noaptea de era sa chem salvarea. Mama s-a speriat teribil. Nu mi-a mers cu asta, dar am testat altele pina cand am descoperit unul care merge pe neurotransmitatorii mei. Eu nu rezist zile sau saptamani in sir sa se acomodeze corpul cu cine stie ce efecte secundare teribile. I-am pus imediat pe doctori sa imi schimbe vreo 10 retete de ad-uri pina mi-am descoperit antidepresivul cu care ma inteleg. Nu stateam la discutii cu ele. Le puneam inapoi pe masa imediat. Si ceream alta reteta.
Eu cu xeroxatul m-am vindecat de anxietate. Il consider un medicament care mi-a mers nesperat de bine. Nu m-am ingrasat un gram de la el. La mine a inceput sa lucreze din prima zi.
Am fost la psiholog, mai mult m-au rascolit povestirile pe care tot a trebuit sa le repet. Nu mi-a facut bine.
Am luat tratament homeopat. Nu a mers.
Eu nu mai am anxietate astfel incat sa fiu nevoita sa iau un ad zilnic. O data sau maxim de doua ori pe saptamana, ocazional, cand ma mai apuca cate o stare de anxietate (fara motiv; simt un fel de frica), mai iau cate un anxiar sau cate un xanax de 0, 25 (cum iei tu bromazepamul; sunt tot benzodiapine). M-a vindecat seroxatul acela acum vreo 9 ani.
Nu am avut efecte secundare de la el nici la inceputul si nici in timpul tratamentului. Nu am avut efecte secundare nici de la efectin sau venlafaxina la inceputul tratamentului.
Toti sunteti draguti si toti avem nevoie de afectiune. Daca am trai intr-un mediu pozitiv si plin de afectiune s-ar mai rezolva din problemele noastre.
@ AlexB21
Ia si tu macar o bezo cand vine atacul. Nu sta sa te chinuiesti nejustificat.
@ mada2007
"tu ai suportat asta pt ca iti era foarte rau si nu puteai functiona corect. dar te-ai gandit ce va fi dupa tratament?"
Iti raspund eu: trebuie sa luati minim 6 luni tratament. O afectiune psihica e o boala de lunga durata. Daca dupa primele 6 luni se simte perfect, are voie sa reduca, daca si asa o luna se simte perfect, mai reduce o data o luna si apoi elimina complet.
Daca revin starile, revine si el la doza initiala. Inseamn ca inca nu e momentul sa reduca. Nu ca nu s-a vindecat. Ca de vindecat nu prea se vindeca. Bolile astea vin si pleaca in episoade. Nu te vindeci complet cam niciodata.
Cand iti e rau, te tratezi. Suntem in secolul 21.
"tu ai suportat asta pt ca iti era foarte rau si nu puteai functiona corect. dar te-ai gandit ce va fi dupa tratament?"
Iti raspund eu: trebuie sa luati minim 6 luni tratament. O afectiune psihica e o boala de lunga durata. Daca dupa primele 6 luni se simte perfect, are voie sa reduca, daca si asa o luna se simte perfect, mai reduce o data o luna si apoi elimina complet.
Daca revin starile, revine si el la doza initiala. Inseamn ca inca nu e momentul sa reduca. Nu ca nu s-a vindecat. Ca de vindecat nu prea se vindeca. Bolile astea vin si pleaca in episoade. Nu te vindeci complet cam niciodata.
Cand iti e rau, te tratezi. Suntem in secolul 21.
@ mada2007
Eu doar cu Cipralexul am avut efecte secundare teribile cand am luat prima oara. Cu celelalte ad-uri, nu.
Eu doar cu Cipralexul am avut efecte secundare teribile cand am luat prima oara. Cu celelalte ad-uri, nu.
@ Andreea2595
Te rog frumos sa te concentrezi si sa enumeri problemele de sanatate cu care te-ai confruntat tu in luna august 2014. Tot ce iti aduci aminte.
Sterge momentant restul cu buretele. Zi cu ce te confrunti tu in prezent. Saptamana asta.
* ma intereseaza in principal aspectul cu gandurile care se imbulzesc; cam de cate ori ai avut acest simptom in luna asta in care ne aflam si cat dureaza ? trece de la sine ?
Te rog frumos sa te concentrezi si sa enumeri problemele de sanatate cu care te-ai confruntat tu in luna august 2014. Tot ce iti aduci aminte.
Sterge momentant restul cu buretele. Zi cu ce te confrunti tu in prezent. Saptamana asta.
* ma intereseaza in principal aspectul cu gandurile care se imbulzesc; cam de cate ori ai avut acest simptom in luna asta in care ne aflam si cat dureaza ? trece de la sine ?
@ Cristina Stoian | Psiholog Cristina Stoian - Psihologie
Exista un proverb englezesc ca nu ai cum sa stii cum e in pielea unui om daca nu ai purtat incaltarile lui.
Am spus-o si o repet: doctorii si psihologii nu sufera de boli de acest gen si nici nu vor suferi vreodata. Nici eu nu stiam inainte sa mi se declanseze boala cum era in realitate un episod de depresie severa sau un atac de panica. Nici nu imi puteam imagina ca exista asa ceva pe pamant.
Stimata doamna,
Eu am boala aceasta de 20 de ani, in care am avut 7 ani remisie. Sunt cam plictisita si obosita de atitudinea doctorilor care se uita la ceas plictisiti si nu stiu cum sa scape mai repede de tine. Sau a doctorilor care dau retete cu cantitati industriale de medicamente ca sa nu intru in vreo criza si sa le stirbesc din prestigiul profesional.
Am fost amenintata nu o data, ca daca nu inghit cantitatile industriale prescrise (de antipsihotice; nu e cazul celor doar cu anxietate si/sau depresie), trebuie sa ma mut la alt doctor. Mai mult conta prestigiul doctoritei decat faptul ca in maxim 2 luni antipsihoticele imi faceau ficatul varza. Desigur ca ma mutam la alt doctor. Iar parintii erau oripilati cand vedeau lista cu suita de medicamente care mi se prescria.
Tata personal care nu are nici o tangenta cu medicina a fost la una dintre fostele mele doctorite (nu am avut prea multe, imi place sa fiu statornica) si i-a spus la modul cel mai direct: "Clara a luat la 17 ani un an Litiu. A avut 7 ani remisie. A facut 2 facultati si are 2 servicii. Litiul este cel mai bun medicament pentru tab. Dat-i Litiu. De ce nu ii dati Litiu ?" si ea nu a recunoscut ca de fapt nu stie sa administreze Litiu cu toate doctoratele pe care le avea si m-a infundat ani de-a randul cu antipsihotice de ajunsesem leguma. Stateam la pat cam 18-20 de ore pe zi. Nu ma mai puteam misca. Si daca ma duceam sa ii spun doctoritei acest lucru: spunea ca aceastea sunt catitatile standard de medicamente pe care Clara trebuie sa le ia. Nu conta ca eu nu mai aveam viata, conta standardul.
Pina cand m-am plictisit si am injumatatit doza standard. Si s-a vazut ca merg bine cu jumatate de doza luni si chiar ani. Lucru care nu i-a convenit si m-a trimis la plimbare. Fapt pentru care ii sunt recunoscatoare. Am gasit o doctorita mai aproape de casa care isi facuse studiile la Paris si facuse practica chiar cu pacientii cu tab carora li se administra Litiul. Aceasta m-a obligat sa renunt la antipsihotice si valproat de sodiu. Si am ramas doar cu Litiu. 600 mg zilnic.
Nu ma pot lega de fantezia oamenilor ca eu nu imi asum responsabilitatea problemelor. Este strict problema lor.
Dar pentru cultura dv., boala mea este cronica. Tocmai aici e partea pozitiva a lucrurilor, ca eu mi-am asumat acest lucru: ca boala mea este cronica, si ca in conditiile in care nu exista leac pentru ea, va trebui sa fac tratament toata viata, ca la diabet. Cu toate efectele secundare pe care le implica inghititul zilnic de medicamente.
Daca am resentimente fata de persoana care mi-a dat altceva decat Litiu si m-am ingrasat 25 de kg, fara sens, da sa stiti ca am oarecare resentimente. La toate diplomele, nu a fost educata si nu s-a instruit suficient. Toti rezidentii de la penultima mea internare stiau ca cel mai bun tratament pentru tab din lume este litiul. Prima intrebare a doctoritei (generaliste) de la comisia de handicap cand am depus dosarul a fost daca iau litiu. Deci... Resentimentele mele sunt justificate cu toate ca nu imi concentrez viata pe ele. Am alte lucruri mai bune si mai constructive de facut.
Oricum va multumesc ca mi-ati atras atentia asupra acestui aspect. O sa ii scriu doctoritei cu toate titlurile, care mi-a ruinat sanatatea fizica despre Litiu. Poate nu ii mai distruge si pe altii si ii tine in casa leguma, ani si ani.
"Faptul ca ai avut "dupa 7 ani" de la psihoterapie un episod psihotic, nu are nicio legatura cu hipnoza pe care ai facut-o, ci mai degraba cu modul in care a evoluat starea ta mentala generala - cu siguranta ai facut multe pt a de insanatosi, dar nu destul."
Va asigur ca nu am facut nimic pentru a ma insanatosi pentru ca am fost perfect sanatoasa 7 ani. Am facut 2 facultati si am avut 2 servicii de inalta responsabilitate, fara sa am nevoie de un xanax.
Hipnoza nu am facut-o pentru tab. Am facut-o de curiozitate.
M-am ars, mi-am asumat responsabilitatea prostiei. Pentru ca stiam ca aceste practici nu sunt ortodoxe si pot produce imbolnaviri mai grave. Eu pe atunci eram ferm convinsa ca m-am vindecat pe viata, si nu mi se spusese niciodata, de catre nici un medic, ca tab este o boala cronica si ca trebuie sa inghit pilule zilnic, toata viata.
Repet: responsabilitatea prostiei de a face hipnoza mi-am asumat-o. Inca mai trag de pe urma ei.
"Si sa stii ca oricine poate trece printr-un episod psihotic la un moment dat, fara ca acest lucru sa insemne ca e obligatoriu sa capete o tulburare grava."
Mie mi se pare ca daca esti nevoit sa iei tratament pe viata si daca nu iei 48 de ori, intri in episod si faci lucruri grave, e o tulburare destul de grava.
Exista un proverb englezesc ca nu ai cum sa stii cum e in pielea unui om daca nu ai purtat incaltarile lui.
Am spus-o si o repet: doctorii si psihologii nu sufera de boli de acest gen si nici nu vor suferi vreodata. Nici eu nu stiam inainte sa mi se declanseze boala cum era in realitate un episod de depresie severa sau un atac de panica. Nici nu imi puteam imagina ca exista asa ceva pe pamant.
Stimata doamna,
Eu am boala aceasta de 20 de ani, in care am avut 7 ani remisie. Sunt cam plictisita si obosita de atitudinea doctorilor care se uita la ceas plictisiti si nu stiu cum sa scape mai repede de tine. Sau a doctorilor care dau retete cu cantitati industriale de medicamente ca sa nu intru in vreo criza si sa le stirbesc din prestigiul profesional.
Am fost amenintata nu o data, ca daca nu inghit cantitatile industriale prescrise (de antipsihotice; nu e cazul celor doar cu anxietate si/sau depresie), trebuie sa ma mut la alt doctor. Mai mult conta prestigiul doctoritei decat faptul ca in maxim 2 luni antipsihoticele imi faceau ficatul varza. Desigur ca ma mutam la alt doctor. Iar parintii erau oripilati cand vedeau lista cu suita de medicamente care mi se prescria.
Tata personal care nu are nici o tangenta cu medicina a fost la una dintre fostele mele doctorite (nu am avut prea multe, imi place sa fiu statornica) si i-a spus la modul cel mai direct: "Clara a luat la 17 ani un an Litiu. A avut 7 ani remisie. A facut 2 facultati si are 2 servicii. Litiul este cel mai bun medicament pentru tab. Dat-i Litiu. De ce nu ii dati Litiu ?" si ea nu a recunoscut ca de fapt nu stie sa administreze Litiu cu toate doctoratele pe care le avea si m-a infundat ani de-a randul cu antipsihotice de ajunsesem leguma. Stateam la pat cam 18-20 de ore pe zi. Nu ma mai puteam misca. Si daca ma duceam sa ii spun doctoritei acest lucru: spunea ca aceastea sunt catitatile standard de medicamente pe care Clara trebuie sa le ia. Nu conta ca eu nu mai aveam viata, conta standardul.
Pina cand m-am plictisit si am injumatatit doza standard. Si s-a vazut ca merg bine cu jumatate de doza luni si chiar ani. Lucru care nu i-a convenit si m-a trimis la plimbare. Fapt pentru care ii sunt recunoscatoare. Am gasit o doctorita mai aproape de casa care isi facuse studiile la Paris si facuse practica chiar cu pacientii cu tab carora li se administra Litiul. Aceasta m-a obligat sa renunt la antipsihotice si valproat de sodiu. Si am ramas doar cu Litiu. 600 mg zilnic.
Nu ma pot lega de fantezia oamenilor ca eu nu imi asum responsabilitatea problemelor. Este strict problema lor.
Dar pentru cultura dv., boala mea este cronica. Tocmai aici e partea pozitiva a lucrurilor, ca eu mi-am asumat acest lucru: ca boala mea este cronica, si ca in conditiile in care nu exista leac pentru ea, va trebui sa fac tratament toata viata, ca la diabet. Cu toate efectele secundare pe care le implica inghititul zilnic de medicamente.
Daca am resentimente fata de persoana care mi-a dat altceva decat Litiu si m-am ingrasat 25 de kg, fara sens, da sa stiti ca am oarecare resentimente. La toate diplomele, nu a fost educata si nu s-a instruit suficient. Toti rezidentii de la penultima mea internare stiau ca cel mai bun tratament pentru tab din lume este litiul. Prima intrebare a doctoritei (generaliste) de la comisia de handicap cand am depus dosarul a fost daca iau litiu. Deci... Resentimentele mele sunt justificate cu toate ca nu imi concentrez viata pe ele. Am alte lucruri mai bune si mai constructive de facut.
Oricum va multumesc ca mi-ati atras atentia asupra acestui aspect. O sa ii scriu doctoritei cu toate titlurile, care mi-a ruinat sanatatea fizica despre Litiu. Poate nu ii mai distruge si pe altii si ii tine in casa leguma, ani si ani.
"Faptul ca ai avut "dupa 7 ani" de la psihoterapie un episod psihotic, nu are nicio legatura cu hipnoza pe care ai facut-o, ci mai degraba cu modul in care a evoluat starea ta mentala generala - cu siguranta ai facut multe pt a de insanatosi, dar nu destul."
Va asigur ca nu am facut nimic pentru a ma insanatosi pentru ca am fost perfect sanatoasa 7 ani. Am facut 2 facultati si am avut 2 servicii de inalta responsabilitate, fara sa am nevoie de un xanax.
Hipnoza nu am facut-o pentru tab. Am facut-o de curiozitate.
M-am ars, mi-am asumat responsabilitatea prostiei. Pentru ca stiam ca aceste practici nu sunt ortodoxe si pot produce imbolnaviri mai grave. Eu pe atunci eram ferm convinsa ca m-am vindecat pe viata, si nu mi se spusese niciodata, de catre nici un medic, ca tab este o boala cronica si ca trebuie sa inghit pilule zilnic, toata viata.
Repet: responsabilitatea prostiei de a face hipnoza mi-am asumat-o. Inca mai trag de pe urma ei.
"Si sa stii ca oricine poate trece printr-un episod psihotic la un moment dat, fara ca acest lucru sa insemne ca e obligatoriu sa capete o tulburare grava."
Mie mi se pare ca daca esti nevoit sa iei tratament pe viata si daca nu iei 48 de ori, intri in episod si faci lucruri grave, e o tulburare destul de grava.
"Iar daca as face o scurta trecere in revista a simptomelor pe care le descrieti, niciunul dintre voi nu aveti doar anxietate si nici simptomele nu-s toate la fel - deci, cum sa vi se potriveasca acelasi tratament?"
Aici doamna psiholog a vrut probabil sa spuna ca nu aveti numai anxietate, aveti si depresie. Cu toate ca dragii de doctori, nu explica prea multe lucruri pacientilor, sa se informeze si ei, sa vada cu ce se mananca aceste boli.
Din aceasta cauza, daca va luat voi prospectele medicamentelor care vi s-au prescris veti vedea ca merg si pe depresie si pe anxietate.
Depresia are manifestari complexe. Nu e neaparat sa fii trist si sa plangi care au depresie. La mine de exemplu, depresia se manifesta prin lipsa de energie. Nu pot merge. La 200 de metri obosesc. Fara sa imi fie nici un fel de teama de multime, de spatii libere, de traversat strada etc.
In general nu prea e anxietate fara cateva simptome de depresie. De exemplu: lipsa de chef (care e un simptom teribil - numai persoanele care nu se pot mobiliza sa faca absolut nimic stiu ce crancen simptom e asta), lipsa de energie, lipsa de placere, insomnia, neputinta de a te ocupa de igiena personala la fel ca inainte, lentoarea psihomotorie, incapacitatea de a lua o decizie sunt simptome de depresie cauzate de dezechilibre chimice produse in creier. Neurotransmitatorii nu se mai secreta in cantitati suficiente si nu se mai face conexiunea cum trebuie intre neuroni. Te duci la parinti sau rude si spui asa ceva si ti se tranteste ca ai fi lenes.
Omul informat, cand ii apar o multitudine de astfel de simptome, merge la medicul psihiatru, inghite un antidepresiv, isi revine si nu sta sa zaca cum a zacut o prietena a mea in casa, 30 de ani, cu 4 tentative de sinucidere.
Daca are bani, foarte bine, sa mearga la psiholog. Sunt unii care chiau au nevoie de psiholog si muncesc din greu ca sa isi permita asa ceva. E un lux pentru ei. Nu isi cumpara haine si alte lucruri folositoare ca sa mearga la psiholog.
Dar sedintele la psiholog nu sunt gratuite in Romania. De asta dv. trebuie sa va ocupati, doamna psiholog. Noi nu avem nici o putere.
Aici doamna psiholog a vrut probabil sa spuna ca nu aveti numai anxietate, aveti si depresie. Cu toate ca dragii de doctori, nu explica prea multe lucruri pacientilor, sa se informeze si ei, sa vada cu ce se mananca aceste boli.
Din aceasta cauza, daca va luat voi prospectele medicamentelor care vi s-au prescris veti vedea ca merg si pe depresie si pe anxietate.
Depresia are manifestari complexe. Nu e neaparat sa fii trist si sa plangi care au depresie. La mine de exemplu, depresia se manifesta prin lipsa de energie. Nu pot merge. La 200 de metri obosesc. Fara sa imi fie nici un fel de teama de multime, de spatii libere, de traversat strada etc.
In general nu prea e anxietate fara cateva simptome de depresie. De exemplu: lipsa de chef (care e un simptom teribil - numai persoanele care nu se pot mobiliza sa faca absolut nimic stiu ce crancen simptom e asta), lipsa de energie, lipsa de placere, insomnia, neputinta de a te ocupa de igiena personala la fel ca inainte, lentoarea psihomotorie, incapacitatea de a lua o decizie sunt simptome de depresie cauzate de dezechilibre chimice produse in creier. Neurotransmitatorii nu se mai secreta in cantitati suficiente si nu se mai face conexiunea cum trebuie intre neuroni. Te duci la parinti sau rude si spui asa ceva si ti se tranteste ca ai fi lenes.
Omul informat, cand ii apar o multitudine de astfel de simptome, merge la medicul psihiatru, inghite un antidepresiv, isi revine si nu sta sa zaca cum a zacut o prietena a mea in casa, 30 de ani, cu 4 tentative de sinucidere.
Daca are bani, foarte bine, sa mearga la psiholog. Sunt unii care chiau au nevoie de psiholog si muncesc din greu ca sa isi permita asa ceva. E un lux pentru ei. Nu isi cumpara haine si alte lucruri folositoare ca sa mearga la psiholog.
Dar sedintele la psiholog nu sunt gratuite in Romania. De asta dv. trebuie sa va ocupati, doamna psiholog. Noi nu avem nici o putere.
@ Cristina Stoian | Psiholog Cristina Stoian - Psihologie
"ia un axiar si-ti trece, pt ca medicii fac experimente pe noi"
Nu mai imi puneti cuvinte in gura. Detest ingrozitor persoanele care inventeaza lucruri si le spun despre altii, cu toate ca nu isi dau seama ca spun prostii.
Eu indemn pe nimeni sa ia anxiar ca medicii fac experiente pe noi.
Ii indemn sa incerce sa ia tratament si sa nu se mai chinuie ani in sir cu simptome perverse.
Si eu am trecut prin varsta lor, varsta la care nu aveam Internetul la dispozitie, m-am dus la Biblioteca la sala de lectura, mi s-a pus pe masa un teanc de reviste cu articole de psihiatrie si tot nu au facut cat a facut experienta mea in lupta cu boala in toti acesti ani.
Pardon. Dar eu zic asa: doctorii nu au de unde sa stie ce medicament vi se potriveste si ce efecte secundare va avea asupra pacientului care il inghite. Si aici le-am luat apararea doctorilor. Nu exista din nefericire analize care sa determine ce tipuri de neurotransmitatori nu mai functioneaza corect. Unele ad-uri merg pe anumiti neurotransmitatori, altele pe altii. De aceea pacientul trebuie sa aibe rabare sa ia sa testeze fiecare ad in parte.
In nici un caz in calitate de cobai. Ci de a gasi medicamentul cu care sa poata duce o viata echilibrata, fara sa sufere de simptomele cumplite ale depresiei sau anxietatii.
Telul meu e constructiv, nu distructiv.
Sa se simta omul bine si sa nu se chinuiasca cu anii.
"ia un axiar si-ti trece, pt ca medicii fac experimente pe noi"
Nu mai imi puneti cuvinte in gura. Detest ingrozitor persoanele care inventeaza lucruri si le spun despre altii, cu toate ca nu isi dau seama ca spun prostii.
Eu indemn pe nimeni sa ia anxiar ca medicii fac experiente pe noi.
Ii indemn sa incerce sa ia tratament si sa nu se mai chinuie ani in sir cu simptome perverse.
Si eu am trecut prin varsta lor, varsta la care nu aveam Internetul la dispozitie, m-am dus la Biblioteca la sala de lectura, mi s-a pus pe masa un teanc de reviste cu articole de psihiatrie si tot nu au facut cat a facut experienta mea in lupta cu boala in toti acesti ani.
Pardon. Dar eu zic asa: doctorii nu au de unde sa stie ce medicament vi se potriveste si ce efecte secundare va avea asupra pacientului care il inghite. Si aici le-am luat apararea doctorilor. Nu exista din nefericire analize care sa determine ce tipuri de neurotransmitatori nu mai functioneaza corect. Unele ad-uri merg pe anumiti neurotransmitatori, altele pe altii. De aceea pacientul trebuie sa aibe rabare sa ia sa testeze fiecare ad in parte.
In nici un caz in calitate de cobai. Ci de a gasi medicamentul cu care sa poata duce o viata echilibrata, fara sa sufere de simptomele cumplite ale depresiei sau anxietatii.
Telul meu e constructiv, nu distructiv.
Sa se simta omul bine si sa nu se chinuiasca cu anii.
@ Cristina Stoian | Psiholog Cristina Stoian - Psihologie
Cam care sunt asa teribilele efecte adverse ale unui anxiar ?
Exista vreun medic care sa poata prevedea vreun efect advers inainte de a administra vreun medicament la un pacient ?
Imi pare rau ca dezinformati tinerii si incercati sa ii bagati in sperieti.
Cat despre partea genetica, da... nu poate fi rezolvata nici prin sedintele de psihologie. In schimb ce efectele depresiei si anxietatii trec la tratament corect.
Ca ii aburesc pe Forum toti psihologii pe tineri ca medicamentele nu rezolva cauza... Pai gena defecta sau evenimentele negative care s-au intamplat in viata pacientului si au declansat boala pot sa dispara cu sedintele la psiholog. Poate sa dea cineva timpul inapoi. Intelegerea si acceptarea lor, desigur ca tine de noi, dar nici cand se intampla acest lucru, boala psihica... din nefericire nu dispare.
Deoarece nu este o boala a gandurilor. Este o boala a neurotransmitatorilor si a neuronilor ale caror conexiuni produc ganduri. Deci este o boala fizica in primul rand.
De cand imi rezolva mie psihologul o boala fizica ?
Cam care sunt asa teribilele efecte adverse ale unui anxiar ?
Exista vreun medic care sa poata prevedea vreun efect advers inainte de a administra vreun medicament la un pacient ?
Imi pare rau ca dezinformati tinerii si incercati sa ii bagati in sperieti.
Cat despre partea genetica, da... nu poate fi rezolvata nici prin sedintele de psihologie. In schimb ce efectele depresiei si anxietatii trec la tratament corect.
Ca ii aburesc pe Forum toti psihologii pe tineri ca medicamentele nu rezolva cauza... Pai gena defecta sau evenimentele negative care s-au intamplat in viata pacientului si au declansat boala pot sa dispara cu sedintele la psiholog. Poate sa dea cineva timpul inapoi. Intelegerea si acceptarea lor, desigur ca tine de noi, dar nici cand se intampla acest lucru, boala psihica... din nefericire nu dispare.
Deoarece nu este o boala a gandurilor. Este o boala a neurotransmitatorilor si a neuronilor ale caror conexiuni produc ganduri. Deci este o boala fizica in primul rand.
De cand imi rezolva mie psihologul o boala fizica ?
@mir: adica, recomandarile Clarei pt medicamente, oricat ar fi de "dulci" pt cei care cauta denumiri de medicamente, sunt subiective la maxim(ca sa nu zic "periculoase") @ Cristina Stoian | Psiholog Cristina Stoian - Psihologie
Eh...
Dupa ce am testat eu 5 ani antidepresive, si eram si eu ca voi, nu credeam ca exista medicamente pentru depresie, vine prietena mea Diana (nume de cod) la mine acasa cu sotul si cu un prieten sa imi monteze un calculator.
Diana, dragii mei, ca si mine, ca si voi, a ignorat atatia ani simptomele depresiei, incat a ajuns sa...
se tarasca in baie pe coate din pat, pentru a-si face nevoile.
Nu se mai putea ridica din pat din cauza depresiei.
Nimeni din familie nu a reactionat cu nimic.
Pina cand fata nu s-a mai putut tiri in baia pe coate si a inceput sa isi faca nevoile in pat. Pe ea. Fata care arata de 90-60-90, frumoasa ca un manechin si cu o minte sclipitoare.
A luat-o sotul ei in brate si a dus-o direct la Psihiatru.
Ei bine, daca aceasta fata, careia i se prescrisese Fevarin, Dumnezeu sa ii dea sanatate, nu imi aducea, sa probez, 2 pastile de Fevarin din portia ei si nu ma impingea sa iau jumatate de pastila, sa incerc, eu as fi zacut in casa ani intregi.
Personal nu pot iesi din casa fara Fevarin. Mi se taie picioarele si cad in genunchi. Este ceva fizic.
Medicul nu mi-ar fi prescris niciodata acest medicament, si in general alte antidepresive, deoarece s-a constatat ca in tab ele dau episod psihotic.
Dar in doza mica eu ma ridic in picioare si pot sa ies.
Asa ca... ii sunt recunoscatoare pina la moarte acestei fete care mi-a recomandat, fara sa fie marele doctor cu... doctorat... o amarata de pastila.
P.S.: Probabil ca va intereseaza care a fost evolutia depresiei Dianei in timp.
Ei bine... cu asemenea simptome de nedescris + elemente psihotice (simtea ca picioarele si mainile i se desprind de corp)... fata a urmat tratament... NU cantitatile industriale prescrise de medic, ci cu cat se simtea ea bine si cu cat era ea stabila. Pina intr-o zi in care a constatat ca se simte foarte bine, a redus treptat si a renuntat complet. Momentan se afla in remisie de vreo 2 ani. Nu mai e nevoita sa inghita nimic. Boala s-a retras.
Eh...
Dupa ce am testat eu 5 ani antidepresive, si eram si eu ca voi, nu credeam ca exista medicamente pentru depresie, vine prietena mea Diana (nume de cod) la mine acasa cu sotul si cu un prieten sa imi monteze un calculator.
Diana, dragii mei, ca si mine, ca si voi, a ignorat atatia ani simptomele depresiei, incat a ajuns sa...
se tarasca in baie pe coate din pat, pentru a-si face nevoile.
Nu se mai putea ridica din pat din cauza depresiei.
Nimeni din familie nu a reactionat cu nimic.
Pina cand fata nu s-a mai putut tiri in baia pe coate si a inceput sa isi faca nevoile in pat. Pe ea. Fata care arata de 90-60-90, frumoasa ca un manechin si cu o minte sclipitoare.
A luat-o sotul ei in brate si a dus-o direct la Psihiatru.
Ei bine, daca aceasta fata, careia i se prescrisese Fevarin, Dumnezeu sa ii dea sanatate, nu imi aducea, sa probez, 2 pastile de Fevarin din portia ei si nu ma impingea sa iau jumatate de pastila, sa incerc, eu as fi zacut in casa ani intregi.
Personal nu pot iesi din casa fara Fevarin. Mi se taie picioarele si cad in genunchi. Este ceva fizic.
Medicul nu mi-ar fi prescris niciodata acest medicament, si in general alte antidepresive, deoarece s-a constatat ca in tab ele dau episod psihotic.
Dar in doza mica eu ma ridic in picioare si pot sa ies.
Asa ca... ii sunt recunoscatoare pina la moarte acestei fete care mi-a recomandat, fara sa fie marele doctor cu... doctorat... o amarata de pastila.
P.S.: Probabil ca va intereseaza care a fost evolutia depresiei Dianei in timp.
Ei bine... cu asemenea simptome de nedescris + elemente psihotice (simtea ca picioarele si mainile i se desprind de corp)... fata a urmat tratament... NU cantitatile industriale prescrise de medic, ci cu cat se simtea ea bine si cu cat era ea stabila. Pina intr-o zi in care a constatat ca se simte foarte bine, a redus treptat si a renuntat complet. Momentan se afla in remisie de vreo 2 ani. Nu mai e nevoita sa inghita nimic. Boala s-a retras.
@ Cristina Stoian | Psiholog Cristina Stoian - Psihologie
Am o problema nerezolvabila, nu pentru ca nu am facut nimic, ci pentru ca tab este o problema nerezolvabila la ora actuala.
Nu s-a vindecat nimeni de tab pina acum. Este o boala cronica.
Daca te ajuta Dumnezeu, ai perioade de remisie, in general inainte de 30 de ani si dupa 40. Dar boala e cronica. Teoretic ar trebui sa iei tratament toata viata. Asa mi-au repetat penultimele doctorite pe care le-am avut.
Cine o sa descopere tratament pentru tab, va lua cu siguranta premiul Nobel pentru medicina.
Am o problema nerezolvabila, nu pentru ca nu am facut nimic, ci pentru ca tab este o problema nerezolvabila la ora actuala.
Nu s-a vindecat nimeni de tab pina acum. Este o boala cronica.
Daca te ajuta Dumnezeu, ai perioade de remisie, in general inainte de 30 de ani si dupa 40. Dar boala e cronica. Teoretic ar trebui sa iei tratament toata viata. Asa mi-au repetat penultimele doctorite pe care le-am avut.
Cine o sa descopere tratament pentru tab, va lua cu siguranta premiul Nobel pentru medicina.
Clara, esti o scumpa.si eu am trecut pe la doctori, nu mi place nici mie ca ne dau doze mari de medicament, eu mi am stabilit doza de o treime de cymbalta de 30, juma sau una intreaga de rivotril de 0, 5 seara sidimineata un sfert de bromazepam de 3mg, dar nu tot timpul, doar daca sunt mai stresata si juma de magneziu cu b6.Doctora mi a zis ca aceste doze n au efect dar eu am cam o saptamana de cand ma simt bine, dupa ce am scris comentariul ca am intrat in depresie si nu ma mai intereseaza nimic parca mi a auzit cineva strigatele si mi a luat boala..sa nu mai vina niciodata.profit si eu acum ca stiu ca nu tine mult sa mi fac ceva treburi.Clara, doamna psiholog s a referit la mine ca recomand anxiar si il recomand cu placere, sufar de sindrom depresiv anxios de 22 de ani cu somatizari urate.Eu sper din tot sufletul ca sfaturile tale sa fie ascultate..ma refer multsi la dozele de medicament..o seara buna tuturor
@clara: ma bucur pt ca ai putut sa mai lasi aici din suparare, chiar daca te-ai descarcat pe mine :)! Inteleg si suferintele prin care ai trecut, nu le-am negat nicio clipa, insa eu m-am referit strict la a nu recomanda medicamente pt ca nu esti medic, chiar daca ai urmat 2 facultati si ai experimentat pe tine diverse tratamente. Nu are nicio relevanta acest aspect, daca niciuna din facultati n-a fost medicina sau farmacie. In mare, spui niste adevaruri, referitor la actualitatea medicilor romani, dar ar fi util sa nu-i bagi pe toti in aceeasi oala(nu spun ca ai facut-o, ci ca esti foarte suparata pe toti medicii si psihologii, desi nu i-ai cunoscut pe toti). Si da, ai nimerit un medic rigid, care nu dorea probabil sa se dezvolte profesional (habar n-am de fapt ce era cu el) si un psiholog care nu trebuia sa foloseasca hipnoza la TAB(nu pot judeca hotararea altor specialisti). Hipnoza este doar o tehnica, extrem de eficienta in multe cazuri, dar la fel ca si medicatia, nu e universal valabila, insa combinata cu tcc, si-a demonstrat in nenumarate randuri eficienta (anxietate, fobii). Am comentat, pt ca ai folosit experienta ta negativa ca sa generalizezi si sa spui cuiva de aici ca "nu-i recomanzi hipnoza", ceea ce denota frustrarea si supararea de care vorbeam. Oamenii au dreptul sa se foloseasca de orice metoda le-ar putea fi de ajutor, nu crezi? Mai ales pt ca ai inteles si tu: suntem unici, chiar daca primim acelas diagnostic.
Si eu critic uneori o medicatie care nu da rezultate, dar o fac sub o forma subiectiva, imi tin parerea pt mine daca vad ca psihiatrul nu colaboreaza si clientul nu doreste sa-l schimbe, pt ca nu sunt specializata in farmacologie, chiar daca am citit mult si am invatat si la formarea in psihoterapie despre asta. Daca ma pricep sa fac o schita a unei case, asta nu ma face architect si nici nu pot pune parafe/stampile pe planuri. Iar clientul alege la care psihiatru sa mearga, chiar daca eu ii pot recomanda unul.
Iar devii suparata cand spui asa ferma ca "doctorii si psihologii nu sufera de boli de acest gen si nici nu vor suferi vreodata" - mai informeaza-te, sa vezi ca orice om de pe planeta asta poate avea boli psihice, inclusiv medicii si psihologii. Doar ca ei au mai multe resurse la indemana sa se trateze - si asa e si etic, sa urmeze si ei psihoterapie, doar ca acum ma refer numai la psihologi, pt ca putini medici sunt interesati.
Si faptul ca la multi are efect tratamentul cu litiu, asta nu il face medicamentul minune pt TAB, pt ca nu e asa. Nu exista tratamente minune, iar tab are la fel ca celelalte boli psihice, componentele educatie si mediu, dar tu le excluzi, agatandu-te doar de cele genetice, pt a-ti confirma teoria ca tab este boala fizica si atat!
Fiecare terapie (psihiatrie, psihoterapie, homeopatie, etc) e folositoare cuiva si e normal sa fie liber accesul oricui la ele, ori faptul ca psihoterapia nu e decontata de casa de asigurari nu ajuta nici psihologul, nici clientul/pacientul. Din acest an se deconteaza doar 2-3 sedinte/pacient, nu orice fel de diagnostic, nu toti psihologii pot oferi acest tip de sedinte. Cu siguranta in timp se vor mai rezolva aceste probleme reale si vor putea si psihologii sa-si permita sa mai scada tarifele. Pana atunci, noi continuam sa oferim din timpul nostru pt a raspunde intrebarilor la care putem raspunde(in limita competentelor noastre, fara sa ne dam cine nu suntem), sa oferim chiar sedinte gratuite cand putem.
O seara buna tuturor!
Si eu critic uneori o medicatie care nu da rezultate, dar o fac sub o forma subiectiva, imi tin parerea pt mine daca vad ca psihiatrul nu colaboreaza si clientul nu doreste sa-l schimbe, pt ca nu sunt specializata in farmacologie, chiar daca am citit mult si am invatat si la formarea in psihoterapie despre asta. Daca ma pricep sa fac o schita a unei case, asta nu ma face architect si nici nu pot pune parafe/stampile pe planuri. Iar clientul alege la care psihiatru sa mearga, chiar daca eu ii pot recomanda unul.
Iar devii suparata cand spui asa ferma ca "doctorii si psihologii nu sufera de boli de acest gen si nici nu vor suferi vreodata" - mai informeaza-te, sa vezi ca orice om de pe planeta asta poate avea boli psihice, inclusiv medicii si psihologii. Doar ca ei au mai multe resurse la indemana sa se trateze - si asa e si etic, sa urmeze si ei psihoterapie, doar ca acum ma refer numai la psihologi, pt ca putini medici sunt interesati.
Si faptul ca la multi are efect tratamentul cu litiu, asta nu il face medicamentul minune pt TAB, pt ca nu e asa. Nu exista tratamente minune, iar tab are la fel ca celelalte boli psihice, componentele educatie si mediu, dar tu le excluzi, agatandu-te doar de cele genetice, pt a-ti confirma teoria ca tab este boala fizica si atat!
Fiecare terapie (psihiatrie, psihoterapie, homeopatie, etc) e folositoare cuiva si e normal sa fie liber accesul oricui la ele, ori faptul ca psihoterapia nu e decontata de casa de asigurari nu ajuta nici psihologul, nici clientul/pacientul. Din acest an se deconteaza doar 2-3 sedinte/pacient, nu orice fel de diagnostic, nu toti psihologii pot oferi acest tip de sedinte. Cu siguranta in timp se vor mai rezolva aceste probleme reale si vor putea si psihologii sa-si permita sa mai scada tarifele. Pana atunci, noi continuam sa oferim din timpul nostru pt a raspunde intrebarilor la care putem raspunde(in limita competentelor noastre, fara sa ne dam cine nu suntem), sa oferim chiar sedinte gratuite cand putem.
O seara buna tuturor!
@ mir2211
Scrie foarte clar pe prospectul multor medicamente, ca dozele se ajusteaza in functie de cum se simte pacientul si ca trebuie ca acesta sa ia doza minima cu care se simte bine.
Si mie mi-a zis doctora ca jumatatile mele de doza nu au efect dar au avut intotdeauna. Doza standard mi-ar fi distrus ficatul in cateva luni iar eu medicamente pentru ficat nu pot lua pentru ca sunt alergica.
M-am dus la un moment dat la doctor cu fata plina de bube de la un medicament. Eu am avut intotdeauna fata foarte alba si curata. Intai a inghetat, apoi a parat si a inceput sa rada cu asistenta, aratandu-mi un pliant cu unguente foarte scumpe pt piele pe care tocmai il primisera si il studiau. Treburi de genul asta nu se fac.
De fiecare data in ultimii ani in care m-am dus la medic cu vreun efect secundar major, nu mi se propunea schimbarea tratamentului, ci sa ma duc sa frecventez si alte cabinete.
Am intrebat si eu intr-o doara: asta ce inseamna, ca trebuie sa ma duc si la alte cabinete lunar sa ma tratez ? Si mi s-a raspuns cu indiferenta ca da. Asa am inceput sa imi hotarasc singura doza cu care ma simteam cel mai bine, eram stabila, si nu aveam efecte secundare.
Anxiarul este cel mai bun medicament romanesc pentru anxietate. Baiul la el e ca nu poate fi luat nelimitat ca e benzo.
Scrie foarte clar pe prospectul multor medicamente, ca dozele se ajusteaza in functie de cum se simte pacientul si ca trebuie ca acesta sa ia doza minima cu care se simte bine.
Si mie mi-a zis doctora ca jumatatile mele de doza nu au efect dar au avut intotdeauna. Doza standard mi-ar fi distrus ficatul in cateva luni iar eu medicamente pentru ficat nu pot lua pentru ca sunt alergica.
M-am dus la un moment dat la doctor cu fata plina de bube de la un medicament. Eu am avut intotdeauna fata foarte alba si curata. Intai a inghetat, apoi a parat si a inceput sa rada cu asistenta, aratandu-mi un pliant cu unguente foarte scumpe pt piele pe care tocmai il primisera si il studiau. Treburi de genul asta nu se fac.
De fiecare data in ultimii ani in care m-am dus la medic cu vreun efect secundar major, nu mi se propunea schimbarea tratamentului, ci sa ma duc sa frecventez si alte cabinete.
Am intrebat si eu intr-o doara: asta ce inseamna, ca trebuie sa ma duc si la alte cabinete lunar sa ma tratez ? Si mi s-a raspuns cu indiferenta ca da. Asa am inceput sa imi hotarasc singura doza cu care ma simteam cel mai bine, eram stabila, si nu aveam efecte secundare.
Anxiarul este cel mai bun medicament romanesc pentru anxietate. Baiul la el e ca nu poate fi luat nelimitat ca e benzo.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4Xanax - vreau sa nu-l mai iau! Cum sa fac?
- 4pavor nocturnus
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 6Dupa 2 ani de casnicie suntem in pragul divortului
- 10cum ne pastram speranta?
- 9anxietate? La inceput am crezut ca sunt ipohondra
- 6anxietatea, lesin, glicemie scazuta, teama
- 5Probleme legate de anxietate si atacuri de panica...va rog pareri
- 13anxietate de sanatate
- 6de ani buni ma tratez impotriva atacurilor de panica, anxietate, acum manie
- 1019 ani si atac de panica
- 2probleme hipertensiune
- 1Impotenta si anxietate, 20 de ani
- 87Grup suport pentru atacuri de panica si anxietate 2015.
- 6Anxietate depersonalizare
- 1Ce se intampla.totusi ?
- 3Ce sa fie? Inima sau anxietate/depresie?
- 5anxietate, atac de panica, depresie?
- 110 ani de axietate generalizata si atacuri de panica
- 1Anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: