Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Este o boala fizica constand in dezechilibrul neurotransmitatorilor. Vezi filmele in engleza cu neurotransmitters pe Yotube.
Nu cred ca e o boala de natura fizica. De aceasta nu se observa nimic pe RMN`uri, iar nimic nu pare sa evidentieze vreo diferenta intre creierul unui om normal si unul anxios, cel putin la nivel structural. Exista manifestari fiziologice, legat de dezechilibrul neurotransmitatorilor, dar aceasta e o doar un simptom. La fel se pot observa modificari in biochimia creierului atunci cand te simti fericit, trist, suparat, etc. dar nu inseamna ca aceste modificari au determinat starile. Sentimentele sunt asociate cu o anumita biochimie in creier. Nu poti controla ceea ce simti. Ceea ce inseamna ca si controlul asupra biochimiei din creier este superficial; doar blocheaza simptomele.
Problema nu este in ceea ce simti sau gandesti, ci in modul in care reactionezi la ele. Iar aici apare de asemenea o chestiune de ordin biochimic si implica dopamina. Cand incerci sa alungi frica, anxietatea sau alte stari neplacute, reusesti pentru scurt timp. Si te simti oarecum linistit. Asta inseamna exprimarea dopaminei. Ai un gand/ sentiment neplacut, reactionezi la el, incerci sa il controlezi prin tot felul de compulsii (analize medicale ca sa te asiguri ca nu ai nimic, rationalizat in minte, reasigurat, ruminat, etc.) si ai un sentiment de siguranta. Iar creierul iubeste dopamina. Ca sa o acceseze din nou, sa aiba sentimentul de liniste, trimite din nou starea de anxietate pentru ca, in incercarea de a o controla sa simti temporar acel sentiment. Doar ca acum anxietatea e mai puternica. Si tot asa. E ca un drog. Ca o dependenta. Daca incerci sa nu mai controlezi anxietatea, creierul o sa o ia razna pentru ca el vrea neaparat dopamina. Dar prin exercitiu invata ca nu e dupa el. Prin munca ii ARATI creierului ca nu e nimic in legatura cu care sa se ingrijoreze si el nu va mai trimite acele semnale.
E periculos, cred eu sa pui in seama dereglarilor fizice stari ca anxietatea, depresia, etc. Asta se poate intelege ca o scutire de responsabilitate si deci, persoana nu incepe sa schimbe comportamentele nesanatoase. Cred ca e mai bine sa consideri tratamentul drept un suport si nu un determinant. Te ajuta sa il iei. Dar nu schimba ceea ce numai noi putem face. Parerea mea.
Problema nu este in ceea ce simti sau gandesti, ci in modul in care reactionezi la ele. Iar aici apare de asemenea o chestiune de ordin biochimic si implica dopamina. Cand incerci sa alungi frica, anxietatea sau alte stari neplacute, reusesti pentru scurt timp. Si te simti oarecum linistit. Asta inseamna exprimarea dopaminei. Ai un gand/ sentiment neplacut, reactionezi la el, incerci sa il controlezi prin tot felul de compulsii (analize medicale ca sa te asiguri ca nu ai nimic, rationalizat in minte, reasigurat, ruminat, etc.) si ai un sentiment de siguranta. Iar creierul iubeste dopamina. Ca sa o acceseze din nou, sa aiba sentimentul de liniste, trimite din nou starea de anxietate pentru ca, in incercarea de a o controla sa simti temporar acel sentiment. Doar ca acum anxietatea e mai puternica. Si tot asa. E ca un drog. Ca o dependenta. Daca incerci sa nu mai controlezi anxietatea, creierul o sa o ia razna pentru ca el vrea neaparat dopamina. Dar prin exercitiu invata ca nu e dupa el. Prin munca ii ARATI creierului ca nu e nimic in legatura cu care sa se ingrijoreze si el nu va mai trimite acele semnale.
E periculos, cred eu sa pui in seama dereglarilor fizice stari ca anxietatea, depresia, etc. Asta se poate intelege ca o scutire de responsabilitate si deci, persoana nu incepe sa schimbe comportamentele nesanatoase. Cred ca e mai bine sa consideri tratamentul drept un suport si nu un determinant. Te ajuta sa il iei. Dar nu schimba ceea ce numai noi putem face. Parerea mea.
Pe dna Clara o ajuta foarte mult tratamentul de aceea il recomanada insistent tuturor celor care intra aici. Daca tratamentul te face bine, de ce esti printre noi dna Clara? Pentru ca tu ai reusit sa te vindeci si in marinimia ta vrei sa ne ajuti si pe noi sa ne vindecam? Lasa-o mai moale cu recomandarile ca doar n-ai fi tu vreun medic ! Cum apare pe aici unul care se plange saracul de una si de alta, hopa si tu cu recomandarea : fa tratament, inghite pastile, incearca-le pe toate ca poate nimeresti vreuna care sa-ti faca bine ! Cred ca tu ai probleme mai mari decat noi.
Ok dupa ce mi-am facut curaj sa postez, am scris un roman minunat despre starile mele si tratament, mesajul nu a fost postat. Great
Long story short: Psiho-Neuro-Endocrinologie: Cateva episoade trecatoare de senzatie de lesin pe timp de vara, unul in urma cu 3 ani, altul cu 2 ani, 2 senzatii dubioase de lesin si senzatie infioratoare de frica, stare de panica, nod in gat, o frica incontrolabila ca nu voi putea ajunge acasa chiar daca ma aflam la 100 de m de locuinta presarata cu moment de amuzament cum ar fi sa ma ia salvarea sa ma plimb pe la spitale dupa care sa revin acasa, la 2 pasi de mine? Pana acum 4 in total la diferente mari de timp, fara repercursiuni si fara a-mi aminti de ele.
Si din nou rezumat la rezumat: in urma cu 3 luni un atac de panica din senin, unul din cele mai urate posibil, senzatie de sufocare, palpitatii puternice, senzatie de lesin, de pierdere a cunostintei, teama de un posibil atac cerebral la varsta de 35 de ani si cu posibile sechele, teama de infarct miocardic, senzatia de moarte subita, ameteala, senzatie de confuzie, vedere intunecata, un val de caldura de jos in sus care de fapt nu era caldura ci un fel de curent ce-mi strabatea corpul.
Urmarea? Consult cardiologic: EKG perfect, control soldat cu rezultate mai mult decat satisfacatoare. Urmatoarea oprire: analize de sange complete: totul perfect cu foarte foarte mici modificari, nimic ingrijorator: colesterol LDL: 122 limita 129, TSH 4.58 valori normale: 0.27 - 4.2, sodiu seric: 147 normal 136 - 145, nimic ingrijorator, calciu seric 10.1 normal 8.6 - 10 din nou nimic ingrijorator. Vizita medic de familie, banuieli de distonie neurovegetativa, anxietate.
Urmatoarea oprire medic endocrinolog, medic exceptional pe care l-am intalnit cu ani in urma intr-o conjunctura nefericita, alta poveste alta treaba.
Stand de vorba si vazand analizele, mi-a facut si o ecografie tiroidiana, imi spune ca este problema neurologica garantat, o suna pe o colega de la alt etaj si o roaga sa ma primeasca rapid sa ma vada, dupa o scurta vizita (fara RMN si alte investigatii fancy pt alea era nevoie de programare si internare ambulator) concluzia: usoara distonie neurovegetativa, anxietate, atacuri de panica. Ma trimite la doamna endocrinolog sa discut cu dansa si sa ii confirm banuielile. Ajung in cabinet din nou, domana doctor de la psihiatrie era pe sectia de endocrinologie pt fisele pacientilor de la endo. Noroc chior, intru in cabinet, doamna endocrinolog ii explica pe scurt despre ce e vorba cu mine, dupa o mica discutie: se confirma distonia neurovegetativa, anxietate si atacuri de panica.
Urmeaza tratamentul prescris: SPITOMIN 5 mg - 2-3 pe zi (in functie de cum ma simt) timp de 6 luni minim
Milgamma N - 2 pe zi timp de o luna
Vigantoletten 500 (D3) - 1 pe zi din septembrie pana in aprilie
Bio-Seleniu-Zinc - 1 pe zi timp de 3 luni minim
Sa revin in in ianuarie - februarie cu un set de analize + ATPO si feritina, sa am rabdare si sa urmaresc cum ma simt, in caz de ceva sa anunt.
In urma cu 15 zile am inceput tratamentul cu Milgamma, Vigantoletten si Bio-Seleniu-Zinc, si de 9 zile cu Spitomin 5mg.
In primele 2 zile cu Milgamma & co m-am simtit mult mai bine, fara ameteli, senzatii de confuzie etc, dupa care a urmat o perioada de 3-4 zile infioratoare de o anxietate la cote extreme, atacuri de panica aproape permanente, senzatie de lesin, de teama, palpitatii, confuzie, incordare permanenta, frica de atac cerebral, frica de accident vascular, frica de moarte iminenta, decorporalizare, irealitate, frica e a innebuni, teama de schizofrenie si oricare alta boala existenta in almanahul medical. Nu puteam manca, nu puteam dormi, citeam pe forum aici de senzatii similare, permanent o senzatie oribila.
Dupa ce am inceput tratamentul cu spitomin cateva zile la rand la o ora dupa administrarea spitominului ma blegeam rapid, senzatie de somnolenta si usor discomfort dupa care treptat imi reveneam.
Stiu ca tratamentul incepe sa isi faca "treaba" la 2 - 3 saptamani de la prima administrare, insa am zile ok, nu bune, zile ok si zile mai putin bune cu o senzatie de incordare ca si cum s-ar instala un atac de panica.
Stiu ca trebuie sa am rabdare, stiu ca dureaza, stiu ca necesita timp dar uneori am senzatia ca nu cred ca voi reusi sa fiu bine. Alteori rad singura de faptul ca niste atacuri de panica m-au speriat ca pe un copil de 5 ani care nu face prostii doar pt a veni mos craciun la el.
Vreau sa stiu daca in timpul tratamentului exista posibilitatea sa am iar nesansa de a da nas in nas iar cu un atac de panica major sau in cel mai rau caz sa am o cadere urata si ce ar trebui sa stiu din ce v-ati confruntat voi pana acum?
Lasand la oparte un cumul de meteodependenta si migrene dobandite ereditar, de un cumul de stres si probleme oribile adunate din 2002 pana in prezent, de situatii nefericite si decese in familie, problema actuala este aceasta anxietate care este mai rea decat toate la un loc.
Din fire sunt o persoana foarte puternica, cu o logica de invidiat (nu sustin eu asta ci mi s-a spus in repetate randuri) cu un simt al umorului si o autocritica de neimaginat in momentele acestea orice logica si orice alta forma nu ma ajuta in situatia data. Singurul meu scop este sa am o viata normala, lipsita de anxietati si atacuri, de tampeniile din creierii mei si alte psiho-bube.
Ce ar trebui sa stiu si poate nu stiu ce m-ar putea ajuta sa depasesc aceasta perioada? Am citit multe din posturile de aici, in cele mai multe ma regasesc.
Exista posibilitatea ca in urma tratamentului mai sus mentionat tensiunea arteriala sa revina la valori normale 12/8 si 65 - 70 bpm in ideea in care eu pana acum nu treceam de 10/7 si 55 bpm?
Va multumesc pt rabdarea de a citi si sper sa ne reintalnim cu vesti mai bune.
Multa sanatate :)
Long story short: Psiho-Neuro-Endocrinologie: Cateva episoade trecatoare de senzatie de lesin pe timp de vara, unul in urma cu 3 ani, altul cu 2 ani, 2 senzatii dubioase de lesin si senzatie infioratoare de frica, stare de panica, nod in gat, o frica incontrolabila ca nu voi putea ajunge acasa chiar daca ma aflam la 100 de m de locuinta presarata cu moment de amuzament cum ar fi sa ma ia salvarea sa ma plimb pe la spitale dupa care sa revin acasa, la 2 pasi de mine? Pana acum 4 in total la diferente mari de timp, fara repercursiuni si fara a-mi aminti de ele.
Si din nou rezumat la rezumat: in urma cu 3 luni un atac de panica din senin, unul din cele mai urate posibil, senzatie de sufocare, palpitatii puternice, senzatie de lesin, de pierdere a cunostintei, teama de un posibil atac cerebral la varsta de 35 de ani si cu posibile sechele, teama de infarct miocardic, senzatia de moarte subita, ameteala, senzatie de confuzie, vedere intunecata, un val de caldura de jos in sus care de fapt nu era caldura ci un fel de curent ce-mi strabatea corpul.
Urmarea? Consult cardiologic: EKG perfect, control soldat cu rezultate mai mult decat satisfacatoare. Urmatoarea oprire: analize de sange complete: totul perfect cu foarte foarte mici modificari, nimic ingrijorator: colesterol LDL: 122 limita 129, TSH 4.58 valori normale: 0.27 - 4.2, sodiu seric: 147 normal 136 - 145, nimic ingrijorator, calciu seric 10.1 normal 8.6 - 10 din nou nimic ingrijorator. Vizita medic de familie, banuieli de distonie neurovegetativa, anxietate.
Urmatoarea oprire medic endocrinolog, medic exceptional pe care l-am intalnit cu ani in urma intr-o conjunctura nefericita, alta poveste alta treaba.
Stand de vorba si vazand analizele, mi-a facut si o ecografie tiroidiana, imi spune ca este problema neurologica garantat, o suna pe o colega de la alt etaj si o roaga sa ma primeasca rapid sa ma vada, dupa o scurta vizita (fara RMN si alte investigatii fancy pt alea era nevoie de programare si internare ambulator) concluzia: usoara distonie neurovegetativa, anxietate, atacuri de panica. Ma trimite la doamna endocrinolog sa discut cu dansa si sa ii confirm banuielile. Ajung in cabinet din nou, domana doctor de la psihiatrie era pe sectia de endocrinologie pt fisele pacientilor de la endo. Noroc chior, intru in cabinet, doamna endocrinolog ii explica pe scurt despre ce e vorba cu mine, dupa o mica discutie: se confirma distonia neurovegetativa, anxietate si atacuri de panica.
Urmeaza tratamentul prescris: SPITOMIN 5 mg - 2-3 pe zi (in functie de cum ma simt) timp de 6 luni minim
Milgamma N - 2 pe zi timp de o luna
Vigantoletten 500 (D3) - 1 pe zi din septembrie pana in aprilie
Bio-Seleniu-Zinc - 1 pe zi timp de 3 luni minim
Sa revin in in ianuarie - februarie cu un set de analize + ATPO si feritina, sa am rabdare si sa urmaresc cum ma simt, in caz de ceva sa anunt.
In urma cu 15 zile am inceput tratamentul cu Milgamma, Vigantoletten si Bio-Seleniu-Zinc, si de 9 zile cu Spitomin 5mg.
In primele 2 zile cu Milgamma & co m-am simtit mult mai bine, fara ameteli, senzatii de confuzie etc, dupa care a urmat o perioada de 3-4 zile infioratoare de o anxietate la cote extreme, atacuri de panica aproape permanente, senzatie de lesin, de teama, palpitatii, confuzie, incordare permanenta, frica de atac cerebral, frica de accident vascular, frica de moarte iminenta, decorporalizare, irealitate, frica e a innebuni, teama de schizofrenie si oricare alta boala existenta in almanahul medical. Nu puteam manca, nu puteam dormi, citeam pe forum aici de senzatii similare, permanent o senzatie oribila.
Dupa ce am inceput tratamentul cu spitomin cateva zile la rand la o ora dupa administrarea spitominului ma blegeam rapid, senzatie de somnolenta si usor discomfort dupa care treptat imi reveneam.
Stiu ca tratamentul incepe sa isi faca "treaba" la 2 - 3 saptamani de la prima administrare, insa am zile ok, nu bune, zile ok si zile mai putin bune cu o senzatie de incordare ca si cum s-ar instala un atac de panica.
Stiu ca trebuie sa am rabdare, stiu ca dureaza, stiu ca necesita timp dar uneori am senzatia ca nu cred ca voi reusi sa fiu bine. Alteori rad singura de faptul ca niste atacuri de panica m-au speriat ca pe un copil de 5 ani care nu face prostii doar pt a veni mos craciun la el.
Vreau sa stiu daca in timpul tratamentului exista posibilitatea sa am iar nesansa de a da nas in nas iar cu un atac de panica major sau in cel mai rau caz sa am o cadere urata si ce ar trebui sa stiu din ce v-ati confruntat voi pana acum?
Lasand la oparte un cumul de meteodependenta si migrene dobandite ereditar, de un cumul de stres si probleme oribile adunate din 2002 pana in prezent, de situatii nefericite si decese in familie, problema actuala este aceasta anxietate care este mai rea decat toate la un loc.
Din fire sunt o persoana foarte puternica, cu o logica de invidiat (nu sustin eu asta ci mi s-a spus in repetate randuri) cu un simt al umorului si o autocritica de neimaginat in momentele acestea orice logica si orice alta forma nu ma ajuta in situatia data. Singurul meu scop este sa am o viata normala, lipsita de anxietati si atacuri, de tampeniile din creierii mei si alte psiho-bube.
Ce ar trebui sa stiu si poate nu stiu ce m-ar putea ajuta sa depasesc aceasta perioada? Am citit multe din posturile de aici, in cele mai multe ma regasesc.
Exista posibilitatea ca in urma tratamentului mai sus mentionat tensiunea arteriala sa revina la valori normale 12/8 si 65 - 70 bpm in ideea in care eu pana acum nu treceam de 10/7 si 55 bpm?
Va multumesc pt rabdarea de a citi si sper sa ne reintalnim cu vesti mai bune.
Multa sanatate :)
Buna, veritas ma regasesc in descriirile tale, lupt de mult cu aceste stari si nu stiu daca daca se trateaza de tot, zic si eu .eu nu am gasit nici un medic care sa ma bage in seama.
Veritas, in anumite situatii distonia neurovegetativa poate avea drept cauze anxietatea crescuta, emotivitatea accentuata, stresul, oboseala cronica etc. Pentru astfel de cazuri este indicata in special psihoterapia.
Toate cele bune!
Toate cele bune!
@mihaela bun si ce tratament urmezi? ceva trebuie sa ajute. parerea mea este sa cauti, nu poti continua cu ideea nu am gasit medic sa ma ajute. eu nu vreau acum sa ma erijez in specialist dar fiecare persoana cu anxietate are o cauza anume. Trebuie depistat si facut ceva in privinta asta, Fii sigura ca se pot trata. Multa sanatate.
@Dl Gabriel stiu perfect aceste lucruri, m-am documentat foarte bine, ideea este ca de fel nu sunt o persoana activa sau energica, dar oboseala a fost din ce in ce mai accentuata in ultima perioada iar de stres nu mai vorbesc. Pun pe seama faptului ca intr-o perioada din 2002 - pana in prezent am avut parte numai de necazuri si cand spun necazuri nu se rezuma la 1 necaz pe an sau 2 pe an ci permanent, ca sa fiu mai clara nu exista zi sa nu am o veste proasta, sa fiu nevoita sa ajung prin spitale, clinici cu diverse persoane din viata mea, persoanele cele mai dragi mie au murit in prezenta mea etc. Sunt perfect constienta de acesti factori si mai mult ca sigur au fost triggerul anxietatii si atacurilor.
Un mic exemplu: imi creeaza disconfort si o mica ameteala si o senzatie ca si cum ar putea declansa un atac de panica, o ameteala minora care inainte, cu luni in urma nici nu o bagam in seama pt ca era perfect normala, avand la baza migrenele mele de toata frumusetea.
@Dl Gabriel stiu perfect aceste lucruri, m-am documentat foarte bine, ideea este ca de fel nu sunt o persoana activa sau energica, dar oboseala a fost din ce in ce mai accentuata in ultima perioada iar de stres nu mai vorbesc. Pun pe seama faptului ca intr-o perioada din 2002 - pana in prezent am avut parte numai de necazuri si cand spun necazuri nu se rezuma la 1 necaz pe an sau 2 pe an ci permanent, ca sa fiu mai clara nu exista zi sa nu am o veste proasta, sa fiu nevoita sa ajung prin spitale, clinici cu diverse persoane din viata mea, persoanele cele mai dragi mie au murit in prezenta mea etc. Sunt perfect constienta de acesti factori si mai mult ca sigur au fost triggerul anxietatii si atacurilor.
Un mic exemplu: imi creeaza disconfort si o mica ameteala si o senzatie ca si cum ar putea declansa un atac de panica, o ameteala minora care inainte, cu luni in urma nici nu o bagam in seama pt ca era perfect normala, avand la baza migrenele mele de toata frumusetea.
Trebuie tinuta legatura cu medicul psihiatru lunar. Ii spuneti lui toate problemele care apar cu tot cu tratament si el stie ce sa va scoata si ce sa va bage in tratament.
Cu tratament mai rar mai apar atacuri de panica, la majoritatea deloc.
Tratamentul acestor afectiuni e de lunga durata.
Chiar daca va simtit bine dupa 6 luni, decresterea medicatiei se face gradual, dupa schema data de doctor.
@ Cezaria
Eu nu mai am anxietate cu atacuri de panica. Am avut 2 ani, am facut tratament. De 8 ani nu s-a mai reintors si nu s-a mai impus tratament.
Pentru anxietate si atacurile de panica recomandarile clasice sunt medicamentele alopate si psihoterapia. Nu ca zic eu, ci ca asa este. Daca doriti sa veniti cu alte idei testate pe mai multe persoane, va asteptam. Dar cred ca cine va descoperi leacul lor va lua premiul Nobel. Nu e vina mea ca nu s-au descoperit medicamente care sa le vindece peste noapte. Neacceptarea medicatiei nu inseamna ca nu exista o boala psihica. Puteti sa mergeti cu boala psihica netratata zeci de ani. Nimeni nu va impune tratament. Dar cu simptomele de rigoare. Nu cred ca asta da dovada de prea mare inteligenta.
Cu tratament mai rar mai apar atacuri de panica, la majoritatea deloc.
Tratamentul acestor afectiuni e de lunga durata.
Chiar daca va simtit bine dupa 6 luni, decresterea medicatiei se face gradual, dupa schema data de doctor.
@ Cezaria
Eu nu mai am anxietate cu atacuri de panica. Am avut 2 ani, am facut tratament. De 8 ani nu s-a mai reintors si nu s-a mai impus tratament.
Pentru anxietate si atacurile de panica recomandarile clasice sunt medicamentele alopate si psihoterapia. Nu ca zic eu, ci ca asa este. Daca doriti sa veniti cu alte idei testate pe mai multe persoane, va asteptam. Dar cred ca cine va descoperi leacul lor va lua premiul Nobel. Nu e vina mea ca nu s-au descoperit medicamente care sa le vindece peste noapte. Neacceptarea medicatiei nu inseamna ca nu exista o boala psihica. Puteti sa mergeti cu boala psihica netratata zeci de ani. Nimeni nu va impune tratament. Dar cu simptomele de rigoare. Nu cred ca asta da dovada de prea mare inteligenta.
@clara multumesc mult. Stiu ca trebuie sa tin legatura cu medicul, asta si fac dar nu vreau sa abuzez, de la inceputul tratamentului si pana acum doar o singura data i-am cerut sfatul si mi-a spus sa stau linistita ca sunt pe drumul cel bun. Singura chestie este cu 2 spitomin pe zi sau 3 in daca e ceva. Acest "daca e ceva" e usor discutabil, din cate am vazut doza uzuala este de 20mg/zi. Medicul a precizat ca in mod normal cu 2 ar trebui sa fiu ok, presupun ca acest "in caz de ceva" este doar daca nu ma simt f ok sa ajung la doza de 3 spitomin de 5mg/zi. Tratamentul este de minim 6 luni dar este posibil sa ajung si pana la un an. Minim 6 luni pt a observa evolutia starii mele, pe langa analizele din ianuarie - februarie pe care le voi efectua. Oricum sunt in a 10-a zi de Spitomin, teoretic nici nu a inceput sa isi faca efectul cum trebuie asa ca astept. Cam tot ce e pe moment e pasager. Multumesc mult pt raspunsuri :D
Eu am tinut si tin legatura cu medicul psihiatru am fost la cabinetul lui particular si i-am explicat tiate senzatiile.Mi-a schimbat tratamentul si atat.prin martie am facut si 12 sedinte de psihiterapie online, terapeuta a zis ca sunt ok, dupa aceste luni anxietatea sa intors, Eu am invins-o odata dar nu mai stiu cum.
Buna dimineata! Exista un grup pe Facebook ? Am citit toate comentariile
@ veritas
2 pastilute de 5 mg de Spitomin e foarte putin. Mai asteapta cateva zile si ia legatura cu doctorul. Poate iti da un antidepresiv. Spitominul e foarte usor. Merge doar pe anxietate.
Eu m-am vindecat cu Seroxat de 8 ani. Dar nu stii cand revin bolile astea de fapt. Aveai dreptate cu factorii stresori. Multi pe forum merg bine si cu Cipralex. Dar desigur ca medicul tau iti prescrie. In principiu ar trebui asteptat 2-6 saptamani de la instaurarea medicamentului. Apoi daca nu merge, schimbat. Eu am schimbat 6 antidepresive pina sa gasesc pe cel potrivit.
Iti doresc multa sanatate si sa stii ca starile tale vor ceda, chiar daca iti dau alte impresii. Va trece. Incearca sa nu faci mult efort fizic si psihic. Cu mici pauze totul.
2 pastilute de 5 mg de Spitomin e foarte putin. Mai asteapta cateva zile si ia legatura cu doctorul. Poate iti da un antidepresiv. Spitominul e foarte usor. Merge doar pe anxietate.
Eu m-am vindecat cu Seroxat de 8 ani. Dar nu stii cand revin bolile astea de fapt. Aveai dreptate cu factorii stresori. Multi pe forum merg bine si cu Cipralex. Dar desigur ca medicul tau iti prescrie. In principiu ar trebui asteptat 2-6 saptamani de la instaurarea medicamentului. Apoi daca nu merge, schimbat. Eu am schimbat 6 antidepresive pina sa gasesc pe cel potrivit.
Iti doresc multa sanatate si sa stii ca starile tale vor ceda, chiar daca iti dau alte impresii. Va trece. Incearca sa nu faci mult efort fizic si psihic. Cu mici pauze totul.
@clara Multumesc mult. Tocmai ce vroiam sa spun ca astazi este o zi urata. Am reusit sa adorm cu greu in jurul orei 4 - 5 dimineata, m-am trezit brusc la ora 10:30 cu o stare de agitatie si usoara nervozitate, simt corpul putin incordat iar musculatura picioarelor parca ma tine, e ca si cum as avea usoara febra musculara. Am luat rapid pe stomacul gol 1 Milgamma N si 1 Spitomin, am intrat in baie sa-mi fac un dus, pt cateva secunde am avut senzatia ca parca nu am forta in picioare, m-am agitat putin am vrut sa ies rapid dar am zis "ete na...trebuie sa ma "deparazitez" complet, doar nu am intrat sa ma agit degeaba". Acum am si un inceput de migrena si e fix cum e mai rau, am tensiunea oculara, in tampla si in coloana, plus starea de usoara incordare si o foarte foarte usoara confuzie dar nu ca inainte.
Am vorbit cu medicul acum, i-am dat un sms si am intrebat daca mai apar stari de genul in perioada tratamentului si mi-a spus ca nu sunt un motiv de ingrijorare si e posibil sa mai apara astfel de stari in timpul tratamentului avand in vedere ca sunt in ziua 11-a.
Este posibil ca acel " al 3-lea Spitomin pe zi" sa fie tocmai raspunsul la aceasta problema, daca in timp medicatia cu 2/zi nu e suficienta sa iau totusi 3. Initial mi-a spus 3 dupa care a revenit cu "incearca 2/zi sau 2-3 in functie de caz". Nici nu au trecut acele 2 saptamani momentan si tocmai pe seama asta pun si starile.
Din prima zi si pana acum am avut stari f ok, nu am mai avut stari de teama, agitatie sau altceva, este prima data dupa 11 zile, pot pune si pe seama faptului ca nu m-am odihnit suficient.
P.S sunt in a 20-a zi de Milgamma N 2/zi, m-am gandit ca si de la B-uri ar putea fi starea asta musculara, dupa ce mi-am amintit ce scrie pe prospect dar nu am siguranta.
Am vorbit cu medicul acum, i-am dat un sms si am intrebat daca mai apar stari de genul in perioada tratamentului si mi-a spus ca nu sunt un motiv de ingrijorare si e posibil sa mai apara astfel de stari in timpul tratamentului avand in vedere ca sunt in ziua 11-a.
Este posibil ca acel " al 3-lea Spitomin pe zi" sa fie tocmai raspunsul la aceasta problema, daca in timp medicatia cu 2/zi nu e suficienta sa iau totusi 3. Initial mi-a spus 3 dupa care a revenit cu "incearca 2/zi sau 2-3 in functie de caz". Nici nu au trecut acele 2 saptamani momentan si tocmai pe seama asta pun si starile.
Din prima zi si pana acum am avut stari f ok, nu am mai avut stari de teama, agitatie sau altceva, este prima data dupa 11 zile, pot pune si pe seama faptului ca nu m-am odihnit suficient.
P.S sunt in a 20-a zi de Milgamma N 2/zi, m-am gandit ca si de la B-uri ar putea fi starea asta musculara, dupa ce mi-am amintit ce scrie pe prospect dar nu am siguranta.
@ norah Grup< Anxietate, Atacuri de panica, Agorafobie, Depresie>
Buna ziua,
Observ ca in multe dintre comentarii apare, in tratamentul prescris, complexul de vitamine B, sub diverse forme/denumiri (milgamma, etc.).
Daca recomandarea acestui complex de vitamine are sens in starile de inhibitie specifice depresiei, in tulburarile neurologice (pentru a "hrani" celulele nervoase) in unele migrene care nu sunt de cauza psihica, etc. el nu isi prea are sensul in starile anxioase, si nici in depresiile cu elemente anxioase caci este un STIMULENT, care poate accentua starile respective.
Exemplu: Spitominul este recomandat in starile de anxietate, si in depresiile cu importante elemente anxioase. El are ca efect de baza RELAXAREA.
Cam cum credeti ca se poate asocia un medicament care ar trebui sa RELAXEZE, cu complexul de vitamine B, de care aminteam mai devreme, care STIMULEAZA?!
Complexul de vitamine B, indiferent de indicatie, (ca de altfel orice complex de vitamine) nu se ia mai tarziu de ora 15.00, tocmai datorita efectului stimulant, care are ca efect secundar...agitatia nocturna respectiv insomnia...
Observ ca in multe dintre comentarii apare, in tratamentul prescris, complexul de vitamine B, sub diverse forme/denumiri (milgamma, etc.).
Daca recomandarea acestui complex de vitamine are sens in starile de inhibitie specifice depresiei, in tulburarile neurologice (pentru a "hrani" celulele nervoase) in unele migrene care nu sunt de cauza psihica, etc. el nu isi prea are sensul in starile anxioase, si nici in depresiile cu elemente anxioase caci este un STIMULENT, care poate accentua starile respective.
Exemplu: Spitominul este recomandat in starile de anxietate, si in depresiile cu importante elemente anxioase. El are ca efect de baza RELAXAREA.
Cam cum credeti ca se poate asocia un medicament care ar trebui sa RELAXEZE, cu complexul de vitamine B, de care aminteam mai devreme, care STIMULEAZA?!
Complexul de vitamine B, indiferent de indicatie, (ca de altfel orice complex de vitamine) nu se ia mai tarziu de ora 15.00, tocmai datorita efectului stimulant, care are ca efect secundar...agitatia nocturna respectiv insomnia...
@Dl Pescaru Valentin Va multumesc mult pt informatiile date, sunt extrem de importante. Sincera sa fiu nu stiam ca acest complex de vitamina B stimuleaza neaparat sistemul nervos ci doar il hraneste atunci cand exista un deficit de vit B. Milgamma N am luat cu ani in urma (5 -6) la recomandarea unui doctor care m-a pus pe picioare ca sa zic asa dupa o perioada de o luna in care am avut migrene zilnice, la modul propriu zilnice si din cele mai urate, timp in care alti medici imi spuneau ca sa nu ma mai plang atat si sa iau antinevralgic la nevoie da. Migrene care cedau doar cu Tador, Quarelin etc iar la Ibupfofen min 400mg nici macar nu reactiona.
Dupa seria de 10 zile Milgamma N 3/zi + 1/2 propranolol 40mg pe zi am avut o perioada de mai bine de 4 luni in care nu am avut migrene ci doar forme usoare de durere de cap, pt mine fiind aproape inexistente.
S-a revenit la tratamentul cu Milgamma N recent in conditiile in care mi s-a explicat ca fiind vegetariana de peste 5 ani si jumatate, aproape 6 sigur am deficit de vitamine B, tratament care initial era de 3 Milgamma /zi dar am renuntat, de la mine putere si iau 2/zi. In scurt timp trebuie sa il intrerup avand in vedere perioada administrarii. Si da, poate gresala mea majora este ca iau Milgamma dimineata cand ma trezesc si seara cu 2 - 3 ore inainte de culcare. Nu neg ca este o mare gresala atata timp cat nu am stiut acest aspect al tratamentului.
Iar acum ma gandesc din ce in ce mai mult pt ca vreau sa fac tot posibilul sa incep sedinte de psihoterapie. Sunt mai mult decat constienta ca fara psihoterapie nu voi rezolva mare lucru.
Va multumesc mult de tot.
Dupa seria de 10 zile Milgamma N 3/zi + 1/2 propranolol 40mg pe zi am avut o perioada de mai bine de 4 luni in care nu am avut migrene ci doar forme usoare de durere de cap, pt mine fiind aproape inexistente.
S-a revenit la tratamentul cu Milgamma N recent in conditiile in care mi s-a explicat ca fiind vegetariana de peste 5 ani si jumatate, aproape 6 sigur am deficit de vitamine B, tratament care initial era de 3 Milgamma /zi dar am renuntat, de la mine putere si iau 2/zi. In scurt timp trebuie sa il intrerup avand in vedere perioada administrarii. Si da, poate gresala mea majora este ca iau Milgamma dimineata cand ma trezesc si seara cu 2 - 3 ore inainte de culcare. Nu neg ca este o mare gresala atata timp cat nu am stiut acest aspect al tratamentului.
Iar acum ma gandesc din ce in ce mai mult pt ca vreau sa fac tot posibilul sa incep sedinte de psihoterapie. Sunt mai mult decat constienta ca fara psihoterapie nu voi rezolva mare lucru.
Va multumesc mult de tot.
..."aproape sigur am deficit de vitamine B" nu este un diagnostic.
Dupa multi autori complexul de vitamine B se poate asigura destul de bine din alimentatia vegetariana. Exista si pareri care spun ca aceasta este marea problema a alimentatiei vegetariene - insuficienta compl B. Nu comentez, caci nu este specialitatea mea. Revin insa la prima propozitie: nu putem presupune medical ceva, nu este tocmai profesionist, ca sa ma exprim elegant.
Iar daca substratul pe care recomandam un tratament este unul anxios, in cazul de fata, s-ar putea sa obtinem rezultate chiar si mai rele.
Ma tot intreb daca migrenele Dumneavoastra nu au avut la baza starile anxioase si nu tulburari neurologice (care au trebuit abordate cu complex B).
Intr-o astfel de situatie va recomand o evaluare psihologica la un psiholog cu experienta care va stabili daca este o tulburare, de ce fel (anxietate) si cum se poate aborda: psihoterapeutic, medicamentos, sau o combinatie dintre cele doua.
Dupa multi autori complexul de vitamine B se poate asigura destul de bine din alimentatia vegetariana. Exista si pareri care spun ca aceasta este marea problema a alimentatiei vegetariene - insuficienta compl B. Nu comentez, caci nu este specialitatea mea. Revin insa la prima propozitie: nu putem presupune medical ceva, nu este tocmai profesionist, ca sa ma exprim elegant.
Iar daca substratul pe care recomandam un tratament este unul anxios, in cazul de fata, s-ar putea sa obtinem rezultate chiar si mai rele.
Ma tot intreb daca migrenele Dumneavoastra nu au avut la baza starile anxioase si nu tulburari neurologice (care au trebuit abordate cu complex B).
Intr-o astfel de situatie va recomand o evaluare psihologica la un psiholog cu experienta care va stabili daca este o tulburare, de ce fel (anxietate) si cum se poate aborda: psihoterapeutic, medicamentos, sau o combinatie dintre cele doua.
@Dl Pescaru Valentin Perfect de acord cu dumneavoastra, v-am spus ce mi s-a spus. Stiu foarte bine cum sta treaba cu alimentatia vegetariana si complexul de B-uri. Ca sa fiu la fel de eleganta ca si dumneavoastra pot spune ca cei mai putin cititi sau informati iti trag si doua palme peste ochi daca le poti argumenta ca anumite alimente de provenienta vegetala contin cu x% mai multe B-uri comparativ cu 100gr proteina animala de orice natura, asta doar ca stiu ei mai bine ce si cum.
Migrenele le am de la varsta de 5 - 6 ani, ceea ce ma face sa cred ca nu ar putea fi pe un fond anxios. Nu spun ca stiu eu sigur sau ca este ca mine, incerc doar sa gandesc logic, imi amintesc perfect ca eram un copil fericit caruia nu ii lipsea mai nimic.
Varianta cu evaluarea psihologica este imperios necesara dupa parerea mea, singurul impediment in acest moment este ca trebuie sa imi formez eu o zona de confort (urasc aceasta expresie, nu stiu de ce o folosesc) sa imi asigur eu stabilitatea mea emotionala, psihica si sa potolesc piticii de pe creier.
Migrenele le am de la varsta de 5 - 6 ani, ceea ce ma face sa cred ca nu ar putea fi pe un fond anxios. Nu spun ca stiu eu sigur sau ca este ca mine, incerc doar sa gandesc logic, imi amintesc perfect ca eram un copil fericit caruia nu ii lipsea mai nimic.
Varianta cu evaluarea psihologica este imperios necesara dupa parerea mea, singurul impediment in acest moment este ca trebuie sa imi formez eu o zona de confort (urasc aceasta expresie, nu stiu de ce o folosesc) sa imi asigur eu stabilitatea mea emotionala, psihica si sa potolesc piticii de pe creier.
Cine ma lamureste si pe mine cu un raspuns va rog.I-au escitalopram de 10 mg sunt la inceput.Azi am fost la medicul de familie si iam zis ca am dureri de nevralgie intercostala mi-a zis ca pot lua ibuprofen si calciu.Ajunsa la farmacie am intrebat si farmacista a zis ca nu are nimic una cu cealalta.Intrebarea mea este de ce pe prospecte scrie ca nu merg una cu alta?Ce sa fac?
@KlaudyaS Nu sunt specialist asa ca nu lua in seama ce spun eu, insa am citit prospectul Escitalopram-ului si este mentionat la rubrica Folosirea altor medicamente: * antiinflamatoare nesteroidiene iar Ibuprofenul este un antiinflamator nesteroidian (AINS). As avea retineri in a asocia cele doua medicamente.
Depinde foarte mult de la organism la organism, este posibil ca tu sa nu ai nici o reactie dar la fel de posibil sa ai. (a se observa ca am spus posibil ci nu probabil) asta nu iti poate garanta nimeni.
Dar daca farmacista ti-a spus ca nu exista riscul intre cele doua poti administra dar la intervale mai mari de timp una fata de cealalta.
Multa sanatate.
Depinde foarte mult de la organism la organism, este posibil ca tu sa nu ai nici o reactie dar la fel de posibil sa ai. (a se observa ca am spus posibil ci nu probabil) asta nu iti poate garanta nimeni.
Dar daca farmacista ti-a spus ca nu exista riscul intre cele doua poti administra dar la intervale mai mari de timp una fata de cealalta.
Multa sanatate.
Buna ziua. As vrea sa va impartasesc cateva concluzii la care am ajuns in urma experientelor mele in speranta ca poate va vor ajuta sa treceti mai usor peste aceste obstacole. Timp de peste 10 ani m-am confruntat cu atacurile de panica. Treptat am invatat sa le reduc din impactul pe care il au asupra vietii de zi cu zi.
Am apelat la diverse metode, am luat chiar si medicamente, insa gandurile obsesive au reaparut dupa o perioada. Medicamentele te ajuta doar intr-o mica masura.
Cu timpul am inceput sa lucrez la atitudinea mea fata de viata, la modul de a percepe realitatea. Am incercat sa analizez procesul, sa ma inteleg mai bine, am pornit in cautarea unor raspunsuri la problemele mele. Mi-am dat seama ca frica este doar o iluzie generata de gandurile mele eronate care nu au nicio tangenta cu realitatea. Gandurile mele obsesive fata de lucrurile pe care le iubesc erau violente si ma faceau sa ma simt vinovata pentru ca le aveam. Aparea astfel un conflict interior: gandurile nu erau in concordanta cu valorile mele adevarate, cu cine eram eu de fapt in adancul meu. Ca urmare a acestui fapt urma o perioada de depresie: simteam ca nu merit sa ma bucur de frumusetea vietii. Gandurile mele ma faceau sa ma simt ca nu sunt demna de iubirea celorlalti si chiar de iubirea lui Dumnezeu. Tensiunea fizica si psihica era intensificata de senzatia ca nu sunt normala. Imi puneam tot felul de intrebari, ma framantam, imi faceam griji. Increderea in sine si intr-un viitor mai bun imi era astfel afectata.
In momentul in care am inceput sa ma descopar, sa ma cunosc mai bine, sa inteleg ceea ce este esential in viata mea, ce imbunatatiri trebuie sa fac, ce cale sa urmez, mi-am recapatat increderea, acea siguranta interioara fara de care nu putem trai o viata implinita. Am inceput sa cred in fortele mele, sa cred ca dincolo de gandurile mele obsesive se afla un suflet de lumina, care poate oferi iubire si care la randul sau merita sa fie iubit. Ce s-a intamplat de fapt? Poate ca am ajuns sa ma accept asa cum sunt, m-am impacat cu latura mea negativa, cu latura mea umana. Nu putem fi perfecti oricat de mult am incerca. Dorinta de a atinge perfectiunea poate genera un conflict in noi intrucat cand ne dam seama ca nu o putem atinge ne descurajam, ne pierdem motivatia si speranta. Sa nu incercam sa fim perfecti dar sa incercam sa ne perfectionam abilitatile, calitatile, atitudinea, modul in care privim viata.
De asemenea, am inceput sa cred ca gandurile mele obsesive nu ma reprezinta; nu ma mai identific cu ele. Acestea sunt doar fragmente din mine care creeaza niste bariere invizibile menite sa ma ajute sa evoluez. Sa privim obstacolele ca pe niste provocari; orice problema are o solutie iar drumul pe care il parcurgem pentru a o gasi poate fi destul de greu dar si frumos in acelasi timp. Imperfectiunile sunt acolo pentru a ne face sa dam tot ce avem mai bun din noi, sa ne descoperim esenta sufletului.
Avem puterea de a face fata acestor suferinte, avem libertatea de a fi cine suntem cu adevarat chiar daca deseori ne simtim prizonierii propriilor atacuri de panica. Nu trebuie sa ne gandim cu nostalgie la cum era viata noastra inainte de aparitia primului atac de panica. Asta nu ajuta cu nimic, ba chiar alimenteaza si mai mult sentimentul de regret si de neputinta. In plus, trebuie sa avem rabdare cu noi insine, nu sa ne asteptam sa scapam de aceste probleme peste noapte. Fiecare pas mic pe care il faci face parte din progresul tau. Fiecare gand de recunostinta fata de ceea ce avem in viata noastra, fiecare clipa in care raspandim iubire in jurul nostru ne poate aduce mai aproape de cine suntem. Poate ca exista metode care te ajuta sa treci peste cat mai repede; dupa parerea mea insa, atacurile de panica au aparut din cauza unui dezechilibru. Este vorba despre o lipsa de armonie in viata noastra care trebuie restaurata. Fiecare trebuie sa porneasca intr-o calatorie de redescoperire, cunoastere si intelegere profunda si in cele din urma de acceptare.
Este o lupta interioara greu de inteles pentru cei care nu au trecut prin asemenea experiente. Dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa apelam la cei apropiati pentru a avea parte de sustinerea si iubirea lor in cadrul procesului de vindecare. Sa nu ducem singuri aceasta lupta. Si sa nu uitam: orice experienta ne este data ca sa invatam ceva din ea si oricand nu stim cum sa ii facem fata putem apela la ajutorul lui Dumnezeu :)
Am apelat la diverse metode, am luat chiar si medicamente, insa gandurile obsesive au reaparut dupa o perioada. Medicamentele te ajuta doar intr-o mica masura.
Cu timpul am inceput sa lucrez la atitudinea mea fata de viata, la modul de a percepe realitatea. Am incercat sa analizez procesul, sa ma inteleg mai bine, am pornit in cautarea unor raspunsuri la problemele mele. Mi-am dat seama ca frica este doar o iluzie generata de gandurile mele eronate care nu au nicio tangenta cu realitatea. Gandurile mele obsesive fata de lucrurile pe care le iubesc erau violente si ma faceau sa ma simt vinovata pentru ca le aveam. Aparea astfel un conflict interior: gandurile nu erau in concordanta cu valorile mele adevarate, cu cine eram eu de fapt in adancul meu. Ca urmare a acestui fapt urma o perioada de depresie: simteam ca nu merit sa ma bucur de frumusetea vietii. Gandurile mele ma faceau sa ma simt ca nu sunt demna de iubirea celorlalti si chiar de iubirea lui Dumnezeu. Tensiunea fizica si psihica era intensificata de senzatia ca nu sunt normala. Imi puneam tot felul de intrebari, ma framantam, imi faceam griji. Increderea in sine si intr-un viitor mai bun imi era astfel afectata.
In momentul in care am inceput sa ma descopar, sa ma cunosc mai bine, sa inteleg ceea ce este esential in viata mea, ce imbunatatiri trebuie sa fac, ce cale sa urmez, mi-am recapatat increderea, acea siguranta interioara fara de care nu putem trai o viata implinita. Am inceput sa cred in fortele mele, sa cred ca dincolo de gandurile mele obsesive se afla un suflet de lumina, care poate oferi iubire si care la randul sau merita sa fie iubit. Ce s-a intamplat de fapt? Poate ca am ajuns sa ma accept asa cum sunt, m-am impacat cu latura mea negativa, cu latura mea umana. Nu putem fi perfecti oricat de mult am incerca. Dorinta de a atinge perfectiunea poate genera un conflict in noi intrucat cand ne dam seama ca nu o putem atinge ne descurajam, ne pierdem motivatia si speranta. Sa nu incercam sa fim perfecti dar sa incercam sa ne perfectionam abilitatile, calitatile, atitudinea, modul in care privim viata.
De asemenea, am inceput sa cred ca gandurile mele obsesive nu ma reprezinta; nu ma mai identific cu ele. Acestea sunt doar fragmente din mine care creeaza niste bariere invizibile menite sa ma ajute sa evoluez. Sa privim obstacolele ca pe niste provocari; orice problema are o solutie iar drumul pe care il parcurgem pentru a o gasi poate fi destul de greu dar si frumos in acelasi timp. Imperfectiunile sunt acolo pentru a ne face sa dam tot ce avem mai bun din noi, sa ne descoperim esenta sufletului.
Avem puterea de a face fata acestor suferinte, avem libertatea de a fi cine suntem cu adevarat chiar daca deseori ne simtim prizonierii propriilor atacuri de panica. Nu trebuie sa ne gandim cu nostalgie la cum era viata noastra inainte de aparitia primului atac de panica. Asta nu ajuta cu nimic, ba chiar alimenteaza si mai mult sentimentul de regret si de neputinta. In plus, trebuie sa avem rabdare cu noi insine, nu sa ne asteptam sa scapam de aceste probleme peste noapte. Fiecare pas mic pe care il faci face parte din progresul tau. Fiecare gand de recunostinta fata de ceea ce avem in viata noastra, fiecare clipa in care raspandim iubire in jurul nostru ne poate aduce mai aproape de cine suntem. Poate ca exista metode care te ajuta sa treci peste cat mai repede; dupa parerea mea insa, atacurile de panica au aparut din cauza unui dezechilibru. Este vorba despre o lipsa de armonie in viata noastra care trebuie restaurata. Fiecare trebuie sa porneasca intr-o calatorie de redescoperire, cunoastere si intelegere profunda si in cele din urma de acceptare.
Este o lupta interioara greu de inteles pentru cei care nu au trecut prin asemenea experiente. Dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa apelam la cei apropiati pentru a avea parte de sustinerea si iubirea lor in cadrul procesului de vindecare. Sa nu ducem singuri aceasta lupta. Si sa nu uitam: orice experienta ne este data ca sa invatam ceva din ea si oricand nu stim cum sa ii facem fata putem apela la ajutorul lui Dumnezeu :)
Buna searq. Miercuri dupa ce am am plans vreo jumatate de ora am facut cam peste o alta jumatate de ora o electrocardiograma care a iesit cu mici modificari:
Sinus ritm
Borderline short pr interval <120
Minimal st depression, inferior leads ST <-0.03mv, avf pe II III.
Mentionez ca am facut electrocardiograma inainte de o operatie la nas si eram foarte stresata.
Voi merge si la cardiolog, dar nu am voie sa ies din casa o saptamana pana imi revin dupa operatie.
Va rog ajutati-ma pana atunci.. de ieri dupa operatie am pulsul ridicat, 95-115..care nu cedeaza nici macar la un xanax.
Sinus ritm
Borderline short pr interval <120
Minimal st depression, inferior leads ST <-0.03mv, avf pe II III.
Mentionez ca am facut electrocardiograma inainte de o operatie la nas si eram foarte stresata.
Voi merge si la cardiolog, dar nu am voie sa ies din casa o saptamana pana imi revin dupa operatie.
Va rog ajutati-ma pana atunci.. de ieri dupa operatie am pulsul ridicat, 95-115..care nu cedeaza nici macar la un xanax.
Multumesc Clara!
Ai cumva idee daca ekg-ul poate fi modificat putin in urma plansului sau emotiilor?
Am facut alt ekg acum o luna si era ok...
Ai cumva idee daca ekg-ul poate fi modificat putin in urma plansului sau emotiilor?
Am facut alt ekg acum o luna si era ok...
Orice emotie poate influenta bataile inimii, furie, suparare, bucurie, iubire...tot! Iti spun din experienta... totusi mergi si fa niste analize la cardiologie: ecografie, analize de tiroida, monitorizare Holter, poate si un test de efort...asta pt linistea ta.
Buna!Să vă spun povestea mea !Totul a început în urmă cu 2 ani, copilul a intrat în comă alcoolică, mama a fost bolnavă și am umblat o lună cu ea prin spitale ca nu știa ce are, ceartă cu fratele meu care deabia se însurase, soțul s-a operat de varice, soramea incepu-se să facă atacuri de panica , eu am lucrat f mult, mai ales în decembrie..cele mai sus menționate au fost din septembrie 2014-decembrie -2014.Am început și eu să am amețeli care nu le-am băgat în seamă, am avut o stare de leșin în autobuz, la o lună era să leșin în magazin, m-am așezat jos ca să-mi revin.Am luat Osteocare câte 10 pe luna, m-am simțit ceva mai bine până în Ianuarie 2015 când în 5 dimineață după o tura de 24 ore m-a luat cu tahicardie si stare de rău general, de atunci a început "soul".În 10 ianuarie am ajuns la urgenta si m-a internat la cardiologie, îmi ieșise modificări pe EKG, am făcut testul la efort si a zis că este ok.Eu nu mă puteam tine pe picioare, deabia mergeam până la baie, nu puteam mânca.De atunci umblu pe la Dr, am fost la endocrinolog, am luat Eutirox care m-am dat peste cap si mai tare, am fost la neurolog, oftalmolog, orl iar cardiolog...Eu mă simțeam tot mai rău, rău în sensul că ameteam, ameteam f tare si uneori tahicardie deși luam betalok.Am început să nu mai bag in seama ametelile si sa mai ies din casă, menționez că la muncă mergeam, conduceam masina dar pe jos când ieșim din casă nu puteam să merg 100 de m ca mi se făcea rău simtiam că-mi intepenesc picioarele și eram amețită de nu vedeam pe unde calc.în Septembrie 2015 am fost în concediu unde 3 zile am fost super bine, am putut să merg să mă plimb, am făcut drumeții, după cele 3 zile intr-o seara m-a luat iar cu amețeală aia "nebuna"TA =150/90 mmHg pulsul mărit si de atunci a început iar să-mi fie tot mai rău.În Noiembrie am fost la Psihatru care mi-a dat să iau Cipralex dar când am început să măresc doza simtiam că-mi amorțește capul, am sunat psihatra care a fost deranjată, nu intru în detalii, în orice caz am hotărât să-l întrerup treptat, între timp am început să iau si xanax, de la sfârșitul lui Noiembrie am fost la psiholog, sincer mi se accentua starea de rău, după 10 sau 11 sedinte nu am mai fost.În Februarie 2016 mi-am schimbat locul de munca am revenit la vechiul loc de muncă unde aveam confortul psihic care îmi lipsea.Am fost la acupunctura la un chinez care la mine nu a avut efect, am dat si o căruță de bani, am fost iar la cardiolog, testul la efort îmi ieșise la limita...o doctorita a zis să fac coronarografie, un doctor a zis să nu mă arunc așa departe, să fac angioCT.M-am decis greu ce sa fac, am lăsat să treacă vreo 3 luni, am vrut sa fac AngioCT dar le-a fost frică să-mi facă ca sunt o persoana alergică, am fost iar la cardiolog care a zis să nu mai îmi fac nimic ca sunt sănătoasă, nu am nimic la inima.Psihiatrul a zis că sufăr de anxietate si fac atacuri de panica Am citit postările voastră și mă regăsesc dar nu în totalitate, adică eu pot să controlez, problema mea este că eu am altfel de amețeli.când ma i-a simt ca, gata pic si pana aici mi-a fost, nu sunt ca cele de atac de panica care simt ca ma prabusc, cu ele m-am obișnuit și nu mă sperie.întrebarea mea este acele amețeli fac parte tot din atac de panica sau am altceva.Eu lucrez in ture, am observat că după tura de noapte se accentuează.Am fost si la biorezonanta unde mi-a zis că am distonie neurovegetativa si cate un pic din fiecare îmi dă stările astea.Am făcut un tratament si eu zic ca de la ala mă simt mai bine dar nu suficient.Amețesc dar nu așa de des, am început să fiu iar energică cum eram, am inceput să mai ies din casă fără să simt că nu mă conduc picioarele, chiar m-am îngrășat, câteva luni încercăm să mai pun si eu un kg pe mine si nu reușeam.Menționez ca eu în comparație cu multe persoane nu sunt chiar sănătoasă (EKG îmi iese cu modificări, care așa c-a fi toată viața, am noduli la san, hemangiom pe ficat, hipotiroidism, un mic chist arahnoidian care nu presează si nu de la el am amețeli și totuși nu sunt așa de speriata.cel m-ai tare mă sperie acea amețeală.s-a mai confruntat cineva cu aceasta amețeală ?
Eu acuma tratament fac doar cu corlenton pt tahicardie si mai iau câte 1/2 de xanax de 0, 25 mg când mă i-a cu amețeală tare si mai îmi trece amețeală.Este posibil să fie totuși atac de panica ?
"ghembi" tocmai ati aflat ca orice om are limitele lui si se pare ca le-ati atins pe ale dumneavoastra...
De ce credeti ca sunteti bine in concediu sau cand va odihniti suficient? Pentru ca oferiti organismului ceea ce are nevoie. Cand organismul isi atinge limitele declanseaza semnalul de alarma, care este inregistrat ca frica, iar la randul ei declanseaza starile specifice fricii, pe care le-ati enumerat, si inca multe altele.
Asa incat va recomand odihna, mai multe activitati care sa va bucure/relaxeze si abordarea problemelor una cate una. Exista lucruri pe care le puteti controla iar altele nu.
Ameteala este specifica anxietatii: creierul, obosit de atatea ganduri si ingrijorari nu mai are resursele necesare functionarii corecte.
De ce credeti ca sunteti bine in concediu sau cand va odihniti suficient? Pentru ca oferiti organismului ceea ce are nevoie. Cand organismul isi atinge limitele declanseaza semnalul de alarma, care este inregistrat ca frica, iar la randul ei declanseaza starile specifice fricii, pe care le-ati enumerat, si inca multe altele.
Asa incat va recomand odihna, mai multe activitati care sa va bucure/relaxeze si abordarea problemelor una cate una. Exista lucruri pe care le puteti controla iar altele nu.
Ameteala este specifica anxietatii: creierul, obosit de atatea ganduri si ingrijorari nu mai are resursele necesare functionarii corecte.
Tocmai am fost diagnosticat cu tulburari de anxietate si atacuri de panica, dupa 12 de internare la sectia de psihiatrie a Spitalului Militar Bucuresti! Ca tratament medicamentos am asa : Depakine, Trittico, Escitalopram si Alprazolam de 0, 5 mg ! Sper sa scap cat mai repede de starile astea, momentan am o oarecare frica sa ies din casa singur...ca poate mi se face rau !! :(
Ghembi, da si eu am vreo 8 ani de ameteala, si abia acum mai incerc sa le o controlez, ce imi pare foarte rau este ca nu am reusit sa -mi aflu diagnosticul de anxietate de la debut, ca poate nu mai sufeream atatea ani si poate ma tratam mai usor.DA asa a inceput cu ameteli puternice timp de aproape 8 ani, nu stiu poate aveam vreo 30 de zile pe an cand eram un pic mai bine, nu-mi vine nici mie sa cred cum am rezistat atat, bine nici acum nu sunt bine, dar ma straduiesc.Acum pe langa ameteli si stari de rau, am si agorofobie, daca spun bine, imi este f rau in spati aglomerate, ochii se inrosesc lacrimeaza, vedere incetosata, cap tulbure, stare de rau, in magazine, spatii comerciale, petreceri.Cam asta e !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 19De 4 saptamani am intrat intr-un cerc vicios si nu pot sa-mi revin
- 3dureri de cap, infucienta respiratorie, atac de panica
- 2Tahicardie si Anxietate.
- 4anxietate.. de unde pot sa cumpar Sedatif PC?
- 5Mama a inceput sa exploareze blocul, sa sune la politie, doarme afara, lasa totul deschis
- 2153Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
- 3cum scap de o obsesie care mi-a provocat anxietate si depresie?
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 25Ajutati-ma - Am fost consumatoare de cocaina!
- 4atac de panica, hipohondrie, depresie
- 5Probleme legate de anxietate si atacuri de panica...va rog pareri
- 5Cum imi dau seama daca sufar de ceva mai grav decat anxietatea?
- 14uneori am dureri de inima cand incerc sa respir adanc
- 1Calmante impotriva stresului si anexietatii
- 4stare de anxietate
- 3Anxietate cauzata de o fobie
- 3Tulburare de anxietate cu stari ciudate
- 5Anxietate sau rau de miscare????
- 4Durere torace la palpare
- 1Anxietate și atacuri de panică
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: