Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Multumesc Veritas pentru incurajari si informatii. Trece vreodata chestia asta? E posibilitatea ca, daca scapi de ea, sa revina ? Ce trebuie sa fac ca sa nu-mi mai fie frica cind ma scol dimineata sa zicem, daca imi tremura picioarele si miinile? Cum sa o infrunt, cum sa gindesc ? Eu cred ca acupunctura mi-a facut bine. Simt ca ma relaxez cind plec de acolo. O primavara fara anx., doar cu sanatate si bucurii, voua tuturor ! Dumnezeu sa ne ajute!
Veritas ai mare dreptate Nu trebuie să lăsăm anxietatea să ne conducă Viata. Eu între timp am avut și zile mai bune dar și zile urâte din cauza anxietății dar am încercat să fac în așa fel încât să nu îmi afecteze viața sau planurile de viitor Am reușit să îmi dau comanda de rochița de mireasa a fost mai greu pentru că a trebuit să mă deplasez în alt oraș și am călătorit cu toată familia și am avut și ceva peripeții pe drum Am reușit să îmi organizez și logodna chiar dacă aveam emoții și nu eram chiar ok, cu toate astea mam descurcat Deci se poate
Buna seara tuturor. Chiar asa de rau te face sa te simti aceasta stare a noastra? eu zilnic am probleme, dar am invatat sa le ignor si sa trec peste. Am un servici foarte activ si cand ma ia cate o stare, de zici ca atunci se intampla ceva rau, fac in asa fel incat sa uit si nici nu stiu cand a trecut.voi aveti "prinderi" in piept? Nu stiu cum sa le numesc altfel...sanatate tuturor!
Buna la toata lumea. Acum 2 ani am fost diagnosticata cu anxietate generala. De atunci fac un tratament cu 2 cipralex si 2 anxiar zilnic. Mi-a fost foarte bine o mare parte din timp in schimb in aceasta primavara treburile vad ca stau altfel. Doctorul mi-a recomandat sa fac injectii cu milgama ( un fel de vitamina B ) si sa iau niste calciu efervescent. Ceea ce si fac. Idee e ca din ce in ce e tot mai apasatoarea senzatia asta, mai ales cand trebuie sa ies afara in multime. Lumea imi spune in jur ca e de vina primavara..ca asa e anotimpul asta.. nu stiu ce sa cred. Apropo, sunt noua aici pe site, exista vreun chat ceva unde putem comunica toti sau doar asa pe forum? Va multumesc
Nu iti urez bun venit @roxana2017 :). Se pare ca si un inceput de agorafobie. Infrunt-o! Mergi in magazine, parcuri, nu te feri si daca nu reusesti mergi la psihoterapie. Eu nu am infruntat-o la timp si acum fac eforturi si nu prea se vede si nici de terapie nu am fonduri.. Succes!
@Gratiela ideea este asa, nu trebuie sa scapi de ea, trebuie sa intri in remisie. Este diferenta intre anxietate normala si anxietate clinica. Da, se poate intra in remisie totala dar ai nevoie de rabdare si putin timp, la unele persoane mai putil la altele mai mult. Exista posibilitatea sa revina dar cel putin stii ce ai de facut si la fel de bine si ce te-a adus in anixetate.
Pt a nu te trezi cu senzatiile anxioase dimineata in primul rand trebuie sa schimbi foarte mult modul in care gandesti despre ce urmeaza. Daca din start vei merge la somn cu ideea ca maine ma voi trezi, o sa o iau de la capat, iar o sa imi fie rau sau daca in fiecare dimineata in momentul in care te trezesti primul lucru este sa te gandesti deja la anxietate, da, nu faci altceva decat sa o acutizezi.
Pt a nu te teme de ce uremaza trebuie sa intelegi foarte bine ce iti creeaza disconfortul, ce iti aduce anxietatea, care sunt gandurile, factorii anxiosi, schimba modul de a anticipa, de a judeca, de a gandi prestabilit. (ex: este tarziu, nu ma simt prea bine, aoleu trebuie sa ma trezesc maine sa merg la job, o sa fie infiorator, o sa fie greu, anxietatea asta ma omoara, daca ma vor lua starile de rau, dar daca... si incearca sa schimbi modul de a gandi, nu privi anxietatea ca pe un dezastru, nu percepe starile ca fiind infioratoare, nu gandi "vai e groaznic, o sa mi se faca rau, o sa pic, nu o sa fac fata, ce ma fac! vei amplifica anxietatea si o vei alimenta suplimentar si automat vei intra in cercul vicios in care vei analiza fiecare simptom si o vei lua de la capat cu acest Aoleu! si incearca sa privesti: Este neplacut, suparator dar ii pot face fata, pana acum nu s-a intamplat nimic si nici nu se va intampla ceva. Anxietatea nu a omorat pe nimeni nu a vatamat pe nimeni. Este doar neplacuta si de scurta durata. Schimba modul de abordare cu: este tarziu, abia astept sa dorm si sa ma relaxez, ma voi odihni si maine voi avea o zi diferita mai buna. Te trezesti si in acel moment nu conteaza ce simti, spui clar ca ce ai facut pana acum vei face in continuare, nu lasa mintea sa anticipeze, nu lasa gandurile sa mearga spre viitor, da, astazi voi face tot ce pot, voi merge la job, o sa fie bine, este doar anxietate si nu are ce sa mi se intample. Este doar suparatoare. Vei incepe sa te linistesti)
Iti pot spune ca in momentele de anxietate si chiar si in cele fara anxietate, de exemplu dimineata cand te trezesti, stai intinsa in pat 5 minute si respiri abdominal, nu respira din plamani cum se spune. Respira abdominal si concentreaza-te asupra respiratiei. Nu te gandi la nimic altceva, orice gand sau stare care vine, lasa-le sa fie, vor trece usor. Nu le judeca, nu le cataloga.
Zilnic propune sa faci ceva pt tine care sa iti ofere confort, placere. Fa o baie calda, uita-te la un film, asculta muzica, bea un ceai, deseneaza, danseaza, picteaza, croseteaza, orice iti face placere. Acorda-ti 30 de minute zilnic pt tine, in tot timpul asta lasa starile sa fie.
Nu supraestima anxietatea si nu iti subestima puterea de a face fata. Tu controlezi totul, anxietatea este doar pt un timp limitat. Nu ti se poate intampla nimic in anxietate.
@Kline ma bucur mult, felicitari, deci se poate putin mai greu la inceput dar orice pas este important.
@Mox faptul ca poti controla si poti trece de a reevalua starile/senzatiile anxioase este deja batalia castigata 80%. Si da, acea "gheara" in piept este si de la anxietate. Daca vrei pt linistea ta poti face un control cardio sau pulmonar. Eu am avut acea gheara dupa o gripa de toata frumusetea.
@Roxana in afara de tratament ce ai mai facut? Pt ca in astia 2 ani doar cu tratament doar ai ascuns unele simptome, nu ai facut nimic concret in a-i veni de hac anxietatii. Milgamma este un complex de B-uri si nu face altceva decat sa aduca un aport de B-uri in organism dar ele nu ajuta de fapt cauza in sine, pt ca pe o anxietate generalizata tratamentul cu b-uri este ca si cum eu m-am lovit la cot infiorator si imi dau cu analgezic pe genunchi. Calciu asemenea.
Faptul ca simti disconfort in momentul in care trebuie sa iesi este agorafobie. Agorafobia cuprinde o ramura larga, ea facand parte tot din anxietate. Parerea mea este ca nu are nici o treaba primavara cu agorafobia. Poate fi amplificata dar problema de baza, cea de fond exista.
Pt asta iti recomand sa discuti cu un psihoterapeut pt ca in ambele cazuri (TAG si agorafobie) ajuta enorm terapia cognitiv-comportamentala. Daca nu iti permiti sedinte poti foarte bine sa citesti despre ce inseamna fiecare, si sa faci singura exercitii atat imaginare cat si de expunere treptata. Nu exista imposibilul.
Nu cred ca exista un chat, noi discutam strict aici. (asta din cate cunosc eu)
@1Nume exista o gramada de materiale prin care poti intelege cum functioneaza, cum se procedeaza si cum se incepe expunerea.
Anxietatea este ca o parabola convexa, imaginati-va o parabola convexa, ea are un punct culminant in care ajunge, acolo sunt cele mai multe si intense senzatii (palpitatii, transpiratii, puls marit, senzatie de lesin, de nesiguranta, somatizari, etc) si ca orice parabola ea are un inceput (factorul anxios la care se adauga reactia primara la factorul anxios dupa care apare reevaluarea care de fapt este problema noastra majora, interpretare, reevaluare, coping scazut) si urca urca atinge punctul culminant care in unele cazuri poate fi atacul de panica sau poate fi anxietate critica, dupa acel punct si va intra usor dupa un timp in "picaj" si anume incepe sa se diminueze treptat.
Acum sunt urmatoarele idei. a) pt a nu ajunge in punctul critic trebuie sa nu reevaluam si sa nu alimentam si mai mult anxietatea, abordarea te tip "este neplacut dai ii voi face fata, am mai trecut prin asta, totul este in regula, este doar anxietatea si nimic altceva. b) in punctul culminant ajuns nu cedati, nu fugiti, nu cautati elemente de siguranta nu va speriati. Respirati abdominal, concentrati-va pe respiratie si observati tot ce este in jurul vostru. Descrieti fiecare obiect, lucru, persoana. Nu va concentrati asupra senzatiilor chiar daca sunt suparatoare. c) dupa ce se diminueaza dezbate gandurile de tipul 1:3 senzatia cea mai neplacuta sau resimtita pe care o puteti cataloga: a fost puternica, este neplacuta, m-a chinuit ceva si acum adaugati 3 idei pozitive dupa acest moment: nu s-a intamplat nimic, am putut face fata, am fost doar speriat/a dar acum sunt bine, nu este permanent, nu imi poate influenta viitorul, mai tarziu voi face...
si completati in functie de caz.
Sper sa va ajute ideea pe care am expus-o dar eu cel putin asa am incercat sa fac de fiecare data.
Pt a nu te trezi cu senzatiile anxioase dimineata in primul rand trebuie sa schimbi foarte mult modul in care gandesti despre ce urmeaza. Daca din start vei merge la somn cu ideea ca maine ma voi trezi, o sa o iau de la capat, iar o sa imi fie rau sau daca in fiecare dimineata in momentul in care te trezesti primul lucru este sa te gandesti deja la anxietate, da, nu faci altceva decat sa o acutizezi.
Pt a nu te teme de ce uremaza trebuie sa intelegi foarte bine ce iti creeaza disconfortul, ce iti aduce anxietatea, care sunt gandurile, factorii anxiosi, schimba modul de a anticipa, de a judeca, de a gandi prestabilit. (ex: este tarziu, nu ma simt prea bine, aoleu trebuie sa ma trezesc maine sa merg la job, o sa fie infiorator, o sa fie greu, anxietatea asta ma omoara, daca ma vor lua starile de rau, dar daca... si incearca sa schimbi modul de a gandi, nu privi anxietatea ca pe un dezastru, nu percepe starile ca fiind infioratoare, nu gandi "vai e groaznic, o sa mi se faca rau, o sa pic, nu o sa fac fata, ce ma fac! vei amplifica anxietatea si o vei alimenta suplimentar si automat vei intra in cercul vicios in care vei analiza fiecare simptom si o vei lua de la capat cu acest Aoleu! si incearca sa privesti: Este neplacut, suparator dar ii pot face fata, pana acum nu s-a intamplat nimic si nici nu se va intampla ceva. Anxietatea nu a omorat pe nimeni nu a vatamat pe nimeni. Este doar neplacuta si de scurta durata. Schimba modul de abordare cu: este tarziu, abia astept sa dorm si sa ma relaxez, ma voi odihni si maine voi avea o zi diferita mai buna. Te trezesti si in acel moment nu conteaza ce simti, spui clar ca ce ai facut pana acum vei face in continuare, nu lasa mintea sa anticipeze, nu lasa gandurile sa mearga spre viitor, da, astazi voi face tot ce pot, voi merge la job, o sa fie bine, este doar anxietate si nu are ce sa mi se intample. Este doar suparatoare. Vei incepe sa te linistesti)
Iti pot spune ca in momentele de anxietate si chiar si in cele fara anxietate, de exemplu dimineata cand te trezesti, stai intinsa in pat 5 minute si respiri abdominal, nu respira din plamani cum se spune. Respira abdominal si concentreaza-te asupra respiratiei. Nu te gandi la nimic altceva, orice gand sau stare care vine, lasa-le sa fie, vor trece usor. Nu le judeca, nu le cataloga.
Zilnic propune sa faci ceva pt tine care sa iti ofere confort, placere. Fa o baie calda, uita-te la un film, asculta muzica, bea un ceai, deseneaza, danseaza, picteaza, croseteaza, orice iti face placere. Acorda-ti 30 de minute zilnic pt tine, in tot timpul asta lasa starile sa fie.
Nu supraestima anxietatea si nu iti subestima puterea de a face fata. Tu controlezi totul, anxietatea este doar pt un timp limitat. Nu ti se poate intampla nimic in anxietate.
@Kline ma bucur mult, felicitari, deci se poate putin mai greu la inceput dar orice pas este important.
@Mox faptul ca poti controla si poti trece de a reevalua starile/senzatiile anxioase este deja batalia castigata 80%. Si da, acea "gheara" in piept este si de la anxietate. Daca vrei pt linistea ta poti face un control cardio sau pulmonar. Eu am avut acea gheara dupa o gripa de toata frumusetea.
@Roxana in afara de tratament ce ai mai facut? Pt ca in astia 2 ani doar cu tratament doar ai ascuns unele simptome, nu ai facut nimic concret in a-i veni de hac anxietatii. Milgamma este un complex de B-uri si nu face altceva decat sa aduca un aport de B-uri in organism dar ele nu ajuta de fapt cauza in sine, pt ca pe o anxietate generalizata tratamentul cu b-uri este ca si cum eu m-am lovit la cot infiorator si imi dau cu analgezic pe genunchi. Calciu asemenea.
Faptul ca simti disconfort in momentul in care trebuie sa iesi este agorafobie. Agorafobia cuprinde o ramura larga, ea facand parte tot din anxietate. Parerea mea este ca nu are nici o treaba primavara cu agorafobia. Poate fi amplificata dar problema de baza, cea de fond exista.
Pt asta iti recomand sa discuti cu un psihoterapeut pt ca in ambele cazuri (TAG si agorafobie) ajuta enorm terapia cognitiv-comportamentala. Daca nu iti permiti sedinte poti foarte bine sa citesti despre ce inseamna fiecare, si sa faci singura exercitii atat imaginare cat si de expunere treptata. Nu exista imposibilul.
Nu cred ca exista un chat, noi discutam strict aici. (asta din cate cunosc eu)
@1Nume exista o gramada de materiale prin care poti intelege cum functioneaza, cum se procedeaza si cum se incepe expunerea.
Anxietatea este ca o parabola convexa, imaginati-va o parabola convexa, ea are un punct culminant in care ajunge, acolo sunt cele mai multe si intense senzatii (palpitatii, transpiratii, puls marit, senzatie de lesin, de nesiguranta, somatizari, etc) si ca orice parabola ea are un inceput (factorul anxios la care se adauga reactia primara la factorul anxios dupa care apare reevaluarea care de fapt este problema noastra majora, interpretare, reevaluare, coping scazut) si urca urca atinge punctul culminant care in unele cazuri poate fi atacul de panica sau poate fi anxietate critica, dupa acel punct si va intra usor dupa un timp in "picaj" si anume incepe sa se diminueze treptat.
Acum sunt urmatoarele idei. a) pt a nu ajunge in punctul critic trebuie sa nu reevaluam si sa nu alimentam si mai mult anxietatea, abordarea te tip "este neplacut dai ii voi face fata, am mai trecut prin asta, totul este in regula, este doar anxietatea si nimic altceva. b) in punctul culminant ajuns nu cedati, nu fugiti, nu cautati elemente de siguranta nu va speriati. Respirati abdominal, concentrati-va pe respiratie si observati tot ce este in jurul vostru. Descrieti fiecare obiect, lucru, persoana. Nu va concentrati asupra senzatiilor chiar daca sunt suparatoare. c) dupa ce se diminueaza dezbate gandurile de tipul 1:3 senzatia cea mai neplacuta sau resimtita pe care o puteti cataloga: a fost puternica, este neplacuta, m-a chinuit ceva si acum adaugati 3 idei pozitive dupa acest moment: nu s-a intamplat nimic, am putut face fata, am fost doar speriat/a dar acum sunt bine, nu este permanent, nu imi poate influenta viitorul, mai tarziu voi face...
si completati in functie de caz.
Sper sa va ajute ideea pe care am expus-o dar eu cel putin asa am incercat sa fac de fiecare data.
Eu m-am gandit ca si daca stau acasa si daca lucrez tot rau ma simt. Am citit despre expunerea graduala in Manualul AP si mam gandit sa impart in cativa pasi, și anume sa incep cu 3, 4 ore o data la doua zile pentru o saptamana, apoi 4 ore/ 5 zile (sau sa incep direct cu varianta asta), apoi să cresc la 6 ore pentru inca o saptamana, apoi 8 ore. Desi aici e problema ca nu stii daca vei intalni pe cineva unde sa poti face asta, fie si ca voluntar... Ce ziceti? Cum credeti ca e mai bine sa impart problema in pasi mai mici? Multumesc.
@Veritas am facut control la cardio in luna noiembrie, crezand ca am ceva la inima, si normal. EKG, holter EKG, ecocord si test de efort. Raspunsul a fost clar. NIMIC! Clar ca eu simt aproape zilnic acele "prinderi", ba cate un episod de extrasistole care incearca sa ma induca in eroare ca as avea ceva la inima, si multe alte somatizari.mersi oricum pt raspuns. ideea ta de mai sus o aplic si eu, cand imi iasa.incerc sa nu ma mai gandesc la ce se va intampla, sa traiesc prezentul, fara a anticipa viitorul.
@Veritas, In afara de tratament nu am facut nimic in acesti 2 ani. Am fost la psiholog cateva luni in primul an dar doar atat m-au ajutat finantele. Imi este greu sa imi stapanesc frica sau tremuratul cand sunt in aglomeratie, cand trebuie sa astept la rand undeva. Incep sa imi tremure picioarele. Cu toate astea fac eforturi si incerc sa merg in fiecare zi afara.
Roxana2017, cred ca este mai mult decat clar ca tratamentul nu este bun, daca in 2 ani de zile nu se vad rezultate trebuie sa schimbi atitudinea. Calea comoda nu este mereu si cea sanatoasa. Toti cei care au terminat aceasta calatorie, au spus clar NU medicatia este calea spre remisie. Calea spre remisie este in fiecare intre noi, stiu, o sa zici, mda, n am inteles nimic. Ceea ce poti face este sa ti schimbi atitudinea fata de aceste stari, sa le accepti, sunt ale tale, sa nu lupti cu ele. Trebuie sa incerci sa faci tot ce faceai inainte, azi putin, maine putin si tot asa. Lasa treptat medicatia, asa cum iti spune psihiatrul si ia ti viata in manutele tale. Schimba tiparele gandirii. Cu credinta in tine si cu vointa o sa fie bine. Eu mai am mult de invatat ca sa pot termina calatoria dar nu ma las. Zi buna!
Pe fb exista un grup: Grup<Anxietate, Atacuri de panica, Agorafobie
@Roxana nu dispera, se poate si fara psihoterapie daca nu iti permiti. Este mai greu ce e drept dar nu e imposibil, avem cazuri concrete. Daca doresti iti pot trimite brosuri si carti despre pt a intelege mai bine cum functioneaza, ce poti face si cum trebuie abordata anxietatea.
Si hai sa iti spun experienta mea de astazi, in momentul asta sunt asa cumva la pamant fizic si mental pt ca am o zi proasta, insa, trebuie sa reucnosc si sa imi folosesc logica si discernamantul. Am facut astazi ce nu fac in zilele mele bune, poate ca pt unii pare aberant si hilar ce o sa va spun dar pt mine e ca si cum am escaladat un munte.
Pe un fond anxios destul de urat am reusit sa stau fara probleme in dus 30 de minute (am antecedente urate si este un trigger puternic pt anxietatea mea). Primul succes notabil.
Un alt moment a fost cand din senin am avut senzatia ca urmeaza sa fac atac de panica foarte urat si m-am intrebat: ok si de ce ai face atac de panica, ce iti produce teama sau neliniste? Singura mi-am raspuns ca nu stiu cu exactitate doar ca am senzatii ciudate de confuzie amestecate cu un gol in stomac si o anxietate nehotarata.
Am respirat putin abdominal am incercat sa gandesc logic si sa-mi spun ca atacurile nu m-au omorat pana acum si nici nu m-au vatamat. Sunt urate ca porcul mistret dar asta-i altceva.
Atacul bineinteles ca n-a mai aparut si am inceput sa ma calmez putin.
Am luat hotararea de a iesi din casa si mai ales sa merg sa cumpar ceva din magazinele din apropiere cu toate starile si senzatiile de confuzie si disconfort, mi-am amintit cand psihoterapeutul mi-a spus "daca vei evita sa iesi in momentele in care simti ca pici, lesini, mori ca iti este rau, vei face sa iti sedimentezi si mai mult ideea ca nu vei face fata in general si ca te vei afla intr-o nesiguranta permanenta. Invinge lucrul asta treptat, macar 2 minute si vei vedea ca vei avea un rezultat mai bun de coping". Zis si facut, m-am inarmat cu cheile, am plecat fara telefon pt ca stiam ca este un element de siguranta.
Intre locuinta si complex sunt 200 de m. Pt unii poate sa para de toata jena ca si distanta, pt cineva cu agorafobe si anxietate mare plus migrena pare ca cel mai mare pericol pe care il poti intalni in viata ta si cel mai mare balaur. Daca ma punea cineva sa traversez oceanul nu mi se parea atat de dramatic. :)
Ok am avut si momente in care anxietatea a fost intensa, teama, nesiguranta, senzatia ca mi se va intampla ceva si tot eu am venit si am spus ok, nu are ce sa se intample, plus de asta ce m-ar face sa nu pot face fata? Si chiar daca se intampla ceva sunt oameni in jur. Mi-a fost mai rau de atat si tot nu am patit ceva.
Am avut momente de calm total si momente cu anxietate maxima si posibil atac de panica pt ca deja nu mai fac diferenta intre atacul de panica, cel din momentele astea, si anxietatea mare. In momentul in care eram in magazin stateam la coada, chestie care a durat 2 minute nu mai mult am avut senzatie cumplita de disconfort, vedere incetosata si senzatia ca pic, lesin, imi pierd cunostinta. Din nou am spus ok: care sunt motivele pt care s-ar intampla asta? O sa cumpar ce am de cumparat, ies in curand si o sa fie ok. Asa a si fost.
Am ajuns intreaga acasa, fara evenimente chiar daca mental si fizic nu ma simt bine dar mi-am dovedit ca si in momentele cele mai urate putem face fata fara probleme.
Doar credem ca nu vom face fata.
Stiu, este neplacut, infiorator, groaznic etc. Dar i-am facut fata.
Asa ca scapi de anixetate trecand prin anxietate. Cand nu te va mai speria un simptom, o senzaite un feeling atunci vei sti ca ai facut un pas catre remisie.
Daca mi-ar spune cineva acum sa repet ce am facut mai devreme primul impuls ar fi: CE? NU CRED! dar daca ma gandesc mai bine sigur as putea face si de 2 ori. Cred :)
Si chiar daca ne suapara anxietatea, oricum nu este permanenta. Asa ca, n-are decat.
Si hai sa iti spun experienta mea de astazi, in momentul asta sunt asa cumva la pamant fizic si mental pt ca am o zi proasta, insa, trebuie sa reucnosc si sa imi folosesc logica si discernamantul. Am facut astazi ce nu fac in zilele mele bune, poate ca pt unii pare aberant si hilar ce o sa va spun dar pt mine e ca si cum am escaladat un munte.
Pe un fond anxios destul de urat am reusit sa stau fara probleme in dus 30 de minute (am antecedente urate si este un trigger puternic pt anxietatea mea). Primul succes notabil.
Un alt moment a fost cand din senin am avut senzatia ca urmeaza sa fac atac de panica foarte urat si m-am intrebat: ok si de ce ai face atac de panica, ce iti produce teama sau neliniste? Singura mi-am raspuns ca nu stiu cu exactitate doar ca am senzatii ciudate de confuzie amestecate cu un gol in stomac si o anxietate nehotarata.
Am respirat putin abdominal am incercat sa gandesc logic si sa-mi spun ca atacurile nu m-au omorat pana acum si nici nu m-au vatamat. Sunt urate ca porcul mistret dar asta-i altceva.
Atacul bineinteles ca n-a mai aparut si am inceput sa ma calmez putin.
Am luat hotararea de a iesi din casa si mai ales sa merg sa cumpar ceva din magazinele din apropiere cu toate starile si senzatiile de confuzie si disconfort, mi-am amintit cand psihoterapeutul mi-a spus "daca vei evita sa iesi in momentele in care simti ca pici, lesini, mori ca iti este rau, vei face sa iti sedimentezi si mai mult ideea ca nu vei face fata in general si ca te vei afla intr-o nesiguranta permanenta. Invinge lucrul asta treptat, macar 2 minute si vei vedea ca vei avea un rezultat mai bun de coping". Zis si facut, m-am inarmat cu cheile, am plecat fara telefon pt ca stiam ca este un element de siguranta.
Intre locuinta si complex sunt 200 de m. Pt unii poate sa para de toata jena ca si distanta, pt cineva cu agorafobe si anxietate mare plus migrena pare ca cel mai mare pericol pe care il poti intalni in viata ta si cel mai mare balaur. Daca ma punea cineva sa traversez oceanul nu mi se parea atat de dramatic. :)
Ok am avut si momente in care anxietatea a fost intensa, teama, nesiguranta, senzatia ca mi se va intampla ceva si tot eu am venit si am spus ok, nu are ce sa se intample, plus de asta ce m-ar face sa nu pot face fata? Si chiar daca se intampla ceva sunt oameni in jur. Mi-a fost mai rau de atat si tot nu am patit ceva.
Am avut momente de calm total si momente cu anxietate maxima si posibil atac de panica pt ca deja nu mai fac diferenta intre atacul de panica, cel din momentele astea, si anxietatea mare. In momentul in care eram in magazin stateam la coada, chestie care a durat 2 minute nu mai mult am avut senzatie cumplita de disconfort, vedere incetosata si senzatia ca pic, lesin, imi pierd cunostinta. Din nou am spus ok: care sunt motivele pt care s-ar intampla asta? O sa cumpar ce am de cumparat, ies in curand si o sa fie ok. Asa a si fost.
Am ajuns intreaga acasa, fara evenimente chiar daca mental si fizic nu ma simt bine dar mi-am dovedit ca si in momentele cele mai urate putem face fata fara probleme.
Doar credem ca nu vom face fata.
Stiu, este neplacut, infiorator, groaznic etc. Dar i-am facut fata.
Asa ca scapi de anixetate trecand prin anxietate. Cand nu te va mai speria un simptom, o senzaite un feeling atunci vei sti ca ai facut un pas catre remisie.
Daca mi-ar spune cineva acum sa repet ce am facut mai devreme primul impuls ar fi: CE? NU CRED! dar daca ma gandesc mai bine sigur as putea face si de 2 ori. Cred :)
Si chiar daca ne suapara anxietatea, oricum nu este permanenta. Asa ca, n-are decat.
Nu-mi răspunde și mie nimeni la problema mea? :D
@Gaby expunerea gradata este cea mai indicata in probelemele de acest gen. Nu poti sa te expui la factorul anxios direct. Este ca si cum ai lua un copil care nu stie sa inoate si l-ai arunca direct in lac.
Incearca in primele zile de proba sa stai 4 ore. Daca te simti ok si ti se pare ok poti mari perioada. La fel de bine, daca apare anxietatea nu este bine sa cedezi rapid. Incearca sa depasesti situatia dar cu multa logica si cat se poate de calm. Daca resimti anxietate mai multe zile la rand schimba modul de abordare. Asta consider eu, poate gresesc dar parerea mea este sa o iei incet.
Multa bafta.
Incearca in primele zile de proba sa stai 4 ore. Daca te simti ok si ti se pare ok poti mari perioada. La fel de bine, daca apare anxietatea nu este bine sa cedezi rapid. Incearca sa depasesti situatia dar cu multa logica si cat se poate de calm. Daca resimti anxietate mai multe zile la rand schimba modul de abordare. Asta consider eu, poate gresesc dar parerea mea este sa o iei incet.
Multa bafta.
Dupa parerea mea cea mai mare porcarie pe care o puteti face pentru anxietatea vostra este sa intrati pe grupul ala de pe facebook de care a spus Rasfat. Eu am fost in el si l.am parasit dun cauza problemelor care erau acolo si ca un exemplu va spun acum ca intreba un baiat pe facebook daca se poate face infarct de la atacul de panica, iar o tipa neinformata ii raspunde: daca inima iti bate foarte tare poti face. WTF???? De la atacul de panica nu faci infarct, asta e clar, dar mau sunt si unii la inceput care intra acolo sa gaseasca alinare pt suferintele lor si dau peste ce a scris domnisoara respectiva si o sa fie vai de anxietatea lor. Acolo nu e ca aici pe forum, oamenii isi spun toate problemele, despre tot ce sufera si ce nu, sunt foarte multi dezinformati. Asa ca pentru linistea voastra v.as ruga sa nu intrati acolo, dar fiecare face cum crede ca e mai bine pentru el.
:) Ms. Si eu cred ca e cel mai ok expunerea gradata. Sa vedem si daca voi gasi ceva prielnic. Acum sunt pe depresie, sper sa-mi revin.
@veritas Fara cuvinte ce ai facut azi. Eu asa faceam la inceputuri, cand nu stiam ca am anxietate, imi era rau si nu stiam de ce. Cand mi se facea rau si ma luau toate starile, plecam de acasa. Acum numai la gandul sa plec si ma apuca anxietatea. De multe ori ma gandesc ca poate era mai bine sa nu stiu de ea si atunci poate nu ii dadeam atata importanta. Nu stiu. Inca nu am facut pace cu ea, am cate o zi buna si ma gandesc ca am scapat, dar este gresit, implica un proces lung cu multe suisuri si coborasuri.
Multumiri pentru toate postarile Veritas.
Multumiri pentru toate postarile Veritas.
Am citit multe despre ce ati scris aici si un subiect aparte mi-a atras atentia. expunerea gradata. ce inseamna asta mai exact? multumesc frumos
@Rasfat pai da, in momentul in care cedezi si renunti la activitati normale, le eviti, intaresti ideea pe care se bazeaza anxietatea. Nu faci decat sa adancesti prapastia intre normalitate si anxietate, incepi sa fii convins de faptul ca este un real pericol sa infrunti factorii anxiogeni. Si eu am facut acest lucru, din necunostinta de cauza, pe deoparte, pe de alta parte au fost momente critice in care daca nu imi gaseam elemente de siguranta eram convinsa ca voi muri.
Exista un inceput in toate.
Acum o idee generala de expunere gradata, cu exemplu pe agorafobie.
Incepe sa faci o lista cu toate situatiile care iti produc anxietate, in ordinea intensitatii emotiilor, incepi sa faci gradual expunere, incepand cu factorul cel mai putin anxios, pana cand acela nu iti mai produce stare de anxietate. Dupa care treci la urmatorul factor din lista si tot asa. Iti rezervi timp, te hotarasti bine si incepi sa te expui. Cel mai bine, aparent, este sa te expui in momentele usor vulnerabile. Daca nu poti asa, alege in zilele bune sa faci acest lucru.
De ex:ai agorafobie, iti este teama numai la gandul ca trebuie sa iesi din casa si sa ajungi pana in punctul x. Identifica toti factorii care contribuie.
Incepe lista asa: imi este teama sa ma imbrac 1.
Imi este teama sa imi iau geanta si cheile si sa ies pe usa. 2.
Imi este teama sa cobor scarile si sa ajung in scara blocului 3
Imi este teama sa ies din scara blocului 4
Imi este teama sa ies din scara blocului si sa ajung pana la banca situata la 50 de m.5
Imi este teama sa stau 5 minute pe banca situata la 50m. 6
Imi este teama sa ajung pana in fata magazinului 7
Imi este teama de aglomeratie 8
Imi este teama sa stau la rand si sa astept 9
Imi este teama sa calatoresc 10.
Expunerea gradata incepe prin a stabili sa depasesti factorul anxiogen minor. Ca si factor este Imi este teama sa ma imbrac.
In prima instanta este bine sa facem o expunere imaginara. Cu ochii inchisi, respiram incet si ne imaginam cum trecem prin rutina zilnica in a ajunge intr-un anumit punct care ne ofera disconfort. Ne imaginam cum ne imbracam, ne luam lucrurile, iesim pe usa, strabatem holul, coboram scarile, iesim din bloc si tot asa...pana intalnim factorul cu risc mare. Pe tot parcursul exercitiului observati modificarile de perceptie si senzatiile.
Dupa etapa aceasta va hotarati si treceti la actiune incepand cu factorul minim anxiogen, si anume, imi este frica sa ma imbrac. Ideea este ca trebuie sa porniti de la premiza sa iesiti pe usa. Macar atat.
Incepeti sa va imbracati, observati ce ganduri va apar, observati schimbari de stare, senzatii, cum percepeti totul. Dupa ce va imbracati treceti la pasul urmator. In momentul in care anxietatea este mare incercati sa nu va opriti. Asteptati cateva secunde, respirati si continuati.
Daca disconfortul este extrem de mare si senzatiile sunt insuportabile, va opriti, va calmati si veti putea realua toti pasii mai tarziu sau in ziua urmatoare.
Expunerea gradata este ca si cum ai dori sa ajungi de la parter la etaj, fiecare treapta urcata te face sa ajungi cat mai aproape de scop.
Trebuie sa aveti rabdare, nu va judecati in momentele in care cedati, nu ba fortati dar nu renuntati usor. Elementele de coping sunt scazute, asta datorita anxietatii. Ati putut face aceste lucruri fara probleme, deja erau automatisme, acum sunteti doar ingraditi de catre anxietate.
Cu rabdare si exercitiu puteti ajunge departe. Este valabil pt toata lumea, nu doar in cazul agorafobiei :)
Acelasi mod se foloseste pt orice tip de situatie, se face o lista si incepe distractia.
Sper ca am reusit sa explic cat de cat ideea.
Exista un inceput in toate.
Acum o idee generala de expunere gradata, cu exemplu pe agorafobie.
Incepe sa faci o lista cu toate situatiile care iti produc anxietate, in ordinea intensitatii emotiilor, incepi sa faci gradual expunere, incepand cu factorul cel mai putin anxios, pana cand acela nu iti mai produce stare de anxietate. Dupa care treci la urmatorul factor din lista si tot asa. Iti rezervi timp, te hotarasti bine si incepi sa te expui. Cel mai bine, aparent, este sa te expui in momentele usor vulnerabile. Daca nu poti asa, alege in zilele bune sa faci acest lucru.
De ex:ai agorafobie, iti este teama numai la gandul ca trebuie sa iesi din casa si sa ajungi pana in punctul x. Identifica toti factorii care contribuie.
Incepe lista asa: imi este teama sa ma imbrac 1.
Imi este teama sa imi iau geanta si cheile si sa ies pe usa. 2.
Imi este teama sa cobor scarile si sa ajung in scara blocului 3
Imi este teama sa ies din scara blocului 4
Imi este teama sa ies din scara blocului si sa ajung pana la banca situata la 50 de m.5
Imi este teama sa stau 5 minute pe banca situata la 50m. 6
Imi este teama sa ajung pana in fata magazinului 7
Imi este teama de aglomeratie 8
Imi este teama sa stau la rand si sa astept 9
Imi este teama sa calatoresc 10.
Expunerea gradata incepe prin a stabili sa depasesti factorul anxiogen minor. Ca si factor este Imi este teama sa ma imbrac.
In prima instanta este bine sa facem o expunere imaginara. Cu ochii inchisi, respiram incet si ne imaginam cum trecem prin rutina zilnica in a ajunge intr-un anumit punct care ne ofera disconfort. Ne imaginam cum ne imbracam, ne luam lucrurile, iesim pe usa, strabatem holul, coboram scarile, iesim din bloc si tot asa...pana intalnim factorul cu risc mare. Pe tot parcursul exercitiului observati modificarile de perceptie si senzatiile.
Dupa etapa aceasta va hotarati si treceti la actiune incepand cu factorul minim anxiogen, si anume, imi este frica sa ma imbrac. Ideea este ca trebuie sa porniti de la premiza sa iesiti pe usa. Macar atat.
Incepeti sa va imbracati, observati ce ganduri va apar, observati schimbari de stare, senzatii, cum percepeti totul. Dupa ce va imbracati treceti la pasul urmator. In momentul in care anxietatea este mare incercati sa nu va opriti. Asteptati cateva secunde, respirati si continuati.
Daca disconfortul este extrem de mare si senzatiile sunt insuportabile, va opriti, va calmati si veti putea realua toti pasii mai tarziu sau in ziua urmatoare.
Expunerea gradata este ca si cum ai dori sa ajungi de la parter la etaj, fiecare treapta urcata te face sa ajungi cat mai aproape de scop.
Trebuie sa aveti rabdare, nu va judecati in momentele in care cedati, nu ba fortati dar nu renuntati usor. Elementele de coping sunt scazute, asta datorita anxietatii. Ati putut face aceste lucruri fara probleme, deja erau automatisme, acum sunteti doar ingraditi de catre anxietate.
Cu rabdare si exercitiu puteti ajunge departe. Este valabil pt toata lumea, nu doar in cazul agorafobiei :)
Acelasi mod se foloseste pt orice tip de situatie, se face o lista si incepe distractia.
Sper ca am reusit sa explic cat de cat ideea.
Logice si usor de asimilat explicatiile tale @veritas. Ideea la mine e (probabil si la altii) ca mie nu-mi e frica ca o sa-mi fie rau cand ies pe usa si pe merg pe strada... pur si simplu stiu ca o sa-mi fie fara sa simt teama Chiar uneori sunt foarte pozitiv si increzator... sa fie o reactie invatata?
Multumesc.
@1Nume da, pt ca nu exista factor anxiogen sau ai trecut de acea etapa. Devine in timp un automatism, ceva ca fiind firesc. Zic si eu
@1Nume da, pt ca nu exista factor anxiogen sau ai trecut de acea etapa. Devine in timp un automatism, ceva ca fiind firesc. Zic si eu
Vi se intampla ca in momentul cand adormiti sa va trezeasca brusc un fior care porneste parca din cosul stomacului si urca in zona inimii?Oare sa fie inima de vina ptr.asta?
Si mie mi se intampla la fel sinc. Am facut control cardio si nu am nimic, deci nu cred ca e de la inima, doar o senzatie care face parte din anxietate.poate altii mai cu experienta ne pot spune cu exactitate despre ce este vorba.eu mai am o senzatie ciudata.cand fac efort, cat de mic, simt cum ca ar vrea inima sa se opreasca.foarte ciudata si naspa.sa fie tot de la anxietate?
Mox, eu cred ca tot anxietatea e de vina.
Voi aveti dureri de spate in partea de sus, de la omoplati in sus?
Voi aveti dureri de spate in partea de sus, de la omoplati in sus?
Da sinc. Am avut dureri mari de omoplati, apoi a urcat durerea la cap și mă doare capul la ceafă, nu tot timpul, dar mă doare. La mine e de la curent, am tras mult curent și nu m-am tratat.
Da.si eu am dureri de spate.mari cateodata.noi cum suntem mai sensibili, ne influenteaza si vremea si tot ce se intampla in jurul nostru si suntem intr-o continua stare de alerta si de aceea muschii se incoarda si dor.trebuie sa mai lasam mintea sa mai si zboare, sa invatam sa ne relaxam.
Nu mai pot, sigur mor curand... Ce se intampla cu mine ? ce sunt cu starile astea ? ce sunt cu gandurile astea ? Inima mi-a luat-o razna, ameteala, acealasi ganduri zi de zi, tot corpul moale, imi simt capul ca o leguma...
Astea sunt doar cateva din frazele pe care mi-le spuneam zilnic acum 4 luni cand am trecut printr-o perioada de 6 luni de stres dupa care a venit dezastrul si anume ATACURILE DE PANICA SI ANXIETATEA, simteam ca toata viata mea nu mai are rost, ca totul e un iad de acum in colo ca traiesc degeaba. Am intrat pe acest forum am interactionat cu oameni am invatat ceva dupa am ales sa ma retrag.
Ce am facut in continuare ? De ce va scriu acum daca am ales sa plec ? Cum mi-am revenit ? Cine sunt acum ?
Acestea sunt doar cateva din intrebarile la care vreu sa va raspund si sa va motivez !
Ce am facut in continuare ?
Dupa ce am ales sa parasesc forumul nu pentru ca aici nu exista ajutor ba chiar exista ! Doar din simplul fapt ca am zis '' Eu pot mai mult ! Eu am sa reusesc sa trec peste starile astea '' Am inceput sa ma abonez la diferiti oameni care vorbeau de motivatie primeam mailuri zilnic, inca primesc e ador, am intanlit oameni si oameni in fiecare zi pe strada, pe net, nu conteaza unde, tot ce a contat e ca am invatat de la fiecare cate ceva, am invatat ca viata e exact cum ti-o faci tu, ca felul cum te simti si cine esti se datoreaza felului cum gandesti !
Am aplicat tot ce primeam zi de zi in mailuri, tot ce invatam de la oamenii de succes, a trecut o luna, doua deja eu eram alt cineva deja vedeam viata alt fel, deja simteam ca daca am putut sa trec de starile alea pot si mai mult !
De ce va scriu acum ?
Vreau sa va scriu ca aceste stari sunt doar in mintea voastra a noastra a tutturor care se confrunta cu ele, ele nu exista atata timp cat nu te gandesti la ele, am zis sa revin cu un comm sa vedeti inca un om care sa videcat de anxietate si numai traind cu gandul, citit acum asta ca inca unu sa vindecat iti va da speranta sa lupti pana la capat.
Cum mi-am revenit ?
Simplu ! Mi-am acceptat toate starile care le aveam absolut toate parca o greutate mi-a fost luata de pe suflet cand am facut asta, dupa care am inceput sa experimentez arta meditatiei prin respiratie, m-a ajutat foarte mult enorm chiar pot spunea ca m-a vindecat de nebunia din capul meu ca am ceva la inima, din simplul fapt ca batea prea tare din cauza gandurilor negre etc. Dupa care cum spuneam mai sus am inceput o noua viata am inceput sa vad cine sunt eu cu adevarat si ce pot face. Am citit carti, le-am recitit dinou, si dinou, si dinou, dar degeaba nu functiona... a trebuit sa schimb tactica... Ce faceam eu gresit ? Citeam dar nu aplicam ce citeam.. ceva gen arunci undita in apa dar nu pui momeala.. Am schimbat tactica cum spuneam si am inceput sa aplic din ceea ce citeam, lucrurile au inceput sa se inbunatateasca, dar tot nu era de ajuns asa ca am zis '' Eu nu ma multumesc cu atat vreau mai mult ! ''
Cine sunt acum ?
Acum sunt un om fericit un om care si-a gasit un job in care lucrez cu oamenii zi de zi vad fel si fel de oameni in fiecare zi fel si fel de atitudini, de gandiri, de idei, de personalitati, de stiluri, pur si simplu e minunat invat de la fiecare om cate ceva si iau ce e mai bun de la fiecare. Un om care a crezut ca viata nu mai are rost, dar ceva din mintea mea spunea '' Nu te lasa, tu poti mai mult ! '' Acum in prezent in fiecare zi investesc timp si energie in dezvoltarea mea ca om imi rezerv timp sa devin mai bun si mai inteligent. E ceva minunat ceva care nu credeam ca mi-se va intampla vreodata, fie ca ma credeti sau nu ii multumesc lui Dumnezeu pentru toata experienta care mi-a dat-o sa o experimentez in Anxietate si perioada aia groaznica pentru ca dupa a venit ce nu am crezut vreodata si anume sa vad cine sunt si ce pot face !
Inspiră-te de unde poți, asimilează informație, citește, experimentează, iubește. Ieși și plimbă-te prin lume, interacționează cu cât mai mulți oameni, învață, greșește, ia-o de la capăt așa departe. Așa îți construiești stilul, personalitatea, atitudinea. Nu te lăsa influențat ușor, nu încerca să copiezi stilul sau atitudinea altora, pentru că sunt ale lor. Li se potrivește LOR si nu poți să știi dacă se potrivește și ție.
Atunci puteți spune: ăsta sunt eu. Doar atunci vă puteți defini cu adevărat cine esti si ce poti face !
Astea sunt doar cateva din frazele pe care mi-le spuneam zilnic acum 4 luni cand am trecut printr-o perioada de 6 luni de stres dupa care a venit dezastrul si anume ATACURILE DE PANICA SI ANXIETATEA, simteam ca toata viata mea nu mai are rost, ca totul e un iad de acum in colo ca traiesc degeaba. Am intrat pe acest forum am interactionat cu oameni am invatat ceva dupa am ales sa ma retrag.
Ce am facut in continuare ? De ce va scriu acum daca am ales sa plec ? Cum mi-am revenit ? Cine sunt acum ?
Acestea sunt doar cateva din intrebarile la care vreu sa va raspund si sa va motivez !
Ce am facut in continuare ?
Dupa ce am ales sa parasesc forumul nu pentru ca aici nu exista ajutor ba chiar exista ! Doar din simplul fapt ca am zis '' Eu pot mai mult ! Eu am sa reusesc sa trec peste starile astea '' Am inceput sa ma abonez la diferiti oameni care vorbeau de motivatie primeam mailuri zilnic, inca primesc e ador, am intanlit oameni si oameni in fiecare zi pe strada, pe net, nu conteaza unde, tot ce a contat e ca am invatat de la fiecare cate ceva, am invatat ca viata e exact cum ti-o faci tu, ca felul cum te simti si cine esti se datoreaza felului cum gandesti !
Am aplicat tot ce primeam zi de zi in mailuri, tot ce invatam de la oamenii de succes, a trecut o luna, doua deja eu eram alt cineva deja vedeam viata alt fel, deja simteam ca daca am putut sa trec de starile alea pot si mai mult !
De ce va scriu acum ?
Vreau sa va scriu ca aceste stari sunt doar in mintea voastra a noastra a tutturor care se confrunta cu ele, ele nu exista atata timp cat nu te gandesti la ele, am zis sa revin cu un comm sa vedeti inca un om care sa videcat de anxietate si numai traind cu gandul, citit acum asta ca inca unu sa vindecat iti va da speranta sa lupti pana la capat.
Cum mi-am revenit ?
Simplu ! Mi-am acceptat toate starile care le aveam absolut toate parca o greutate mi-a fost luata de pe suflet cand am facut asta, dupa care am inceput sa experimentez arta meditatiei prin respiratie, m-a ajutat foarte mult enorm chiar pot spunea ca m-a vindecat de nebunia din capul meu ca am ceva la inima, din simplul fapt ca batea prea tare din cauza gandurilor negre etc. Dupa care cum spuneam mai sus am inceput o noua viata am inceput sa vad cine sunt eu cu adevarat si ce pot face. Am citit carti, le-am recitit dinou, si dinou, si dinou, dar degeaba nu functiona... a trebuit sa schimb tactica... Ce faceam eu gresit ? Citeam dar nu aplicam ce citeam.. ceva gen arunci undita in apa dar nu pui momeala.. Am schimbat tactica cum spuneam si am inceput sa aplic din ceea ce citeam, lucrurile au inceput sa se inbunatateasca, dar tot nu era de ajuns asa ca am zis '' Eu nu ma multumesc cu atat vreau mai mult ! ''
Cine sunt acum ?
Acum sunt un om fericit un om care si-a gasit un job in care lucrez cu oamenii zi de zi vad fel si fel de oameni in fiecare zi fel si fel de atitudini, de gandiri, de idei, de personalitati, de stiluri, pur si simplu e minunat invat de la fiecare om cate ceva si iau ce e mai bun de la fiecare. Un om care a crezut ca viata nu mai are rost, dar ceva din mintea mea spunea '' Nu te lasa, tu poti mai mult ! '' Acum in prezent in fiecare zi investesc timp si energie in dezvoltarea mea ca om imi rezerv timp sa devin mai bun si mai inteligent. E ceva minunat ceva care nu credeam ca mi-se va intampla vreodata, fie ca ma credeti sau nu ii multumesc lui Dumnezeu pentru toata experienta care mi-a dat-o sa o experimentez in Anxietate si perioada aia groaznica pentru ca dupa a venit ce nu am crezut vreodata si anume sa vad cine sunt si ce pot face !
Inspiră-te de unde poți, asimilează informație, citește, experimentează, iubește. Ieși și plimbă-te prin lume, interacționează cu cât mai mulți oameni, învață, greșește, ia-o de la capăt așa departe. Așa îți construiești stilul, personalitatea, atitudinea. Nu te lăsa influențat ușor, nu încerca să copiezi stilul sau atitudinea altora, pentru că sunt ale lor. Li se potrivește LOR si nu poți să știi dacă se potrivește și ție.
Atunci puteți spune: ăsta sunt eu. Doar atunci vă puteți defini cu adevărat cine esti si ce poti face !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9va rog, am nevoie de niste sfaturi, sufar de fobii
- 21Anxietate? Nevroza?
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 3Problema psihica?
- 3debilitate mintala
- 5tulburari psihice dupa 26 ani - va mai primi certificat si indemnizatie?
- 3bascalia de la supermarket
- 3Atac de panica
- 4Anxietate si tulburari de ritm
- 20Anxietate vindecare
- 5Teama infarct
- 8Se poate scapa de anxietate (eu sunt unul care a reusit).
- 5tulburare obsesiv compulsiva sau anxietate?
- 5Anxietate?
- 4Ameteala, dezechilibru, atacuri de panica.
- 8Anxietate, ganduri rele, atacuri de panica
- 110 ani de axietate generalizata si atacuri de panica
- 17Iau SEROXAT 50MG pe zi, gabaran 300mg, anxiar la nevoie, și zolpidem
- 2Părere? tensiune crescută, stare de agitație și neliniște, tensiune musculară, cam 15 min
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: