Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
am si eu o intrebare... se pot combina escitalopram, rispolept si betaserc?
Ce tine de medicamentatie discuta cu medicul. Nu lua nimic fara acordul lui. El stie daca se pot combina sau nu.
Numai psihiatrul decide daca poti lua un anumit medicament sau o combinatie, in funcție de diagnostic si de evoluția bolii.
Eu am făcut un an și ceva tratament cu arketis 1 pe zi dimineața. Tratament prescris de medicul psihiatru. Toate bune, majoritatea stărilor au dispărut complet. Asta doar pana când medicul a decis întreruperea lui treptata, o jumătate zilnic, apoi o jumătate de pastilă o zi da una nu. Când am ajuns la o zi da una nu, a început calvarul. Și asta numai seara la culcare. Nod în gat, senzația ca ceva ma îneacă, senzația de sufocare sau trezitul brusc din somn cu senzație de sufocare, apoi spre dimineața dormeam foarte bine eram total relaxat. Chestiile astea ma țineau de la 22-23 seara când ma așezăm sa dorm pana pe la 1-2 sau chiar 3 dimineața. Acum iau iar câte o pastila întreaga de 5-6 zile și iar dorm foarte relaxat fără nici un simptom. Un tratament nu o sa te vindece niciodată, doar ameliorează, odată ce începi sa îl întrerupi revin stările. Cred ca trebuie luat toată viata.
E bine ca exista tratamente cu care te simti bine, indiferent cat le iei. Nu e chiar o tragedie sa inghiti o pastila pe zi. Exista boli cu dureri pentru care nu s-au descoperit tratamente si stai cu durerile ani in sir. Trebuie sa fim recunoscatori ca avem medicamente pentru anxietate.
eu iau de 3 ani escitalopram si rispolept, insa cred ca sunt in regres...au revenit starile, gandurile negre, fricile, nu chiar la intensitatea celor de acu 3 ani dar ma sperie.la doctor am programare pe 4 sept.
am fost diagnosticata acu 3 ani cu episod depresiv major.
Dacă odată cu medicamentația se face și psihoterapie rezultatele sunt mai rapide. Medicamentele rezolvă problema pe moment, psihoterapia te ajută să câștigi competențe în gestionarea situațiilor și sa- ți modifici modul de gândire și percepție față de acestea, astfel încât să nu te mai deranjeze
Dna psiholog are dreptate! In starile sau in "boala" pe care noi o avem este f importanta psihoterapia, dar trebuie multa rabdare si multe sedinte. Vindecarea nu vine asa doar prin terapie, rabdare si medicamentatie. Eu de o sapt nu mai iau bromazepan si mai am stari de gen aoleu, daca lesin etc etc. Parca tot imi vine sa iau jumatate de pastila sa ma linistesc.. nici.nu stiu.
am luat si eu bromazepam la inceputul tratamentului, dar m.am simtit ok cand mi le.a oprit dr.in perioada asta mi.ar prinde bine :)
psihopetrapie am facut la inceput, dar nu pot sta o viata in psihoterapie, este si costisitoare, incerc sa aplic ce am invata acolo, insa uneori nu imi iese
psihopetrapie am facut la inceput, dar nu pot sta o viata in psihoterapie, este si costisitoare, incerc sa aplic ce am invata acolo, insa uneori nu imi iese
Psihoterapia cognitiv- comportamentală dă rezultate la un numar mai mic de ședinte, cu condiția să nimerești un psihoterapeut bun și cu experiența. E foarte importanta evaluarea pentru că depistează adevăratele cauze care duc la anxietate si poți acționa pentru diminuarea lor dar și motivația pacientului.
Pentru morar aura! Asa fac si eu. Bromazepamul cica provoaca dependenta. Mie mi-a zis doar la nevoie.
Buna tuturor! Si eu ma lupt cu anxietatea si atacurile de panica de vreo 15 ani. Cu perioade mai bune, altele mai rele.
Insa vara asta a fost groaznica. In concediu m-am simtit foarte rau. Zilnic am o senzatie ciudata la inima, ma chinui sa respir normal. Am dureri in pipt de parca as face cate 10 infarcturi pe zi. Aaa...si sa nu uit de puls. Mai mereu mare si iar am facut o obsesie pt aparatul de tensiune.
Cum mai domoliti simptomele? Precizez ca iau anafranil si rivotrl.
Insa vara asta a fost groaznica. In concediu m-am simtit foarte rau. Zilnic am o senzatie ciudata la inima, ma chinui sa respir normal. Am dureri in pipt de parca as face cate 10 infarcturi pe zi. Aaa...si sa nu uit de puls. Mai mereu mare si iar am facut o obsesie pt aparatul de tensiune.
Cum mai domoliti simptomele? Precizez ca iau anafranil si rivotrl.
eu nu prea am simptome fizice, sau se succed cu cele de frica as putea face rau celor din jur sau mie si ma paralizeaza frica asta...insa mi.a fost ok 3 ani, sunt pe tratm cu escitalopram si rispolept, ce.i drept am avut o luna plina de stres si poate de aceea s.au intors simptomele, sper sa scap de ele, am programare la psihiatru pe 4...pana atunci sper sa imi mai revin
Și eu am dureri în piept și respirație mai grea. Am făcut ekg și nu mi a ieșit decât pulsul mărit cam 85 de bătăi pe minut. Ei zic ca e mare, dar ma îndoiesc sa fie asa maree la 85. În rest nu mi a ieșit nimic anormal. Ce este ciudat ca eu acum câteva luni am întrerupt brusc tratamentul o săptămână și nu am avut nici un simptom. Acum ca îl întrerupem treptat scăzând doza revenise stările cu sufocare, dureri în piept, gol din stomac, etc. Cred ca golul din stomac erau palpitații, ca simțeam în același timp pulsul ca se accelera brusc, apoi o pauza scurta, și revenea la normal, atunci dispărea și golul în stomac. Acum am reluat normal tratamentul și iar au dispărut aceste stări. Mi s-a spus ca am și o lipsa de calciu, prin bătaia ușoară a obrazului, dar în sânge îmi iese normal, însă mai am perioade când îmi amortesc buzele sau mi se zbat mușchii și obosesc repede. Dar analizele ies bune.
Eu am fost la psiholog pentru stari de panica, anxietae timp de 7 luni.M-am simtit mai rau, m-a rascolit si am ramas cu multe amintiri din copilarie ca si cum erau de ieri.Am luat si, nitrazepam, rivotril, anxiar, etc.Am luat alta cale.Tot pe site cu aceste probleme am gasit o postare(d-na Felicia) cum trateaza terapeutii aceste probleme, , si am facut si eu tearpia cu metode prin care mi-am eliberat amintirile traumatizante, am facut codul, eft, pietre telos, centrifuga, lumina divina, si multe altele.Am primit metodele pe email, dar le-am facut impreuna cu terapeuta la telefon.A fost o schimbare in bine nemaipomenit de buna, Am gasit cauzele, mi-am echilibrat corpul fizic prin autotratament apoi psihic si apoi mental.Am scapat si de atacuri de panica.Nu am mai facut in urma terapiei.Sunt foarte linistita si am claritatea mintii acum, Nu mai am frici, mi-am recapatat increderea prin niste auditii speciale tot in aceasta terapie.
Nu stiu daca adminul ma lasa sa postez adresa mea de email eu o scriu aici(-* ), pentru cine doreste sa scape prin aceasta terapie, Nu, nu e nici o reclama dar doresc sa ajut pe cei care nu vor medicamente sau alte sedinte.
Nu stiu daca adminul ma lasa sa postez adresa mea de email eu o scriu aici(-* ), pentru cine doreste sa scape prin aceasta terapie, Nu, nu e nici o reclama dar doresc sa ajut pe cei care nu vor medicamente sau alte sedinte.
Buna...in sfarsit am si eu putin timp sa mai intru pe forum sa vad ce mai faceti, pe cine mai gasesc pe aici dintre cei "vechi" si cei noi sositi.eu sincer parca am o legatura sufleteasca cu cei de aici, multe persoane m-au ajutat si m-au sustinut cand mi-a fost greu asa ca la randul meu as vrea sa ajut si eu cum pot.
Multi dintre voi nu cred ca imi stiti povestea dar sunt aici de prin 2013 tot cu anxietate, poate si depresie, cu atacuri de panica la tot ce tine de boli si aici mi-am gasit curajul si am invatat cum sa trec peste, cum sa accept ce mi se intampla, sa iau o hotarare la ce vreau sa fac sa reduc anxietatea...asa ca am ales sa traiesc cu ea, nu sa o indepartez.si ce daca imi este frica?asa sunt eu si ma accept, orice trece inclusiv frica
Ultimul atac de panica serios a fost prin 2017..de atunci am mai avut momente grele pentru ca asa e viata.
Eu am ales o cale fara medicamente..am zis ca o sa am timp destul la batranete sa iau pastile ca la urma urmei tot acolo ajungem, am fost si la psiholog dar pana gasesti unul "adevarat" dureaza, mai ales daca locuiesti intr-un oras mai putin "deschis la minte" si costa(da, costa intradevar mai mult decat pastilele pe o luna) dar macar afli de la ce a pornit totul.
Ruxi-stan...ai mai vorbit de acea "terapie urmata"..serios??lumina divina??hmm...parca nu as crede.
Acum am o "mica terapeuta" in casa, are 10 luni si e ca o furtuna incoronata de un curcubeu.ma tine in priza 24h din 24h, uit de toata anxietatea, de toate durerile si oboseala.stiti cum e cand ai un atac de panica si nu poti dormi noaptea?ehh..eu acum as dormi si din picioare noaptea numai sa ma lase.pentru mine sarcina a fost ca o a doua viata, m-am simtit super, din fericire ptr mine simptomele nu s-au accentuat cum se tot spune.mi vine sa ma felicit pentru curajul meu, ma simt o invingatoare.
Cred ca am mai scris odata...nu mai asteptati sa vina "viata buna" sau sa vina iar fericirea, sa fiti iar ca acum 1 an sau 2 sau cei de dinaintea anxietatii...traiti acum, creeati acum momente frumoase, chiar daca va e greu si sa vedeti ce mandri o sa fiti de voi si ce curaj o sa prindeti.nu conteaza ce forma de tratament urmati, trebuie sa cautati orice va face voua bine, sa va simtiti bine in pielea voastra, inconjurati-va de oameni optimisti, curajosi care sa va ridice nu sa va traga mai jos.
Sper sa nu va plictiseasca mesajul meu dar cred ca orice vorba buna ajuta.
Multi dintre voi nu cred ca imi stiti povestea dar sunt aici de prin 2013 tot cu anxietate, poate si depresie, cu atacuri de panica la tot ce tine de boli si aici mi-am gasit curajul si am invatat cum sa trec peste, cum sa accept ce mi se intampla, sa iau o hotarare la ce vreau sa fac sa reduc anxietatea...asa ca am ales sa traiesc cu ea, nu sa o indepartez.si ce daca imi este frica?asa sunt eu si ma accept, orice trece inclusiv frica
Ultimul atac de panica serios a fost prin 2017..de atunci am mai avut momente grele pentru ca asa e viata.
Eu am ales o cale fara medicamente..am zis ca o sa am timp destul la batranete sa iau pastile ca la urma urmei tot acolo ajungem, am fost si la psiholog dar pana gasesti unul "adevarat" dureaza, mai ales daca locuiesti intr-un oras mai putin "deschis la minte" si costa(da, costa intradevar mai mult decat pastilele pe o luna) dar macar afli de la ce a pornit totul.
Ruxi-stan...ai mai vorbit de acea "terapie urmata"..serios??lumina divina??hmm...parca nu as crede.
Acum am o "mica terapeuta" in casa, are 10 luni si e ca o furtuna incoronata de un curcubeu.ma tine in priza 24h din 24h, uit de toata anxietatea, de toate durerile si oboseala.stiti cum e cand ai un atac de panica si nu poti dormi noaptea?ehh..eu acum as dormi si din picioare noaptea numai sa ma lase.pentru mine sarcina a fost ca o a doua viata, m-am simtit super, din fericire ptr mine simptomele nu s-au accentuat cum se tot spune.mi vine sa ma felicit pentru curajul meu, ma simt o invingatoare.
Cred ca am mai scris odata...nu mai asteptati sa vina "viata buna" sau sa vina iar fericirea, sa fiti iar ca acum 1 an sau 2 sau cei de dinaintea anxietatii...traiti acum, creeati acum momente frumoase, chiar daca va e greu si sa vedeti ce mandri o sa fiti de voi si ce curaj o sa prindeti.nu conteaza ce forma de tratament urmati, trebuie sa cautati orice va face voua bine, sa va simtiti bine in pielea voastra, inconjurati-va de oameni optimisti, curajosi care sa va ridice nu sa va traga mai jos.
Sper sa nu va plictiseasca mesajul meu dar cred ca orice vorba buna ajuta.
ce mai faceti, ce mai ziceti? nimeni nu mai spune nimic
Exact asta vroiam sa intreb si eu ! Cum va mai impacati cu anxietatea ?
Pentru mamele cu anxietate, cum va tineti in frau fricile, simptomele, in asa fel incat cel mic sa nu simta starea voastra ?
Pentru mamele cu anxietate, cum va tineti in frau fricile, simptomele, in asa fel incat cel mic sa nu simta starea voastra ?
mie mi a dublat tratam ca revenise starile, oscilez intre zile bune si rele, de 2 zile nu e prea ok, dar astept zilele bune
Bună seara! Ma puteți introduce si pe mine intr-un grup pe wapp?
Buna, lasa-mi te rog nr de tel in privat si te introducem cu drag.
Buna, din pacate sunt veterana pe acest forum, ma lupt de foarte multi ani cu atacurile de panica, pe care am reusit sa le tin sub control timp de 2 ani, 2 ani minunati cu mici scapari, acum de cateva sapatamani ma incearca acele stari pe care nu le pot descrie in cuvinte si care imi influenteaza viata intr un mod negativ, tocmai am descoperit azi dimineata un ganglion(cred eu ca ar fi, la urechea dreapta spre fata, nu sub ureche, nici in spatele ei, sunt foarte speriata, nu reusesc deloc sa ma controlez, la analize sunt programata sapt aceasta dar pana atunci nu ma pot linisti deloc, in ultima perioada am mai luat xanax cand nu ma puteam controla deloc, dar zilele acestea nici xanaxul nu ma mai ajuta, sunt pe punctul de a ceda, stiu ca trebuie sa astept rezultatele analizelor, dar voiam sa va intreb daca s a mai confruntat cineva cu aceasta problema si anume inflamarea ganglionilor. Vreau sa mentionez ca acesta nu doare deloc insa este foarte umfllat, daca ma poate ajuta cineva cu orice, un sfat as fi recunoscatoare, multumesc mult!
Bună! Poate fi și o infecție de la maxilar. Așteaptă rezultatul, nu intra în panică degeaba. Faptul că gândești că e o problemă te face să intri în panică. Personal am avut o situație asemănătoare, a fost nedureros o perioadă, apoi când a început să doară am fost la medic și mi-a depistat infecția. Dar până nu vezi rezultatul nu te mai gândi la tot felul de lucruri. Periculoase sunt cele care nu pot fi depistate ca să se poată lua măsuri la timp.
o perioada imi ieseau si mie, primavara si toamna, dar se retrageau de la sine, asa ca nu te panica
multumesc mult pentru raspuns, am citit tot felul pe internet si de aceea am ajuns in aceasta situatie, o sa revin cu rezultatul analizelor si sper sa fie totul ok pentru ca de 2 zile nu reusesc sa manac nimic si nici sa dorm, e un chin care nu se temrina..
Am revenit cu rezultatul analizelor de sange care au iesit perfecte, ecografie abdominala perecta si ea, insa ganglionul tot nu dispare, nu stiu ce alte analize ar trebui sa mi fac pentru a depista cauza, il am deja de o saptamana si nici o infectie in organism, nici la dantura...
Buna, sunt și eu o anxioasa. Ma confrunt cu aceasta problema din anul 2017. Totul a debutat brusc. Intr o dimineața mi s a făcut rău din senin. Primul atac de panica. Atunci nu stiam ce e. Simteam ca lesin. Nu mi mai simteam mâinile și picioarele. Inima imi bătea gata sa iasă din piept. Am încercat sa ma liniștesc, m am așezat puțin, dar in decurs de cinci minute mi s a făcut rău din nou. Am ieșit la aer in curte, am respirat adanc. Intrând in casa mi s a făcut rău din nou. Am sunat o prietena, m a dus la cabinet. Repaus, fara medicamente si mi a spus sa evit stresul. Timp de șapte luni m am luptat sa înțeleg ce se întâmplă. Am redus munca, am încercat sa ma odihnesc mai mult. Dar, fiindcă in viata avem multe de întimpinat, si nu totul e roz, s au strâns din nou. Un nou atac de panica făcut chiar la, servici, sub ochii asistentelor. (lucram intr un azil). M a luat ambulanța si m au trimis la cardiologie, crezând ca e infarct. Din fericire nu a fost infarct. Mi au făcut timp de trei zile monitorizări si analize. Totul ok. Medicul de familie mi a dat verdictul : atac de panica, anxietate direcția psiholog. Soc mare!! Nu intelegeam! Am acceptat ideea și am început sa caut informații. Programare la psiholog am cautat fara succes, toți erau foarte ocupați, abia in trei luni era primul accesibil. In așteptarea unei ședințe am cautat singura soluții. Astfel am găsit un medic, care pe lângă psihologie practica si acupunctura. Prima ședință am expus problema si mi a făcut acupunctura. Si am primit pastile pe baza de plante. La fiecare doua săptămâni aveam terapie + acupunctura. Acasă meditam, spunem afirmații pozitive, faceam exerciții de respirație.La aproximativ o luna am făcut un atac de panica. Urât, provocat de o știre la tv.( O familie își cauta băiatul in vârstă de 22 ani, care după o seara petrecuta cu prietenii nu s a mai întors si i găsiseră rucsacul pe un pod.) In acel monent am simțit ca ma sufoc și încercam sa îmi dau seama unde iminsunt copiii. M am panicat gandindu ma ca li s ar putea intampla copiilor mei ceva. Am realizat totuși ca nu trebuie sa imi fac griji. Si m am liniștit. Atunci am inteles ca eu pot controla atacul de panica. Cand simteam ca din nou se produce imi spuneam asa: ok, ai venit, ce dorești? Eu sunt acum ocupata, poți sa te grăbești?? Eu am altceva mai bun de făcut. Poate pare banal, dar asa am reușit eu. După doua luni de terapie si acupunctura și exercițiile sus numite au început primele semne de schimbare. Am redus ședințele odată la 4 sapt. Stiu ca sunt pe drumul cel bun, insa uneori ma simt împovărata. Atunci am nevoie de sprijin. Si de susținere. In acele momente intru pe forum si citesc. Astfel prind curaj.
Povestea mea a fost un scurt rezumat la ceea ce mi s a întâmplat. Ce vreau sa scot in evidenta este ca, trebuie sa știm ca este ceva ce trece. Sa rămânem puternici si sa nu ne pierdem speranța!
Povestea mea a fost un scurt rezumat la ceea ce mi s a întâmplat. Ce vreau sa scot in evidenta este ca, trebuie sa știm ca este ceva ce trece. Sa rămânem puternici si sa nu ne pierdem speranța!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4vreau sa fiu bine pt familia mea si sa evit o cadere
- 20depresia si atacurile de panica
- 3Cred ca sufar anxietate
- 10Anxietate, TOC, fobie sociala? Va rog, ajutati-ma!
- 7Inca o intrebare..chiar e pe fond psihic?
- 1Este vreo difereranta intre disfunctie vegetativa si tulburare de anxietate generalizata?
- 10stare de rau: voma, ameteli, temura corpul
- 31Cipralex, cat de bun este?
- 8Atac de panica si foarte anxietate.. ajut
- 4Anxietate sau ?
- 10Anxietate si instabilitate psihica
- 72A luat cineva haloperidol?
- 7Mi-e frica sa nu inebunesc
- 4Anxietate
- 3Sfat - anxietate, depresie sau alta afectiune
- 34 Psihiatri. 4 diagnostice. 4 tratamente. Vreau sa pun capăt.
- 1Atacuri de panica și alăptarea
- 4Anxietate și agitație, nu mă pot controla
- 2Pareri despre efectul medicamentelor si revenirea starilor
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: