Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
@flowerpower
Ce ti-am zis? e clar ca boala n-a remis...daca trecea aveai simptome mai lejere, socu ala electric e cumplit, l-am avut normal, durerea de cap, ameteala la fel, confuzie, agitatie cumplita, nu stii ce sa faci sa gasesti un minim de confort sa stai linistita.e greu, eu m-am mirat cum de ti-a sugerat doctora sa te lasi...am vazut ce ai scris pe forum si erai mai ok clar...dar nu ti-a remis boala...e prea devreme.parerea mea.uite asa am facut si eu si am avut mult de tras.
Pe mine m-a luat dintr-o data, nu puteam sa ma ridic in pozitie verticala, atat de rau mi era, greata, presiune in cap, etc...nu-i de gluma, incearca sa-i spui doctorei ce ai patit si daca nu trec simptomele(sper sa nu se agraveze) stand asa in starea asta mai mult de cateva zile risti sa te sperii din nou si e pacat sa te intorci de unde ai plecat...
Clara are dreptate, se face foarte lent reducerea dozelor...uneori chiar cu o scobitoare se elimina din pastile...atat de pacatoase sunt sevrajele...dar eu tind sa cred ca-i vorba si de boala...daca era remisa complet, aveai simptome mult mai usoare, niste ameteli trecatoare, o stare de disconfort exista, clar...dar puteai sa fi activa si cu singuranta nu reveneai pe forum afirmand "imi vine sa ma urc pe pereti" ai grija ce faci ca nu este de joaca.
Ce ti-am zis? e clar ca boala n-a remis...daca trecea aveai simptome mai lejere, socu ala electric e cumplit, l-am avut normal, durerea de cap, ameteala la fel, confuzie, agitatie cumplita, nu stii ce sa faci sa gasesti un minim de confort sa stai linistita.e greu, eu m-am mirat cum de ti-a sugerat doctora sa te lasi...am vazut ce ai scris pe forum si erai mai ok clar...dar nu ti-a remis boala...e prea devreme.parerea mea.uite asa am facut si eu si am avut mult de tras.
Pe mine m-a luat dintr-o data, nu puteam sa ma ridic in pozitie verticala, atat de rau mi era, greata, presiune in cap, etc...nu-i de gluma, incearca sa-i spui doctorei ce ai patit si daca nu trec simptomele(sper sa nu se agraveze) stand asa in starea asta mai mult de cateva zile risti sa te sperii din nou si e pacat sa te intorci de unde ai plecat...
Clara are dreptate, se face foarte lent reducerea dozelor...uneori chiar cu o scobitoare se elimina din pastile...atat de pacatoase sunt sevrajele...dar eu tind sa cred ca-i vorba si de boala...daca era remisa complet, aveai simptome mult mai usoare, niste ameteli trecatoare, o stare de disconfort exista, clar...dar puteai sa fi activa si cu singuranta nu reveneai pe forum afirmand "imi vine sa ma urc pe pereti" ai grija ce faci ca nu este de joaca.
Nu doctorita mi-a sugerat, eu i-am spus ca vreau.anxietate intensa nu simt, doar ingrjorare usoara legate de aceste simptome...am fost la alergat si imi trecusera toate simptomele.acum ca stau in pat, ma simt zici ca am murit...
vreau sa vad o saptamana daca imi trece, daca nu reincep iara.
Am o confuzie in cap +stare de greata...dar socul ala nici nu pot sa-l exprim, nu stiu ce naiba e...recunosc ca in ultima perioada m-am simtit super genial, in forta, plina de energie...plus ca aveam o liniste si o siguranta fenomenala(poate de aceea am resimtit atat de puternice aceste simptome), asa ca mi-am zis:hai sa vedem daca starea mea pozitiva continua si fara medicamente...nu vreau sa cred ca sunt un om care depinde de asa ceva, deaceea voi termina saptamana asta, singurul lucru de care vreau sa fiu sigura este daca pot sau nu sa mor:)))oare poti muri daca te fortezi?daca accepti astfel de simptome?chiar nu vreau sa mor(nu cred ca vrea cineva dar na)
O buna prietena care stie ce inseamna depresia si anxietatea mi-a zis ca, creierului uman ii trebuiesc 30 de zile ca sa implementeze un obicei, deci avand in vedere ca iau de 7 luni tratament, practic mi-am sedimentat mecanismul de-a lua medicamente de 7 ori, cred cu tarie ca acum corpul imi cere in continuare prin felul lui, eu vreau sincer sa-l dezvat.mircea cat au durat aceste simptome ???exista ceva care te imbuna??ceva care sa te mai scoata un pic din aceasta stare?aceasta stare ti-a aparut dupa incheierea tratamentului?
vreau sa vad o saptamana daca imi trece, daca nu reincep iara.
Am o confuzie in cap +stare de greata...dar socul ala nici nu pot sa-l exprim, nu stiu ce naiba e...recunosc ca in ultima perioada m-am simtit super genial, in forta, plina de energie...plus ca aveam o liniste si o siguranta fenomenala(poate de aceea am resimtit atat de puternice aceste simptome), asa ca mi-am zis:hai sa vedem daca starea mea pozitiva continua si fara medicamente...nu vreau sa cred ca sunt un om care depinde de asa ceva, deaceea voi termina saptamana asta, singurul lucru de care vreau sa fiu sigura este daca pot sau nu sa mor:)))oare poti muri daca te fortezi?daca accepti astfel de simptome?chiar nu vreau sa mor(nu cred ca vrea cineva dar na)
O buna prietena care stie ce inseamna depresia si anxietatea mi-a zis ca, creierului uman ii trebuiesc 30 de zile ca sa implementeze un obicei, deci avand in vedere ca iau de 7 luni tratament, practic mi-am sedimentat mecanismul de-a lua medicamente de 7 ori, cred cu tarie ca acum corpul imi cere in continuare prin felul lui, eu vreau sincer sa-l dezvat.mircea cat au durat aceste simptome ???exista ceva care te imbuna??ceva care sa te mai scoata un pic din aceasta stare?aceasta stare ti-a aparut dupa incheierea tratamentului?
Depinde, poate prietena are alta chimie, sau alta forma de depresie/anxietate, la mine au fost horror simptomele, greu am trecut de ele, au ramas mici sechele, mai mult ganduri plus o stare de agitatie ciudata, e ok ca poti face sport...fa in continuare, cu siguranta te va ajuta sa treci mai usor, daca nu merge treaba...fa tratament in continuare, ce luai mai exact?
Trebuie sa intelegi ca exista posibilitatea sa iei tratament mai mult timp, stiu ca vrei sa ramani fara pastille, e de preferat, dar cu simptomele astea ciudate nu-I de joaca...sa nu se intoarca boala mai agresiv:) e perversa depresia/anxietatea.
Am avut si eu perioade foarte bune, fara medicamente...am crezut ca scap, chiar ma simteam mai ok ca inainte, cu sport, iesiri in oras, cluburi, ce bine era !
Iar in primavera asta m-a intors din nou, recunosc ca m-am enervat, m-am descurajat...abia acum mi-am dat seama cat de perversa este boala si cum se manifesta la mine, si lupt in continuare sa ma vindec...sau sa am cat mai multe remisii posibile, sa stau linistit cat mai mult timp:)
Trebuie sa intelegi ca exista posibilitatea sa iei tratament mai mult timp, stiu ca vrei sa ramani fara pastille, e de preferat, dar cu simptomele astea ciudate nu-I de joaca...sa nu se intoarca boala mai agresiv:) e perversa depresia/anxietatea.
Am avut si eu perioade foarte bune, fara medicamente...am crezut ca scap, chiar ma simteam mai ok ca inainte, cu sport, iesiri in oras, cluburi, ce bine era !
Iar in primavera asta m-a intors din nou, recunosc ca m-am enervat, m-am descurajat...abia acum mi-am dat seama cat de perversa este boala si cum se manifesta la mine, si lupt in continuare sa ma vindec...sau sa am cat mai multe remisii posibile, sa stau linistit cat mai mult timp:)
Salutare tuturor!...deci nu stiu de unde sa incep...anul trecut prin vara, cam pe vremea asta adica prin iulie am facut un atac de panica...si pe urma a urmat si al 2-lea...nu mai are rost sa explic simptomele pentru ca majoritatea dintre voi stiti cum e sa ai un atac de panica...cauza nu o stiu...vara trecuta am cam exagerat cu alcoolul, energizantele, cafeaua, 3 in 1, cola...si recunosc ca exagerez si cu calculatorul...stau cam mult...deci de atunci parca nu mai sunt eu...inainte eram un om perfect normal ca sa zic asa...nu ca acum nu as fi...doar ca acum am ramas probabil de la atacul acela de panica cu o frica de moarte, cateodata momente de depersonalizare, ganduri negre...ganduri de hula la adresa celor Sfinte...la adresa lui Dumnezeu...dar fara voia mea...adica eu nu vreau sa am acele ganduri de hula in minte...nu stiu cum sa va explic...eu sunt un om credincios...de obicei nu prea sunt asa comunicativ, sunt mai tacut asa...mai timid...sunt mai tot timpul trist fara motiv...mie imi place enorm de mult fotbalul...deci fotbalul e viata mea...dar parca acum ma bucur de fotbal, dar nu ca inainte, pana la acel atac de panica...unii dintre "prietenii" mei ma fac "nebun"...dar io nu vreau sa le explic ce sa intampla cu mine pentru ca nu are rost...eu nu-i mai consider prieteni, pentru ca un prieten nu-ti spune asa ceva...dar am si prieteni buni cu care ies...recunosc ca de la acel atac de panica m-am cam izolat, stau mai mult in casa...acum de ceva timp mai mi-am revenit cat de cat...dar tot nu ma simt cum as vrea eu...adica sa ma simt bine 100 la suta, ca sa zic asa...am fost la psihiatru...mi-a dat niste pastile...Xeroxat parca se numeau am luat o perioada, dar simtindu-ma umpic mai bine am renuntat la ele...parca lucrurile care imi faceau placere inainte acum nu mai imi fac...ma simt tot timpul fara chef de nimic...parintii imi spun sa ma angajez, dar nu stiu parca "ceva ma retine" sa ma duc sa caut de munca...probabil starea asta de anxietate, depresie...eu am mai lucrat ca agent de securitate, dar nu m-am mai dus pentru ca nu ma simteam in apele mele...si la munca aveam asa o frica de moarte inexplicabila si stari depresive, anxioase...si am zis ca daca stau o perioada acasa poate imi revin...dar n-a fost deloc asa...mai rau m-am izolat...cel mai mult ma deranjeaza frica asta...frica de moarte...si gandurile negre...de obicei sunt sociabil dar nu cum ar trebui sa fiu...ma enerveaza faptul ca sunt tacut, ca nu prea comunic si ca nu am asa chef de nimic...cand eram mic eram toata ziua cu mingea in spatele blocului...ne jucam fotbal de dimineata pana seara...si aveam o stare asa de buna...o doctora mi-a zis ca fotbalul este foarte bun pentru barbati pentru ca elibereaza o substanta in corp care da o stare de bine...mi-a zis ca fotbalul face bine la creier...si asa este...cateodata mie frica sa nu innebunesc...sa nu o iau razna...as vrea sa scap odata pentru totdeauna de aceste stari...m-am saturat de ele...nu vreau sa mai trec prin ce-am trecut...atacuri de panica si toate cele...a fost cea mai neplacuta experienta din viata mea...deci in clipele alea am zis ca mor :( :((...nu vreau sa mai merg la psihiatru si nici sa mai iau pastile...as vrea asa depasesc asta singur...cateodata cand nu ma simt ok mai iau cate un Distonocalm...dar nu mereu...am inteles ca Distonocalmul regleaza nivelul de serotonina din creier...cum am zis si mai sus eu exagerez cu pc-ul...stai cam mult pe el...cred ca stau cam 10 ore pe zi...cateodata stau si cate 11-12 ore pe zi...se poate sa fie de la asta?...cam atat am avut de zis...daca ma puteti ajuta cu sfaturi...
@David Beckham 23
Este normal ca nu te mai simti ca inainte, anxietatea si depresia te fac sa percepi mediul inconjurator putin diferit, temerile tale se incadreaza perfect in ceea ce am avut si eu, atacuri de panica urmate de anxieatate generalizata si apoi depresie, de obicei se leaga si iti fac viata un calvar, si mie imi placea foarte mult fotbalul, ma jucam cu prietenii in weekend, ne adunam pe un teren sintetic si simteai pur si simplu ca traiesti, o bere dupa si nu mai trebuia nimic, ce sa-ti zic, nu stiu daca e bine s-o iei la modu nu mai vreau sa iau pastile, vreau sa trec peste...daca puteai sa treci peste, reuseai pana acum...eu am facut gresala asta si m-a costat enorm, am dat-o cu sport, am crezut ca trec peste singur...
Trebuie s-o tratezi, daca te-ai simtit mult mai bine cu paroxetina si anume seroxat inseamna ca raspunzi foarte bine la tratament, esti norocos...termina cu mentalitatea asta pe care o aveau oamenii acum 25-30 de ani, daca iei tratament si mergi la doctor psihiatru esti nebun...foarte bine ai facut ca nu ai povestit prietenilor ce ai patit, nu pot intelege cum se schimba totul in jur, nu ai dorinta cateodata sa te ridici din pat, te simti rau fizic, ai o agitatie interioara care nu-ti da pace...practic te paralizeaza si intrii intr-un cerc vicios...cu calculatorul nu este o idee foarte buna sa stai asa mult, stiu asta pentru ca inainte stateam si eu foarte mult, ma jucam fifa, cs...orice joc mai misto ce aparea si uite acum daca stau 2-3 ore incepe o durere si o presiune foarte ciudata in cap, o senzatie de disconfort umata de un fin rau din creier care ma fac sa plec de acolo...e nasol pentru nu ai chef de nimic si probabil ti-ai gasit refugiul in pc, dar fiind si vara era mai ok sa iesi, sa joci fotbal, o bicla, stat afara cu prieteni...iti faceau mult mai bine in astfel de afectiuni, crede-ma...degeaba stai la calculator si iti faci fel si fel de scenarii, daca era ceva trecator sau minor trecea de la sine sau aveai posibilitatea de a te autocontrola...inseamna ca e ceva stricat pe acolo prin creier si ai nevoie de o perioada de tratament, poate un psihoterapeut sa te ajute sa percepi altfel lucrurile si sa incepi sa gandesti mai pozitiv.cam astea sunt sfaturile pe care ti le pot da...si da, sportul ajuta foarte mult, si activitatiile placute cu prietenii, familia...eu m-am tarat o perioada de 3-4 luni la sala de fitness pana am reusit sa ma urnesc din depresia aia crunta care ma tinea mai mult in pat de peste 3 luni...trebuie sa tragi de tine...ca la fotbal, cand simti ca nu mai poti fizic gasesti ambitia aia sa alergi mai departe, dorinta de a castiga, fi cel mai bun te fac sa uiti ca esti obosit, nu mai poti, ti-e putin rau...bafta si daca iti face bine poti sa scrii in continuare pe aici unde ne ajutam intre noi cu sfaturi...si stim fiecare ce inseamna boala asta de kkt...
Este normal ca nu te mai simti ca inainte, anxietatea si depresia te fac sa percepi mediul inconjurator putin diferit, temerile tale se incadreaza perfect in ceea ce am avut si eu, atacuri de panica urmate de anxieatate generalizata si apoi depresie, de obicei se leaga si iti fac viata un calvar, si mie imi placea foarte mult fotbalul, ma jucam cu prietenii in weekend, ne adunam pe un teren sintetic si simteai pur si simplu ca traiesti, o bere dupa si nu mai trebuia nimic, ce sa-ti zic, nu stiu daca e bine s-o iei la modu nu mai vreau sa iau pastile, vreau sa trec peste...daca puteai sa treci peste, reuseai pana acum...eu am facut gresala asta si m-a costat enorm, am dat-o cu sport, am crezut ca trec peste singur...
Trebuie s-o tratezi, daca te-ai simtit mult mai bine cu paroxetina si anume seroxat inseamna ca raspunzi foarte bine la tratament, esti norocos...termina cu mentalitatea asta pe care o aveau oamenii acum 25-30 de ani, daca iei tratament si mergi la doctor psihiatru esti nebun...foarte bine ai facut ca nu ai povestit prietenilor ce ai patit, nu pot intelege cum se schimba totul in jur, nu ai dorinta cateodata sa te ridici din pat, te simti rau fizic, ai o agitatie interioara care nu-ti da pace...practic te paralizeaza si intrii intr-un cerc vicios...cu calculatorul nu este o idee foarte buna sa stai asa mult, stiu asta pentru ca inainte stateam si eu foarte mult, ma jucam fifa, cs...orice joc mai misto ce aparea si uite acum daca stau 2-3 ore incepe o durere si o presiune foarte ciudata in cap, o senzatie de disconfort umata de un fin rau din creier care ma fac sa plec de acolo...e nasol pentru nu ai chef de nimic si probabil ti-ai gasit refugiul in pc, dar fiind si vara era mai ok sa iesi, sa joci fotbal, o bicla, stat afara cu prieteni...iti faceau mult mai bine in astfel de afectiuni, crede-ma...degeaba stai la calculator si iti faci fel si fel de scenarii, daca era ceva trecator sau minor trecea de la sine sau aveai posibilitatea de a te autocontrola...inseamna ca e ceva stricat pe acolo prin creier si ai nevoie de o perioada de tratament, poate un psihoterapeut sa te ajute sa percepi altfel lucrurile si sa incepi sa gandesti mai pozitiv.cam astea sunt sfaturile pe care ti le pot da...si da, sportul ajuta foarte mult, si activitatiile placute cu prietenii, familia...eu m-am tarat o perioada de 3-4 luni la sala de fitness pana am reusit sa ma urnesc din depresia aia crunta care ma tinea mai mult in pat de peste 3 luni...trebuie sa tragi de tine...ca la fotbal, cand simti ca nu mai poti fizic gasesti ambitia aia sa alergi mai departe, dorinta de a castiga, fi cel mai bun te fac sa uiti ca esti obosit, nu mai poti, ti-e putin rau...bafta si daca iti face bine poti sa scrii in continuare pe aici unde ne ajutam intre noi cu sfaturi...si stim fiecare ce inseamna boala asta de kkt...
Si eu faceam la fel, in punctul maxim de anxietate ajungeam sa stau 12-15 ore la PC, fumam aproape doua pachete de tigari pe zi, mai mancam ceva cand aveam pofta de mancare si apoi incercam 4-5 ore sa adorm, de obicei reuseam doardimineata...Eram varza de tot, nu stiam ce sa fac si cum sa procedez. Medicamentele te ajuta sa iti intri in ritm un pic, pana reusesti sa iti impui ceva activitati, sa incepi sa iesi, sa faci una alta.. Vizitele la psiholog m-au ajutat foarte mult, eu am avut si noroc mare de tot ca am fost aici la Centrul de Sanatate Mintala din Baia Mare, unde nu a fost nevoie sa platesc. Iar doamna psiholog e o persoana minuntata. E foarte important sa incerci sa iti gasesti activitati care sa te scoata macar un pic din starile astea, exercitii de relaxare, plimbari, sport, chiar daca la inceput iti va fi mai greu. Toate vin pe parcurs, poate va dura cateva luni, un an, dar iti zic din proprie experienta ca merita sa incepi cat mai repede sa iei atitudine!
Poate iti va face bine sa stai in povesti cu prietenii buni, cu familia, sa stie exact prin ce treci. E foarte important sprijinul lor, singur e foarte greu sa faci fata...Cand te simti inteles, e mai usor sa te readaptezi..Incearca sa iti stabilesti obiective, initial mai usoare, marunte, sa iti propui o lista de activitati zilnice. Fa-ti eventual un jurnal cu starile, cu modul in care te-ai simtit, la ce te-ai gandit, cat de puternica e anxietatea pe care o simti..Iti va face bine sa iti deschizi un pic sufletul, cu siguranta!
Exercitiile de respiratie mie cel putin mi-au prins foarte bine, poate gasesti pe google ceva care sa iti prinda bine, daca nu iti pot recomanda eu cele pe care le-am facut. Multa sanatate!!!
Poate iti va face bine sa stai in povesti cu prietenii buni, cu familia, sa stie exact prin ce treci. E foarte important sprijinul lor, singur e foarte greu sa faci fata...Cand te simti inteles, e mai usor sa te readaptezi..Incearca sa iti stabilesti obiective, initial mai usoare, marunte, sa iti propui o lista de activitati zilnice. Fa-ti eventual un jurnal cu starile, cu modul in care te-ai simtit, la ce te-ai gandit, cat de puternica e anxietatea pe care o simti..Iti va face bine sa iti deschizi un pic sufletul, cu siguranta!
Exercitiile de respiratie mie cel putin mi-au prins foarte bine, poate gasesti pe google ceva care sa iti prinda bine, daca nu iti pot recomanda eu cele pe care le-am facut. Multa sanatate!!!
Andrei
Salut, cum te mai simti, banuiesc ca esti ok, din postarea vad ca esti mai optimist, mai relaxat, ma bucur:)
Mai iei Prozac, l-au recomandat si in situatia mea doctorii si o sa incep si eu cu juma de pastila, dimineata cand sunt mai aburit, poate ma scoate putin din lentoare, si din apatia aia...sa ma urnesc mai usor, macar placebo si tot merita incercat:))
Salut, cum te mai simti, banuiesc ca esti ok, din postarea vad ca esti mai optimist, mai relaxat, ma bucur:)
Mai iei Prozac, l-au recomandat si in situatia mea doctorii si o sa incep si eu cu juma de pastila, dimineata cand sunt mai aburit, poate ma scoate putin din lentoare, si din apatia aia...sa ma urnesc mai usor, macar placebo si tot merita incercat:))
salut, legat de acel soc, mircea, tu cum il percepeai?eu il simt uneori in cap alteori in corp, parca imi simt corpul moale...tu cum il resimti?mai e cineva care a mai resimtit asa un simptom?
Mai iau prozac, dimineata, jumatate de pastila. Dar nu prea simt ca ma ajuta sau ma deranjeaza cu ceva...In orice caz, poate imi da putina siguranta, ca si orice pastila, macar un mic de Placebo! :) Si cateodata cand ma pun mai tarziu la somn sau vreau sa adorm mai repede si nu reusesc, mai iau un sfert pana in jumatate de Sanval..
@ David Beckham 23
Reia tratamentul cu Seroxat minim 6-12 luni si apoi, daca te simti bine reduci gradat.
Ai toate sansele de remisie a bolii dar asta numai dupa tratament sustinut.
P.S.: Lasa prejudecatile privind medicamentele.
Persoana care conteaza cel mai mult esti tu.
Tu trebuie sa te simti ok.
@ blajan_andrei
Eu am impresia ca familia sau prietenii ma privesc ca pe extraterestru daca le spun prin ce stari trec.
Niciodata nu mi-a facut bine sa impartasesc cu ei asemenea lucruri. Din contra. Mi-a daunat.
Evit pe cat posibil acest lucru.
Singurii care inteleg sunt cei cu probleme ca noi. Atat.
Reia tratamentul cu Seroxat minim 6-12 luni si apoi, daca te simti bine reduci gradat.
Ai toate sansele de remisie a bolii dar asta numai dupa tratament sustinut.
P.S.: Lasa prejudecatile privind medicamentele.
Persoana care conteaza cel mai mult esti tu.
Tu trebuie sa te simti ok.
@ blajan_andrei
Eu am impresia ca familia sau prietenii ma privesc ca pe extraterestru daca le spun prin ce stari trec.
Niciodata nu mi-a facut bine sa impartasesc cu ei asemenea lucruri. Din contra. Mi-a daunat.
Evit pe cat posibil acest lucru.
Singurii care inteleg sunt cei cu probleme ca noi. Atat.
Imi pare atat de rau, Clara...nu te simti oarecum singura daca familia ta nu te intelege?
Stiu ce inseamna ca prietenii sa nu te inteleaga, sa creada ca vb limbi starine...dar familia?!cred ca daca nu ar fi fost familia as fi zburat de mult pe geam.
David Beckham 23
Seroxatul este interzis la americani de 9 ani, foarte bine ca nu il mai iei. Verifica singur ca este refuzat importul de seroxat in USA pe situl FDA( food and drug administration) casuta de cautare este chiar pe prima pagina. Americanii au vazut efectele distrugatoare ale medicamentelor psihiatrice si s-au reorientat foarte mult pe psihologie pentru ca multe din cazurile de psihiatrie erau de fapt probleme de mod de viata gresit nu medicale. La fel si la tine a fost un mod gresit gresit de viata in care ai facut abuz de substante energizante, de alcool...
Credinta in Dumnezeu nu inseamna doar sa crezi ca exista Dumnezeu ci inseamna sa faci efectiv ce iti spune Dumnezeu, sa traiesti concret asa cum te-a facut Dumnezeu. Dar tu ai facut abuz de substante energizante si mai ales alcool la o varsta asa de tanara si asta inseamna ca ai facut un pacat catre tine insuti pentru ca asta inseamna pacat sa faci rau celuilalt sau tie insuti. Credinta in Dumnezeu nu este ceva abstract rupt de realitatea umana ci din contra inseamna integrarea principiilor crestine in modul nostru de viata. Si atunci cand traim in afara acestor principii naturale de viata atunci se intorc impotriva noastra toate excesele pe care le-am facut in viata la unii mai devreme la altii mai tarziu. Si s-au vazut la sanatatea ta aceste excese. Plus la aceste excese s-a adaugat si modul tau de a nu comunica cu ceilalti, tristetea fara motiv care este posibil sa fie pentru ca acasa la tine nu sunteti foarte apropiati, foarte deschisi in comunicare. Probabil si de asta ai exagerat cu alcoolul pentru ca esti trist? Doar tu stii raspunsurile.
Modul tau de viata neclar, probleme de familie care te fac trist, excesul de alcool te-au departat de lumina lui Dumnezeu si te-au apropiat de intuneric, de acolo iti vin injuraturile asa cum faceam si eu acum 1 an, nu-l injuram eu pe Dumnezeu ci altcineva din mintea mea. Si am mers si eu la psihiatru am luat prozac si seroxat si de la primele pastile m-am simtit rau, nu le-am tolerat si am terminat-o cu psihiatria si m-am intors catre Dumnezeu, mi-am spovedit greselile din toata viata pentru ca nu ma spovedisem niciodata si am mers la cateva slujbe de Maslu pentru linistire pentru boli fizice, sufletesti asa cum eram in acel moment injurandu-l pe Dumnezeu. Si dupa cateva luni dupa ce am inteles unde gresisem in viata mea, dupa ce ma linisteau si imi dadeau speranta slujbele de Maslu si dupa ce am inceput sa citesc si Noul Testament am scapat si de injuraturi si mi-am indreptat si viata si sanatatea. Pentru ca stiam ca ma intorsesem pe drumul adevarat asa cum ma indrumase Dumnezeu, ma intorsesem la viata pe care ar fi trebuit sa o urmez. Si asa m-am impacat cu oamenii cu care ma certam aiurea, i-am iertat pe multi pentru ca si eu gresisem si si pe mine ma iertase Dumnezeu. Si am redevenit omul deschis care am fost mereu pana sa mi se intample ce mi s-a intamplat.
Asa a fost pentru mine testul medicamnetelor psihiatrice : lucrurile bune sunt bune din prima nu dupa 6 luni. Cand am mers la slujba de Maslu mi-a fost bine din prima slujba, cand am fost la sala m-am simtit foarte bine din prima sedinta, cand am inceput sa citesc din Noul Testament am simtit multa liniste de la primele versete si pentru prozac si seroxat trebuia sa astept cat? 6 luni cand mi-e mi-era rau de la primele pastile.
La toti oamenii vin astflel de situatii in viata cum a fost la tine cum a fost la mine si cum a fost la toti oamenii de pe forumul asta. Si fiecare a actionat diferit desi vad in cea mai mare parte o singura actiune: psihiatria. O astfel de situatie maxima apare de obicei pentru ca in viata noastra exista o departare de Dumnezeu prin modul necrestin de viata al nostru sau al celor din jurul nostru care ne afecteaza si pe noi si ne trage si pe noi in erorile celor din jur. Si multi nu stiu sa se opreasca si sa-si faca o autoanaliza si sa ceara ajutorul cel mai mare pe care il poate sa-l ceara un om, ajutorul de la Dumnezeu ca sa ii lumineze sa stie unde trebuie sa se schimbe, unde au gresit. Multi se sperie si se refugiaza in medicamnete pentru o problema a unui suflet ratacit de Dumnezeu care face si corpul sa sufere. Intotdeauna este o problema suflet-corp, amandoua sufera deci trebuie sa ai grija de amandoua.
Nu mai esti adolescent, trebuie sa-ti asumi un serviciu dar in nici un caz agent de securitate, este o meserie statica tu esti dinamic si este si un sentimnet permanent de frica ca te ataca cineva. Fa ceva din suflet gandeste-te la un serviciu care sa iti faca placere, poate chiar in afara Romaniei, poate in domeniu unde sa ajuti sau cum iti place tie.
Nu sta niciodata izolat, Dumnezeu ne-a facut sa fim uniti nu sa traim singuri, singuratatea nu este starea naturala a omului, de asta iti vin si ganduri negre, spune Tatal nostru cand ti se mai intampla asa si pur si simplu iesi afara, mergi la un mall, intr-un parc stai printre oameni si mai ales nu te izola de prietenii tai. Si joaca fotbal este foate bun sportul pentru organism si pentru suflet.
Un medicament foarte bun american este Neuro optimizer este bun pentru activitatea cerebrala in general, nu da efecte secundare este produs de o firma care are produse naturiste in general. Mai ia Nurofen sau Advil amandoua sunt antiinflamatoare, nurofenul te cam adoarme. Mai ia si medicamente naturiste care contin ginkgo bilobaeu le-am simtit foarte bune pentru memorie si pentru atentie. Si foarte important este somnul, sa fie sub 12 noaptea un somn corect face cat toate medicamentele.
Sunt multe de incercat si mai ales sunt multe de schimbat in viata, dar daca il ai pe Dumnezeu langa tine o sa stii singur ce trebuie sa faci sau o sa-ti aduca Dumnezeu oamenii potriviti la tine. Trebuie doar sa accepti sa te schimbi. Dumnezeu sa te ajute!
Seroxatul este interzis la americani de 9 ani, foarte bine ca nu il mai iei. Verifica singur ca este refuzat importul de seroxat in USA pe situl FDA( food and drug administration) casuta de cautare este chiar pe prima pagina. Americanii au vazut efectele distrugatoare ale medicamentelor psihiatrice si s-au reorientat foarte mult pe psihologie pentru ca multe din cazurile de psihiatrie erau de fapt probleme de mod de viata gresit nu medicale. La fel si la tine a fost un mod gresit gresit de viata in care ai facut abuz de substante energizante, de alcool...
Credinta in Dumnezeu nu inseamna doar sa crezi ca exista Dumnezeu ci inseamna sa faci efectiv ce iti spune Dumnezeu, sa traiesti concret asa cum te-a facut Dumnezeu. Dar tu ai facut abuz de substante energizante si mai ales alcool la o varsta asa de tanara si asta inseamna ca ai facut un pacat catre tine insuti pentru ca asta inseamna pacat sa faci rau celuilalt sau tie insuti. Credinta in Dumnezeu nu este ceva abstract rupt de realitatea umana ci din contra inseamna integrarea principiilor crestine in modul nostru de viata. Si atunci cand traim in afara acestor principii naturale de viata atunci se intorc impotriva noastra toate excesele pe care le-am facut in viata la unii mai devreme la altii mai tarziu. Si s-au vazut la sanatatea ta aceste excese. Plus la aceste excese s-a adaugat si modul tau de a nu comunica cu ceilalti, tristetea fara motiv care este posibil sa fie pentru ca acasa la tine nu sunteti foarte apropiati, foarte deschisi in comunicare. Probabil si de asta ai exagerat cu alcoolul pentru ca esti trist? Doar tu stii raspunsurile.
Modul tau de viata neclar, probleme de familie care te fac trist, excesul de alcool te-au departat de lumina lui Dumnezeu si te-au apropiat de intuneric, de acolo iti vin injuraturile asa cum faceam si eu acum 1 an, nu-l injuram eu pe Dumnezeu ci altcineva din mintea mea. Si am mers si eu la psihiatru am luat prozac si seroxat si de la primele pastile m-am simtit rau, nu le-am tolerat si am terminat-o cu psihiatria si m-am intors catre Dumnezeu, mi-am spovedit greselile din toata viata pentru ca nu ma spovedisem niciodata si am mers la cateva slujbe de Maslu pentru linistire pentru boli fizice, sufletesti asa cum eram in acel moment injurandu-l pe Dumnezeu. Si dupa cateva luni dupa ce am inteles unde gresisem in viata mea, dupa ce ma linisteau si imi dadeau speranta slujbele de Maslu si dupa ce am inceput sa citesc si Noul Testament am scapat si de injuraturi si mi-am indreptat si viata si sanatatea. Pentru ca stiam ca ma intorsesem pe drumul adevarat asa cum ma indrumase Dumnezeu, ma intorsesem la viata pe care ar fi trebuit sa o urmez. Si asa m-am impacat cu oamenii cu care ma certam aiurea, i-am iertat pe multi pentru ca si eu gresisem si si pe mine ma iertase Dumnezeu. Si am redevenit omul deschis care am fost mereu pana sa mi se intample ce mi s-a intamplat.
Asa a fost pentru mine testul medicamnetelor psihiatrice : lucrurile bune sunt bune din prima nu dupa 6 luni. Cand am mers la slujba de Maslu mi-a fost bine din prima slujba, cand am fost la sala m-am simtit foarte bine din prima sedinta, cand am inceput sa citesc din Noul Testament am simtit multa liniste de la primele versete si pentru prozac si seroxat trebuia sa astept cat? 6 luni cand mi-e mi-era rau de la primele pastile.
La toti oamenii vin astflel de situatii in viata cum a fost la tine cum a fost la mine si cum a fost la toti oamenii de pe forumul asta. Si fiecare a actionat diferit desi vad in cea mai mare parte o singura actiune: psihiatria. O astfel de situatie maxima apare de obicei pentru ca in viata noastra exista o departare de Dumnezeu prin modul necrestin de viata al nostru sau al celor din jurul nostru care ne afecteaza si pe noi si ne trage si pe noi in erorile celor din jur. Si multi nu stiu sa se opreasca si sa-si faca o autoanaliza si sa ceara ajutorul cel mai mare pe care il poate sa-l ceara un om, ajutorul de la Dumnezeu ca sa ii lumineze sa stie unde trebuie sa se schimbe, unde au gresit. Multi se sperie si se refugiaza in medicamnete pentru o problema a unui suflet ratacit de Dumnezeu care face si corpul sa sufere. Intotdeauna este o problema suflet-corp, amandoua sufera deci trebuie sa ai grija de amandoua.
Nu mai esti adolescent, trebuie sa-ti asumi un serviciu dar in nici un caz agent de securitate, este o meserie statica tu esti dinamic si este si un sentimnet permanent de frica ca te ataca cineva. Fa ceva din suflet gandeste-te la un serviciu care sa iti faca placere, poate chiar in afara Romaniei, poate in domeniu unde sa ajuti sau cum iti place tie.
Nu sta niciodata izolat, Dumnezeu ne-a facut sa fim uniti nu sa traim singuri, singuratatea nu este starea naturala a omului, de asta iti vin si ganduri negre, spune Tatal nostru cand ti se mai intampla asa si pur si simplu iesi afara, mergi la un mall, intr-un parc stai printre oameni si mai ales nu te izola de prietenii tai. Si joaca fotbal este foate bun sportul pentru organism si pentru suflet.
Un medicament foarte bun american este Neuro optimizer este bun pentru activitatea cerebrala in general, nu da efecte secundare este produs de o firma care are produse naturiste in general. Mai ia Nurofen sau Advil amandoua sunt antiinflamatoare, nurofenul te cam adoarme. Mai ia si medicamente naturiste care contin ginkgo bilobaeu le-am simtit foarte bune pentru memorie si pentru atentie. Si foarte important este somnul, sa fie sub 12 noaptea un somn corect face cat toate medicamentele.
Sunt multe de incercat si mai ales sunt multe de schimbat in viata, dar daca il ai pe Dumnezeu langa tine o sa stii singur ce trebuie sa faci sau o sa-ti aduca Dumnezeu oamenii potriviti la tine. Trebuie doar sa accepti sa te schimbi. Dumnezeu sa te ajute!
@ flowerpower
Nu ma simt singura ca familia (mama; doar cu ea locuiesc) nu ma intelege.
Ma simt aiurea. Ma duc sa ii spun ca imi este rau si nu ma crede.
E ca si cum imi spune ca mint.
Ma face sa ma simt aiurea.
@ LightUp
Seroxatul este considerat unul dintre cele mai bune medicamente chiar daca americanii il interzic ca sa isi vanda propriile lor produse (aici e vorba de politici de piata, nu ca seroxatul nu e bun).
Cu ajutorul acestui medicament pe care l-am luat timp de un an mi-au remis toate simptomele de anxietate si atacuri de panica. Aceasta remisie are deja 7-8 ani ceea ce este enorm.
Este si normal sa iei niste pastile (prozac si seroxat) si sa te simti rau. Sunt niste substante chimice. Organismul incepe incet incet sa se adapteze la ele iar in timp de o luna efectele deranjante dispar, ramand efectul bun al medicamentui. Trebuie avuta rabdare.
Problema e ca medicii sunt total neprofesionisti si nu informeaza pacientii despre astfel de lucruri din criza de timp sau delasare.
Nu ma simt singura ca familia (mama; doar cu ea locuiesc) nu ma intelege.
Ma simt aiurea. Ma duc sa ii spun ca imi este rau si nu ma crede.
E ca si cum imi spune ca mint.
Ma face sa ma simt aiurea.
@ LightUp
Seroxatul este considerat unul dintre cele mai bune medicamente chiar daca americanii il interzic ca sa isi vanda propriile lor produse (aici e vorba de politici de piata, nu ca seroxatul nu e bun).
Cu ajutorul acestui medicament pe care l-am luat timp de un an mi-au remis toate simptomele de anxietate si atacuri de panica. Aceasta remisie are deja 7-8 ani ceea ce este enorm.
Este si normal sa iei niste pastile (prozac si seroxat) si sa te simti rau. Sunt niste substante chimice. Organismul incepe incet incet sa se adapteze la ele iar in timp de o luna efectele deranjante dispar, ramand efectul bun al medicamentui. Trebuie avuta rabdare.
Problema e ca medicii sunt total neprofesionisti si nu informeaza pacientii despre astfel de lucruri din criza de timp sau delasare.
Da, flower, am simtit chestia respectiva si prin corp, e anxietate dusa spre extrem...d-aia o resimti asa puternic, nu stiu ce va face sa credeti ca medicamentele sunt un fel de satana, e simplu, daca faci tratament cum zice si clara trebuie sa ai rabdare o perioada pana incepe sa-si puna amprenta serios asupra anxietatii sau depresiei, il schimbi daca nu e ok, si te simti mai rau dp 4-6 saptamani pana gasesti unul care sa se potriveasca si sa functionezi cat de cat normal, e de preferat sa nu iei pastille, dar daca boala se instaleaza si nu te poti controla te poti duce la 1000 de psihologi/psihoterapeuti.nu te scoate nimic din starea aia de frica accentuate decat un tratament ok, dupa da, te poti lasa treptat daca esti sigur pe tine si vezi cum merge, lui flower se pare ca nu-I merge deocamdata fara tratament, asta nu inseamna ca daca va face un tratament inca 6-12 luni nu se poate lasa ulterior...
Mi se pare o prostie sa stai in chinurile astea cand poti lua o pastila sau doua pe zi,..nu mi se pare normal...sunt multe chestii daunatoare in ziua de azi, tigari, bautura, mancarea proasta, toate cumulate fac mult mai rau decat AD-urile...sa terminam cu ipocrizia asta, inteleg ca psihoterapeuti si psihologi vor sa-si castige painea, sunt folositori dupa ce pacientul este intr-o stare cat de cat ok si este capabil sa discute obiectiv si echilibrat despre ce I se intampla...
@clara
Ce sa-ti zic, e greu sa nu te inteleaga, eu am noroc cu mama, ma intelege foarte bine, nu ma refer la simptome ca saraca n-are cum sa-si dea seama exact cum ma simt in momentele alea cumplite dar ma ajuta/sprijina si este ok, chiar si taica-miu a inceput sa-si dea seama ca nu-I de gluma cu bolile astea, si observ o schimbare de atitudine din partea lui, el are o personalitate mai puternica, cum aveam si eu pana sa ma imbolnavesc...si asa I-am explicat ca I se poate intampla oricui.
Pacat ca ai renuntat la ideea de cuplu, poate te-ar intelege mult mai bine un prieten, dar na...nu te supara pe mine, eu imi spun parerea, esti foarte tanara si desi nu te cunosc pari o femeie de treaba...si meriti sa fi happy:P
Acum nu-mi sarii in cap ca am zis nu stiu ce, e parerea mea:) desi nu mi-ai cerut-o...mi-o exprim ca suntem colegi de suferinta:)
Mi se pare o prostie sa stai in chinurile astea cand poti lua o pastila sau doua pe zi,..nu mi se pare normal...sunt multe chestii daunatoare in ziua de azi, tigari, bautura, mancarea proasta, toate cumulate fac mult mai rau decat AD-urile...sa terminam cu ipocrizia asta, inteleg ca psihoterapeuti si psihologi vor sa-si castige painea, sunt folositori dupa ce pacientul este intr-o stare cat de cat ok si este capabil sa discute obiectiv si echilibrat despre ce I se intampla...
@clara
Ce sa-ti zic, e greu sa nu te inteleaga, eu am noroc cu mama, ma intelege foarte bine, nu ma refer la simptome ca saraca n-are cum sa-si dea seama exact cum ma simt in momentele alea cumplite dar ma ajuta/sprijina si este ok, chiar si taica-miu a inceput sa-si dea seama ca nu-I de gluma cu bolile astea, si observ o schimbare de atitudine din partea lui, el are o personalitate mai puternica, cum aveam si eu pana sa ma imbolnavesc...si asa I-am explicat ca I se poate intampla oricui.
Pacat ca ai renuntat la ideea de cuplu, poate te-ar intelege mult mai bine un prieten, dar na...nu te supara pe mine, eu imi spun parerea, esti foarte tanara si desi nu te cunosc pari o femeie de treaba...si meriti sa fi happy:P
Acum nu-mi sarii in cap ca am zis nu stiu ce, e parerea mea:) desi nu mi-ai cerut-o...mi-o exprim ca suntem colegi de suferinta:)
@ Mircea1986
Nu ma supar ca nu am de ce sa ma supar dar totul se poate explica.
Mie imi plac lucrurile foarte clare si limpezi.
1+1=2
a. Daca eu ma combin la varsta mea (35) cu cineva, am 99, 99 % "sanse" ca acea persoana sa nu fie virgina. Ceea ce pentru mine se traduce ca acea persoana este purtatoare de boli. La barbati bolile cu transmitere sexuala nu se manifesta dar sunt purtatori. Mersi, nu, Mircea draga ! Deoarece sistemul meu imunitar este scazut din cauza ca inghit pilule zilnic. Orice bts la mine devine cronica. Sunt fete de pe Forum la prima lor relatie care iau medicamente ca noi si au facut aceste bts de le-au tinut cu lunile sau anii (15 luni de ex). Unei alte fete asa de tare i-a sapat boala pe col ca la Testul Papanicolau i-a iesit ca are cancer de col uterin la varsta cuprinsa intre 20 si 25 de ani. De era sa faca infarct.
Deci: Mersi, NU !
b. Pe mine nu ma intereseaza sa fac copii din mai multe motive: pe de o parte pentru nimic in lume nu vreau sa mosteneasca boala, pe de alta parte nu pot intrerupe tratamentul. Daca il fac cu tratament, iese cu malformatii. Deci iarasi iti spun: mersi, NU !
c. Mie mi se pare penibil sa ma plimb la varsta mea pe strada cu un boyfriend cu care nu am nici un viitor. Si sa facem sex ferindu-ne de momentul in care vin acasa parintii. Dupa care cu alt boyfriend - ca anteriorul precis isi gaseste cu una cu care sa ma insele iar eu asta nu accept - si tot asa. E aiurea.Nu sunt dama de consumatie.
d. In momentul in care nu exista o casa (separata de parinti - nu imi place convietuirea cu parintii), si doua salarii din care sa traiesti, relatia ta se indreapta catre nicaieri. Nu imi plac astfel de relatii. Nu poti sa iesi sa bei sucuri in fiecare zi timp de mai multi ani.
Oamenii sunt creati sa isi formeze familii, sa se desparta de parintii lor, sa faca copii.
Eu personal nu am ce sa ii ofer unui barbat sanatos sau nesanatos. Ce sa ii ofer ? Prezervativ pe viata ?
Problema e aiurea.
Am ales sa urmez sfatul parintelui Arsenie Boca care zice ca cei bolnavi nu trebuie sa faca copii si stau deoparte.
Ma hranesc cu hrana duhovniceasca (carti, prelegeri de le Youtube legate de credinta, rugaciune dupa putere etc) si imi este bine.
A fi intr-o relatie, inseamna a duce si grija altcuiva. Nu te supara dar eu nu imi pot duce grija mea proprie. Mama ma ajuta.
A accepta sa intru intr-o relatie inseamna ca nu sunt in stare sa imi evaluez resursele corect iar rata esecului pentru acea relatie ar fi de 100 %.
Nu degeaba zicea Anastasia ca noi, cei cu astfel de boli trebuie sa urmam calea credintei si sa ne facem prieteni doar in sensul de frate/tata. Atat. Astfel de relatii imi fac mie bine si nu cele sentimentale.
Din cele sentimentale nu am avut decat de suferit. Te rog sa ma crezi.
Suficient ! Nu asta este calea ! Trebuie sa ascult de Dumnezeu si imi va fi bine.
Nu ma supar ca nu am de ce sa ma supar dar totul se poate explica.
Mie imi plac lucrurile foarte clare si limpezi.
1+1=2
a. Daca eu ma combin la varsta mea (35) cu cineva, am 99, 99 % "sanse" ca acea persoana sa nu fie virgina. Ceea ce pentru mine se traduce ca acea persoana este purtatoare de boli. La barbati bolile cu transmitere sexuala nu se manifesta dar sunt purtatori. Mersi, nu, Mircea draga ! Deoarece sistemul meu imunitar este scazut din cauza ca inghit pilule zilnic. Orice bts la mine devine cronica. Sunt fete de pe Forum la prima lor relatie care iau medicamente ca noi si au facut aceste bts de le-au tinut cu lunile sau anii (15 luni de ex). Unei alte fete asa de tare i-a sapat boala pe col ca la Testul Papanicolau i-a iesit ca are cancer de col uterin la varsta cuprinsa intre 20 si 25 de ani. De era sa faca infarct.
Deci: Mersi, NU !
b. Pe mine nu ma intereseaza sa fac copii din mai multe motive: pe de o parte pentru nimic in lume nu vreau sa mosteneasca boala, pe de alta parte nu pot intrerupe tratamentul. Daca il fac cu tratament, iese cu malformatii. Deci iarasi iti spun: mersi, NU !
c. Mie mi se pare penibil sa ma plimb la varsta mea pe strada cu un boyfriend cu care nu am nici un viitor. Si sa facem sex ferindu-ne de momentul in care vin acasa parintii. Dupa care cu alt boyfriend - ca anteriorul precis isi gaseste cu una cu care sa ma insele iar eu asta nu accept - si tot asa. E aiurea.Nu sunt dama de consumatie.
d. In momentul in care nu exista o casa (separata de parinti - nu imi place convietuirea cu parintii), si doua salarii din care sa traiesti, relatia ta se indreapta catre nicaieri. Nu imi plac astfel de relatii. Nu poti sa iesi sa bei sucuri in fiecare zi timp de mai multi ani.
Oamenii sunt creati sa isi formeze familii, sa se desparta de parintii lor, sa faca copii.
Eu personal nu am ce sa ii ofer unui barbat sanatos sau nesanatos. Ce sa ii ofer ? Prezervativ pe viata ?
Problema e aiurea.
Am ales sa urmez sfatul parintelui Arsenie Boca care zice ca cei bolnavi nu trebuie sa faca copii si stau deoparte.
Ma hranesc cu hrana duhovniceasca (carti, prelegeri de le Youtube legate de credinta, rugaciune dupa putere etc) si imi este bine.
A fi intr-o relatie, inseamna a duce si grija altcuiva. Nu te supara dar eu nu imi pot duce grija mea proprie. Mama ma ajuta.
A accepta sa intru intr-o relatie inseamna ca nu sunt in stare sa imi evaluez resursele corect iar rata esecului pentru acea relatie ar fi de 100 %.
Nu degeaba zicea Anastasia ca noi, cei cu astfel de boli trebuie sa urmam calea credintei si sa ne facem prieteni doar in sensul de frate/tata. Atat. Astfel de relatii imi fac mie bine si nu cele sentimentale.
Din cele sentimentale nu am avut decat de suferit. Te rog sa ma crezi.
Suficient ! Nu asta este calea ! Trebuie sa ascult de Dumnezeu si imi va fi bine.
@ Mircea1986
Tu faci o mare greseala.
Te pui in locul meu si ma crezi pe mine nefericita ca nu sunt intr-o relatie de cuplu.
Ceea ce e fals !
Relatia de cuplu cu toate grijile care vin cu ea, pe mine ma destabilizeaza si imi ruineaza sanatatea.
Eu ma simt bine asa cum sunt acum.
Cu cartile mele si colectia de poze de pe Facebook, cu credinta mea.
"Doua sunt caile vietii, iubitii mei", spunea Sfantul Grigorie Noul Teolog. "A nuntii si a necasatoririi. Necasatoria este mai inalta si mai dumnezeiasca".
Numai cand o sa gusti credinta, dragul meu, o sa imi dai dreptate.
Tu faci o mare greseala.
Te pui in locul meu si ma crezi pe mine nefericita ca nu sunt intr-o relatie de cuplu.
Ceea ce e fals !
Relatia de cuplu cu toate grijile care vin cu ea, pe mine ma destabilizeaza si imi ruineaza sanatatea.
Eu ma simt bine asa cum sunt acum.
Cu cartile mele si colectia de poze de pe Facebook, cu credinta mea.
"Doua sunt caile vietii, iubitii mei", spunea Sfantul Grigorie Noul Teolog. "A nuntii si a necasatoririi. Necasatoria este mai inalta si mai dumnezeiasca".
Numai cand o sa gusti credinta, dragul meu, o sa imi dai dreptate.
Hmm, pacat ca gandesti asa, ti-ai pierdut increderea in barbati...
Nu ti-ai pus problema ca poate gasesti un barbat potent financiar, care te iubeste exact asa cum esti? si are posibilitatea sa aiba grija de tine atat pe plan afectiv cat si material...
Daca tu esti fericita asa, este strict viata ta si faci ce vrei cu ea, eu mi-am spus o parere...nu stiu exact cum iti desfasori tu o zi din viata, ce dureri ai, atat fizice cat si sufletesti incat sa merg mai departe cu afirmatiile, pe mine unu m-ai ajutat inca de la inceput, acum 2-3 ani ce scriai din propria experienta si d-asta mi-am dat si eu cu parerea:P
Fiind cu boala asta de mai mult timp este clar ca stii ce vrei/poti de la viata, dar sa presupunem si varianta mea, n-ar fi chiar asa rau, dar daca ai luat-o pe calea cu biserica si te simti ok cine sunt eu sa te conving ca nu-i ok? fiecare face ce crede ca-i mai bine pt el, daca ti-ai gasit linistea asa bravo tie...eu nu m-am regasit in credinta/biserica...deci suntem diferiti si d-aia avem opinii diferite:P
Nu ti-ai pus problema ca poate gasesti un barbat potent financiar, care te iubeste exact asa cum esti? si are posibilitatea sa aiba grija de tine atat pe plan afectiv cat si material...
Daca tu esti fericita asa, este strict viata ta si faci ce vrei cu ea, eu mi-am spus o parere...nu stiu exact cum iti desfasori tu o zi din viata, ce dureri ai, atat fizice cat si sufletesti incat sa merg mai departe cu afirmatiile, pe mine unu m-ai ajutat inca de la inceput, acum 2-3 ani ce scriai din propria experienta si d-asta mi-am dat si eu cu parerea:P
Fiind cu boala asta de mai mult timp este clar ca stii ce vrei/poti de la viata, dar sa presupunem si varianta mea, n-ar fi chiar asa rau, dar daca ai luat-o pe calea cu biserica si te simti ok cine sunt eu sa te conving ca nu-i ok? fiecare face ce crede ca-i mai bine pt el, daca ti-ai gasit linistea asa bravo tie...eu nu m-am regasit in credinta/biserica...deci suntem diferiti si d-aia avem opinii diferite:P
Va multumesc tuturor din tot sufletul si din toata inima pentru sfaturi!!!...numai cei care au trecut prin asa ceva pot sa te inteleaga...daca spui altora care nu au trecut prin asa ceva, zic ca esti nebun...sau te ia la misto...sau incep sa rada...fac caterinca...am auzit ca si autosugestia este foarte buna...dar nu prea cred...pentru ca io daca zic:'Io sunt bine nu am nimic...sunt perfect sanatos'...etc...ce chiar ma fac bine?...nu prea cred...asa daca iei o pastila de ex este altceva..te ajuta sa treci mai usor peste asta...cum sa zic in mintea mea ca nu am nimic sunt bine sunt sanatos daca eu sunt depresiv, anxios...deci asta cu autosugestia nu prea stiu ce sa zic...nu prea cred...eu ma culc de obicei pe la 4-5 dimineata...sa stiti ca daca ma culc pe la 11 seara si daca am mai inceput sa ies pe afara parca imi e si mai bine...oare si noptile pierdute(pe pc de obicei) pot sa accentueze starea aceea de anxietate, depresie?!
Buuuuuuuuuna dimineata,
clara, pot sa spun ca resimt un imens respect fata de tine si alegerea care ai facuto...nu vreau sa-ti judec alegerea, daca e buna sau rea, potrivita sau gresita..stiu un singur lucru:CA SA FACI O ASTFEL DE ALEGERE ITI TREBUIE ACCEPTARE DAR SI O VOINTA INCREDIBILA.pot sa spun sincer ca ma fascineaza ceea ce povestesti legat de gustul credintei;odata chiar as dori sa-mi povestesti, am intalnit multe persoane care au ales credinta in religie si biserica(corecteaza-ma daca gresesc), dar niciuna ca tine, multe din ele erau frustrate pe interior cu toate ca purtau masca aceasta a credintei.
Legat de relatia de cuplu sunt intru-totul deacord cu tine...eu ma ghidez dupa un lucru(mai nou...inainte nu o faceam):Nu caut ca oamenii sa-mi daruiasca iubirea(am facut-o sincer, datorita faptului ca m-am simtit fara valoare si neiubita de multe ori)POT SA MI-O OFER SI SINGURA!mereu ma felicit pt ceea ce sunt si ce am ajuns avand in vedere problema mea:D si imi face o mare placere sa fiu asa o prietena buna cu mine.zilele astea am vorbit in continuu cu, corpul meu, sa-l fac sa inteleaga ca vreau sincer sa fim asa pline de energie si fara medicamente.chair ca a inceput sa "maraie"
dar mna;
Revenind la relatiile de cuplu, bineinteles ca asta nu inseamna ca nu voi mai avea vreo relatie de cuplu niciodata, doar ca aleg oamenii cu grija...asa cum resimt anxietate am si multa dragoste in mine asa ca daca se investe sa fie o persoana de sex masculin cu care s-o pot imparti nu ma dau inlaturi, daca nu, oricum sunt atatea persoane in jurul meu caruia le-o pot oferi, dar niciodata nu o voi mai cere, asta cu adevarat ma face sa ma simt rau;
Mircea
Ce sa mai zic, azi ma simt mult mai bine, m-o lasat cat de cat socul si paresteziile(sper ca am scris corect^.^), mai resimt o usoara ametiala dar e ok, tratamentul nu l-am reluat, am vb si cu psihiatra si a zis ca daca imi continua starea sa-l reiau
am gasit ieri un prospect pe internet de la fobiless(medicamentul meu)si m-o linistit sa stiu ca simptomele aiurea care le am sunt de la incheierea tartamentului:)eu nu eram prea sigura.
plus ca am ras copios la fraza ta" credeti ca medicamentele sunt un fel de satana"...ai zis-o din suflet!!!!
David
atunci cand esti fara energie si speriat multe lucruri iti pot pica naspa, nu neaparat iti fac rau..eu de exeplu asa naspa m-am simtit ieri ca daca batea un pic vantul simteam ca mi se intoarce stomacul, dar daca stateam la soare simteam o apasare pe cap:)))deci unde sa stau!?
tatal meu sta pe pc de la 20 ani, asta e slujba lui, e designer web si trebuie sa stea cu ochii in calc si 15 ore..deci nu mori, dar ar fi de precizat sa te odihnesti cum poti, daca nu poti noaptea, dormi pe reprize dupa-amiaza;calculatorul iti consuma din energie dar depinde si ce faci pe el..eu de exemlu cand am starile naspa imi place sa vad apa curgand, sau sa aud fosnetul fruzelor, sau ploaia, asa ca imi pun in casti si ascult:)
Acum f dar f important David...legat de autosugestie, te rog, nu renunta la ea.stii care e cea mai mare greseala a noastra?stai ca-ti explic.sa zicem ca esti intr-o stare proasta si iti propui sa te motivezi singur, iti pui chestii de genu, sunt super sanatos si ala bala, in background, undeva in spatele gandurilor tale mereu se afla gandul care iti spune ca automat daca te-ai motivat trebuie sa te simti mai bine si astfel tu vei astepta sa te simti mai bine, dar binele asta nu va veni si practic vei fii nemultumit si iara vei reintra in cercul vicios...dragul meu, starea nu se schimba peste noapte, atunci cand te motivezi ea va fi si mai accentuata, pt ca exista un conflict intre cum te simti si ce alegi sa gandesti, important e sa castige gandurile pozitive, iar ele vor castiga daca tu investesti in ele energie, motivatie, vointa si actiune...apoi usor se vad rezultate.
NU STIU CINE SE VA APUCA SA-MI CITEASCA TOT PAPIRUSUL PE CARE L-AM SCRIS:)))dar mna...va iubesc si sa veti o zi faina:D
clara, pot sa spun ca resimt un imens respect fata de tine si alegerea care ai facuto...nu vreau sa-ti judec alegerea, daca e buna sau rea, potrivita sau gresita..stiu un singur lucru:CA SA FACI O ASTFEL DE ALEGERE ITI TREBUIE ACCEPTARE DAR SI O VOINTA INCREDIBILA.pot sa spun sincer ca ma fascineaza ceea ce povestesti legat de gustul credintei;odata chiar as dori sa-mi povestesti, am intalnit multe persoane care au ales credinta in religie si biserica(corecteaza-ma daca gresesc), dar niciuna ca tine, multe din ele erau frustrate pe interior cu toate ca purtau masca aceasta a credintei.
Legat de relatia de cuplu sunt intru-totul deacord cu tine...eu ma ghidez dupa un lucru(mai nou...inainte nu o faceam):Nu caut ca oamenii sa-mi daruiasca iubirea(am facut-o sincer, datorita faptului ca m-am simtit fara valoare si neiubita de multe ori)POT SA MI-O OFER SI SINGURA!mereu ma felicit pt ceea ce sunt si ce am ajuns avand in vedere problema mea:D si imi face o mare placere sa fiu asa o prietena buna cu mine.zilele astea am vorbit in continuu cu, corpul meu, sa-l fac sa inteleaga ca vreau sincer sa fim asa pline de energie si fara medicamente.chair ca a inceput sa "maraie"
dar mna;
Revenind la relatiile de cuplu, bineinteles ca asta nu inseamna ca nu voi mai avea vreo relatie de cuplu niciodata, doar ca aleg oamenii cu grija...asa cum resimt anxietate am si multa dragoste in mine asa ca daca se investe sa fie o persoana de sex masculin cu care s-o pot imparti nu ma dau inlaturi, daca nu, oricum sunt atatea persoane in jurul meu caruia le-o pot oferi, dar niciodata nu o voi mai cere, asta cu adevarat ma face sa ma simt rau;
Mircea
Ce sa mai zic, azi ma simt mult mai bine, m-o lasat cat de cat socul si paresteziile(sper ca am scris corect^.^), mai resimt o usoara ametiala dar e ok, tratamentul nu l-am reluat, am vb si cu psihiatra si a zis ca daca imi continua starea sa-l reiau
am gasit ieri un prospect pe internet de la fobiless(medicamentul meu)si m-o linistit sa stiu ca simptomele aiurea care le am sunt de la incheierea tartamentului:)eu nu eram prea sigura.
plus ca am ras copios la fraza ta" credeti ca medicamentele sunt un fel de satana"...ai zis-o din suflet!!!!
David
atunci cand esti fara energie si speriat multe lucruri iti pot pica naspa, nu neaparat iti fac rau..eu de exeplu asa naspa m-am simtit ieri ca daca batea un pic vantul simteam ca mi se intoarce stomacul, dar daca stateam la soare simteam o apasare pe cap:)))deci unde sa stau!?
tatal meu sta pe pc de la 20 ani, asta e slujba lui, e designer web si trebuie sa stea cu ochii in calc si 15 ore..deci nu mori, dar ar fi de precizat sa te odihnesti cum poti, daca nu poti noaptea, dormi pe reprize dupa-amiaza;calculatorul iti consuma din energie dar depinde si ce faci pe el..eu de exemlu cand am starile naspa imi place sa vad apa curgand, sau sa aud fosnetul fruzelor, sau ploaia, asa ca imi pun in casti si ascult:)
Acum f dar f important David...legat de autosugestie, te rog, nu renunta la ea.stii care e cea mai mare greseala a noastra?stai ca-ti explic.sa zicem ca esti intr-o stare proasta si iti propui sa te motivezi singur, iti pui chestii de genu, sunt super sanatos si ala bala, in background, undeva in spatele gandurilor tale mereu se afla gandul care iti spune ca automat daca te-ai motivat trebuie sa te simti mai bine si astfel tu vei astepta sa te simti mai bine, dar binele asta nu va veni si practic vei fii nemultumit si iara vei reintra in cercul vicios...dragul meu, starea nu se schimba peste noapte, atunci cand te motivezi ea va fi si mai accentuata, pt ca exista un conflict intre cum te simti si ce alegi sa gandesti, important e sa castige gandurile pozitive, iar ele vor castiga daca tu investesti in ele energie, motivatie, vointa si actiune...apoi usor se vad rezultate.
NU STIU CINE SE VA APUCA SA-MI CITEASCA TOT PAPIRUSUL PE CARE L-AM SCRIS:)))dar mna...va iubesc si sa veti o zi faina:D
Cu siguranta PC-ul accentueaza starile astea! De-asta si medicul psiholog mi-a zis ca e boala secolului 21 asta cu anxietatea. Si ca simptomele si modul de a se manifesta s-au modificat odata cu evolutia tehnologiei...Si eu aveam probleme mari cu statul pe PC, era singurul refugiu pe care il aveam in clipele alea, altceva nu stiam ce sa fac. Si ajungeam si eu sa adorm pe la 8-9, cu greu, eram agitat, nervos, panicat, toate cele...Incearca sa reduci treptat, sau fa pauze mai dese..
@ Mircea1986
Din experienta de o viata iti spun ca cei bogati sunt mai lacomi si mai egoisti decat oamenii obisnuisti.
Daca dau ceva (nu mie, ci in general), parca ar taia din ei.
Nu imi plac scenariile fanteziste preluate din filme sau literatura universala.
Sunt un om cu picioarele pe pamant.
Nu as sta nici picata cu ceara la mana cuiva (a unui barbat) care mi-ar oferi ceva peste lucrurile modeste pe care mi le pot procura si singura.
Nici un barbat bogat sau nebogat nu se combina cu o persoana care frecventeaza cabinetul de Psihiatrie.
Fii realist, tinere, ce e cu tine ?
Eu am afirmat ca nu a mai trebuit sa iau sustinut anxiolitice sau antidepresive dar greseala mea de a intra intr-o relatie ar insemna inceputul unui lung sir de anxietati sau depresii din varii motive, pe care le-as trata tot cu medicamente. Multumesc, dar nu am chef ! Nu te supara ca sunt atat de directa.
Ultimele mele relatii mi-au dat batai de cap in asemenea masura incat acum cand mai aud de asa ceva fug ca dracu de tamaie. Imi da-u-nea-za. Ma streseaza.
Tu vezi viata prin ochii tai. Nu te confrunti nicidecum cu simptomele de boala pe care le am eu, de am ajuns la o asemenea decizie.
Eu nu pot sa zic ca sunt o persoana foarte credincioasa. Seroquelul pe care mi l-au introdus in spital in februarie (acum iau 300 mg) ma face sa ma trezesc a doua zi intre orele 14 si 16. Lucru care nu imi convine deloc. Chiar daca as vrea, nu as putea sa merg la biserica.
Iti explic un exemplu @ flowerpower. Acum am pe fotoliul de la capatul patului 4 carti din care citesc cate putin in fiecare seara.
a. Minunile cu copii nascuti si nenascuti ale Sfantului Efrem.
Citesc in fiecare seara cateva minuni pe care i-a facut cu copilasii din intreaga lume, conform scrisorilor care au venit pe adresa Manastirii Nea Macri din Grecia, unde sunt moastele acestui sfant.
Pai cand te apuci si citesti prin ce momente grele au trecut familiile acelor micuti iar dupa ce au fost la Manastirea lui si s-au uns cu ulei de la candela si au citit acatistul lui, s-au vindecat, nu am cum sa nu ma simt bine si sa capat evlavie (un fel de dragoste) pentru acel sfant.
b. Citesc o carte care se numeste parintii pustiei de jean Bremond in care invat tot felul de istorii binefacatoare pentru sufletul meu. Sunt mai mult decat lectii de viata, sunt istorisiri explicate pe intelesul tuturor, cu sfaturi de viata care fac mai mult decat o vizita la psiholog pe care momentan nu mi-o permit.
c. Pelerinul rus este una dintre cartile pe care de cate ori pui mana, te scoate din depresie si inlocuieste tristetea cu iubirea de Dumnezeu si cu dorinta de a te ruga lui si de a fi in comuniune cu el. Ce imi pot dori mai mult.
* pai daca eu as fi intr-o relatie m-ar lasa cineva sa citesc ce doresc si cand doresc ? Nici gand ! Am trecut prin asta. Barbatii sunt de o gelozie fantastica.
d. citesc iarasi cate un mic capitol din Biblie (o pagina, doua) pe seara, lucru care iarasi ma entuziasmeaza si ma face sa ma simt extraordinar. Nici eu insami nu inteleg cum se petrec aceste lucruri. va comunic doar rezultatul.
Draga mea, nu trebuie sa alergi dupa aprecierile si iubirea oamenilor, ci sa ajungi sa simti iubirea lui Dumnezeu si sa constientizezi purtarea lui de grija, zi de zi, E un lucru incomparabil mai frumos decat iubirea oamenilor. Roaga-te prin cuvintele tale la Dumnezeu sa iti dea posibilitatea sa simti iubirea Lui si parca te vad ca imi vei scrie aici ca a fost unul dintre lucrurile cele mai minunate care ti s-au petrecut vreodata in viata.
Din experienta de o viata iti spun ca cei bogati sunt mai lacomi si mai egoisti decat oamenii obisnuisti.
Daca dau ceva (nu mie, ci in general), parca ar taia din ei.
Nu imi plac scenariile fanteziste preluate din filme sau literatura universala.
Sunt un om cu picioarele pe pamant.
Nu as sta nici picata cu ceara la mana cuiva (a unui barbat) care mi-ar oferi ceva peste lucrurile modeste pe care mi le pot procura si singura.
Nici un barbat bogat sau nebogat nu se combina cu o persoana care frecventeaza cabinetul de Psihiatrie.
Fii realist, tinere, ce e cu tine ?
Eu am afirmat ca nu a mai trebuit sa iau sustinut anxiolitice sau antidepresive dar greseala mea de a intra intr-o relatie ar insemna inceputul unui lung sir de anxietati sau depresii din varii motive, pe care le-as trata tot cu medicamente. Multumesc, dar nu am chef ! Nu te supara ca sunt atat de directa.
Ultimele mele relatii mi-au dat batai de cap in asemenea masura incat acum cand mai aud de asa ceva fug ca dracu de tamaie. Imi da-u-nea-za. Ma streseaza.
Tu vezi viata prin ochii tai. Nu te confrunti nicidecum cu simptomele de boala pe care le am eu, de am ajuns la o asemenea decizie.
Eu nu pot sa zic ca sunt o persoana foarte credincioasa. Seroquelul pe care mi l-au introdus in spital in februarie (acum iau 300 mg) ma face sa ma trezesc a doua zi intre orele 14 si 16. Lucru care nu imi convine deloc. Chiar daca as vrea, nu as putea sa merg la biserica.
Iti explic un exemplu @ flowerpower. Acum am pe fotoliul de la capatul patului 4 carti din care citesc cate putin in fiecare seara.
a. Minunile cu copii nascuti si nenascuti ale Sfantului Efrem.
Citesc in fiecare seara cateva minuni pe care i-a facut cu copilasii din intreaga lume, conform scrisorilor care au venit pe adresa Manastirii Nea Macri din Grecia, unde sunt moastele acestui sfant.
Pai cand te apuci si citesti prin ce momente grele au trecut familiile acelor micuti iar dupa ce au fost la Manastirea lui si s-au uns cu ulei de la candela si au citit acatistul lui, s-au vindecat, nu am cum sa nu ma simt bine si sa capat evlavie (un fel de dragoste) pentru acel sfant.
b. Citesc o carte care se numeste parintii pustiei de jean Bremond in care invat tot felul de istorii binefacatoare pentru sufletul meu. Sunt mai mult decat lectii de viata, sunt istorisiri explicate pe intelesul tuturor, cu sfaturi de viata care fac mai mult decat o vizita la psiholog pe care momentan nu mi-o permit.
c. Pelerinul rus este una dintre cartile pe care de cate ori pui mana, te scoate din depresie si inlocuieste tristetea cu iubirea de Dumnezeu si cu dorinta de a te ruga lui si de a fi in comuniune cu el. Ce imi pot dori mai mult.
* pai daca eu as fi intr-o relatie m-ar lasa cineva sa citesc ce doresc si cand doresc ? Nici gand ! Am trecut prin asta. Barbatii sunt de o gelozie fantastica.
d. citesc iarasi cate un mic capitol din Biblie (o pagina, doua) pe seara, lucru care iarasi ma entuziasmeaza si ma face sa ma simt extraordinar. Nici eu insami nu inteleg cum se petrec aceste lucruri. va comunic doar rezultatul.
Draga mea, nu trebuie sa alergi dupa aprecierile si iubirea oamenilor, ci sa ajungi sa simti iubirea lui Dumnezeu si sa constientizezi purtarea lui de grija, zi de zi, E un lucru incomparabil mai frumos decat iubirea oamenilor. Roaga-te prin cuvintele tale la Dumnezeu sa iti dea posibilitatea sa simti iubirea Lui si parca te vad ca imi vei scrie aici ca a fost unul dintre lucrurile cele mai minunate care ti s-au petrecut vreodata in viata.
Nu se poate sa traiesti intr-o asemenea gandire aberanta care exclude IUBIREA (de sine, de prieteni, de parinti - acolo unde e cazul, de iubit, de sot, de copii etc ). Daca faceti asta, vindecarea voastra nu va exista niciodata!
Va spune asta un copil care a primit enorm de multa iubire din partea parintilor, si aceea neconditionata. Cand eram mica si ma trezeam dimineata in saruturile mamei, mangaierile si cuvintele ei de dragoste pura, simteam cum se umfla inima in mine si parca dadea sa plesneasca, parca nu mai avea loc in piept. Iar cand pentru tatal meu eram cel mai de pret lucru sau cand se juca cu mine si ma facea sa rad mereu cu sughituri, nu-mi venea sa ma mai dau jos din carca lui. Asta era doar o particica infima din relatia mea cu parintii. Nu mai cautati substitut de iubire (prin credinta), nici nu e suficienta si nici nu va indeplineste nevoile afective, doar va mintiti singuri. Un om, o fiinta umana are nevoie la propriu de mangaieri, atingeri, cuvinte frumoase, aprecieri, iar astea nu le primeste decat de la o alta fiinta umana.
A nu cauta sa si primesti iubirea, ci doar sa o daruiesti, este sinucidere curata, este pur si simplu sacrificiu INUTIL. Inseamna sa nu-ti hranesti sufletul cu singura lui hrana! Iar cand nu faci asta, in timp vin anxietatile, depresiile si toate celelalte.
Tot ce aveti voi este rezultatul lipsei iubirii adevarate. Ce vi s-a oferit pana acum a fost conditionare si posesie. Ati fost si sunteti in continuare posesiile unor parinti, nu fiinte cu drept la demnitate, drept de a alege, de a decide si dupa mintea si sufletul vostru, iar consecintele sunt cele pe care le traiti: devalorizare maxima, lipsa de incredere in sine, resentimente, furie, frici aberante, tristete, nefericire.
E greu sa va spuna cineva care sunt cauzele exacte, pentru ca de fapt ele sunt toata viata voastra de pana acum!
Cat discuta cu voi un psihiatru la o consultatie? Cat afla el din suferintele sufletului vostru si din ce s-a intamplat in casa copilariei voastre? NIMIC!
In cele cateva minute in care ii spuneti doar despre ce simtiti fizic, el va da niste pastile de care apoi deveniti dependenti pe viata. De ce? Pentru ca niciodata nu abordati problema de la inceputurile ei si nu o rezolvati cum trebuie, ci intrati pe alt fagas.
Daca mama si tata nu te-ar fi facut sa te simti neiubita si fara valoare, Flowerpower, acum ai fi avut repere clare de viata si ai fi stiut ca la varsta ta e timpul explorarilor, cuceririlor, planurilor, iubirilor, experimentarilor de orice fel, nu al resemnarilor. Este inuman ca un om la 18 ani sa stie deja ce sunt pastilele, cand de fapt ele n-ar trebui sa faca parte din viata lui.
Stiu ca pentru voi e greu de digerat tot ce-am scris pana acum pe forum, PENTRU CA AR INSEMNA SA O LUATI DE LA ZERO CU TOTUL, dar trebuie sa intelegeti ca ati ajuns aici tocmai pentru ca ati fost creati intr-o viata intreaga pe coordonate gresite.
Un copil neiubit, neapreciat, tocat psihic si devalorizat in ani de zile nu are cum sa ma inteleaga pe mine, iar cand ma vede ca scriu despre iubire si suflet, chiar se enerveaza. Pentru ca el de fapt nu stie ce e iubirea adevarata si nici ce e acela suflet (desi il doare), pentru ca in casa lui, reperele celor din jurul lui erau banii, materialul si posesivitatea maxima asupra fiintei sale. Mai tarziu, ajunge la o varsta a maturitatii in care da din lac in put, din material in spiritual prost inteles. Iar trecerea asta directa la credinta habotnica tot nu suplineste si nu repara sufletul. Te trimite de la niste reguli proaste in care ai trait pana atunci, la alte reguli la fel de proaste, din punctul meu de vedere.
Voi trebuie sa va recuperati personalitatea, individualitatea, unicitatea, independenta de orice fel si trebuie sa invatati ce e IUBIREA NECONDITIONATA. Puteti s-o faceti si din carti, dar asta e cam singurul lucru care se afla din viata, mai ales daca aveti sansa sa intalniti oameni speciali, care chiar exista pe lumea asta. Or, de la computer, din pat, cu capul ametit de pastile, din scrierile unor asa-zisi sfinti, staruind in aceeasi educatie si aceleasi repere greste primite inca de la nastere, nu veti reusi niciodata sa simtiti viata cu adevarat.
Aveti sanse sa va vindecati, dar vindecati-va mai intai ochii, ca sa vedeti ca sunteti pe un drum gresit.
Iesiti din cusca in care v-ati incuiat, lumea e mare, explorati-o, nu lasati sa treaca viata pe langa voi!
Va spune asta un copil care a primit enorm de multa iubire din partea parintilor, si aceea neconditionata. Cand eram mica si ma trezeam dimineata in saruturile mamei, mangaierile si cuvintele ei de dragoste pura, simteam cum se umfla inima in mine si parca dadea sa plesneasca, parca nu mai avea loc in piept. Iar cand pentru tatal meu eram cel mai de pret lucru sau cand se juca cu mine si ma facea sa rad mereu cu sughituri, nu-mi venea sa ma mai dau jos din carca lui. Asta era doar o particica infima din relatia mea cu parintii. Nu mai cautati substitut de iubire (prin credinta), nici nu e suficienta si nici nu va indeplineste nevoile afective, doar va mintiti singuri. Un om, o fiinta umana are nevoie la propriu de mangaieri, atingeri, cuvinte frumoase, aprecieri, iar astea nu le primeste decat de la o alta fiinta umana.
A nu cauta sa si primesti iubirea, ci doar sa o daruiesti, este sinucidere curata, este pur si simplu sacrificiu INUTIL. Inseamna sa nu-ti hranesti sufletul cu singura lui hrana! Iar cand nu faci asta, in timp vin anxietatile, depresiile si toate celelalte.
Tot ce aveti voi este rezultatul lipsei iubirii adevarate. Ce vi s-a oferit pana acum a fost conditionare si posesie. Ati fost si sunteti in continuare posesiile unor parinti, nu fiinte cu drept la demnitate, drept de a alege, de a decide si dupa mintea si sufletul vostru, iar consecintele sunt cele pe care le traiti: devalorizare maxima, lipsa de incredere in sine, resentimente, furie, frici aberante, tristete, nefericire.
E greu sa va spuna cineva care sunt cauzele exacte, pentru ca de fapt ele sunt toata viata voastra de pana acum!
Cat discuta cu voi un psihiatru la o consultatie? Cat afla el din suferintele sufletului vostru si din ce s-a intamplat in casa copilariei voastre? NIMIC!
In cele cateva minute in care ii spuneti doar despre ce simtiti fizic, el va da niste pastile de care apoi deveniti dependenti pe viata. De ce? Pentru ca niciodata nu abordati problema de la inceputurile ei si nu o rezolvati cum trebuie, ci intrati pe alt fagas.
Daca mama si tata nu te-ar fi facut sa te simti neiubita si fara valoare, Flowerpower, acum ai fi avut repere clare de viata si ai fi stiut ca la varsta ta e timpul explorarilor, cuceririlor, planurilor, iubirilor, experimentarilor de orice fel, nu al resemnarilor. Este inuman ca un om la 18 ani sa stie deja ce sunt pastilele, cand de fapt ele n-ar trebui sa faca parte din viata lui.
Stiu ca pentru voi e greu de digerat tot ce-am scris pana acum pe forum, PENTRU CA AR INSEMNA SA O LUATI DE LA ZERO CU TOTUL, dar trebuie sa intelegeti ca ati ajuns aici tocmai pentru ca ati fost creati intr-o viata intreaga pe coordonate gresite.
Un copil neiubit, neapreciat, tocat psihic si devalorizat in ani de zile nu are cum sa ma inteleaga pe mine, iar cand ma vede ca scriu despre iubire si suflet, chiar se enerveaza. Pentru ca el de fapt nu stie ce e iubirea adevarata si nici ce e acela suflet (desi il doare), pentru ca in casa lui, reperele celor din jurul lui erau banii, materialul si posesivitatea maxima asupra fiintei sale. Mai tarziu, ajunge la o varsta a maturitatii in care da din lac in put, din material in spiritual prost inteles. Iar trecerea asta directa la credinta habotnica tot nu suplineste si nu repara sufletul. Te trimite de la niste reguli proaste in care ai trait pana atunci, la alte reguli la fel de proaste, din punctul meu de vedere.
Voi trebuie sa va recuperati personalitatea, individualitatea, unicitatea, independenta de orice fel si trebuie sa invatati ce e IUBIREA NECONDITIONATA. Puteti s-o faceti si din carti, dar asta e cam singurul lucru care se afla din viata, mai ales daca aveti sansa sa intalniti oameni speciali, care chiar exista pe lumea asta. Or, de la computer, din pat, cu capul ametit de pastile, din scrierile unor asa-zisi sfinti, staruind in aceeasi educatie si aceleasi repere greste primite inca de la nastere, nu veti reusi niciodata sa simtiti viata cu adevarat.
Aveti sanse sa va vindecati, dar vindecati-va mai intai ochii, ca sa vedeti ca sunteti pe un drum gresit.
Iesiti din cusca in care v-ati incuiat, lumea e mare, explorati-o, nu lasati sa treaca viata pe langa voi!
Una e sa poti, alta e sa vrei. Si eu imi doream pe cineva langa mine sa ma inteleaga, sa stie ca poate vor fi zile cand nu voi fi in stare de prea multe. Dar vechea relatie era clar ca nu mai poate functiona asa...E complicat sa reusesti sa te implici intr-o relatie cand principala ta problema e faptul ca nu reusesti sa te pui pe picioare cum trebuie...Te cheama partenerul la un film, la o iarba verde, ce o sa creada cand refuzi fiindca nu te simti bine ? Eu am noroc in relatia prezenta, am povestit cu persoana respectiva inca de la inceput despre problemele mele si ea in mare ma intelege si incearca sa accepte situatia asa cum e. Nu ii e usor, dar incet incet facem din ce in ce mai multe progrese! Nu e o relatie "tipica", toate bune si frumoase tot timpul, dar important e ca in mare comunicam destul de bine..
David Beckham 23
Da, trebuie sa iei si pastile dar in nici un caz de la psihiatrie. Ce s-ar fi intamplat daca as fi ales si eu calea psihiatriei si de acum 1 an pana acum as fi luat zilnic seroxatul si prozacul? Pe langa faptul ca aveam o stare groaznica, aveam manie in mine multa, nu mai aveam memorie, injuram de Dumnezeu si nu puteam sa stau in picioare mai mult de cateva zeci de minute, plus ca nu puteam sa ies in anumite zone ale orasului pentru ca 'cineva' din mintea mea imi spunea ca nu am voie acolo, acelasi 'cineva' care injura in capul meu, acelasi 'cineva' care imi spunea sa-mi iau viata? Dar in acelasi timp simteam ca Dumnezeu ma cheama la El sa scap de tot raul din mine si ca vindecarea mea nu era la psihiatrie in nici un caz.
Si chiar daca pana atunci eu nu prea credeam in Dumnezeu, acest moment nenorocit in viata mea m-a adus la Dumnezeu si multumesc lui Dumnezeu ca s-a terminat si cu gandul de blasfemie si pot sa ies unde vreau, merg la sala si am reluat relatiile intrerupte cu toti oamenii de care ma departasem, mi-am recapatat personalitatea si forta interioara pe care am avut-o si am inteles foarte clar un lucru. Daca credinta este puternica, Dumnezeu te scoate din orice problema si vad asta in fiecare zi.
Incearca te rog sa mergi la biserica ta, indiferent de confesiunea crestina pe care o ai pentru ca acolo m-a chemat si pe mine Dumnezeu prima data si acolo sunt oamenii uniti sa-i ajute Dumnezeu. Mergi mai des la inceput si apoi cand te simti mai bine mergi mai rar, asa a fost la mine, iar daca esti ortodox mergi la Maslu, lasa liturghia e prea slaba in comparatie cu Maslu, si mai ales mergi si spovedeste-te de greseli o sa-ti simti sufletul eliberat. Si nu uita credinta inseamna sa faci bine si tie si celor de langa tine.
Fara ajutorul lui Dumnezeu mai mult ca sigur vei esua in psihiatrie care nu te vindeca si nu este numai experienta mea ci si a altor oameni cu care m-am intalnit la biserica si care patisera ca mine si ei chiar s-au internat la psihiatrie, au simtit din plin legumizarea data de medicamente si au lasat psihiatria si s-au intors inapoi la Dumnezeu si sunt bine. Un om care ia medicamnete psihiatrice il poti cunoaste imediat dupa privire, se vede pe fata lui si gandeste-te daca privirea lor arata rau gandeste-te ce este in mintea si mai ales in sufletul unor consumatori de medicamente psihiatrice.
Deci din pastile mergi mult pe naturiste, ginkgo biloba bun pentru toata activitatea creierului pentru ca oamenii care au astfel de stari isi forteaza foarte mult activitatea creierului. Plus viatmina b, ulei de peste, le gasesti la plafar, dar mai ales ginkgo biloba m-a ajutat de departe cel mai mult. Ginkgo biloba a fost singura planta care a supravietuit atacului nuclear de la hirosima. Ia cateva luni ginkgo biloba. Si despre advil sau nurofen, mai ia cateodata 1-3 zile pe luna sunt antiinflamatoare, de multe ori racim, te linistesc, plus rezolva si alte infectii din corp nu numai din creier...
Dar in primul rand ca sa nu mai astfel de stari trebuie sa termini total cu un astfel de ore de nesomn, uite ai scris mesajul la 4 dimineata. Bineinteles ca te simti rau ca nu dormi.Pe langa faptul ca ajuta creierul, somnul revigoreaza organismul, ajuta la refacerea celulelor, la functionarea buna a inimii si la mentinerea echilibrului hormonal. Plus ca ziua nu mai esti bun de nimic probabil te simti ca beat, nici nu poti sa ai un serviciu, deci culca-te inainte de 12 noaptea. Ia capsule naturiste 'Somn usor' de la parapharm, le gasesti la plafar te ajuta sa dormi.
Si prietenii sa nu-i uiti, sa nu te izolezi de prieteni si de oameni in general, nu sta in casa. Gandeste-te ca daca acum la varsta de probabil 20 de ani pe care o ai te simti asa rau cum crezi ca vei ajunge pe viitor? Trebuie sa te schimbi! Doamne ajuta!
Da, trebuie sa iei si pastile dar in nici un caz de la psihiatrie. Ce s-ar fi intamplat daca as fi ales si eu calea psihiatriei si de acum 1 an pana acum as fi luat zilnic seroxatul si prozacul? Pe langa faptul ca aveam o stare groaznica, aveam manie in mine multa, nu mai aveam memorie, injuram de Dumnezeu si nu puteam sa stau in picioare mai mult de cateva zeci de minute, plus ca nu puteam sa ies in anumite zone ale orasului pentru ca 'cineva' din mintea mea imi spunea ca nu am voie acolo, acelasi 'cineva' care injura in capul meu, acelasi 'cineva' care imi spunea sa-mi iau viata? Dar in acelasi timp simteam ca Dumnezeu ma cheama la El sa scap de tot raul din mine si ca vindecarea mea nu era la psihiatrie in nici un caz.
Si chiar daca pana atunci eu nu prea credeam in Dumnezeu, acest moment nenorocit in viata mea m-a adus la Dumnezeu si multumesc lui Dumnezeu ca s-a terminat si cu gandul de blasfemie si pot sa ies unde vreau, merg la sala si am reluat relatiile intrerupte cu toti oamenii de care ma departasem, mi-am recapatat personalitatea si forta interioara pe care am avut-o si am inteles foarte clar un lucru. Daca credinta este puternica, Dumnezeu te scoate din orice problema si vad asta in fiecare zi.
Incearca te rog sa mergi la biserica ta, indiferent de confesiunea crestina pe care o ai pentru ca acolo m-a chemat si pe mine Dumnezeu prima data si acolo sunt oamenii uniti sa-i ajute Dumnezeu. Mergi mai des la inceput si apoi cand te simti mai bine mergi mai rar, asa a fost la mine, iar daca esti ortodox mergi la Maslu, lasa liturghia e prea slaba in comparatie cu Maslu, si mai ales mergi si spovedeste-te de greseli o sa-ti simti sufletul eliberat. Si nu uita credinta inseamna sa faci bine si tie si celor de langa tine.
Fara ajutorul lui Dumnezeu mai mult ca sigur vei esua in psihiatrie care nu te vindeca si nu este numai experienta mea ci si a altor oameni cu care m-am intalnit la biserica si care patisera ca mine si ei chiar s-au internat la psihiatrie, au simtit din plin legumizarea data de medicamente si au lasat psihiatria si s-au intors inapoi la Dumnezeu si sunt bine. Un om care ia medicamnete psihiatrice il poti cunoaste imediat dupa privire, se vede pe fata lui si gandeste-te daca privirea lor arata rau gandeste-te ce este in mintea si mai ales in sufletul unor consumatori de medicamente psihiatrice.
Deci din pastile mergi mult pe naturiste, ginkgo biloba bun pentru toata activitatea creierului pentru ca oamenii care au astfel de stari isi forteaza foarte mult activitatea creierului. Plus viatmina b, ulei de peste, le gasesti la plafar, dar mai ales ginkgo biloba m-a ajutat de departe cel mai mult. Ginkgo biloba a fost singura planta care a supravietuit atacului nuclear de la hirosima. Ia cateva luni ginkgo biloba. Si despre advil sau nurofen, mai ia cateodata 1-3 zile pe luna sunt antiinflamatoare, de multe ori racim, te linistesc, plus rezolva si alte infectii din corp nu numai din creier...
Dar in primul rand ca sa nu mai astfel de stari trebuie sa termini total cu un astfel de ore de nesomn, uite ai scris mesajul la 4 dimineata. Bineinteles ca te simti rau ca nu dormi.Pe langa faptul ca ajuta creierul, somnul revigoreaza organismul, ajuta la refacerea celulelor, la functionarea buna a inimii si la mentinerea echilibrului hormonal. Plus ca ziua nu mai esti bun de nimic probabil te simti ca beat, nici nu poti sa ai un serviciu, deci culca-te inainte de 12 noaptea. Ia capsule naturiste 'Somn usor' de la parapharm, le gasesti la plafar te ajuta sa dormi.
Si prietenii sa nu-i uiti, sa nu te izolezi de prieteni si de oameni in general, nu sta in casa. Gandeste-te ca daca acum la varsta de probabil 20 de ani pe care o ai te simti asa rau cum crezi ca vei ajunge pe viitor? Trebuie sa te schimbi! Doamne ajuta!
@ Ciorapel
Daca mama si tatal tau te-au iubit asa de frumos, iti dai seama cum poate iubi Dumnezeu ?
Deocamdata nu, pentru ca nu ai avut timp si dispozitie sa experimentezi aceasta iubire.
Sa stii ca nu ma consider deloc un om nefericit chiar daca din exterior poate parea asa.
Numai ca aceasta credinta presupune o cu totul alta filosofie de viata si un cu totul alt mod de abordare a lucrurilor.
Ca sa iti dau un exemplu:
X isi cumpara cea mai frumoasa rochita ca sa fie admirata de toata lumea. Semn al mandriei care in credinta e considerat cel mai mare pacat.
O fata credincioasa isi cumpara o rochita normala ca sa nu iasa in evidenta si ca sa nu epateze si prin asta dobandeste un pic de smerenie.
Ciorapel, pina nu simti fizic ce inseamna smerenia, unul dintre lucrurile cele mai frumoase (extraordinare as vrea sa spun) pe care ti le poate darui Dumnezeu, nu ai cum sa faci comparatia. Pentru ca nu ai cu ce termen sa faci comparatia si sa imi spui ca modul in care te simti cand esti laudata e mai bun decat modul in care te simti cand dobandesti smerenia de exemplu, sau dragostea de vrasmasi (pe care am intalnit-o mult la Nick).
Pe parinti evit cat pot sa ii judec pentru ca imi stric pacea inimii. As da-o cu stangul in dreptul total aiurea. Nu se pot schimba.
Ce'nseamna credinta habotnica ? Eu nici nu merg la biserica, nu sunt in stare din cauza bolii sa tine posturi. Exagerezi.
Si nici nu cunosc aceste lucruri pe care consider ca doar ti le imaginezi despre noi: devalorizare maxima, lipsa de incredere in sine, resentimente, furie, frici aberante, tristete, nefericire.
Din punctul meu de vedere ma consider mai avantajata cu boala mea si cu timpul care imi permite sa citesc carti legate de credinta decat o persoana care lucreaza. Tu poti sa imi pui averi o mie, si functii, si onoruri si tot ce vrei. Nu o sa ma convingi in veci ca toate sau ca vreuna dintre ele este mai importanta decat pacea inimii. Eu cand am lucrat ma simteam un om teleghidat, un fel de robot care mergea si se intorcea de la serviciu. Am fost foarte apreciata in ceea ce am facut dar asta nu mi-a adus pacea pe care o aduce rugaciunea de exemplu sau apropierea de carti scrise de sfinti - oameni care nu numai ca s-au evidentiat numai printr-o inteligenta remarcabila, ci au fost ei insisi hristofori = purtatori de Hristos. Cu alte cuvinte prin vocea lor, prin scrierile lor, ne vorbeste Hristos. Tu pui la indoiala intelepciunea cuvantului lui Dumnezeu sau cum ?
Draga mea, pentru mine sa o iau de la zero inseamna sa imi constientizez pacatele, sa ma spovedesc, sa ma impartasesc si sa ma despatimesc (adica sa nu le mai fac). Pentru mine luatul de la zero este egal cu vindecarea sufleteasca. Corpul caruia eu ii dau doua pastile jumate de litiu pe zi si una de seroquel e trecator. Astazi este, maine ma calca o masina. De suflet trebuie sa ma preocup. A trimite cineva cu o experienta de viata ca a ta pe altcineva sa experimenteze (pacatul de exemplu) consider un lucru foarte nociv. Eu consider ca daca nu experimentam la varsta lor ceea ce tu ii trimiti sa experimenteze, mult mai bine imi era mie acum. Dar desigur ca in viata fiecare face ce il taie capul. Eu am hotarat sa ma cumintesc, ceea ce inseamna sa pazesc poruncile lui Hristos. Si bine ma simt in ele, bine ma simt in libertatea mea de a le pazi, lucru pe care daca nu il experimentezi nu ai de unde sa stii ca e bun sau rau.
Cu capul neametit de pastile, in pat, sa stii ca am cunoscut pe cei mai speciali oameni din viata mea. Si inainte de a ma contrazice, cum iti e obiceiul, mergi si cumpara o carte despre Sfantul Efrem cel Nou, care are moastele la Manastirea Nea Macri din Grecia, citeste-o si apoi vii sa ne spui concluziile. Altfel nu ai cum sa judeci. Nu ai nici un fel de cunostinta asupra coordonatelor despre care vorbesti si dai dovada de pripeala aruncand cu vorbe asupra unor persoane de exceptie care ne iubesc neconditionat si care ne ajuta in fiecare zi, chiar daca nu le vedem chipul.
By the way, din cauza pastilelor probabil am suferit de dureri cumplite de mana timp de 8 luni. Am fost cu un amic la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, ne-am rugat la moastele sfantului Nectarie de acolo si am dat sa plecam, cu toate ca ii spusesem amicului ca as fi vrut sa iau si niste ulei de la candela sfantului sa ma ung pe locul care ma durea de atata timp. Am vrut sa plec pentru ca nu aveam sticluta in care sa iau uleiul dar amicul meu a insistat foarte mult si am cumparat o sticluta de esenta de la magazinul de la poalele dealului si am pus in ea ulei de la candela sfantului Nectarie.
Abia am apucat sa imi dau cu el de 3 ori si in paralel am citit Acatistul lui si al Sfantului Efrem, iar mana acum nu ma mai doare.
Stii ce inseamna sa ai dureri doar daca apesi pe o tasta ?
Cum poti sa vorbesti asa despre sfintii mei ? :)
Vindecarea asta de care tot vorbesti tu, nu trebuie neaparat sa fie cea trupeasca. Pentru ca noi daca luam pastile, o facem pentru ca sunt dereglati neurotransmitatorii sau ceva fizic in creier. Vindecarea noastra, draga mea, trebuie sa se produca intai pe plan sufletesc, prin descoperirea pacatelor, constientizarea lor, spovedirea lor si impartasirea atunci cand hotaraste duhovnicul. Numai astfel ne putem simti aproape de Dumnezeu si ii putem simti mila lui nemarginita si ocrotirea de zi cu zi si clipa de clipa.
Sa stii ca nu ma simt in nici o cusca. Ma simt libera in nemarginirea lui Dumnezeu atunci cand ma rog sau cand citesc despre El, atunci cand ii cunosc din scrieri pe cei mai apropiati lui, adica sfintii care au dus o viata in post si rugaciune.
Citeste despre Sfantul Efrem cel Nou minim o carte si daca nu o sa iti cante si mai mult sufletul, decat cand iti canta cand iubitii parinti te alintau cand erai micuta, ma gasesti aici.
Daca mama si tatal tau te-au iubit asa de frumos, iti dai seama cum poate iubi Dumnezeu ?
Deocamdata nu, pentru ca nu ai avut timp si dispozitie sa experimentezi aceasta iubire.
Sa stii ca nu ma consider deloc un om nefericit chiar daca din exterior poate parea asa.
Numai ca aceasta credinta presupune o cu totul alta filosofie de viata si un cu totul alt mod de abordare a lucrurilor.
Ca sa iti dau un exemplu:
X isi cumpara cea mai frumoasa rochita ca sa fie admirata de toata lumea. Semn al mandriei care in credinta e considerat cel mai mare pacat.
O fata credincioasa isi cumpara o rochita normala ca sa nu iasa in evidenta si ca sa nu epateze si prin asta dobandeste un pic de smerenie.
Ciorapel, pina nu simti fizic ce inseamna smerenia, unul dintre lucrurile cele mai frumoase (extraordinare as vrea sa spun) pe care ti le poate darui Dumnezeu, nu ai cum sa faci comparatia. Pentru ca nu ai cu ce termen sa faci comparatia si sa imi spui ca modul in care te simti cand esti laudata e mai bun decat modul in care te simti cand dobandesti smerenia de exemplu, sau dragostea de vrasmasi (pe care am intalnit-o mult la Nick).
Pe parinti evit cat pot sa ii judec pentru ca imi stric pacea inimii. As da-o cu stangul in dreptul total aiurea. Nu se pot schimba.
Ce'nseamna credinta habotnica ? Eu nici nu merg la biserica, nu sunt in stare din cauza bolii sa tine posturi. Exagerezi.
Si nici nu cunosc aceste lucruri pe care consider ca doar ti le imaginezi despre noi: devalorizare maxima, lipsa de incredere in sine, resentimente, furie, frici aberante, tristete, nefericire.
Din punctul meu de vedere ma consider mai avantajata cu boala mea si cu timpul care imi permite sa citesc carti legate de credinta decat o persoana care lucreaza. Tu poti sa imi pui averi o mie, si functii, si onoruri si tot ce vrei. Nu o sa ma convingi in veci ca toate sau ca vreuna dintre ele este mai importanta decat pacea inimii. Eu cand am lucrat ma simteam un om teleghidat, un fel de robot care mergea si se intorcea de la serviciu. Am fost foarte apreciata in ceea ce am facut dar asta nu mi-a adus pacea pe care o aduce rugaciunea de exemplu sau apropierea de carti scrise de sfinti - oameni care nu numai ca s-au evidentiat numai printr-o inteligenta remarcabila, ci au fost ei insisi hristofori = purtatori de Hristos. Cu alte cuvinte prin vocea lor, prin scrierile lor, ne vorbeste Hristos. Tu pui la indoiala intelepciunea cuvantului lui Dumnezeu sau cum ?
Draga mea, pentru mine sa o iau de la zero inseamna sa imi constientizez pacatele, sa ma spovedesc, sa ma impartasesc si sa ma despatimesc (adica sa nu le mai fac). Pentru mine luatul de la zero este egal cu vindecarea sufleteasca. Corpul caruia eu ii dau doua pastile jumate de litiu pe zi si una de seroquel e trecator. Astazi este, maine ma calca o masina. De suflet trebuie sa ma preocup. A trimite cineva cu o experienta de viata ca a ta pe altcineva sa experimenteze (pacatul de exemplu) consider un lucru foarte nociv. Eu consider ca daca nu experimentam la varsta lor ceea ce tu ii trimiti sa experimenteze, mult mai bine imi era mie acum. Dar desigur ca in viata fiecare face ce il taie capul. Eu am hotarat sa ma cumintesc, ceea ce inseamna sa pazesc poruncile lui Hristos. Si bine ma simt in ele, bine ma simt in libertatea mea de a le pazi, lucru pe care daca nu il experimentezi nu ai de unde sa stii ca e bun sau rau.
Cu capul neametit de pastile, in pat, sa stii ca am cunoscut pe cei mai speciali oameni din viata mea. Si inainte de a ma contrazice, cum iti e obiceiul, mergi si cumpara o carte despre Sfantul Efrem cel Nou, care are moastele la Manastirea Nea Macri din Grecia, citeste-o si apoi vii sa ne spui concluziile. Altfel nu ai cum sa judeci. Nu ai nici un fel de cunostinta asupra coordonatelor despre care vorbesti si dai dovada de pripeala aruncand cu vorbe asupra unor persoane de exceptie care ne iubesc neconditionat si care ne ajuta in fiecare zi, chiar daca nu le vedem chipul.
By the way, din cauza pastilelor probabil am suferit de dureri cumplite de mana timp de 8 luni. Am fost cu un amic la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, ne-am rugat la moastele sfantului Nectarie de acolo si am dat sa plecam, cu toate ca ii spusesem amicului ca as fi vrut sa iau si niste ulei de la candela sfantului sa ma ung pe locul care ma durea de atata timp. Am vrut sa plec pentru ca nu aveam sticluta in care sa iau uleiul dar amicul meu a insistat foarte mult si am cumparat o sticluta de esenta de la magazinul de la poalele dealului si am pus in ea ulei de la candela sfantului Nectarie.
Abia am apucat sa imi dau cu el de 3 ori si in paralel am citit Acatistul lui si al Sfantului Efrem, iar mana acum nu ma mai doare.
Stii ce inseamna sa ai dureri doar daca apesi pe o tasta ?
Cum poti sa vorbesti asa despre sfintii mei ? :)
Vindecarea asta de care tot vorbesti tu, nu trebuie neaparat sa fie cea trupeasca. Pentru ca noi daca luam pastile, o facem pentru ca sunt dereglati neurotransmitatorii sau ceva fizic in creier. Vindecarea noastra, draga mea, trebuie sa se produca intai pe plan sufletesc, prin descoperirea pacatelor, constientizarea lor, spovedirea lor si impartasirea atunci cand hotaraste duhovnicul. Numai astfel ne putem simti aproape de Dumnezeu si ii putem simti mila lui nemarginita si ocrotirea de zi cu zi si clipa de clipa.
Sa stii ca nu ma simt in nici o cusca. Ma simt libera in nemarginirea lui Dumnezeu atunci cand ma rog sau cand citesc despre El, atunci cand ii cunosc din scrieri pe cei mai apropiati lui, adica sfintii care au dus o viata in post si rugaciune.
Citeste despre Sfantul Efrem cel Nou minim o carte si daca nu o sa iti cante si mai mult sufletul, decat cand iti canta cand iubitii parinti te alintau cand erai micuta, ma gasesti aici.
Buuuna, in momentul de fata sunt foarte stresata si nu pot dormi.am niste tremuraturi deranjante+stare de agitatie...mi s-a facut si greata...pe voi cat va tineau tremuraturile?
Toata noaptea am avut tremuraturi..acum cand scriu m-au lasat dar mi-e o groaza cumplita sa-mi reapara.am cautat toata noaptea simptomele bolii parkinson...nu m-au tinut niciodata atata...am mai avut tremuraturi dar nu m-au tinut pana dimineata, oare ce am?stateam aseara in pat si m-a luat o intepatura undeva in spate..apoi am sesizat ca sunt usor incordata si am inceput sa-mi fac ganduri, apoi simptomele mi s-au agravat, am inceput sa tremur, m-am mai linistit, apoi iara...
Nici nu stiu ce sa zic flower, e logic ca toate problemele tot de la anxietate se trag...Nu ti se pare ciudat ca insista simptomele astea tocmai in perioada in care nu mai iei medicamente? Ca te gandesti la tot felul si tocmai asa ajungi sa te simti..
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3atacul de panica
- 3Cum reactioneaza inima mea la stres!
- 5un caz complex: depresia, anxietate extrema, senzatie de neliniste, teama inexplicabila
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 14atac de panica
- 2durere de stomac cu atac de panica
- 4anxietate in corelare cu anotimpurile
- 2anemie sau atac de panica
- 1Colonul iritabil este in stransa legatura cu depresia, anxietatea?
- 1Credeti ca ar trebui sa reincep sedintele cu psihologul sau sa incerc sa ma linistesc singur?
- 20Am nevoie de atatea medicamente?
- 8Copil de 14 ani - probleme in special dimineata
- 2simptome ciudate stare lesin+lipsa aer+contractii musculare puternice / panica ?
- 2atac de panica sau inima?
- 5Anxietatea si tratamentul ei
- 16Anxietate generalizata. E normal sa ma simt rau dupa 1 an jumate de tratament?
- 3Palpitatii
- 4Anxietate - sedintele de terapie ajuta?
- 34 Psihiatri. 4 diagnostice. 4 tratamente. Vreau sa pun capăt.
- 3Tahicardie și anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: