anxietate, fobie, dereglare de alimentatie?

Salut..
eu nu sint psiholog si nush cum anume sa imi dau denumire problemei mele..la mine totul a pornit de cind aveam vrio 13 ani cind putin ma ingrasasem ca ma dezvoltam si am hotarit, nestiind nimic despre asta, sa slabesc prin infometare, m-am infometat o luna si am slabit 10 kg, eram slaba si frumoasa...apoi fara sa imi dau seama in vriio 1-2 ani am ajuns la 70 kg cu care aam stat pina la 18 ani si din cauza caror am avut doar probleme, am inceput a ma uri si a uri lumea din jur, mereu in stres, depresie, mereu complexata etc...apooi la 18 am hotarit sa slabesc ca nu se mai putea asa si in mod sanatos, prin sport si alimentatie sanatoasa intr-un an am ajuns la 55, cum mereu miam dorit,...dar cu toate ca deja este net, informatie cita vrei despre alimentatie, efecte yo-yo si eu stiam despre toate astea, am inceput a da busna in tot ce cade, in dulciuri, paine si din plictiseala si stres continuu am ajuns din nou la 70..dar intre toti acesti 2 ani oricum mereu numai la kg mele ma gandeam, cum sa slabesc si ce cred cei din jur..sint timida de felul meu, mereu am fost dar sint sigura ca anxietatea mea e anume din cauza prob de slabire..nu mi-a mers nici o relatie cu vriun baiat mai mult de 1-2 luni pt ca ma inchideam in sine, ma complexam si fugeam...simt mereu o stare de stres si pe fondul asta uneori evit iesirile, sau chiar nu ma duc la univer ca vreau sa stau acasa sa mai citesc info despre probeleme mele, deci nimic bun...nu am interes pt nimic, orice nu as face mereu ma gandesc la slabit, mereu simt o stare de frica.. cam astea )) am hotarit sa ma duc la un psiholog, ca la noi cu asa prob nu am altundeva unde sa ma adresez..

cum credeti un psiholog m-ar ajuta?
la noi in chisinau doar psiholog stiu unde esti in rest medici care se ocupa cu asa prob idee nu am daca gasesc...
apropo am mai vrut sa adaug ca am atractie ft mica pt sexul opus si starile mele de temere se accentueaza in prezenta unui baiat, deodata tac si nu am ce spune, sper exemplu stau cu fetele si vb mult iar cind apare un baiat vreau sa fug de acolo deodata.

psihologul este o buna solutie.te ajuta sa iti infrunti sa sa-ti depasesti temerile.cu anxietatea ar fi o problema..cum te simti?ce simptome de anxietate ai? doar frica?

nici nush cum sa le axplic...eu mai mult am temeri din cauza prob cu greutatea, mereu mi-e frica ca o sa ma ingras si nu ma vor placea cei din jur, ca voi fi respina de toti. uneori parca incep a tremura cind stiu ca acush o sa intru intr-o companie de multi oameni cu care voi trebui sa ma salut si sa vb ceva..uneori inima incepe a mi se bate tare din senin si in 2 min se opreste..in piept simt mereu o presiune din cauza gandurilor negative..si inca citeodata stau si apare cite un gand pozitiv, ma bucur de ceva spre exemplu ce am obtinut la moment si brusc acest gand este inhibat de ganduri de genul " ce te bucuri, daca oricum e totul rau la tine si asta nu e motiv sa te bucuri" ) si daca cineva imi spune ca sint grasa chiar si in gluma ca stie ca ma doare asta eu imi schimb dispozitia pe toata ziua si incep a ma apara zicindui toate defectele care lle are pers respectiva.

Problema ta este una reala.Poti pur si simplu sa te accepti asa cum esti...ceea ce e mai greu, foarte greu.
Incearca sa-ti petreci cat mai mult timp cu oameni care te iubesc, cu prietenii care nu-ti reproseaza nimic, imbraca te cu haine care te avantajeaza, machiaza -te..si in primul rand crede tu din suflet ca esti frumoasa!
Daca lucruile astea nu te linistesc ai putea contacta un psiholog care sa te ajute sa-ti infrunti temerile..
Am avut si am si eu stari de anxitate cu tremor si palpitatii..dar trec..toate trec...
Probabil ai si o varsta si crezi ca nu-ti permitit sa fii exact asa cum esti.Fii egoista, traieste pentru tine si cei dragi.

Toate cele bune!

Cu prietenile cu care ma simt bine ultimul timp nu am sansa sa stau mult timp, au prieteni, sint mereu ocupate si des am nevoie de ele dar sint ocupate ;( cu familia nu simt la fel, cu toate ca ma impac..
Am incercat de ft multe ori sa ma autolinistesc, sa ma accept asa cum sint si sa ma iubesc dar e greu, toate gandurile pozitive tin ft putin..cind am slabit mult cu 1 an ci ceva in urma ma simteam putin mai bine doar, ca imi placea cum arat dar oricum ma simteam singura..
si apropo, cum spui de palpitatii, cind ma stresez transpir excesiv chiar daca e frig :D eu sper sa treaca dar am deja vrio 5 ani de cind ma simt asa, nu se schimba nimic.. si de multe ori par a fi pur si simplu timida pt altii dar de fapt in spate se ascund mai multe care le pot spune doar partial unei dintre prietene sau cuiva din familie dar nu mereu si nu le spun totul...doar pe forumuri mai scriu tot ce am si ce simt si de asta as vrea sa merg la un psiholog..

intradevar, cand te simti asa iti este mult mai usor sa-i explici ce simti cuiva care te intelege..care stie prin ce treci..nu prietenelor care au iubiti sau parintilor care oricum te iubesc asa cum esti si or sa ti spuna tot lafel"sa te accepti asa cum esti"..De aceea e indicat sa te duci la psiholog/psihiatru..care cunoaste despre astfel de stari/senzatii/sentimente..Vorbeste cu ai tai, spune-le ce simti si roaga-i sa te duca sa vezi un specialist.
Apropo de palpitatii..stiu cum e..eu ma trezeam noapte si transpiram si nu puteam dormi de griji, medicatia m-a ajutat.
Tine-ma la curent! te pup!

eu cu tata am vb pe tema asta, ca sa merg la psiholog si a zis ca nu ar incurca:) el a fost mai inainte ca a avut prob dupa o pierdere de bani si l-a ajutat, a inceput a dormi normal si se simtea mai bine.. am incercat sa ii zic problema mea dar el nu o intelege si nu i-am mai zis pina la urma totul...
maine ma inscriu la psiholog:) o sa scriu aici ce si cum.. dar nici nush cum sa ii lamuresc psihologului totul :D

atunci cand o sa fii in fata specialistului..habar n-ai cum or sa-ti vina toate..si el te ajuta cu intrebari..nu -ti fa probleme si fara frica!
te pup..mai scrie.