Oare ce se intampla si cam ce ar trebui sa fac sa am o viata normala?

Sunt f melancolica, am insomnii, sunt nervoasa, nu pot manca, vorbesc singura sau cu un prieten imaginar flafy caruia ii spun ce am pe suflet, poate ma credeti complet nebuna dar m-am debarasat de toata loomea stau tot timpul in casa am prieten dar mai rau imi face ma enerveaza tot timpul e copilaros si nu e in stare sa asculte ce am de spus. Adevarul e ca in ultimii cam 2 ani viata mea a luat un alt curs total neasteptat si am pierdut persoanele dragi de o viata ceea ce cred ca m-a afectat toata cel mai mult.Dupa ce am terminat scoala gimnaziala m-am mutat la dorinta mamei care venise din strainatate si cu care nu statusem decat cam 1 an 2 adunati din viata mea.(parinti mei sunt despartiti la varta mea de un 1 si m-a crescut bunik pana la varsta de 8 ani dupa care matusa mamei adica sora bunicii)adica am scihbat locuinta scoala dar niciodata nu mi-am uitat prieteni cu cativa ink mai tin legatura.cam asta e viata mea.astept conversatii ptr cei interesati si p id meu dennyyssa_u.va multumesc ptr pretiosul timp acordat.

revin si vreau sa mai mentionez faptul ca am des idei de sinucidere, ma simt tot timpul obosita ma oboseste pana si cel mai mic efort multumesc:*

Draga Dennyyssa, este greu cand iti pierzi pe cei dragi. Este posibil ca aceste pierderi sa te fi tulburat.
Eu vreau sa iti spun ceva: viata o avem duar o data, sa nu te mai gandesti la sinucidere. Gandeste-te ca pana la urma tot o sa murim, iar daca avem rabdare si parcurgem toata viata care este un examen, vom avea pe lumea cealalta multa rasplata. Si mai gandeste-te ca nu iti va fi rau tot timpul, aceste tulburari sunt trecatoare.
mergi la un psiholog bun care sa te mai ajute.
Eu sunt o persoana care am o boala psihica, diagnosticul este schizofrenie. am si trei tentative de suicid la viata mea si stiu ce inseamna disperarea. Ultima oara cand am inghitit pastile multe am fost dusa la spalaturi stomacale, eram aproape inconstienta iar cand am ajuns pe un pat de spital cu perfuzie la mana stii ce am zis asa inconstienta? "Ce bine ca traiesc!" Mi-a povestit si mei mama mea.
Asta era acum sase ani si nu as mai face aceasta greseala pentru nimic in lume. Am si eu momente destul de proaste, dar pentru clipele bune si de dragul Lui DUmnezeu care este bun si ne ajuta, merita sa traiesc.
Sa iti mai spun ceva. Eu am un catel. Cand trec pe hol si ea se nimereste in fata mea se da frumos inapoi. Deci are instinct de conservare. Vezi ca firesc este sa ne ferim de rele, nu sa ni le provocam noi ( vorbesc de tentativele de suicid) Animalele nu fac asa ceva si ele sunt mai prostute ca noi dar au instincte bune, tind spre viata. Balenele despre care se zice ca se sinucid de fapt esueaza si nu se mai pot intoarce.
Fii senina, vorbeste si cu un psiholog sau medic, ia vitamine ( in special B-uri, fac bine la nervi)
Vezi ca primavara este putin dificila pentru sistemul nervos.
Numai bine!

miu anastasia ms mult ptr sfaturile tale stii cred ca trec printr-o derpesie de mai lunga durata, dar a inceput sa imi mai treaca mi-am luat inima in dinti si incerc sa gasesc partea buna a fiecarui lucru.viata e frumoasa acum depinde cum ti-o croiesti va poop si sa fiti iubiti:*:*:*:*:*:X:X:

miu anastasia
Cat de frumos poti tu vorbi tuturor! Nu trebuie decat sa citim cu atentie vorbele tale, apoi un simplu pas in incercarea de a le pune in aplicare si asta ne ajuta foarte mult.

Uite, de ex, eu m-am simtit chiar foarte rau serile trecute (nu stiu de ce, cand se insereaza) intru in depresie.
Dar nu asta vroiam sa spun.
Duminica seara (in urma unei suparari) m-am simtiti atat de rau, intr-o depresie si agitatie f mare incat n-am mai putut suporta si am mers la urgente.Mi s-a propus pt a doua oara internarea, am refuzat-o si mi s-a dat 1 injectie de linistire, 1 pastila alaturi de multe altele pe care le iau in mod regula. Am mers acasa si m-am culcat. Acum la ors 10.40 parca incep sa privesc cu alti ochi soarele de afara si sa ma bucur de inca 1 zi frumoasa de primavara.
Deci, dupa momente triste, deprimante vin si zile bune. Sa le asteptam mereu si incercam sa le traim cu intensitate maxima.

Fiecare om este unic in individualitatea lui si psihicul uman este partea cea mai complexa a acestei unicitati. Creierul este deocamdata o mare necunoscuta. Cauzele bolilor psihice nu sunt elucidate si chiar daca se identifica ce a declansat prima criza, nu inseamna ca a elimina acea cauza va inlatura recidiva. Uneori nici nu mai e nevoie de o cauza... terenul este pregatit si mici scantei pot aprinde totul. E usor sa dam vina pe neurotransmitatori, asa cum de cate ori ni se strica calculatorul si apare un "reparator" de duzina va motiva ca "e un virus, trebuie formatat". E usor sa "te joci" cu neurotransmitatorii, sa ii "filtrezi", anihilezi partial si momentan... sa reduci astfel fluxul "gandurilor" daunatoare. Si daca nu merge... bagi doza mai mare pana devine omul ca o leguma. Dar daca acel om mai revine in realitate, va fi la punctul de pornire, pentru ca a fost tratat efectul si nu cauza. Ce vreau sa spun? Mergi la doctori, la psihologi, la biserici, unde vrei tu... dar ca sa invingi boala, va trebui sa te multumesti cu victorii mici... incepe prin a te accepta asa cum esti si sa te iubesti asa cum esti... apoi sa iti faci un plan de dorinte de la viata, ceva posibil realizabil... si lucreaza la el pas cu pas... vezi ca intotdeauna exista oameni care sunt mult mai necajiti ca tine si totusi se lupta cu realitatea asa cum este ea. Succes!