Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
multumesc mult ronicolle pt. raspunsul tau..am citit sfaturile lui dualtrax, am incercat si eu unele sfaturi sa le pun in practica, dar nu imi iese..am o mare durere in piept si imi tremura picioarele si asta ma tine toata ziua..nu stiu ce sa mai iau..eu sunt contra medicamentelor..merg mai mult pe naturiste..ceaiuri, passiflora, nu pot dormi noaptea de tremur si durere in pieptsi in spate, apoi dimineata sunt ca si, , batuta, , persista durerile..vreau sa specific ca pt. doua luni m-a mai lasat, dar de douazile m-a luat din nou..
multi spun, , nu ma mai gandesc la starea mea si imi trece, ,..dar cum sa nu te gandesti la stare cand te doare tot corpul, sau ai ameteli, te doare capul, sau tremuri?nu stiu..intreb si eu..poate cineva ma va lamuri cum sa fac asta? va multumesc
buna ronicolle si adry70, vad ca noi am mai rama suferinde pe aici.m-as bucura sa stiu ca ceilalti sunt bine.
M-am straduit mult sa fiu bine cand a venit copilul meu acasa, m -am concentrat enorm sa fiu bine, sa pot sa le fiu prin preajma, sa le fiu utila si placuta.e greu, dar inca mai am resurse sa mai lupt, nu stiu pana cand, dar imi pare rau de cei 8 ani de suferinta, asta e !ma deranjeza mult ca ma concentrez greu la serviciu.
Adry70, eu am ametrli de aproape 8 ani, nici nu mi vine a crede, m-am uitat curand pe niste analize, aceste ameteli s -au modificat in timp, sunt tratamente multe si trebuie sa ai multa vointa, si cei de langa tine sa iti fie alaturi.eu am trecut prin multe etape, multe nu le am inteles la timp, le -am inteles tarziu, asta e, trebuie sa gasesti un remediu.
E interesant de ce spunea domnul psiholog Pescaru Valentin, dar noi din provincie e greu sa ajungi la un asemenea eveniment si sa iti mai fie si rau , e imposibil.
M-am straduit mult sa fiu bine cand a venit copilul meu acasa, m -am concentrat enorm sa fiu bine, sa pot sa le fiu prin preajma, sa le fiu utila si placuta.e greu, dar inca mai am resurse sa mai lupt, nu stiu pana cand, dar imi pare rau de cei 8 ani de suferinta, asta e !ma deranjeza mult ca ma concentrez greu la serviciu.
Adry70, eu am ametrli de aproape 8 ani, nici nu mi vine a crede, m-am uitat curand pe niste analize, aceste ameteli s -au modificat in timp, sunt tratamente multe si trebuie sa ai multa vointa, si cei de langa tine sa iti fie alaturi.eu am trecut prin multe etape, multe nu le am inteles la timp, le -am inteles tarziu, asta e, trebuie sa gasesti un remediu.
E interesant de ce spunea domnul psiholog Pescaru Valentin, dar noi din provincie e greu sa ajungi la un asemenea eveniment si sa iti mai fie si rau , e imposibil.
iti multumesc pt. raspuns tirumihaela..sper sa gasesti resurse sa mergi mai departe..e acum ma gandesc ca ce o fi o fi..am facut analize, sunt bine, deci totul este de la psihic..sa speram ca totul va fi bine, ceea ce doresc tuturor!
Mihaela, sincer, cred ca esti super puternica.8 ani de zile sa stai cu starile astea cred ca ar fi doborat si un luptator de sumo :)
Trebuie sa te gandesti ca daca ai rezistat atat timp si nu s-a intamplat nimic mai rau nici de acum nu o sa se intample.o data si o data tot o sa gasesti solutia.
Eu sunt aproape se jumatatea timpului.in februarie fac 4 ani de cand s-a declansat anxietatea si am avut si momente bune si rele, si mi-am dat seama ca lupta e cu mine, cu mintea mea, cu modul de gandire care mi-a fost implantat de mica.si parintii au partea lor de vina, ca nu au stiut cum sa reactioneze in anumite situatii, au fost si ei mai tematori toata viata(nu au nici o treaba cu anxietatea si nici nu am avut cazuri in familie) si toate astea s-au intors impotriva mea.imi dau seama cum am ajuns in situatia asta dar inca nu an invatat sa gandesc normal.
Poate in timp se vor face mai multe cercetari asupra anxietatii si se va descoperi tratamentul sigur al anxietatii...desi cred ca ne-ar ajuta mai mult sprijinul celor din jur, o vorba buna din partea medicilor si un pic de intelegere, ne-ar ajuta daca ceilalti din jur nu ne-ar privi ca si cum am fi niste ciudati, daca doctorii nu ne-ar judeca de fiecare data cand cineva ajunge la urgente cu un atac de panica.si multe altele, voi ce parere aveti?
Multumim domnilor doctori care ne sprijina pe acest forum.va faceti putin timp si ptr noi si ne mai luminati in subiectul misterios numit anxietate.din pacate, cum spunea si Mihaela, e cam greu sa ajungem in orasele mai mari, dar sper ca aveti colegi priceputi si in orasele mai mici...eu cel putin am intalnit acum 3 ani si ceva o persoana care m-a ajutat foarte mult prin terapia bowen.
Trebuie sa te gandesti ca daca ai rezistat atat timp si nu s-a intamplat nimic mai rau nici de acum nu o sa se intample.o data si o data tot o sa gasesti solutia.
Eu sunt aproape se jumatatea timpului.in februarie fac 4 ani de cand s-a declansat anxietatea si am avut si momente bune si rele, si mi-am dat seama ca lupta e cu mine, cu mintea mea, cu modul de gandire care mi-a fost implantat de mica.si parintii au partea lor de vina, ca nu au stiut cum sa reactioneze in anumite situatii, au fost si ei mai tematori toata viata(nu au nici o treaba cu anxietatea si nici nu am avut cazuri in familie) si toate astea s-au intors impotriva mea.imi dau seama cum am ajuns in situatia asta dar inca nu an invatat sa gandesc normal.
Poate in timp se vor face mai multe cercetari asupra anxietatii si se va descoperi tratamentul sigur al anxietatii...desi cred ca ne-ar ajuta mai mult sprijinul celor din jur, o vorba buna din partea medicilor si un pic de intelegere, ne-ar ajuta daca ceilalti din jur nu ne-ar privi ca si cum am fi niste ciudati, daca doctorii nu ne-ar judeca de fiecare data cand cineva ajunge la urgente cu un atac de panica.si multe altele, voi ce parere aveti?
Multumim domnilor doctori care ne sprijina pe acest forum.va faceti putin timp si ptr noi si ne mai luminati in subiectul misterios numit anxietate.din pacate, cum spunea si Mihaela, e cam greu sa ajungem in orasele mai mari, dar sper ca aveti colegi priceputi si in orasele mai mici...eu cel putin am intalnit acum 3 ani si ceva o persoana care m-a ajutat foarte mult prin terapia bowen.
Miar fi plăcut și mie sa vb cu dualtrex.Am încercat tratamentele lui cu coenzima q10.sunt în. A-6 luna de tratament cu seroxat am ajuns la 1/4 din pastila.pot spune ca am 12 ședințe de psihoterapie făcute. Atacuri de panica nu am mai avut dar anx este acolo.Am și spondiliza cervicala ameteli dureri de ceafa, gat, mâini, picioare.Așa am intrat eu în anxietate datorita acestei boli.Cea mai buna este psihoterapia care te învață.Pe mine mă ajutat mult.Vă doresc sănătate la toți.
buna KlaudyaS, dupa ce ai incercat tratamentul cu q10 te-ai simptit mai bine?ai luat si ulei de peste omega3 cum a spus dualtrax?am inteles ca si autosugestia si gandirea pozitiva sunt bune..totul este sa le putem pune in practica pt. ca anxietatea nu este o boala, ci un simptom al hipersensibilitatii..iti doresc multa sanatate!
Din cauza mesajelor in numar foarte mare am intrat sa mai fac niste scurte precizari
Nu inteleg de ce nu imi apare tot ce am scris anterior ?!
Din cauza mesajelor in numar foarte mare am intrat sa mai fac niste scurte precizari :
1: anxietatea se hraneste cu frica, fara frica ea nu exista si prin urmare ataca prin lucrurile de care ca este frica! Pot fi factori declansatori al unui atac de panica frica de : o durere anume si cel mai des exemplu este durerea in piept care este inlantuita cu anxietatea deoarece starile respective deregleaza stomacul si majoritatea ajung la gastrita cu reflux de unde si arsurile, ipohondria, teama nefondata si exagerata ca nu cumva cei dragi sa pateasca ceva, derealizare, depersonalizarea, ameteala, etc.
Invatati creierul faptul ca respectivele senzatii nu omoara pe nimeni, eu spre sfarsitul anxietatii ma plictisisem de toate simptomele si imi ziceam : am mai avut asta de zeci de ori si nu am murit, ceva nou nu ai ?
2: Nu exista medicamente minune! Ca va ajutati creierul cu suplimente, da, ok dar nu poti vindeca un mod de gandire cu pastile, canalele neuronale scrise gresit cu informatia "x" lucru se intampla = mor trebuiesc rescrise cu informatii corecte.
3: Nu cautati toata ziua pe net materiale despre anxietate etc. Nu face altceva decat sa va intareasca ideea ca aveti o problema grava ceea ce nu e adevarat.
4: Nu vreau sa jignesc pe nimeni insa eu cand am avut starea de anxietate si atacurile de panica tot ce am primit de la psihologi au fost bonuri pe bani grei dati in contextul in care incercau sa ma faca dependent de ei pentru a ma mulge sistematic de bani.
5: M-am VINDECAT si AJUTAT singur fara ajutor extern, am realizat ca ceea ce imi altera viata era o greseala in fel in care percepeam lumea.
Viata e frumoasa si multumesc enorm anxietatii ca a fost in viata mea deoarece a fost cel mai bun mentor al meu in schimbarea mea in bine.
1: anxietatea se hraneste cu frica, fara frica ea nu exista si prin urmare ataca prin lucrurile de care ca este frica! Pot fi factori declansatori al unui atac de panica frica de : o durere anume si cel mai des exemplu este durerea in piept care este inlantuita cu anxietatea deoarece starile respective deregleaza stomacul si majoritatea ajung la gastrita cu reflux de unde si arsurile, ipohondria, teama nefondata si exagerata ca nu cumva cei dragi sa pateasca ceva, derealizare, depersonalizarea, ameteala, etc.
Invatati creierul faptul ca respectivele senzatii nu omoara pe nimeni, eu spre sfarsitul anxietatii ma plictisisem de toate simptomele si imi ziceam : am mai avut asta de zeci de ori si nu am murit, ceva nou nu ai ?
2: Nu exista medicamente minune! Ca va ajutati creierul cu suplimente, da, ok dar nu poti vindeca un mod de gandire cu pastile, canalele neuronale scrise gresit cu informatia "x" lucru se intampla = mor trebuiesc rescrise cu informatii corecte.
3: Nu cautati toata ziua pe net materiale despre anxietate etc. Nu face altceva decat sa va intareasca ideea ca aveti o problema grava ceea ce nu e adevarat.
4: Nu vreau sa jignesc pe nimeni insa eu cand am avut starea de anxietate si atacurile de panica tot ce am primit de la psihologi au fost bonuri pe bani grei dati in contextul in care incercau sa ma faca dependent de ei pentru a ma mulge sistematic de bani.
5: M-am VINDECAT si AJUTAT singur fara ajutor extern, am realizat ca ceea ce imi altera viata era o greseala in fel in care percepeam lumea.
Viata e frumoasa si multumesc enorm anxietatii ca a fost in viata mea deoarece a fost cel mai bun mentor al meu in schimbarea mea in bine.
Dualtrax, tu si Maya sunteti primele persoane pe care le-am gasit pe acest forum si care m-ati "luminat" in privinta anxietatii.abia primisem diagnosticul de tulburare anxioasa si habar nu aveam ce se intampla cu mine.am avut noroc ca am gasit si o dr care practica terapia bowen, asa ca mi-am revenit in mare parte.totusi mai am de lucru.
Nu ai mai avut nici un atac de panica?adica, ai reusit sa uiti amintirile neplacute care le lasa anxietatea, ptr ca mie mi se pare cel mai greu.
Klaudyas...daca la baza anxietatii tale sta spondiloza, atunci ar trebui sa excluzi anxietatea din mintea ta si sa accepti ca ametelile si restul simptomelor sunt din cauza spondilozei si nimic altceva.nu ai o tulburare anxioasa, ai doar spondiloza...cred ca asa ar trebui sa gandesti.
De vorbit e usor, practica ne omoara.dar sa stii ca daca inerci de mai multe ori reusesti pana la urma.
Nu ai mai avut nici un atac de panica?adica, ai reusit sa uiti amintirile neplacute care le lasa anxietatea, ptr ca mie mi se pare cel mai greu.
Klaudyas...daca la baza anxietatii tale sta spondiloza, atunci ar trebui sa excluzi anxietatea din mintea ta si sa accepti ca ametelile si restul simptomelor sunt din cauza spondilozei si nimic altceva.nu ai o tulburare anxioasa, ai doar spondiloza...cred ca asa ar trebui sa gandesti.
De vorbit e usor, practica ne omoara.dar sa stii ca daca inerci de mai multe ori reusesti pana la urma.
eu ma confrunt cu niste stari de tipul ca nu am chef de nimic, nimic nu ma bucura, nu am pofta de mancare, am greata..oare ce inseamna asta?daca poate cineva sa-mi raspunda ( si dintre cei care au anxietate)..va multumesc
Buna Adry70.stiu ce stari ai, dar cumva ai avut un atac de panica de curand, sau ai fost stresata si te-ai gandit mai mult la anxietate?
Eu asa patesc dupa un atac de panica, mai ales cand se intampla sa ma apuce seara si nu pot dormi.a doa zi sunt ca un zombi, obosita, o stare de suparare, fara chef de nimic, nu pot manca, nu imi vine decat sa stau in pat, pe telefon.
Sfatul meu e sa te mobilizezi, te cred, te inteleg dar nu o sa te scoata nimic si nimeni din starea asta.o iei incetisor, cu o melodie mai ritmata, cu un pahar de suc rece dar fara acid, si te gandesti ce iti place sa faci...te duci la cumparaturi si iti cumperi ceva( nu neaparat scump, conteaza iesirea si plimbarea), iti faci ordine prin casa, poti sa incepi cu hainele(eu asa descoper ca am haine pe care nu prea le port :D), cauta pe net o reteta de o prajitura sau ceva ce sigur ai putea sa mananci(eu de curand am devenit fan al smoothie-urilor, asa consum si mai multe fructe), cauta o carte buna de citit dar ceva usor, chiar si o revista.
Crede-ma, eu acum imi fac bagajul ca plec in concediu...nu ai vrea sa stii ce e in mintea mea :)) dar trebuie sa plec, nu mai pot da inapoi.desi niciodata nu am dat inapoi de la o calatorie din cauza anxietatii.am zburat si cu avionul, am dormit si in cort cand ploua torential, am facut gratar si cand aveam atac de panica, tremuram din toate incheieturile si gandurile mele erau toate indreptate numai la rau.
Si daca totusi nu ai chef sa faci ceva stai calma, nu se darama pamantul daca iti iei o zi libera, te odihnesti, stai in pat sau unde vrei tu, te uiti toata ziua la tv si gata.maine e o noua zi
Eu asa patesc dupa un atac de panica, mai ales cand se intampla sa ma apuce seara si nu pot dormi.a doa zi sunt ca un zombi, obosita, o stare de suparare, fara chef de nimic, nu pot manca, nu imi vine decat sa stau in pat, pe telefon.
Sfatul meu e sa te mobilizezi, te cred, te inteleg dar nu o sa te scoata nimic si nimeni din starea asta.o iei incetisor, cu o melodie mai ritmata, cu un pahar de suc rece dar fara acid, si te gandesti ce iti place sa faci...te duci la cumparaturi si iti cumperi ceva( nu neaparat scump, conteaza iesirea si plimbarea), iti faci ordine prin casa, poti sa incepi cu hainele(eu asa descoper ca am haine pe care nu prea le port :D), cauta pe net o reteta de o prajitura sau ceva ce sigur ai putea sa mananci(eu de curand am devenit fan al smoothie-urilor, asa consum si mai multe fructe), cauta o carte buna de citit dar ceva usor, chiar si o revista.
Crede-ma, eu acum imi fac bagajul ca plec in concediu...nu ai vrea sa stii ce e in mintea mea :)) dar trebuie sa plec, nu mai pot da inapoi.desi niciodata nu am dat inapoi de la o calatorie din cauza anxietatii.am zburat si cu avionul, am dormit si in cort cand ploua torential, am facut gratar si cand aveam atac de panica, tremuram din toate incheieturile si gandurile mele erau toate indreptate numai la rau.
Si daca totusi nu ai chef sa faci ceva stai calma, nu se darama pamantul daca iti iei o zi libera, te odihnesti, stai in pat sau unde vrei tu, te uiti toata ziua la tv si gata.maine e o noua zi
salut! am citit cateva dintre comentariile voastre. am trait si eu anxietati ingrozitoare cu mai mult timp in urma.
nu mai stiu cine dintre voi a scris: odihneste-te daca nu ai chef de nimic azi, si maine e o zi! as adauga: nu te simti vinovat pentru asta. dimpotriva, simte-te mandru/mandra pentru ca ai facut ceva bun pentru tine.
<3
nu mai stiu cine dintre voi a scris: odihneste-te daca nu ai chef de nimic azi, si maine e o zi! as adauga: nu te simti vinovat pentru asta. dimpotriva, simte-te mandru/mandra pentru ca ai facut ceva bun pentru tine.
<3
buna ronicolle..iti multumesc din suflet pt. sfaturile tale frumoase! acum un an am fost la mare si acolo am avut o ameteala si mi s-a intunecat privirea..de atunci am frica pt. orice simptom de ameteala, durere de cap, nu am pofta de mancare, am stari de voma, cateodata fac si temperatura, dar cred ca asta este pe sistem nervos..dar nu ma las, ma autosugestionez singura..si eu trebuie sa plec in vacanta, dar nu vreau sa gandesc negativ pt. ca totul vine din mintea noastra..am citit si sfaturile lui dualtrax ( felul in care s-a vindecat fara medicamente)..sa speram ca va fi bine..iti doresc din toata inima sa te faci bine! iti multumesc inca o data pt. amabilitatea de a-mi raspunde..
Adry70, ai sa descoperi multe lucruri noi despre tine, o sa realizezi de unde a pornit frica asta.ameteala la mare a fost doar picatura ce a umplut paharul.incearca sa nu mai lupti asa mult cu frica, vorbeste mai mult cu tine, inconjoarate cu oameni pozitivi, daca e sa se intample un lucru rau se va intampla chiar daca vrei chiar daca nu vrei, trebuie doar sa accepti lucrul asta, sa incerci sa nu amplifici acea situatie si cum spunea oricine bipolar.nu te simti vinovata.
Sa iti dau un exemplu.in seara asta faceam ultimele bagaje si ii spuneam sotului ca ma doare burta(din cauza unui ovar), la care sotul imi spune:hai, vezi sa nu te ia gandurile si panica.numai cat am auzit asta mi-a aparut panica :))
Dar dupa aceea am stat si m-am gandit si i-am zis:si care e problema daca ma iau gandurile si fac un atac de panica?ce, nu am voie?si daca o sa ma simt rau pe cine deranjez?e problema mea si atat..
Pot sa-ti zic, ca dupa toata conversatia, mi-a disparut orice gand si teama.simteam ca e dreptul meu sa-mi fie teama si ca daca s-ar intampla asta nu trebuie nici sa ma certe nici sa ma judece nimeni.
E mult de munca cu panica asta, dar ce poti sa faci?daca vrem sa evitam pastilele, nu e cale, usoara.
Si stii...teoria e usoara, mai greu cu practica.cand ma ia cate o panica...uit teoria, ma vezi ca incep sa fac 10 treburi odata numai sa imi tin mintea ocupata si tot nu reusesc fara jumate de alprazolam.
O seara buna tuturor si rabdare dragii mei.
Sa iti dau un exemplu.in seara asta faceam ultimele bagaje si ii spuneam sotului ca ma doare burta(din cauza unui ovar), la care sotul imi spune:hai, vezi sa nu te ia gandurile si panica.numai cat am auzit asta mi-a aparut panica :))
Dar dupa aceea am stat si m-am gandit si i-am zis:si care e problema daca ma iau gandurile si fac un atac de panica?ce, nu am voie?si daca o sa ma simt rau pe cine deranjez?e problema mea si atat..
Pot sa-ti zic, ca dupa toata conversatia, mi-a disparut orice gand si teama.simteam ca e dreptul meu sa-mi fie teama si ca daca s-ar intampla asta nu trebuie nici sa ma certe nici sa ma judece nimeni.
E mult de munca cu panica asta, dar ce poti sa faci?daca vrem sa evitam pastilele, nu e cale, usoara.
Si stii...teoria e usoara, mai greu cu practica.cand ma ia cate o panica...uit teoria, ma vezi ca incep sa fac 10 treburi odata numai sa imi tin mintea ocupata si tot nu reusesc fara jumate de alprazolam.
O seara buna tuturor si rabdare dragii mei.
buna Ronicolle..da ai dreptate in tot ceea ce spui..in mare parte depinde de noi cum reactionam, de modul cum gandim..trebuie sa facem exercitii zilnice cu gandirea pozitiva si sa alungam gandurile negative..pt. ca durerile de cap exista, ametelile exista, etc. dar nu trebuie sa le dam amploare pt. ca fiecare dintre noi se confrunta cu astfel de indispozitii, doar ca nu trebuie sa le amplificam cu gandirea negativa..cauzele pot fi multiple..ex. presiunea atmosferica sau pur si simplu o indispozitie..nu trebuie sa le bagam in seama..iti multumesc pt. raspuns..va doresc o zi frumoasa tuturor..
Salutare "specialilor" :)
Hai sa va zic si eu povestea mea... totul a pornit pe 3 mai 2012, eram la munca, aveam o covrigarie si timp de vreo 3 luni mi-a plecat o fata si in timpul asta stateam eu la vanzare etc...dormeam putin noaptea, cafea, alcool, tutun, oboseala... si in dimineata de 3 mai, dintr-o data mi-a venit rau, mi s-a facut fractiune de secunda negura, mi s-au inmuiat picioarele pentru cateva secunde si dintr-o data am inceput sa plang... si nu ma puteam controla, imi batea inima foarte tare.
Am fost la spital, la urgenta, mi-au facut ekg ca eu le ziceam ca-mi bate inima tare, totul a fost ok, mi-au facut niste perfuzii (nu stiu cu ce ) si m-au trimis acasa sa ma odihnesc si de aici a inceput calvarul.
Nu am dormit 2 nopti DELOC, si am mers la spital unde m-au si internat la cererea mea, pentru ca simteam ca mor, ca o iau razna.
Acolo mi s-a facut un set de analize la sange, ORL, control tomografic, neuro, oftalmo, tot... si analizele mi-au iesit bine, starile mele erau de moleseala, frustrare, ameteala rau, nu aveam pofta de mancare, stari de lesin.
Mi-au dat acolo rivotril o jumatate de pastila pe la ora 20:00 parca si alevert sau o pastila pentru ameteli plus perfuzii cu vitamine.
Dupa 4 zile m-am externat, eram mai bine, ametit, dar puteam merge.. eram totusi foarte speriat, daca tipai la mine sau treceai mai tare pe langa mine eram jos, ma panicam din orice, sincer au fost momente in care m-am gandit ca mai bine mor.
Dupa ce am iesit din spital am facut control la interne, toate organele erau ok, ficat, rinichi, pancreas, etc. am facut analizele la sange toate, mi-a iesit cortizolul ridicat aproape dublu, in rest toate analizele perfect.
A urmat vreo 1 luna in care nu am iesit din casa de frica caldurii, stateam in casa ma jucam poker si ma uitam la filme si uneori plangeam.
Apoi am "explodat" si i-am cerut familiei sa ma duca la psihiatru si psiholog.
De 4 ani de zile iau tratament anxiar, cipralex si primul an am luat si encephabol sau ceva in genul.
Acum mai iau jumatate de cipralex dimineata si o jumatate de anxiar dupa ora 18:00.
Dar niciodata nu m-am simtit excelent, foarte bine, nu mai sunt ca inainte. nu m-am bucurat de nicio vacanta, am fost plecat in grecia am facut atac de panica, nu am iesit 2 zile din casa, am fost in bulgaria la fel, mereu am stat cu gandul si incordat ca o sa-mi vina rau, am fost la paris la fel, mereu am stat incordat... la budapesta la fel... niciodata nu m-am simtit foarte bine.
Mereu stau cu gandul ca poate am ceva, mereu ma simt incordat, cu o presiune pe cap asa, uneori imi vine sa inchid ochii ca parca vad in ceata si nu ma pot concentra , simt asa la ceafa un junghi sau nu stiu cum sa-l numesc...
Tin sa precizez ca nu mai fumez de 2 ani, nu mai beau alcool de 4 ani :), fac sport, alerg aproape zilnic minim 5 km... joc fotbal.
Ce pot face? un sfat, o vorba buna...
Hai sa va zic si eu povestea mea... totul a pornit pe 3 mai 2012, eram la munca, aveam o covrigarie si timp de vreo 3 luni mi-a plecat o fata si in timpul asta stateam eu la vanzare etc...dormeam putin noaptea, cafea, alcool, tutun, oboseala... si in dimineata de 3 mai, dintr-o data mi-a venit rau, mi s-a facut fractiune de secunda negura, mi s-au inmuiat picioarele pentru cateva secunde si dintr-o data am inceput sa plang... si nu ma puteam controla, imi batea inima foarte tare.
Am fost la spital, la urgenta, mi-au facut ekg ca eu le ziceam ca-mi bate inima tare, totul a fost ok, mi-au facut niste perfuzii (nu stiu cu ce ) si m-au trimis acasa sa ma odihnesc si de aici a inceput calvarul.
Nu am dormit 2 nopti DELOC, si am mers la spital unde m-au si internat la cererea mea, pentru ca simteam ca mor, ca o iau razna.
Acolo mi s-a facut un set de analize la sange, ORL, control tomografic, neuro, oftalmo, tot... si analizele mi-au iesit bine, starile mele erau de moleseala, frustrare, ameteala rau, nu aveam pofta de mancare, stari de lesin.
Mi-au dat acolo rivotril o jumatate de pastila pe la ora 20:00 parca si alevert sau o pastila pentru ameteli plus perfuzii cu vitamine.
Dupa 4 zile m-am externat, eram mai bine, ametit, dar puteam merge.. eram totusi foarte speriat, daca tipai la mine sau treceai mai tare pe langa mine eram jos, ma panicam din orice, sincer au fost momente in care m-am gandit ca mai bine mor.
Dupa ce am iesit din spital am facut control la interne, toate organele erau ok, ficat, rinichi, pancreas, etc. am facut analizele la sange toate, mi-a iesit cortizolul ridicat aproape dublu, in rest toate analizele perfect.
A urmat vreo 1 luna in care nu am iesit din casa de frica caldurii, stateam in casa ma jucam poker si ma uitam la filme si uneori plangeam.
Apoi am "explodat" si i-am cerut familiei sa ma duca la psihiatru si psiholog.
De 4 ani de zile iau tratament anxiar, cipralex si primul an am luat si encephabol sau ceva in genul.
Acum mai iau jumatate de cipralex dimineata si o jumatate de anxiar dupa ora 18:00.
Dar niciodata nu m-am simtit excelent, foarte bine, nu mai sunt ca inainte. nu m-am bucurat de nicio vacanta, am fost plecat in grecia am facut atac de panica, nu am iesit 2 zile din casa, am fost in bulgaria la fel, mereu am stat cu gandul si incordat ca o sa-mi vina rau, am fost la paris la fel, mereu am stat incordat... la budapesta la fel... niciodata nu m-am simtit foarte bine.
Mereu stau cu gandul ca poate am ceva, mereu ma simt incordat, cu o presiune pe cap asa, uneori imi vine sa inchid ochii ca parca vad in ceata si nu ma pot concentra , simt asa la ceafa un junghi sau nu stiu cum sa-l numesc...
Tin sa precizez ca nu mai fumez de 2 ani, nu mai beau alcool de 4 ani :), fac sport, alerg aproape zilnic minim 5 km... joc fotbal.
Ce pot face? un sfat, o vorba buna...
Orice om are limitele lui de rezistenta: oboseala accentuata, stresul prelungit "ataca" mecanismele de aparare care la un moment dat vor ceda. "Strigatul de ajutor" al organismului este Panica! Iar acest cuvamt declanseaza in om raspunsuri fiziologice specifice. Din pacate atacul de panica este resimtit ca o trauma in sine si in momentul respectiv se produce o miscare, o deplasare nefericita: efectul decine o cauza in sine. Persoana nu se mai concentreaza pe cauza initiala care a produs teama (AP) ci pe...teama. Aparea teama de...teama, adica de un alt atac de panica, fapt ce duce la acumulare de teama pana cand...se declanseaza un alt atac de panica.
Este foarte probabil ca ceea ce s-aintamplat a scos la iveala si alte lucruri care erau ascunse, anumite trasaturi de personalitate etc.
In astfel de situatii combinatia dintre medicatie si psihoterapie este cea mai recomandata. Va recomand sa continuati psihoterapia caci doar asa veti descoperi solutiile necesare depasirii situatiei. Daca sunteti din Bucuresti puteti participa la evenimentul pe care il organizez care exact astfel de probleme trateaza.
Este foarte probabil ca ceea ce s-aintamplat a scos la iveala si alte lucruri care erau ascunse, anumite trasaturi de personalitate etc.
In astfel de situatii combinatia dintre medicatie si psihoterapie este cea mai recomandata. Va recomand sa continuati psihoterapia caci doar asa veti descoperi solutiile necesare depasirii situatiei. Daca sunteti din Bucuresti puteti participa la evenimentul pe care il organizez care exact astfel de probleme trateaza.
Nu sunt din Bucuresti, intr-adevar m-a ajutat destul de mult psihoterapia, dar mi se pare si destul de costisitor, 150 de lei sedinta ( cel putin atat este la psihologul la care am fost eu), mi se pare destul de mult.
Cand dai 600 de lei pe luna, parca mai rau intri in depresie (glumesc)
Ajunsesem sa vorbesc cu dansa lucruri banale, ce fac eu la munca, in general... simteam ca parca vorbesc cu un prieten si ii dau bani.. simteam ca nu ma mai ajuta cu nimic.
As vrea uneori sa renunt la pastile, dar imi e frica de acel rebound... sa nu fie si mai puternic...
Cand dai 600 de lei pe luna, parca mai rau intri in depresie (glumesc)
Ajunsesem sa vorbesc cu dansa lucruri banale, ce fac eu la munca, in general... simteam ca parca vorbesc cu un prieten si ii dau bani.. simteam ca nu ma mai ajuta cu nimic.
As vrea uneori sa renunt la pastile, dar imi e frica de acel rebound... sa nu fie si mai puternic...
Exact asta trebuie sa discutati cu terapeutul dumneavoastra: stagnarea. Exista astfel de momente intr-o psihoterapie care pot indica diverse situatii: faptul ca psihoterapia a ajuns la final, sau abordarea respectiva nu mai da roade, sau s-a ajuns la o rezistenta (ceva se opune avansarii).
Puteti oricand incerca si alte abordari: tehnici de relaxare, meditatie, mindfulness, inceperea unui hobby etc.
Si, eventual, schimbarea psihoterapeutului, si de sigur a tipului de abordare (formarea psihoterapeutului).
Puteti oricand incerca si alte abordari: tehnici de relaxare, meditatie, mindfulness, inceperea unui hobby etc.
Si, eventual, schimbarea psihoterapeutului, si de sigur a tipului de abordare (formarea psihoterapeutului).
Dar care sunt șansele noastre sa revenim la normal ? Adica toti ne plângem de aceleași chestii. Cu toate ca luam tratament, am momente bune in decursul unei zile si dintr-o data totul se năruie... Nu am chef de nimic, nu ma bucura nimic... Concediile nu mai zic... Ca sunt ca intr-o cușca si abia astept sa scap.
Mereu sunt tensionat...eu fiind conștient ca e vorba de anxietate nu o pot "bate"...
Mereu sunt tensionat...eu fiind conștient ca e vorba de anxietate nu o pot "bate"...
Buna ziua. Am tot urmarit discutiile aici. Sufar si eu de atacuri de panica din martie. Am fost si la psihiatru si terapie cognitiva etc etc. In prezent ma "lupt" cu simptomele. Am o intrebare, simt foarte des o presiune in nas, ca o gadilitura, ca si cum mi-ar da sangele si asta simt cand organismul meu se pregateste de un nou atac. O singura data mi-a curs sange din nas. Am facut examen ekg si nu am probleme cu tensiunea. Intrebarea mea este daca mai are cineva acest simptom. Sau ar trebui sa merg sa fac alte investigatii? multumesc.
Va-astept-mai-ales-pe-cei-din-Bucuresti-pe-privat-sau-facebook-MarinAdriana, sau-telefon0771103126!Vindecarea-exista-in-voi!
@anxiar: Nu te sfii sa iti schimbi terapeutul daca observi ca nu progresezi sau daca investitia e prea mare. Si eu m-am confruntat cu problema asta; dupa un an de psihiterapie in calitate de suferind de TOC eram mai bulversat si mai panicat. Un video extrem de ajutator in aceasta chestiune este urmatorul: https://youtu.be/M_2RwDZac2o
Legat de anxietate, te pot asigura cat se poate de serios ca daca obiectivul tau este sa scapi de ea, o vei experimenta si mai mult. Problema nu e anxietatea, ci incercarea de a scapa de ea. Accept-o, imbratiseaz-o in toata hidosenia si grozavia ei..va fi cel mai greu lucru din viata ta, dar e posibil, iar cu cat o faci mai des, cu atat vei deveni mai bun. Iar dupa acceptare, continua sa iti faci lucrurile care sunt importante pentru tine. Eu pot spune ca experienta anxietatii mi-a fost de mare ajutor, chiar ma simt norocos. Nu mai judeca cum te simti, nu mai incerca sa respingi sau sa manipulezi ce simti pentru ca cu atat mai mult vei experimenta sentimentele de care vrei sa scapi. Multa bafta :)
Un alt video despre anxietate: https://youtu.be/5AH8Fmie_4s
Legat de anxietate, te pot asigura cat se poate de serios ca daca obiectivul tau este sa scapi de ea, o vei experimenta si mai mult. Problema nu e anxietatea, ci incercarea de a scapa de ea. Accept-o, imbratiseaz-o in toata hidosenia si grozavia ei..va fi cel mai greu lucru din viata ta, dar e posibil, iar cu cat o faci mai des, cu atat vei deveni mai bun. Iar dupa acceptare, continua sa iti faci lucrurile care sunt importante pentru tine. Eu pot spune ca experienta anxietatii mi-a fost de mare ajutor, chiar ma simt norocos. Nu mai judeca cum te simti, nu mai incerca sa respingi sau sa manipulezi ce simti pentru ca cu atat mai mult vei experimenta sentimentele de care vrei sa scapi. Multa bafta :)
Un alt video despre anxietate: https://youtu.be/5AH8Fmie_4s
casyo, iti multumesc tare mult pentru sfat, eu ma simt frustrat, pentru ca mi-am schimbat total viata, adica nu mai fumez, nu mai consum alcool, nu mai pierd noptile, fac sport regulat, alerg, joc fotbal...intr-adevar simptomele nu mai sunt asa de accentuate.
Sunt frustrat pentru ca am mers in atatea vacante cu iubita mea si mereu am fost asa ciufut, mereu ma gandesc ca o sa-mi vina rau, ba ca ma simt intr-un fel, ba ca ma ia raceala, ba ca nu stiu ce...
Ciudat, de multe ori am plecat la alergat asa, parca eram o leguma, dupa ce am alergat 6-7-8km, m-am simtit exceptional...
De exemplu, am asociat o durere musculara cu leucemia, ca am auzit eu ca daca ai leucemie te dor oasele asa... si te simti intr-un fel...
Am tot zis, sa las sa treaca de la sine, dar totusi sunt 4 ani... si frustrarea e din ce in ce mai mare.
O zi buna si va doresc multa sanatate.
Sunt frustrat pentru ca am mers in atatea vacante cu iubita mea si mereu am fost asa ciufut, mereu ma gandesc ca o sa-mi vina rau, ba ca ma simt intr-un fel, ba ca ma ia raceala, ba ca nu stiu ce...
Ciudat, de multe ori am plecat la alergat asa, parca eram o leguma, dupa ce am alergat 6-7-8km, m-am simtit exceptional...
De exemplu, am asociat o durere musculara cu leucemia, ca am auzit eu ca daca ai leucemie te dor oasele asa... si te simti intr-un fel...
Am tot zis, sa las sa treaca de la sine, dar totusi sunt 4 ani... si frustrarea e din ce in ce mai mare.
O zi buna si va doresc multa sanatate.
buna ziua tuturor..stiti ce nu inteleg eu? de ce starile (tremurul, ametelile, etc) apar dintr-o data? daca intr-o zi te simpti mai bine, a doua zi apar dintr-o data aceste stari..de la aceste stari uneori nu am nici pofta de mancare, imi dispare cheful de a face ceva, ma gandesc ca a doua zi ma asteapta aceeasi stare..va spun sincer ca nu ma mai, , obsedeaza, , gandul ca am ceva pt. ca stiu ca toate vin de la anxietate..daca poate cineva sa ma lamureasca..doar ma gandesc ca aceste stari slabesc organismul psihic si fizic..va multumesc si va doresc o zi buna..
casyo am citit explicatiile tale..vreau doar sa te intreb daca tu ai scapat pana la urma de anxietate? daca, , da, , cum ai reusit acest lucru? iti doresc o zi buna
Adry, trebuie sa gandim pozitiv, sa ne gandim ca aceste stari sunt de moment si ca o sa treaca.
Eu uneori ma simt mai special, ma "bucur" ca am patit asta, ca am devenit un anxios... o luasem razna cu pierdutul noptilor, cu tutunul, cu alcoolul (chiar). Mai bine sa fiu anxios decat un betivan sau sa pierd noptile si sa patesc altceva mult mai grav.
O iau ca pe o "alarma" ce mi-a dat-o corpul ca nu fac ceva in regula.
Mi-am schimbat total viata, ce-i drept ca uneori sunt frustrat ca nu am scapat de starile mele de frica, de agitatie, de presiune.
Mergi si fa miscare, alearga in parc, pune-ti castile in urechi si alearga, plimba-te...
Fa ce iti place, evita sa faci lucruri care nu iti convin...
O zi buna si multa sanatate tuturor.
Eu uneori ma simt mai special, ma "bucur" ca am patit asta, ca am devenit un anxios... o luasem razna cu pierdutul noptilor, cu tutunul, cu alcoolul (chiar). Mai bine sa fiu anxios decat un betivan sau sa pierd noptile si sa patesc altceva mult mai grav.
O iau ca pe o "alarma" ce mi-a dat-o corpul ca nu fac ceva in regula.
Mi-am schimbat total viata, ce-i drept ca uneori sunt frustrat ca nu am scapat de starile mele de frica, de agitatie, de presiune.
Mergi si fa miscare, alearga in parc, pune-ti castile in urechi si alearga, plimba-te...
Fa ce iti place, evita sa faci lucruri care nu iti convin...
O zi buna si multa sanatate tuturor.
anxiar iti multumesc mult pt. sfaturi..eu alerg in fiecare dimineata 3km..am un catel si fac plimbari cu el in fiecare zi..ai dreptatew in ceea ce spui..sper sa ajung si eu intr-o zi sa multumesc anxietatii ca a facut parte din viata mea..va doresc o zi buna tuturor..
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3probleme cu mama
- 26atacul de panica
- 40pot naste un copil sanatos? un doctor se poate sa raspunda?
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 4rispen.. daca il intrerup brusc da ceva reactii dificile?
- 29Carti recomandate de voi despre depresie, neliniste, anxietate
- 12Cand merg pe strada am o senzatie foarte ciudata ca nu stiu unde sunt, o stare de buimaceala
- 8Atac de panica
- 9atac de panica puternic
- 5Batran dificil, Ajutor!
- 36Terapie cognitiva pentru atacuri de panica?
- 4anxietate netratata
- 5va rog din suflet sa ma ajutati cu sfaturi utile, ca sunt singur in straini si nu stiu incotro sa o
- 38Cum pot ajuta o persoana aflata in depresie
- 2Ce medicament anxiolitic e mai bun?
- 4anxietate depresie sau schizofrenie panaroida
- 5Anxietatea si tratamentul ei
- 2Anxietatea
- 6Despre anxietate
- 3Cum sa trec peste anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: