Studii medicale: ADHD

Studiul identifică prin EEG substrate neurale distincte pentru inatenția și hiperactivitatea din ADHD, demonstrând că modelul bifactorial oferă o precizie superioară scorurilor compozite tradiționale.

Studiul MoBa (37.643 copii) demonstrează că alăptarea completă se asociază cu simptome ADHD mai reduse la 3, 5 și 8 ani, efect parțial independent de predispoziția genetică familială.

Recenzie comprehensivă a fundațiilor biologice ale ADHD sintetizează date din neurochimie, neuroimagistică (diferențe în cortexul prefrontal și nucleul caudat), genomică (27 loci GWAS identificați, heritabilitate SNP ~22%) și abordări multi-omice. Concluzie: arhitectura biologică a ADHD este complex

Meta-analiza a 22 de studii (36.432 participanți) arată că dependența de internet crește semnificativ riscul de ADHD (OR=2,78), depresie (OR=2,35), anxietate (OR=2,11) și TOC (OR=1,92) la adolescenți.

RCT multicentric la 54 de copii cu ADHD (7–12 ani, Coreea de Sud): dispozitivul digital terapeutic ADAM-101 utilizat 25 min/zi, 5x/săptămână timp de 4 săptămâni ca adjuvant al farmacoterapiei a redus simptomele cu un efect mare (K-ARS d=1,07; CGI-I d=1,57) fără efecte adverse grave.

Meta-analiză sistematică pe 5 studii (289 copii cu ADHD, 2004-2024): antrenamentul atenției ameliorează semnificativ funcțiile executive, în special memoria de lucru și inhibiția răspunsului, cu dimensiuni de efect moderate. Rezultatele necesită interpretare prudentă din cauza numărului redus de stu

Studiu de cohortă național danez (1994–2016) arată că heritabilitatea TSA și ADHD a crescut semnificativ în cohortele diagnosticate mai recent, cu scăderea corespunzătoare a contribuției factorilor de mediu comuni — estimările de heritabilitate nu sunt fixe, ci depind de practicile de diagnostic ale

Revizuire actualizată BMJ despre managementul ADHD la copii și adolescenți: stimulantele rămân tratamentul farmacologic de elecție (efect mare Cohen d=0,8–1,0), non-stimulantele (atomoxetină, guanfacină, viloxazină) oferă alternative valoroase, iar combinarea cu intervențiile comportamentale este su

Meta-analiză doze-răspuns (15 studii) identifică o relație liniară între nivelurile de vitamina D maternă în sarcină și riscul de autism (RR=0,91, ~9% reducere per 10 nmol/L) și ADHD (RR=0,90) la copii, susținând suplimentarea cu vitamina D în sarcină ca intervenție preventivă de sănătate publică.

Un studiu publicat în mai 2026 în jurnalul The Lancet Psychiatry a realizat prima meta-analiză de tip rețea care a evaluat relația dintre doză, eficacitate și tolerabilitate pentru principalele medicamente utilizate în tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) at&a

Analiză critică Acta Neuropsychiatrica 2026: criteriile DSM-5-TR pentru ADHD prezintă probleme majore de arbitraritate, vagitate, redundanță și normalitate contextuală, care subminează validitatea constructului și fiabilitatea diagnosticului. Autorii propun deconstrucția ca fundament pentru reconstr

Revizuire a 53 de studii RCT privind farmacoterapia ADHD; doar centanafadina (adulți) și dasotralina (copii) au dovezi pozitive solide, deși programul dasotralinei a fost oprit.

Studiu (83 adulți ADHD + 82 controale): prevalență mai mare a sindromului metabolic în ADHD. Model de mediere: hiperactivitate/impulsivitate → comportament alimentar → IMC crescut → tensiune arterială crescută. Markeri inflamatori (IL-6, CRP) și TA 24h evaluați.

Raport TwinLife (Germania): panou longitudinal cu 4 cohorte de naștere de gemeni (1990-2010), mono- și dizigoti. Studiază inegalitățile sociale de-a lungul vieții cu componente genetice și epigenetice — una din cele mai extinse resurse europene de genetică comportamentală.

Studiu longitudinal ABCD (11.025 participanți, 26.496 scanări RMN). Asocierile dintre problemele de atenție și subțierea corticală dispar complet când se controlează interacțiunile sex-vârstă, respingând ipoteza că maturizarea corticală e biomarker ADHD.